De pe pagina mea de Facebook Michael Laitman 9/22/20

Într-o seară rece și ploioasă din februarie 1979, în timp ce făceam obişnuita adȃncire în cărțile despre Cabala împreună cu prietenul meu Chaim Malka, mi-am dat seama că era fără speranță. „Chaim”, am spus, „vom găsi un profesor chiar acum”. Ne-am urcat în mașină și am plecat spre Bnei Brak, un oraș ortodox în care auzisem că oamenii studiază Cabala. În timp ce ploaia se revărsa pe parbriz, conduceam aproape orbește, cu vizibilitate zero. Dar am fost îndemnat din interior; trebuia să continui să merg.

Odată ajuns în oraș, habar n-aveam unde să mergem. Deodată, am văzut un bărbat care stătea pe trotuar și aștepta să traverseze strada. Pe ploaie, el era singurul din jur. Am coborȃt geamul și am strigat către el, prin ploaie: „Unde se studiază Cabala aici?!”

Omul m-a privit nonșalant și mi-a spus: „Întoarce-te la stânga și mergi spre livadă. La capătul străzii veți vedea o casă, vizavi de ea; acolo se studiază Cabala „.

În acea casă de lângă livadă, l-am întâlnit pe profesorul meu, Rav Baruch Shalom HaLevi Ashlag (RABASH), primul fiu și succesor al lui Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag, cel mai mare cabalist din secolul al XX-lea, care era cunoscut sub numele de Baal HaSulam (autorul Sulam) după comentariul Sulam (Scara) la Cartea Zohar.

În următorii doisprezece ani, am servit ca asistent personal al lui RABASH și am devenit primul său discipol. Am studiat cu el trei ore dimineața și două ore seara, împreună cu toți ceilalți. Am studiat și cu el în timp ce eram singuri, în timp ce îl însoţeam în ieșirile sale zilnice la plajă sau în parc. Am învățat cu el în fiecare sfârșit de săptămână, când am petrecut weekend-urile unul în compania celuilalt și am studiat cu el când a fost spitalizat cȃte o lună, de două ori. I-am pus toate întrebările pe care le-am putut avea despre spiritualitate, fie în timpul lecțiilor sau în timp ce conduceam, sau cu orice altă ocazie. L-am întrebat pentru că trebuia să știu. Știam că el este ultimul dintre mohicani, veriga finală dintr-o descendență care se întoarce în urmă cu milenii și știam că va trebui să mențin acea învățătură. Am înregistrat fiecare lecție și am notat cuvintele sale. Am absorbit de la el tot ce am putut, sensul exterior și interior al cuvintelor, astfel încât să le pot transmite când va veni timpul.

După câțiva ani, când RABASH mi-a spus că am nevoie de prieteni cu care să practic munca spirituală, i-am adus patruzeci de studenți. Pentru ei, el a început să scrie eseurile neprețuite despre progresul cuiva, de la o persoană obișnuită la un cabalist – cel care cunoaște cele mai adȃnci subtilități ale naturii umane și relația acestuia cu Creatorul.

Eseurile lui RABASH au pregătit calea nu numai pentru studenții săi, ci pentru noi toți, fiecare persoană. Acum aceste eseuri sunt un far care arată calea pentru oricine dorește să obțină spiritualitate. Ele ne învață cum să ne raportăm unii la alții și cum să ne raportăm la sentimentele și stările pe care le descoperim în noi, pe parcurs. RABASH, la fel ca tatăl său, în felul său, a fost un pionier, un deschizător de drumuri, al curajului nesfârșit, al compasiunii și al iubirii pentru umanitate.

După moartea sa din 1991, oamenii m-au rugat să încep să predau. RABASH mă încurajase să predau în timp ce eram încă cu el, așa că, atunci când oamenii se apropiau de mine, am consimțit și am format un grup de studiu pe care l-am numit Bnei Baruch (fiii lui Baruch). Într-adevăr, am aspirat atunci și aspirăm și acum să merităm numele de a fi copiii spirituali ai învățătorului meu.

Astăzi, când comemorăm cea de-a 29-a aniversare a trecerii sale, sper că vom continua să merităm numele Bnei Baruch, să mergem pe calea sa, de iubire și unitate și să răspândim înțelepciunea autentică a Cabalei în toată lumea, fiecărui suflet însetat.

„Și odată ce am căpătat o îmbrăcăminte de iubire, scântei de dragoste încep să strălucească în mine, inima începe să tânjească să se unească cu prietenii mei și mi se pare că ochii mei văd prietenii, urechile mele le aud vocile, gura le vorbește, mâinile se îmbrățișează, iar picioarele dansează în cerc, în iubire și bucurie, împreună cu ei. Și îmi depășesc limitele corporale și uit distanța mare dintre prietenii mei și mine … și mi se pare că nu există nicio realitate în lume în afară de prietenii mei și de mine. După aceea, chiar și eu sunt anulat și scufundat, amestecat în prietenii mei, până când stau și declar că nu există altă realitate în lume decât prietenii”. (RABASH, Scrisoarea nr. 8).

Filed under: Spiritualitate, Surse Cabaliste | Add Comment →