Munca noastră spirituală nu constă pur și simplu în dobândirea de cunoștințe ca în această lume, pentru a aduna inteligență și a obține succes cu ea. Nu ne ridicăm prin aceasta; ne dezvoltăm doar instrumentele de percepţie, și acolo se termină. Mai ales acum, în timpul nostru, când ajungem la rezultatul întregii noastre dezvoltări anterioare. Nivelurile mineral, vegetal și animal din interiorul unui om și-au finalizat dezvoltarea și nu mai există posibilitatea de a fi împlinite egoist. Aceasta este principala caracteristică a crizei actuale.

Acum trebuie să ne dezvoltăm singuri dorințele – nu doar pentru primire, ci și pentru dăruire. Adică, inferiorul trebuie să devină un dăruitor ca superiorul, să devină similar cu superiorul, să devină uman (Adam – din cuvântul “Adameh”, care înseamnă “similar” cu superiorul). Acum, nivelul uman începe să se dezvolte în noi.

Echivalența de formă cu superiorul înseamnă dăruire, care este aceeași calitate ca a Lui. Dar cum poate cel inferior să facă asta, dacă nu știe cum? El nu are nicio posibilitate, deoarece superiorul s-a revelat doar ca o sursă de înțelepciune, cunoaștere, intelect și simțiri care au împlinit inferiorul. Dar nu a dezvoltat dorințele inferiorului în noua calitate a dăruirii în locul, sau alături de primire.

Pentru a face acest lucru posibil, superiorul se ascunde și îi dă celui inferior sentimentul de ascundere. Exact asta începem să simțim în lumea noastră acum, iar acest sentiment va continua să se intensifice. Omul care începe să studieze Cabala, după un timp începe să simtă un pic de întuneric și disconfort. Nu îl mai atrage ca înainte, ca și cum sursa s-ar fi închis și totul ar fi devenit insipid.

În același timp, apare un sentiment de neputință, o lipsă de scop, iar omul își pierde dorința de a trăi și cade în deznădejde, târându-se prin viață ca un corp fără viață. Dar acest lucru nu vine pentru a zdrobi omul, ci pentru a-i oferi acesteia oportunitatea de a adăuga singur ceea ce superiorul a ascuns.

Superiorul a ascuns o mică parte din dăruirea Sa. Aceasta se numește ascunderea AHP al superiorului. Și de aceea, inferiorul nu mai simte că primește vreo lumină de la superior. Înainte, simțea o oarecare strălucire de la superior, iar acum aceasta a dispărut. Drept urmare, se formează un gol în GE a celui inferior, o lipsă de simțire, înțelegere, conexiune, scop, dispoziție și confuzie. El nu înțelege nimic, nu aude nimic și se mișcă cu dificultate.

Toate acestea se fac pentru ca cel inferior să umple ceea ce nu mai primește de la superior. Cel superior și-a restricționat vasele, iar cel inferior trebuie, ca să spunem așa să intre în acest spațiu care s-a deschis în superior. Cel superior i-a făcut loc în mod deliberat în Sine și spune: “Vino la Mine!”

Dar a veni la cel superior înseamnă a te ridica la gradul în care devii un dăruitor și nu un primitor, să lucrezi într-o formă opusă a ceea ce făceai înainte, să devii precum Creatorul, unde nu mai contează ce simți în dorințele tale egoiste sau câtă cunoaștere, impresii, înțelegere sau emoții primești.

Dăruirea înseamnă dăruire completă doar de dragul celuilalt. Și slavă Domnului, nu există lipsă de alții, le poți dărui întotdeauna. Întreaga lume, grupul, studiul, toate sunt în fața ta.

Dar chiar acum nu poți dărui, pentru că Cel Superior ți-a luat lumina Lui. Așa că în acel loc adaugă propria ta lumină de dăruire, lumina credinței. Nu știi cum? Atunci roagă-L pe Cel Superior să-ți ofere această simțire de dăruire, capacitatea de a dărui, să te ajute să te ridici deasupra sentimentelor și intelectului tău anterior, deasupra senzației că primești, înțelegi și avansezi spre un scop în viață.

Renunță la toate acestea și ridică-te deasupra lor! Nimic din toate acestea nu există – totul a fost doar o lume imaginată. Ridică-te din ea către o stare nouă, care este dincolo de toate calculele egoiste.

Aceasta este starea alegerii noastre. Și dacă un om înțelege și simte acest lucru – și nu doar un singur om, ci grupul – atunci atingem o dorință adevărată.

Din Lecția Zilnică de Cabala 27.01.2012, Scrierile lui Rabaş – Art.195-“Asocierea dintre calitatea judecății și mila”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Se știe că oamenii care căutau dezvoltarea spirituală se străduiau să fie singuri, să se distanțeze de mediul lor familiar pentru a fi singuri cu gândurile și căutarea lor interioară. Istoria prezintă o listă lungă de astfel de exemple de singurătate în căutarea sensului vieţii și a adevărului: Baal Shem Tov, profetul Ilie, rabinul Șimon bar Yochai, Buddha și așa mai departe. De ce este asociată singurătatea cu dezvoltarea spirituală?

Răspuns: Dezvoltarea spirituală este un proces interior în interiorul unui om cufundat în sine. Necesită singurătate pentru ca ceilalți să nu intervină și omul să se poată adânci în sine, să înceapă să se simtă și să vorbească cu el însuși.

Prin urmare, singurătatea este practicată în multe metode. Chiar și printre oamenii de știință și scriitori este obișnuit să se izoleze creativ pentru a scrie cărți noi.

Este evident că, dacă un om vrea să se concentreze asupra a ceva, trebuie să fie singur cu el însuși și nu sub influența lumii, care îl distrage cu tot felul de obiective fără sens. De aceea, singurătatea este atât de utilă și însoțește omul în toate eforturile sale importante din viață – mai ales dacă dorește să creeze, să construiască sau să descopere ceva. Acest lucru se aplică nu numai spiritualității, ci și căutărilor materiale.

Dezvoltarea spirituală, în mod firesc, necesită o singurătate interioară și mai mare și o concentrare a forțelor interioare. Omul trebuie să se simtă, să se examineze, să investigheze: Cine sunt eu? De ce am fost creat? În ce scop? Cum sunt guvernat? Cine mă guvernează? Sunt liber sau nu? Cum poate cineva să devină independent?

Acestea sunt întrebări eterne care au apărut cu mult înainte de generația noastră. Oamenii își pun aceste întrebări de mii de ani și caută răspunsuri. Există multe metode pe lângă știința Cabala, fiecare încercând să răspundă la unele dintre aceste întrebări. Dar până acum nu sunt rezultate evidente. Niciuna dintre aceste metode nu a reușit încă să ofere umanității o soluție, un răspuns la întrebarea despre sensul și scopul vieții.

Întrebare: Ce se înțelege prin dezvoltarea spirituală pe care o caută oamenii?

Răspuns: Omul vrea să știe de ce trăiește, cine îl controlează, dacă este posibil să-și schimbe soarta și dacă are libertate de alegere. Ei vor să știe ce se va întâmpla după întreaga viață dificilă din această lume despre care se spune: “Nu prin voia ta te-ai născut, nu prin voia ta trăiești și nu prin voia ta vei muri.”

De ce ni s-au pus astfel de întrebări? La urma urmei, un animal nu întreabă de ce trăiește. Doar un om se chinuie cu aceste întrebări. Se dovedește că suntem cele mai nefericite și nesemnificative dintre toate ființele, deoarece trăim știind că nu există niciun sens în asta și totuși continuăm să trăim. Situația noastră este mult mai rea decât cea a oricărui animal.

Din KabTV “Viață nouă – 925”, 28.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Întrebare: Este garanţia reciprocă o corectare? Eu nu mă pot corecta singur, așa că se pare că nu este treaba mea să ajung la garanția reciprocă?

Răspuns: Garanția reciprocă se realizează prin munca fiecăruia și a tuturor împreună. Trebuie să ajungem la un acord că garanția reciprocă este necesară, că fără ea nu ne putem uni, că este o condiție pentru unirea tuturor dorințelor și a tuturor sufletelor.

Dacă decidem că vrem acest lucru, atunci, din cauza faptului că ne aflăm sub starea noastră corectată, atragem lumina înconjurătoare prin dorința noastră de a fi în în acea stare. Vrem să fim în această stare, chiar dacă nu știm sau nu înțelegem cu adevărat ce este, dar este suficient că pur și simplu o dorim.

Apoi, forța coboară asupra noastră de Sus sub forma luminii înconjurătoare și începe să ne corecteze, astfel încât noi, acceptând să fim garanți unul pentru celălalt, să ajungem să îndeplinim această condiție și să dezvăluim incluziunea noastră reciprocă în suflete.

Strict vorbind, dezvăluim singura stare existentă, iar toate celelalte stări în care ne aflăm în prezent, așa cum ni se pare, sunt doar niveluri diferite de lipsă de conştiinţă.

Din lecția zilnică de Cabala 04/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam – Articole-“Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Este imposibil să te ridici singur. La urma urmei, a te ridica mai sus înseamnă a te conecta și mai mult cu toată lumea, până la nivelul suprem, unde ne contopim cu toții fără nicio diferență între noi. Prin urmare, cu cât primesc mai mult sprijin de la ceilalți și eu însumi îi susțin, cu atât câmpul de muncă este mai mare.

La urma urmei, ce este acest nivel superior? Este conexiunea noastră. Dacă ne unim cu adevărat acum, vom putea implementa această acțiune în practică și nu doar să fantazăm despre nivelul superior și simţirile noastre. Nu degeaba trăim în lumea noastră, a acțiunilor fizice; ci pentru a putea experimenta aceste acțiuni în ea în loc de lumea spirituală și a le putea împlini aici, ca niște copii care se joacă.

Datorită acestui fapt, ne vom conecta din ce în ce mai mult și ne vom imagina că prin această acțiune devenim ca nivelul superior, pentru că El dăruiește tuturor. Cu cât ne conectăm mai mult, cu atât ne apropiem de AHP al nivelului superior și ne atașăm acolo de sursa unică ce influenţează toată lumea.

Dacă facem asta și ne întărim reciproc, vom crea cererea noastră comună, o rugăciune socială cu care putem cere puterea dăruirii reciproce de la cel superior.

La urma urmei, simțim că nu suntem capabili să ne conectăm. Este chiar mai greu pentru noi decât pentru cineva care este singur. Singur, omul nu simte lipsa dorinței de a dărui atât de puternic. Dar când lucrăm activ într-un grup, simțim că, conform verificării noastre, nu avem nicio modalitate de a ne conecta. Indiferent cât de mult vorbim despre asta, cântăm împreună, dansăm și sărim, nimic nu funcționează.

GE a noastră devine similarţ cu AHP al celui superior; adică, ne ridicăm deasupra grijilor, problemelor, preocupărilor, calculelor personale și toate gândurile noastre sunt deasupra, precum AHP superior. Așa ne apropiem de El și ne agățăm de El. Acum avem deja un vas spiritual parțial, GE a noastră, cu care ne putem agăța de cel superior.

Desigur, acesta nu este încă un vas complet, ci doar unul parțial. Însă, după un anumit număr de acțiuni, care sunt numite “patruzeci de ani de rătăcire în deșert”, stadiul Bina (Hafeţ Hesed), dăruirea de dragul dăruirii, nivelul credinței, primim capacitatea, într-o anumită parte a dorinței noastre, de a ne conecta cu superiorul, de a ne ridica la același nivel cu El.

Prin urmare, dacă simțim întuneric, iar acesta nu este o experiență individuală, inconștientă, ci un sentiment comun al imposibilității conexiunii noastre, dacă acesta este ceea ce percepem ca întuneric, atunci acest sentiment comun poate fi începutul unei rugăciuni autentice.

Atunci merită să mergem în deșert pentru a intensifica acest sentiment și pentru a primi strălucirea AHP al celui superior, care ne va ajuta cu GE a noastră, dorințele noastre de a dărui, de a ne atașa de El.

Din Lecția Zilnică de Cabala 27.01.2012, Scrierile lui Rabaş – Art.195-“Asocierea dintre calitatea judecății și mila”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Am auzit când unul dintre studenții dvs. a spus că “Încerc, cer”, Aţi răspuns: “Ceri prost”.

Care este cererea corectă către Creator? Ce stare trebuie să atingă omul pentru a cere cu adevărat Creatorului corectare?

Răspuns: O cerere adevărată constă în mai multe condiții.

Prima condiție este să-mi lipsească disperat ceva specific și să știu exact ce este. În același timp, nu pot înlocui cererea mea cu altceva; este atât de urgentă încât ar fi mai bine să mor decât să nu o primesc.

A doua condiție este către cine să mă întorc, de la cine să cer. Adică, nu este suficient să-mi lipsească ceva, trebuie să știu exact cine are acel lucru. Cu alte cuvinte, există o sursă de la care pot primi. Trebuie să-L identific și să știu precis că exact ceea ce am nevoie este acolo, sută la sută.

A treia condiție este să fiu sigur că această sursă îmi răspunde. Nu este doar un perete de care îmi voi lovi capul și nu voi realiza nimic. Este o sursă care poate chiar așteaptă să mă întorc către El. El are o inimă bună, o atitudine bună față de mine și așteaptă doar să mă îndrept către El. Dar în primul rând trebuie să mă îndrept în mod specific către El și în al doilea rând cu cea mai urgentă cerere.

În plus, este posibil ca El să aibă o altă condiție, aceea ca eu să mă bucur de oportunitatea de a mă îndrepta către El, deoarece datorită realizării mele că El are exact ceea ce îmi doresc, L-am găsit. Acesta este cel mai important lucru! Pentru că întreaga mea foame și ceea ce are El pentru a-mi satisface foamea, este doar un motiv pentru a stabili contactul cu El.

Atunci cererea este autentică. Adică, nu este de dragul de a potoli foamea și de a obține ceva de la El, ci pentru a mă conecta cu El, mai presus de foame și satisfacerea ei. Atunci această cerere va aduce cu adevărat rezultatul, unificarea dintre noi.

Din KabTV “Am primit un apel. Cum să ceri corect Creatorului”, 27.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Achișena (“grăbind timpul”) înseamnă avansare prin propria direcţionare. Fiecare dintre noi știe cum a ajuns la înţelepciunea Cabala. La un moment dat, un om primește brusc un fel de trezire dintr-o sursă necunoscută și începe să caute.

Simte o lipsă de sens în viaţă, nu găsește niciun gust în nimic și este dus undeva fără să știe exact ce caută, până când, în cele din urmă, găsește acel lucru.

Sursele spun că Creatorul este cel care îl aduce într-un loc special, într-o societate specială care este, de asemenea, angajată în căutarea sensului vieții și încearcă să răspundă la întrebarea: “Care este esența existenței noastre? Care este sensul existenței întregii lumi, a întregii naturi și chiar a ceea ce se află dincolo de ea?”

În cele din urmă, aceste întrebări ne-au adus la punctul în care ne-am găsit grupul, organizația, societatea, în care cel mai important scop este atingerea sensului vieții și a sensului existenței în sine.

Când am venit în grup, eram gata să ne implicăm și să facem tot ce era necesar. Ne doream să fim acceptați în grup, să ne integrăm rapid în el, să devenim unul dintre ei și să avansăm cât mai repede posibil. Eram conduși de dorința noastră.

În acest fel, trezește Creatorul omul, îl aduce în locul potrivit, îi dă dorința, aspirația, presiunea interioară, și ca urmare, omul face totul. Se implică în grup, studiază și depune toate eforturile posibile doar pentru a realiza această dorință.

Dar apoi această dorință se estompează brusc și dispare. Unde se duce? Nu știm. Creatorul ia înapoi dorința pe care a trezit-o anterior în om, astfel încât acesta să poată începe să o creeze în sine.

Dar cum poate un om să facă asta, când nu știe nimic? În timp ce studiază, citește și absoarbe materialul… pot trece mulți ani. În Cabala, această perioadă de dezvoltare latentă poate dura 10 până la 15 ani, iar acest lucru este considerat normal. Cu toate acestea, astăzi vedem o accelerare a acestui process, iar acum durează mult mai puțin.

Omul începe să realizeze că tot ce se află în interiorul lui este doar o dorință și că este în întregime guvernat de Creator. Creatorul îl ține de sus “de gât”. În Cabala, acest lucru este exprimat foarte simplu: “Inima omului este în mâinile Creatorului”. “Inima” se referă la dorințele noastre.

Prin urmare, indiferent dacă dorința este mai mare sau mai mică, spre ce este îndreptată, ceea ce ne dorim în viață – nimic din toate acestea nu este al nostru! Absolut nimic din toate acestea! Singurul nostru rol este să ajungem la conștientizarea faptului că toate acestea vin de la Creator și că avem de-a face doar cu El.

Apoi începem să simțim că ne aflăm într-o stare de ascundere. De fapt, chiar și cuvântul “lume” (Olam) provine din cuvântul “Helem”, care înseamnă ascundere. Lumea este ascunderea Creatorului, iar sarcina noastră este să-L dezvăluim.

Pentru aceasta, Creatorul are doar două sisteme de guvernare. Unul se numește “Beito” (la timpul său), iar celălalt este “Achișena” (grăbind timpul).

Dacă vrem să funcționăm corect, trebuie să formăm un grup. Omul singur, nu poate avea propria dorință, deoarece inima sa este în mâinile Creatorului. Dar grupul poate crea anumite condiții care sunt deasupra fiecărui prieten individual și pot opera în locul Creatorului, aparent chiar împotriva Creatorului.

Adică, grupul Îl poate trezi pe Creator ca sursă a forței superioare, sursa luminii, astfel încât El să ne schimbe în mod arbitrar dorințele, dacă grupul decide acest lucru împreună. Creatorul va asculta întotdeauna ce se întâmplă în cadrul grupului. Din acest motiv, cabaliștii ne instruiesc cum să acționăm.

Dar, sub nicio circumstanță nu trebuie să ne desprindem de gândul, și dacă este posibil de sentimentul că suntem în conexiune totală cu Creatorul, și că tot ceea ce se întâmplă în noi vine exclusiv de la El prin bunătate absolută. “Nu există nimeni altcineva în afară de El.”

De îndată ce ne acordăm la o astfel de percepție a lumii, a noastră înșine și a tuturor circumstanțelor, acestea încep să apară diferit.

Așa cum se întâmplă la începutul drumului nostru, când un om vine în grup pentru că în el s-a trezit o dorință de a-L revela pe Creator – deși încă nu știa că dorința era pentru Creator, pentru acea Forță unică a naturii care guvernează totul, apoi acea dorință dispare, acest lucru se repetă iar și iar.

Creatorul trezește un impuls în fiecare dintre noi și ne bucurăm de el. Credem că vine de la noi sau că l-am primit de la El. Dar când dorința dispare, nu mai credem că a venit de la El; nu recunoaștem “flirtul” Lui cu noi, nu simțim că El pur și simplu s-a îndepărtat puțin de noi, așa cum facem cu un copil mic atunci când vrem să-l învățăm să meargă. Uităm acest lucru; nu-l simțim.

Aici, este nevoie de un mare ajutor din partea grupului pentru a ne aminti de asta. Aici începe calea Achișena, când noi – din proprie inițiativă și cu intenție clară – nu-L lăsăm pe Creator. El Se distanțează de noi, iar noi ca grup, ca niște copii mici, facem un pas spre El. În ciuda retragerii Sale, mai facem un pas. El face un pas înapoi; noi mai facem un pas. Așa învățăm să mergem.

Dar un singur om nu poate face asta. Trebuie să fie în cadrul unui grup pentru a primi sprijin de la acesta, pentru a evita să uităm că totul se întâmplă cu un motiv, că nimic nu este întâmplător. Nu este soarta, evenimentele din lume, familia sau locul de muncă care îl afectează până la punctul în care uită totul și își pierde orice motivație.

Nimic din toate acestea nu există! Există o singură guvernare superioară; Creatorul retrage entuziasmul care a venit de la El și vrea să ne trezim cu o dorință pentru El. Aceasta este calea Achișena, metoda avansării prin propria direcţionare.

Nu o putem implementa singuri, ci doar prin intermediul grupului. Prin intermediul grupului, putem trezi asupra noastră influența Forței Creatorului și putem începe să comunicăm cu El. Pentru că în cadrul grupului, cu relația și conexiunea corectă între prieteni, detectăm această forță, o dezvăluim și apoi începem să ne mișcăm singuri.

Ce înseamnă să te miști singur? Creatorul se distanțează din ce în ce mai mult și încercăm de fiecare dată să nu cădem în ascunderea Creatorului și să continuăm să afirmăm că El a făcut asta cu noi, că “nu există nimeni altcineva în afară de El” și că totul este doar din perspectiva binelui absolut.

În acest fel avansăm.

[191278]
De la Convenția din Sankt Petersburg, 29.07.2016, Lecția 1

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Prietenii trebuie să se străduiască să stabilească o conexiune între ei, și din acel punct să se întoarcă spre Creator și să ceară adeziune (Dvekut). În acest caz, învăţătorul (Rav) este mesagerul Creatorului, care te conduce către El.

Adeziunea cu învățătorul (Rav) este o fundație solidă (Yesod) pe care se poate construi o construcție spirituală. Yesod este calitatea superioară în raport cu Malchut. Prin urmare, atunci când omul stă pe de o parte în Yesod și pe de altă parte în Malchut, se formează o conexiune între starea actuală și cea viitoare.

Fundația (Yesod) este construită atunci când omul o atribuie unui grad mai înalt și este dispus să depună eforturi pentru a se desprinde de starea sa actuală și a se ridica la o stare mai înaltă. Omul trebuie să ceară Creatorului abilitatea de a se înălța din ce în ce mai sus.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 05/50/2025, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.25 – “Lucrurile care provin din inimă”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 În perioada Primului Templu, conducătorii poporului erau profeţi, indivizi aflați în strânsă conexiune cu Creatorul la un nivel foarte special.

Întreaga națiune era în contact cu Creatorul, dar profeții erau conectați la El într-un mod unic, revelat, corespunzător Aviut-ului lor (grosimii spirituale). Ei au atins mult mai mult decât permitea Aviut-ul care se dezvolta și era corectat în oameni la acea vreme.

Dar când națiunea s-a întors din Babion, a început o perioadă diferită, numită perioada înțelepților. Nu mai existau profeții, dar exista o conexiune diferită cu superiorul, la nivelul Mochin de Neşama (mintea sufletului), însă garanția reciprocă din cadrul națiunii nu mai era atotcuprinzătoare. O parte a oamenilor era în garanție reciprocă unul cu celălalt, și prin urmare, în atingerea superiorului, în timp ce o altă parte a națiunii nu mai era.

Aceasta a durat până în vremea celui de-al Doilea Templu, până când chiar și acesta a decăzut și a ajuns la nivelul urii nefondate. Dorința de a primi crescuse atât de mult în oameni încât nu mai erau capabili să efectueze corectările necesare, așa că legea garanției reciproce pur și simplu a încetat să mai existe.

Al Doilea Templu a fost distrus, iar la nivel material, punctul slab care apăruse între suflete a fost dezvăluit, iar națiunea a intrat în exil.

Exilul este o stare specială, în care în practică este imposibil chiar și să se îndeplinească sau să se dorească garanția reciprocă. Însuși conceptul că cineva trebuie să fie garant pentru altul a devenit ascuns, iar această idee părea că a dispărut.

Din Lecția Zilnică de Cabala 04/05/2025, Scrierile lui Baal HaSulam–Articole-“Arvut (Garanția Reciprocă)”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Să facem un mic exercițiu de a încerca să ne acordăm interior la o conexiune absolută, perfectă cu Creatorul.

Creatorul ne guvernează complet acum, este opus sentimentelor, gândurilor, intenţiilor, și acțiunilor noastre, în tot ceea ce se află în interiorul unui om. Nu a mai rămas nimic în noi care să nu fie în conexiune completă cu Creatorul.

Și acum să încercăm să menținem controlul asupra acestei stări și să încercăm să o păzim constant, astfel încât să nu se estompeze, ci dimpotrivă, să devină din ce în ce mai intensă. Dacă apare o interferență și un gând fuge undeva, noi tot încercăm să-l tragem înapoi în așa fel încât, datorită perturbării, să întărim și mai mult conexiunea cu Creatorul în simţirile noastre, în tot felul de senzații și ne menținem constant în această simţire.

Încercăm să simțim că prietenii sunt, de asemenea, în aceeași concentrare interioară asupra Creatorului și cu toții dorim să ne sprijinim reciproc în acest sens. Și mai mult, și mai mult efort – să încercăm ca toți să fie la fel de concentrați asupra Creatorului la fel ca mine.

Și apoi ni-L imaginăm ca pe ceva comun, unul pentru toți. Suntem în mod constant îndreptați doar către El și ne ajutăm reciproc să ne concentrăm doar asupra Lui.

Ne unim între noi în ajutor reciproc, astfel încât să nu mai simțim că eu sunt cel care Îl țin constant pe Creator în fața mea, ca “nu există altcineva în afară de El” și “binele care face binele”, ci că noi toți împreună tindem spre El. Și dacă El este unul pentru toți, atunci noi toţi suntem unul.

Și dacă acest lucru încă nu este posibil, atunci trebuie să-mi pese și mai mult ca un prieten să nu-și întrerupă conexiunea cu Creatorul. Vreau să fiu în interiorul lui, să-l ajut în acest sens.

În principiu, ar trebui să fim constant în astfel de exerciții. Baal HaSulam scrie în Scrisoarea sa nr. 17 că “Israel, Tora și Creatorul sunt una”, că trebuie să ne îndreptăm direct spre scop și să încercăm să nu ne abatem de la această cale în niciun caz, pentru că altfel va apărea o eroare tot mai mare și ne vom afla departe de scop.

O astfel de strădanie constantă este tocmai realizarea metodei Achișena. Trebuie să ne gândim la modul în care fiecare om care intră în grup se integrează în el. Iar a te integra în grup înseamnă a ne reînnoi eforturile în fiecare zi, a le ridica la un nivel superior, a le îndrepta mai precis către Creator, către sine și între noi.

Principalul lucru este să nu ne deconectăm de la aceasta. Adică, toate gândurile și discuțiile mele cu prietenii trebuie să fie incluse în aceeași intenție – să fim împreună în fața Creatorului – și în niciun caz nu trebuie să mă abat de la aceasta. Toate tulburările nu trebuie decât să sporească conexiunea dintre noi și cu El.

Din Congresul de la Sankt Petersburg, 29.07.2016, Lecția 1

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum ar trebui să gestionăm reticența de a studia “Prefaţă la  Înţelepciunea Cabala” (“Pticha”)?

Răspuns: Așa cum în lumea noastră există oameni de știință și poeți, cei care favorizează științele umaniste sau tehnologia, același lucru este valabil și în Cabala. Unii oameni sunt emoționali prin natura lor.

Ei ajung la înțelepciunea Cabala, iar pentru ei conexiunea cu Creatorul este exprimată prin texte mai emoționale, expresii, eventual cântece, dans și anumite simțiri.

Și apoi există oameni care abordează lumea din punct de vedere tehnic. Au nevoie de un plan: ei îl desenează pentru ei și vor înțelege. Sau vor ca totul să fie strict structurat și sistematizat și așa mai departe.

De aceea este atât de important pentru noi să studiem ambele aspecte. În timp, omul se va înclina în mod natural spre propria specializare. În fiecare grup, vor exista cei care sunt mai emoționali și cei care sunt mai practici, dar cu toții trebuie să urmăm o cale comună.

Calea comună este cea pe care ne-o dau ARI și Baal HaSulam. Te uiți la diagrame și vezi nu doar o reprezentare grafică, ci o reprezentare a sentimentelor.

Pot schița niște mâzgălituri, și în loc să vorbesc despre ele timp de zece minute, doar te uiți la ele și devine clar despre ce este vorba, la fel cum ne transmitem sentimentele prin cuvinte.

În esență, întreaga Cabala este un limbaj al sentimentelor, deoarece fundamentul creației este dorința.

Din Lecția de Cabala din 04.04.2019, Întrebări și răspunsuri cu Dr. Michael Laitman

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→