Întrebare: Cum mă pot verifica pe mine însumi pentru a fi sigur că mă mişc în concordanţă cu instrucţiunile surselor originale şi nu mă supun propriului egoism?

Răspuns: În acest scop există o lună a lui Elul, ultima lună a anului. Lumea a fost creată cu cinci zile înaintea creării omului, iar ziua în care omul a fost creat este numită prima zi a anului nou. Celelalte cinci zile anterioare reprezintă cele cinci nivele dinaintea nivelului uman, cele cinci faze. Tu trebuie să-ţi verifici lumea ta, înţelegând mediul tău.

Până la urmă tu trăieşti şi te percepi pe tine raportat la mediul tău, te verifici pe tine în relaţie cu ei. Trăiţi împreună, tu şi mediul tău. Deci, înainte să „te naşti” ca om, verifică mediul care te înconjuară. În funcţie de el, vei putea să vezi ce fel de om vei fi.

Nu este uşor. Un om este pus aici faţă în faţă cu un calcul foarte dificil. Opinia societăţii exterioare exercită o mare influenţă asupra noastră forţându-ne să ne întrebăm continuu: „Unde sunt eu şi unde sunt ceilalţi? Ei sunt milioane, miliarde în timp ce eu sunt unul singur”. Nu este uşor să rămâi pe cale, dacă aceasta este una a ta personală şi nu una comună acceptată în rândul maselor.

Tu trebuie să nu ai niciun fel de confuzii aici. Raportat la ce criteriu ai ales această cale? Nu este evaluată în funcţie de standardele oamenilor obişnuiţi. Iar tu nu trebuie să crezi pe nimeni. Totul poate fi verificat şi analizat. Deci, fă-ţi această analiză şi construieşte-ţi propria ta relaţionare faţă de mediu, profesor, cărţi şi Creator. Aceasta este ceea ce se numeşte „pocăinţă” în luna lui Elul.

Acestea sunt clarificări foarte delicate, şi devin şi mai delicate cu timpul. Este ca şi cum te-ar agăţa în gol, fără să ai pământul solid sub picioare, ci doar credinţa deasupra raţiunii. Este aşa fiindcă verificându-ţi totul în egoul tău, trebuie să te separi complet de el şi să-ţi construieşti relaţiile spirituale peste el.

Fără egoism, fără să verifici în interiorul lui, nu poţi să te verifici pe tine. De aceea tu trebuie să fii recunoscător pentru toate gândurile tale egoiste şi dorinţele tale cum ar fi: gelozia, ura, pofta, ambiţia, şi aroganţa faţă de lume, prieteni, critica prietenilor, a profesorului şi a Creatorului. Totul poate fi verificat şi, bazat pe acest fundament, poţi construi noul tău nivel, numit un nou început.

După ce îţi verifici întreaga ta lume şi starea curentă, vei începe să vezi, peste toate acestea, imaginea ţelului spre care tinzi. După ce ai acceptat toate posibilele greşeli ale egoismului tău (cuvintele de căinţă din rugăciunea de Anul Nou – Roş haŞana), ai verificat şi ai înţeles adevărata ta esenţă, atunci îţi poţi inchipui ce înseamnă opus. Altfel, nu se poate!

De aceea a creat Creatorul înclinaţia rea şi ca adaos, Tora, mijloc pentru corectarea acesteia, fiindcă Lumina care Reformează este conţinută în ea. Deci, dacă nu ai înclinaţie rea, dacă nu ai descoperit şi ai văzut egoismul tău, nu ai nevoie de nicio corectare. Dacă nu intenţionezi să fii corectat, Tora nu este pentru tine.

Întâi, trebuie să simţi că nu este nimic mai rău decât tine, că ai vrea să-i înghiţi pe toţi ceilalţi, să-i predomini, eşti gelos pe toţi şi îi urăşti pe toţi. Te vezi pe tine însuţi ca fiind omul cel mai rău din lume? Poţi să-ţi justifici relaţiile proaste cu cineva după ce le-ai verificat într-adevăr?

Dacă tu vezi că fiecare păcătos este revelat în tine cu adevărat, iar ţie nu-ţi mai rămâne nicio şansă, atunci ai ajuns la rugăciunea de pocăinţă de Roş haŞana. Te vei ridica la calitatea de dăruire, de iubire faţă de ceilalţi, adică la Creator, şi vrei să o laşi să acţioneze în interiorul tău.

„Am creat înclinaţia rea” înseamnă pocăinţa din luna lui Elul, cinci zile înaintea începutului noului an, perioada de timp luată pentru crearea omului. În timpul acestor zile lumea omului a fost creată, lumea lui oribilă. El este cel care o vede oribilă în loc să o vadă plină de Lumină şi bunătate unde conduce numai Creatorul, numai iubirea şi dăruirea.

Dar, mulţumită acestui lucru, omul ajunge la începutul noului an, la noul nivel. Are Tora, mijlocul de corectare, Lumina care Reformează. Acum el ştie cum să folosească forţa conţinută în natură, cum să o folosească de dragul corecţiei proprii, iar cu ajutorul aceste forţe superioare, să se întoarcă la bine. Pentru mine, forţa superioară este calitatea cea mai înaltă a dăruirii, în comparaţie cu forţele mele egoiste.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 9/26/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Situatia din lumea de azi ne arata, deja, ca unificarea este valoroasa. Este, intr-adevar, realizabil pentru noi sa ne conectam si sa avem grija unii de altii. Vom avea castig daca vom organiza un sistem corect, in care fiecare individ munceste in concordanta cu abilitatile sale si primeste atat cat are nevoie si nu mai mult.

Acum, ce poate fi mai bine decat asta? Este o formula foarte simpla si foarte sensibila. Chiar si copiii sunt impresionati de aceasta idee. Ar trebui sa vedeti cu cata bucurie si cat entuziasm citesc despre asta, pentru ca este asemeni unui basm care doresc sa devina realitate.

Dar, aici apar cateva intrebari. Intai, de ce nu am fost asa, de la inceput? De ce natura ne-a facut, initial, corupti? In al doilea rand, putem sa obtinem asta folosindu-ne de propriile forte? Si, in al treilea rand, de ce nu am facut-o pana acum? Nu am vazut beneficiul intr-o stfel de viata, de la inceput?

De fapt, asta este exact cum obisnuiau oamenii sa traiasca in urma cu secole. O societate comunista a fost prima faza in civilizatia umana. Primii umanoizi care au coborat din copaci erau comunisti: Ei imparteau totul si traiau impreuna, ca o singura familie, fiecare muncind pentru bunastarea acesteia.

Oricum, mai apoi, lumea s-a dezvoltat in directie opusa. Noi putem doar sa tanjim dupa zilele binecuvantate, inocente, din trecut. Totul era atat de simplu atunci: Fiecare trib obisnuia sa vaneze niste mamuti si sa manance impreuna. Nimeni nu-si imagina, macar, ca ar putea sa insele pe careva si sa ia mai mult decat i se cuvine. Oamenii simteau ca sunt un intreg si acest sentiment s-a mentinut pana in zilele vechiului Babilon.

Ce s-a intamplat, de fapt? Este posibil sa ne intoarcem la ceea ce era? Nimeni nu este de acord cu asta. Dimpotriva, viata noastra tinde sa fie total opusa: Suntem separati, ne izolam unii de altii. Oamenii divorteaza, fiecare vrea o camera pentru el insusi, locul sau personal…Si asta inseamna ca nu ne putem intoarce la acelasi altruism naiv. Vedem ca asta este impotriva evolutiei. Putem invata asta din exemplele triste ale Uniunii Sovietice si a chibutzurilor (comunitati agro-culturale colective din Israel).

Deci, ce putem face? Criza globala ne arata clar ca depindem unii de altii si suntem legati ca si rotile dintate. Pe de alta parte, ne uram intre noi, nu ne putem suporta unii pe altii; fiecare ar vrea sa fie singur in intreaga lume, asa incat ceilalti sa nu-l poata deranja. Cum este posibil sa imbinam aceste doua tendinte?

Asta este problema cu care se confrunta lumea azi. Manipularea ratei actualizate nu va fi suficient. Economia reflecta conexiunea dintre noi. Deci, cum o putem directiona spre cooperarea reciproca?

Vedem, de exemplu, ca Germania salveaza Grecia numai fiindca, pe moment, este mai ieftin asa decat s-o arunce la lupi. Acesta este modul in care Creatorul se joaca cu noi, pana cand abandonam toate vechile metode si gasim solutia reala.

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala, 02.10.2011, „Pacea in lume”

Filed under: Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Care sunt eforturile spirituale?

Răspuns: Cu 30 de ani în urmă am scris în prima mea carte că lumea noastră stă sub un câmp de forţe care o controlează. Diferenţa dintre lumea noastră şi lumea spirituală este: la cine se supune regatul (Malhut)? În această lume, Malhut acţionează de dragul egoismului, în timp ce în lumea spirituală acţionează de dragul dăruirii.

Noi trebuie să realizăm conexiunile pe care le simţim în această lume la „iubeşte-ţi aproapele” cu dăruirea reciprocă, adică, la o stare în care lumea superioară devine revelată. Acest lucru poate fi făcut în grup şi sub o ghidare corectă.

Când venim aproape de spiritualitate, începem treptat să revelăm această reţea de conexiuni şi să simţim că întreaga noastră lume este suprapusă la această reţea de forţe. Omul îşi închipuie că e permanent în această lume care este total pătrunsă de o reţea de forţe care îl controlează. Această reţea este numită guvernare superioară. Iar efortul omului constă în cât de mult doreşte să devină inclus în această reţea şi se trezeşte în ea ca un participant care acţionează independent.

Numai forţa dăruirii operează acolo: Zon şi Aba ve Ima. Unele se ridică în timp ce altele coboară. Sunt de asemenea stări permanente, ca şi zilele speciale numite începutul lunii, începutul anului nou, sărbători şi zile lucrătoare. Acestea sunt toate parametrii ai schimbărilor apărute în acest sistem.

Dacă noi dorim să dezvăluim această reţea prin lumea noastră, prin conexiunile dintre noi, atunci ea se va deschide revelării deasupra noastră, printre noi, iar noi vom vedea că suntem înăuntrul ei şi acţionăm în ea cu dorinţele noastre, însemnând că facem eforturi.

La început, omul îşi revelează această reţea individual, ca şi cum ar vedea-o în faţa lui. La fel cum în lumea noastră fiecare om crede că el este protagonistul principal, în timp ce ceilalţi sunt doar personaje secundare care depind de el. El nu crede că ei au o mare influenţă asupra lui, fie ea bună sau rea.

Dar cu cât devin mai inclus în sistem, cu atât mai mult simt lumea mai clar şi văd cum ea mă influenţează pe mine fie în direcţia bună fie în cea rea şi cum pot eu să o inflenţez pe ea, unde este posibilă influenţa mea şi unde nu e. La fel cum capacităţile noastre materiale de schimbare a sistemului sunt limitate, tot aşa şi eu sunt limitat în spiritualitate. Îi pot influenţa pe alţii numai cauzându-le avansarea, aducând mai multă forţă vitală şi sănătate întregului sistem.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 10/1/2011 „Scrierile lui Baal HaSulam”

Filed under: Lectia zilnica, Sarbatori, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Astăzi intrăm într-un sistem care ne arată că trebuie să acţionăm în dăruire, în conexiunea între noi, în conexiunea cu grupul şi în unele transformări noi. Suntem în criză. Nu noi personal, aceia care studiem Cabala, ci lumea simte în acest fel. De unde vine? Ce este o criză în general? Este sentimentul egoismului lumii raportat la sistemul care începe să se manifeste în noi, ca o imagine care apare pe hârtia fotografică în procesul de developare. Treptat, ca din ceaţă, apare o nouă imagine şi această imagine nu ne corespunde.

Dintr-o dată, proprietăţile Luminii, dăruirea şi conexiunea dintre noi, apar în noi, chiar dacă proprietăţile individualiste, egoiste (respingerea, folosirea unuia pe celălalt), există în omenire. Juxtapunerea acestor două sisteme şi impactul unuia asupra celuilalt formează o construcţie nouă, imensă şi cu multe faţete: pe de o parte, sistemul egoist, iar pe cealaltă parte, sistemul altruist.

Nu am avut niciodată până acum aşa ceva. Am avut întotdeauna un sistem egoist în interiorul căruia am lucrat. Au apărut în noi, iar noi le-am realizat. Am crezut că totul depinde de noi: vrem să evoluăm, vrem să acţionăm, vrem să muncim, vrem să facem totul.

De ce? Fiindcă noi am identificat egoismul care s-a trezit în noi, dorinţele noastre, cu noi înşine. Nu am avut nicio întrebare despre originea lor fiindcă le-am simţit ca fiind ale noastre: acum vreau asta, apoi asta apoi asta. Nu m-am întrebat de ce dintr-o dată, vreau. Vreau. Eu nu simt că cineva mi-a dat aceste întrebări, le-a „inserat” în mine şi eu am început să muncesc. Nu! Eu m-am contopit cu aceste dorinţe, m-am simţit un tot cu ele. Ele sunt dorinţele mele, care s-au trezit în mine. Eu vreau.

Cum s-a întâmplat asta, deodată? Noi suntem nişte animale obişnuite, cu dorinţe mici, instinctive, necesare existenţei noastre. Şi dintr-o dată, avem dorinţe egoiste noi, care se referă la dezvoltarea tehnologică, societate, familie, educaţie, perfecţionare, cultură, ştiinţă, bănci, conexiuni financiare şi economice între noi, comerţ şi schimburi, descoperirea unor noi teritorii, dezvoltare şi comunicare. De unde această dezvoltare în oameni în comparaţie cu lumea animală care nu a evoluat în acest fel?

Adevărul este că egoismul nostru ne-a dezvoltat tot timpul şi ne-a grăbit să realizăm din ce în ce mai mult toate dorinţele noi. Eu nu simt că dorinţele apărute în mine sunt de undeva, din afară. Eu simt că ele apar în interiorul meu şi de aceea alerg să îndeplinesc aşa zisele „mele” dorinţe.

În realitate ele nu sunt dorinţele mele. Doar că eu nu simt că nu sunt ale mele. De aceea merg mai departe şi acţionez. Nu simt că sunt ca un iepuraş mic de jucărie, mecanic, în care se învărteşte cheiţa şi ţopăie. Nu simt asta până la timpul potrivit, până acum, în timpurile noastre.

Din seria de lecţii virtuale de duminică 9/25/2011

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Dorinta noastra de a primi placere este într-un proces constant de dezvoltare. Din momentul în care această dorinţă a fost creata de Lumina „din absenţă,” această „absenţă” a început sa se dezvolte sub influenţa Luminii, şi continuă să facă acest lucru – de la începutul creaţiei până la sfârşitul ei.

Există etape în această dezvoltare unde dorinta de a primi nu este încă considerata creatura şi în continuare isi construieste nivelurile ei mineral, vegetativ şi animal: sistemul naturii spirituale. Mai târziu, înauntrul aceastei naturi spirituale este creat sufletul, numit Adam, „omul”, nivelul vorbitor. Acest suflet, de asemenea, se dezvoltă pe nivelurile mineral, vegetativ şi animal, în lumile BYA (Assiya, nivelul mineral, Yetzira, nivelul vegetativ şi Beria, nivelul animal).

Cu toate acestea, omul însuşi trebuie să construiască nivelul uman în interior. Dacă omul nu se construieste pe sine ca om, el există ca un animal şi foloseşte tot ceea ce-l înconjoară de la nivelurile mineral, vegetativ şi animal (toate lumile BYA) in mod egoist, luand cat de mult poate din ele . Acesta este modul în care ne dezvoltam, sugand de la natura înconjurătoare tot felul de împliniri care ne ajută să creştem în egoismul nostru.

Cu toate acestea, atunci când vom ajunge la nivelul la care am golit aproape totul din natura, vom începe să simtim că dorinţa noastră egoista este opusa nivelului „uman”, lumea Atzilut

(lumea Nobletii). Vieţile noastre devin amare şi nu ştim pe cine să dam vina. La urma urmei, lumea Atzilut este ascunsa de noi, iar noi existăm mai jos de Parsa (frontieră care separă Atzilut de lumile BYA).

Acesta este motivul pentru care o persoană nu înţelege de ce e atât de nefericita. Se parea că are o viaţă întreagă inaintea sa pentru a se bucura. Cu toate acestea, nu primim lumina suplimentara, care nu poate trece de Parsa din lumea Atzilut şi sa coboare la noi prin lumile BYA, iar noi – partea umana din noi – se simte rău. Acest uman din noi este opus nivelului uman real, lui Zeir Anpin al lumii Atzilut. Acesta este modul în care începem să aspiram să dezvăluim sursa vieţii noastre, precum şi sensul şi scopul sau.

Intreaga noastra munca noastră este de a scrie „negru pe alb”. Lumea Atzilut este numita „alb”. Iar „negru” este cel mai scăzut nivel al nostru şi culoarea lumii Assiya. Rosu este culoarea din lumea Beria, verde este Yetzira, iar negrul este Assiya. Totul este scris pe fundal alb, pe „albeata superioara”(Loven Elyon) a lumii Atzilut.

O persoana care scrie este cea care se examinează şi se măsoara pe sine însaşi în relatie cu lumea Atzilut. Ea doreşte să devină precum omul lumii Atzilut, dar de-a lungul examinarii sale, vede măsura în care nu corespunde aceastei imagini. Acesta este modul în care ea avanseaza.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 9/25/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Lumea vede deja prăbuşirea care o aşteapta în viitorul apropiat. Cu toate acestea, cu excepţia noastra, nimeni nu face nimic, şi nu se întâmplă nimic bun.

Răspuns: Dacă am fi lucrat în mod corect, lumea s-ar fi trezit din vis. Ei nu se vor trezi, dacă noi nu-i vom trezi. Doar noi suntem vinovaţi de ceea ce se intampla. Oamenii nu sunt capabili sa se trezeasca singuri; ei se trezesc numai daca ii scuturi.

Aceasta se referă la toată lumea, fără excepţie, inclusiv liderii mondiali şi experţii. Unii dintre ei au deja o scânteie de înţelegere. Ei văd situaţia reală, cel puţin un pic, dar încă nu-şi schimbă modul lor de gândire, încă nu înţeleg că ei sunt cei care trebuie să se schimbe, şi nu lumea. Obisnuiam sa schimbam lumea in mod egoist,  în timp ce acum omul este cel care are nevoie sa se schimbe.Sunt oameni de stiinta care deja au scris despre asta, dar cuvintele lor sunt încă foarte externe, după cum ei înşişi nu înţeleg ceea ce se află în spatele lor.

Astfel, este nevoie de munca noastră, până cand aceşti oameni de ştiinţă vor decide să vină şi să stea împreună cu noi la o lecţie.

Numai noi putem „scutura” substanţa umanităţii. De aceea nu fac nicio acuzatie nimanui. Crearea mass-mediei care influenţează mediul in mod corect, de asemenea, depinde de noi. Totul este pus pe umerii noştrii şi nu pe ai altcuiva.

Prin urmare, privind lumea, invat doar cum sa abordez acest „copilas” şi să aduc o lingură de hrană la gura lui. Aici totul depinde de noi.

Întrebare: Deci, care este acel lucru pe care noi nu il facem?

Răspuns: Nu diseminam. Cum influenţezi lumea? Cum ii transmiti ceea ce ai primit în timpul lecţiei? Nu facem destul. La urma urmei, suntem însărcinati cu munca corecţiei: să ne organizam, sa organizam reţeaua de conexiuni dintre noi şi sa o extindem peste toate grupurile noastre din întreaga lume. Avem o sută de grupuri şi milioane de oameni care ne asculta, fără a stabili un contact cu noi.

Dar, din anumite motive, ne lipseşte puterea şi înţelepciunea, în scopul de a construi structura in mod corect. Noi încă nu putem prezenta mesajul, astfel încât acesta sa atraga oamenii şi sa introduca noul program în ei. Ei nu sunt vinovaţi de nimic. De fapt, ei sunt gata să absoarbă mai mult decât le-am da.

Din partea 5 a Lecţiei zilnice de Cabala 9/23/2011, „O poruncă”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Astăzi se împlinesc 20 de ani din ziua în care s-a stins Profesorul meu. Baruh Şalom Halevi Aşlag a fost ultimul mare cabalist din linia înţelepţilor începând cu Adam şi până în zilele noastre: Adam – Avraam – Moise – Raşbi – Ari – Baal HaSulam – Rabaş, şi alţi mii între ei.

Rabaş a arătat un mare curaj prin transmiterea Metodei Cabalei nouă, astfel ca în această generaţie noi să o putem aduce întregii lumi. Fără munca lui noi nu am fi avut această oportunitate. Am văzut cât de ferm şi-a respectat principiul lui – revelarea Ştiinţei Cabala lumii este mai presus de orice calcul.

În timpul orelor de predare am urcat la Ierusalim şi am vizitat mormântul. Bineînţeles că acest loc pentru noi nu este mai mult decât un simbol, sau un obicei, fiindcă conexiunea cu Profesorul nostru este vie şi constantă. Noi toţi sperăm să devenim fiii lui vrednici, motiv pentru care am numit grupul nostru „Bnei Baruh” – fiii lui Baruh Aşlag

Din programul Tv „Conversaţii”, „Ziua comemorării lui Rabaş”

Filed under: Istorie | Add Comment/Ask Question→

Tot felul de dorinţe apar acum în mine şi eu simt că ele nu sunt ale mele, apar de undeva, din altă parte. Mă întreb: „Cine sunt?” „Ce sunt?” „Pentru ce sunt?” „De unde vin toate astea în interiorul meu?” „Am nevoie de asta, sau nu?” „De fapt, nici nu vreau ceva?”

Dintr-o dată încep să gândesc: „De ce nu vreau nimic?” Pentru că toate acestea nu sunt ale mele, este un fel de sursă din afară care mă învârte şi mă manipulează. Pe de o parte, încep să am din subconştient un vag sentiment că toate acestea nu sunt eu, că lumea nu este aceeaşi, că are mai multe nivele şi că este acolo cineva care mă direcţionează şi mă controlează. De unde vine asta? Este al meu, sau nu?

Pe de altă parte, dorinţele care se trezesc în mine nu îmi dau împlinire. Eu nu ştiu ce să fac cu ele sau unde să ajung cu ele. În interiorul meu este o luptă sî încep să le împlinesc. Nu pot să văd că sunt ale mele, nu pot să simt în felul în care obişnuiam să simt, şi nu simt că este un scop în realizarea acestor dorinţe, şi că pot obţine ceva din asta.

Mai mult, în afara mea apare un sistem uriaş care dezvăluie lumea într-o nouă lumină. Încep să mă simt într-o lume confuză. Dorinţele mele nu sunt ale mele, lumea nu este aceeaşi. Ce să fac? Această imagine apărută treptat, ca din ceaţă, este caracteristică generaţiei noastre. În esenţă, aceasta este cea care cauzează criza.

Din seria de lecţii virtuale de duminică 9/25/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Munca interioara | Un comentariu →

Avem nevoie sa clarificam de ce Creatorul a creat totul exact aşa cum a facut-o. Totul era în mâinile Lui şi ar fi putut sa faca totul intr-un mod diferit, nu-i asa? El nu este un locuitor al lumii noastre, care trebuie să accepte totul ca fiind dat.

Cu toate acestea, de ce a stabilit El o ordine inversă a dorinţelor şi Luminilor, datorita carora dorintele care atrag Lumina şi o dezvăluie printr-un mare efort, primesc doar o iluminare mica, în timp ce cea mai mare Lumina, pe care ele nu o ştiu sau simt, devine dezvăluita intr-un loc cu totul diferit? De ce este nevoie să fie în acest fel?

Cel mai mare beneficiu din ascunderea muncii enorme pe care o desfăşuram este că nu ne incurca. E teribil că marea Lumina pe care o chemam, este ascunsa de noi.

Efectuez o acţiune mica în mine însumi, dezvăluind legătura mea cu toţi ceilalţi şi împingându-i spre conectare, şi trezesc astfel o Lumină uriasa, în lumile superioare. Cu toate acestea, eu n-o descopar. Şi acest lucru este bun, deoarece dacă ar fi să fie descoperita, m-aş închide. As deveni atât de mândru, incat drumul meu spiritual s-ar termina . De aceea, trebuie să fiu recunoscător că Lumina este ascunsa, protejand dorinţa mea.

Pe de altă parte, trebuie să dezvolt dorinţa de a darui. Deşi văd că nu primesc niciun beneficiu din munca mea, eu totuşi vreau să continui. Nu există nici o răsplată şi aşa să fie, dar mă conectez cu grupul, cu mediul, şi nu cer nimic pentru mine, decat capacitatea de a darui.

O astfel de oportunitate există întotdeauna în faţa mea. Dacă eu vreau cu adevărat, toate căile sunt deschise pentru mine. Nu spune că cerurile sunt închise în faţa ta, totul este deschis! Nu există nici o restricţie privind daruirea şi nu ai deloc de ce să te plângi. Dacă o faci, înseamnă că te plângi datorita primirii egoiste. Poti face orice doresti, dar nu vei fi capabil sa apuci nimic pentru tine.

La momentul daruirii, dorinţele şi Luminile ce le umplu sunt ascunse de noi. Aceasta ne serveşte bine în orice sens  şi trebuie să fim recunoscători pentru aceasta. Mai întâi de toate, ne permite să nu ne blocam din cauza Luminii imense, iar  pe de altă parte, ne permite să dezvoltăm calitatea de a darui într-un loc de întuneric complet.
Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 9/20/2011, TES

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

Atunci când studiem Studiul celor Zece Sfere (TES) sau Pticha (Prefaţa la Înţelepciunea Cabala), trebuie mai întâi să învăţăm diagramele în mod mecanic. După aceea, când aveţi întregul sistem înaintea voastră, puteţi întreba: De ce este aşa?

Mai întâi trebuie să acceptaţi tot ceea ce este scris că aşa este, adică ca realitate şi apoi veţi începe să distingeţi motivul din care este totul aranjat în acest fel. Nu putem înghiţi întreaga înţelepciune dintr-odată, pentru că vasele noastre cresc, devin mai clare şi se conectează într-o anumită ordine.

Deci, nu are rost să construim teorii noi; mai degragă trebuie să învăţăm totul din natură. În natură, ne mişcăm de la externalitate la internalitate. Deci, mai întâi percepm imaginea (schiţa) şi apoi penetrăm în adâncimea ei, din ce în ce mai mult, până când ajungem la esenţă.

Altfel, corupem întreaga abordare de revelare a realităţii. 99% dintre oamenii care părăsesc studiul sunt aceia care au eşuat să îşi aranjeze abordarea corectă a revelaţiei. Toţi suntem aici pentru a revela lumea superioară. Totuşi, cel care nu înţelege că nu există nimeni în afară de El, că totul vine de la Creator, că trebuie să Îl justificăm, că trebuie să vedem toate lucrurile negative ca ajutor împotriva mea şi să le aranjăm în aşa fel încât chiar datorită acestor obstacole să ne ridicăm şi să ne clarificăm mai mult conceptele subtile interioare, o asemenea persoană nu va reuşi.

Dacă o persoană eşuaeză să îşi aranjeze aceste lucruri unul după altul astfel încât să obţină percepţia corectă, reiese că o mie au intrat în cameră dar numai unul a găsit ieşirea spre Lumină. Trebuie să urmăm exemplul copiilor şi să învăţăm de la Natură. Un copil nu ştie prea multe; nu ştie ce face tată lui dar vrea să facă la fel. Copiază acţiunile adultului fără să le pătrundă sensul interior şi se joacă cu un ciocan de plastic fără să se gândească prea mult. Asta ne trebuie: fără prea multe deliberări, trebuie să desenăm o schiţă cu Keter, Aba ve Ima, Arich Anpin…. Pentru moment, îmi este suficient.

Apoi încep să intru din ce în ce mai adânc. Aceasta este singura cale de a avansa; este o ştiinţă şi aşa trebuie învăţată. Nu este Zoharul pe care îl studiem ca un remediu miraculos (Segula). Studiul celor Zece Sefirot (TES) şi Pticha sunt numai diagrame şi desene; altfel ai fi detaşat şi ai aştepta pur şi simplu Lumina care Reformează. Dar nu se va întâmpla în acest fel. Trebuie totuşi să primim inspiraţie de la această înţelepciune, deoarece vrem să găsim în noi toate elementele care sunt descrise în cărţi în limbajul Cabala.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 9/26/2011, “Pticha”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→