…există un singur sfat atunci: să se agațe de învățătorul său și de cărți. Aceasta se numește „Din gura cărților și din gura autorilor”. Numai agățându-se de ele își poate schimba gândirea și voința în bine. Cu toate acestea, argumentele ingenioase nu îl vor ajuta să-și schimbe părerea…

Cu alte cuvinte, toate conceptele pe care își construiește clădirea, spunând că trebuie să urmezi întotdeauna calea Creatorului, sunt fondate în Dvekut cu învățătorul său. Astfel, dacă pierde fundamentul, toate conceptele sunt neputincioase, deoarece acum le va lipsi fundamentul. (Baal HaSulam, Şamati 25, „Lucrurile care provin din inimă”)

Când, după multe greutăți, căutări ale sensului vieţii sau încercări de a suprima întrebările interioare cu antidepresive, o cale este în sfârșit dezvăluită omului și este adus la un grup cabalist și la un învățător, se confruntă cu sarcina de a schimba modul în care se vede pe sine și lumea, transformându-și percepția.

Pentru a face acest lucru, trebuie să urmeze sfatul cabaliștilor: „Fă-ți un Rav și cumpără-ți un prieten”. Cu alte cuvinte, el trebuie să se atașeze de ceva din afara sa. Dacă își înlocuiește propria dorință cu dorința altuia – a profesorului, a grupului, a prietenilor, a celor apropiați în spirit – el dobândește un vas spiritual prin aceasta.

Apoi, el trece de la o abordare egoistă, în care nu percepe nimic mai mult decât această așa-numită lume, la o percepție prin grup, unde începe să simtă lumea spirituală.

Aici, unitatea cu profesorul este de mare importanță, deoarece cineva trebuie să aducă omul în grupul unde își va dobândi vasul spiritual. La fel ca în viață, există ani din copilărie înainte ca omul să crească, iar în acest timp este ghidat și susținut de părinți, societate și un întreg sistem.

Când omul se maturizează și intră în viață, își găsește locul în acest sistem și poate exista independent. Dar mai întâi, cineva trebuie să-i dea naștere, să-l ghideze prin copilărie și să-l ajute să stea pe propriile picioare. Acest ghid, acest educator, este profesorul – sau, așa cum este numit în Cabala, Rav (cel mare). Acesta este un concept spiritual și nu un corp fizic.

Rav este partea superioară a sistemului general, care are grijă de studenți, la fel cum Parţufim spirituali Aba ve-Ima au grijă de ZON pentru a-i ridica în sus. De ce ni se dă simțirea acestei părți superioare a sistemului sub forma unei persoane fizice care trăiește în lumea noastră? Pentru ca noi să putem fi treziți într-un fel prin evenimentele acestei vieți materiale și să simțim că avem sprijin.

Măsura avansării spirituale a omului este cât de îndeaproape urmează sfaturile învățătorului cu privire la acțiunile spirituale, cât de mult acționează cu credință mai presus de rațiune, adică înlocuind propria opinie cu cea a învățătorului, propriile valori cu valorile celei superioare. Pe această cale, există multe suișuri și coborâșuri: de la iubirea pentru învățător la ura față de el, multe îndoieli, întrebări și clarificări.

Omul trece prin multe stări și trebuie să le experimenteze pe toate. Însă cheia este să grăbească procesul și să realizeze că i s-a oferit oportunitatea de a se ridica deasupra sa și de a se agăța de cel superior chiar și într-un mod material: printr-o persoană fizică, prin dorințele, gândurile, învățăturile, ajutorul și supunerea acelui om față de sfaturile sale, care sunt adesea contrare propriei opinii, calcule și logicii pragmatice.

În cele din urmă, el își dă seama că nu poate trece examenul devotamentului și uniunii cu spiritualitatea dacă nu îl trece mai întâi raportat la învățătorul său.

După cum spune Baal HaSulam în ,,Discurs la Finalizarea Zoharului”:

„A servi Ravului său prin intermediul propriului corp şi cu toate capacităţile sale pentru a aduce mulţumire Ravului său, duce persoana la adeziune cu Ravul său, şi anume la echivalența de formă. Prin intermediul acestuia el primește cunoștințele și gândurile Ravului său, în funcție de secretul de „gură la gură”, care este adeziunea de „spirit cu spirit” (Ruah veRuah). Prin aceasta el este recompensat cu realizarea sublimităţii Creatorului, în măsura în care va inversa Aşpaa – dăruirea, în primire, aşa încât să fie pentru el destul combustibil pentru dedicarea sufletului și a tuturor capacităţilor sale, până atinge adeziunea la Creator.”

Astfel, fuziunea cu învățătorul este un mijloc de avansare spirituală. Prin intermediul acesteia, se trece de la învățarea „gură la ureche” la transmiterea spirituală a informațiilor „gură la gură”, printr-un canal intern care apare între elev, profesor și sistemul superior.

Desigur, acesta este doar un mijloc de a atinge adeziunea cu Creatorul. Așa cum un tată și o mamă sunt mijloacele prin care omul se naște, crește și devine pregătit pentru o viață independentă, tot așa sunt și aceste sisteme – profesorul, grupul și cărțile – absolut esențiale. Omul nu se poate lipsi de ele.

Din Lecția zilnică de Cabala 01/03/13, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.25 – Lucrurile care provin din inimă

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →