Dorinta noastra este de a incepe sa primim in forma corecta. Ne dorim sa ne unim, sa revelam o indreptare catre unitate in interiorul fiecarei persoane, in ciuda egoismului. Asta este foarte important: in ciuda egoismului meu, fac eforturi ca sa aspir intern si sa vin mai aproape de prietenii mei, sa ii mentin pe toti intr-o conexiune strinsa, ca si oamenii care imi sint aproape in spirit si scop.

Pentru mine, cel mai important lucru acum, este sa fiu capabil sa am incredere in ei:  daca sintem uniti, atunci ei se vor asigura ca nu uit de calea noastra si vom deveni mai puternici prin consolidarea noastra comuna.

Eu aspir catre unitatea cu prietenii si sper ca aceasta aspiratie ma va face capabil sa primesc o dorinta inegalabila pentru unitatea cu acestia. Asta este tot ceea ce am nevoie. De la inceputul si pina la finalul corectiei, acesta este singurul lucru care ni se cere.

Acesta este motivul pentru care este scris ca iubirea pentru aproape ca si pentru sine, este legea concludenta si rezumativa a intregii Torah. Nu exista nimic mai mult de atit, si trebuie sa ne indreptam calea doar in aceasta directie. Nu conteaza cit de mult ne transforma asta. Daca vrem sa facem ca programul creatiei sa aiba un secnariu accelerat, atunci asta este o oportunitate: sa incepem de la opozitii, de la starile cele mai pline de ura si respingatoare, si de acolo sa facem pasii catre iubirea pentru aproapele nostru.
From the 1st part of the Daily Kabbalah Lesson 4/21/11, Writings of Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare : Cum obtine cineva o stare in care el sau ea ii vor cere ajutor Creatorului?

Raspuns:  In timpurile in care traim suntem impinsi inainte doar de suferinta si dezamagire. Daca noi ne aflam in egoismul nostru, cum ne putem noi rupe de el si sa avansam? Aceasta este posibil doar daca observam completa sa inutilitate. Eu nu gasesc in el nici o speranta egoista pentru viitor, ci doar goliciune. De aceea, devin dezamagit in egoul meu, incerc sa ma intorc spre alte surse si nu gasesc nimic.

Indiferent cat de greu incerc, eu sunt incapabil sa ma unesc cu ceilalati pentru scopul unei vieti materiale confortabile. Si apoi incep sa gandesc ca insasi posibila unificare contine ceva speranta pentru viitor si pentru viata spirituala care va fi mai buna si mai satisfacatoare decat viata materiala. La urma urmei, daruirea este buna; umple o persoana si anuleaza toate limitarile. Aceasta este numita “ Lo Lishma, “  aspiratia egoista pentru spiritual, de unde incepe fiecare.

Acesta este un stagiu necesar pe calea unde eu doresc sa ating Creatorul si unificarea in grup deoarece eu sper sa gasesc un viitor mai bun acolo. Tot acesta este chiar un mai mare egoism dar este deja indreptat in directia corecta, si ma forteaza sa continui calea mea. Totul se deruleaza aici gradual raportat la un lant de cauza si efect, si este imposibil sa sari vreun nivel.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 4/10/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Senzaţiile şi stările mele spirituale sunt reflectate de realitatea pe care o observ în jurul meu. Asta înseamnă că pot judeca internalitatea pe baza externalităţii?

Răspuns: Nicidecum! Aşa cum este spus: Lumea trăieşte conform unui plan. În lumea corporală eu trec prin numeroase stări şi relaţii; unele sunt mai plăcute decât altele, dar nu le pot punte etichete spirituale.

Trebuie să mă ţin de scopul meu spiritual, deasupra tuturor senzaţiilor lumii corporale. Chiar dacă Creatorul îmi face ceva îngrozitor, tot trebuie să mă ţin de acest mâner. Nu ştiu ce se întâmplă şi de ce mi se întâmplă mie. Sunt legat de alte suflete, evenimente şi stări, despre care nu am niciun indiciu.

Astăzi, încă îmi lipseşte senzaţia întregului sistem, senzaţie care mi-ar permite să cercetez aceste lucruri. Este o prostie din partea mea să cred că aş putea urmări o conexiune între spiritualitate şi corporalitate. Nu sunt un expert în niciuna dintre acestea.

Nu am niciun instrument de cercetare la dispoziţie în acest moment: Nu am inteligenţa necesară, senzitivitatea sau dicernământul. Nu pot observa sistemul superior (lumea), sistemul inferior (lumea), nici nu pot urmări vreo conexiune între ele. Nu o pot înţelege nici măcar la cel mai simplu nivel spiritual. Nu o pot observa încă, pentru că este bazată pe anularea egolui. Nu sunt capabil să clarific asta deoarece nu am această dorinţă încă, chiar dacă îmi doresc să fiu inclus în sistemul superior.

Ce am în afara egoismului? Mai trebuie să obţin şi altceva, în afară de dăruire? Pentru asta, trebuie să îmi anulez egoul şi să duc o muncă internă în grup, cu prietenii. Ne construim unitatea noastră interioară pentru a obţine o putere comună care există în afara fiecăruia dintre noi şi ne aparţine tuturor.

De ce încerc să ghicesc esenţa ascunsă spirituală a unor boli, a unor probleme financiare sau familiale, sau a conflictelor cu şeful meu? Este o prostie! Nu sunt încă pregătit pentru aceste modalităţi de calcul.

Un computer nou este numai o bucată de metal, până când îi instalez sistemul de operare, îl pornesc, rulez programul şi introduc date. Numai atunci când mă familiarizez cu programul voi fi în stare să lucrez cu el.

Noi încă nu avem Kelim (calculatorul), ca să nu mai menţionăm şi programul! De aceea nu putem înţelege internalitatea observând externalitatea.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/4/2010, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi nici macar nu realizam cat de adanc  scufundati suntem in natura egoista.Celulele noastre, corpurile noastre, lumea noastra, gandurile si dorintele noastre si in general tot ceea ce exista este doar egosim si nimic mai mult.

Totul aspira doar sa primeasca, sa absoarba atat de multe  bunatati pe cat posibil pentru propria persoana. Aceasta este natura in care suntem nascuti si in care traim, neavand nici cea mai mica idee ca exista o posibilitate ca orice altceva sa existe in afara de asta.

Cu toate acestea, trebuie sa mergem de la o lume la alta, sau in alte lumi, pentru a obtine o lume noua aditionala datorita careia sa ne dezvoltam pornind de la punctul din inima, sa il dezvoltam intr-un nou “ corp “ spiritual. In esenta, este analog cu actualul nostru corp, care doar ne pare ca fiind ‘proportionat’ dar in realitate este reprezentat de forte si vectori. Dar in loc sa vedem aceasta imagine pe monitorul unui calculator, noi o vedem pe ecranul  tri-dimensional al constiintei noastre.

Noi percepem realitatea pe acest ecran al dorintei de a primi. Tot ceea ce suntem capabili sa primim sau sa percepem cade asupra acestui ecran si se opreste acolo, creand imaginea a ceea ce vedem.

In orice caz, fortele daruirii sunt in totalitate diferite. Noi nu le putem opri cu ecranul dorintei de a primi si de aceea noi nu le percepem. Doar creand un ecran in dorinta de primire vom putea revela a doua jumatate a realitatii. Noi nu vom simti jumatate cu adevarat ci aproape 100% din tot ceea ce exista. Oricata cantitate a Luminii,acest nou ecran, intentia de a darui,  va inceta, acesta este genul de imagine pe care o vom vedea pe el.

Este foarte dificil sa incepi sa construiesti un al doilea “ corp”  din punctul tau din inima. Pentru a face asta trebuie sa intri intr-un grup, precum in uterul mamei si sa incepi sa te dezvolti in el. Asta pare foarte respingator si ireal unei persoane. Intreaga lume este opusa acestuia si de aceea el nu se  gandeste la asta sau nu ii atribuie nici o semnificatie.

Din acest motiv ne este noua foarte dificil sa ne concentram pe grup. Orice considera mediul ca fiind important, aceea este ceea ce e important si pentru noi. Daca lumea considera munca in grup ca fiind neimportanta, noi de asemenea uitam de asta in aproape fiecare secunda. Chiar daca noi incercam sa marim  legatura  conexiunii, sa tinem de ea si sa o mentinem in gandurile noastre, continua sa ne para ca fiind infantila, nerealista si naiva, si asta pentru ca nu este importanta nici lumii intregi. Si vice-versa, daca cel mai nereal lucru devine important pentru toata lumea, apoi noi ne vom gandi la el, vom vorbi despre el si vom aspira la el.

Din acest motiv avem nevoie de “ opinia sociala”, confidenta, influenta reciproca care ne convinge ca facem ceva real si de aceea lumea noastra nu merita  absolut nimic.Ce avem noi aici in afara de o viata trecatoare plina de suferinta? Daca nu existam pentru unica oportunitate de a dobandi eternitatea, viata perfecta pe parcursul acestui timp, atunci nu ar fi fost nici un folos al lumii asteia pentru noi sau pentru copii nostri.

Din Lectia a 5 a Conventiei WE! 4/1/11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dezvoltarea materială a omului s-a oprit şi urmează o eliberare a spaţiului pentru o nouă etapă a evoluţiei.

Astăzi, toate sferele vieţii sunt pătrunse de disperare. Am ajuns la un punct în care nu ştim ce să facem cu copiii noştri. Îi aducem în această lume pentru o viaţă bună, dar nu vedem că s-ar apropia aşa ceva în viitor.

De ce s-ar chinui cineva cu viaţa de familie, dacă asta nu îi aduce schimbări pozitive? Trebuie să fie un motiv pentru a-şi asuma o asemnea sarcină grea.

Să fii legat de un loc particular sau de o ţara este deja de domeniul trecutului. Oamenii pur şi simplu vor o viaţă mai bună şi sunt gata să meargă oriunde ar putea găsi asta. În acest fel doborâm toate graniţele, limitările şi vechile ambalaje, în care ne-am dezvoltat de mii de ani.

În trecut, unei persoane îi era clar că aparţine unei anumite naţiuni, unui anumit loc, unei anumite culturi, că era ataşat familiei şi la tot ce reprezenta fundaţia vieţii în acel timp. Din generaţie în generaţie, taţii i-au învăţat pe copii o profesie: un fiu de fierar devenea eventual fierar, un fiu de cioban devenea cioban. Un tânăr ştia că se va căsători cu o fata dintr-un sat vecin şi viaţa mergea conform cu aceste reguli.

Astăzi, totul s-a schimbat. Oamenii din toată lumea abandonează vechile reguli. Egoismul nostru, dorinţele noastre interioare şi cunoştinţa noastră se transformă rapid, numai că noi nu ştim în ce se transformă toate acestea.

Suntem conduşi de dorinţa noastră de împlinire şi această dorinţă distruge toate barierele care ne ţineau în graniţele acceptate în mod general. În timpul nostru nu mai este nimic acceptat la modul general sau evident. Totul este inconstant şi nepermanent. Orice este convenabil pentru moment este considerat drept.

Oamenii s-au ridicat deasupra limitărilor în care au existat de-a lungul istoriei. Din înălţimile acestui proces nu realizăm scara schimbărilor care au loc. Graniţele au fost şterse şi oamenii sunt gata să se simtă acasă în orice ţară dată. Fie că vrem sau nu, pământul a devenit un teritoriu comun. Şi chiar dacă suntem la începutul acestui trend, este totuşi ireversibil.

Împreună cu acest proces noi revelăm un nou tip de gol care nu poate fi umplut, indiferent unde trăim sau ce facem. Ridicarea noastră deasupra vechilor limitări şi disponibilitatea noastră pentru noi forme de dezvoltare nu ne permit să ne satisfacem dorinţele care cresc. Această dorinţă ne ridică pe noi deasupra vechii lumi şi ne aruncă într-o furtună de schimbări. Cere un tip de împlinirea care nu poate fi găsit nicăieri.

Umanitatea este în criză: Fie va găsi o nouă formă de împlinire fie va trebuie să se calmeze cu alcool, droguri şi antidepresive. De fapt, asta deja se întâmplă la o scara aflata în creştere. Dar nu aceasta este soluţia şi, mai devreme sau mai târziu (mai bine mai devreme) vom realiza că este timpul să înlocuim împlinirea materială cu cea spirituală.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/22/11 on Prinicpiile Educaţiei Globale

Filed under: Educatie, Lectia zilnica, Societate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum este posibil sa unim intreaga lume, cand natiunile, tarile si religiile sunt asa de diferite in toate privintele?

Raspuns: Acestea sunt diferente egoiste. Daca ne unim spiritual, ele dispar, si noi devenim ca un om cu o singura inima.

Diferentele pamantesti nu ne despart. Unul isi condimenteaza cu piper mancarea, altul nu. Unul tine ceremoniile intr-un fel, celalalt in alt fel. Aceasta nu ne face diferiti. Ba chiar mai mult de atat, asa incepem sa ne respectam reciproc.

Sa fim diferiti, nu ne impiedica sa ne unim spiritual. Se intampla contrariul; unindu-ne deasupra diferentelor noastre egoiste, le intarim, si intreaga forta este indreptata catre uniunea spirituala.

Din partea a 4. A a lectiei zilnice de cabala, 15.03.2011

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Suntem controlati de dorinte egoiste, vase ale receptiei, cu toate ca nu stim ce sunt acestea. Asta pentru ca toate se obtin prin comparatie ; avantajul Luminii este obtinut din intuneric.

Totusi, odata ce am primit putina Lumina, incepem sa simtim ca acolo este o alta forma de existenta in afara de a vegeta in egoism. Asta este viata in daruire.

Doar Lumina creaza aceste dorinte sau Kelim in noi, si in interiorul lor apare aceasta anticipare sau senzatie de slabiciune. Apoi incepem sa formam o anumita anticipare a daruirii. Astfel, doar aparent o persoana se poate referi corect la aceasta imagine.

Acum aceasta dorinta egoista ma atrage in adancurile ei. De aceea trebuie sa absorb importanta scopului de la mediu prin atragerea Luminii si facand pasi spre ea, in ciuda dorintei mele.

Dupa asta, diferite obstacole sunt puse in fata mea: mi se arata ce fel de placere este ascunsa in daruire. Apoi trebuie sa fiu salvat de la un alt pericol : de la caderea in Klipa, care spune « Hai sa ne bucuram de daruire. Fa ceva de dragul de a darui. Si acum fa ceva mai mult, si apoi mai mult… » Astfel,  depasind limitele abilitatilor mele, incep sa simt o dorinta egoista din daruire. De fapt, Lumina enorma imi este revelata in locul licaririi slabe pe care o simtim in lumea noastra.

In acest fel sunt depasit de starea pe care cartile Cabaliste o numesc “impuritate” sau “focul iadului”. Astazi egoismul nostru ne  da doar o mica provocare, nu ne permite sa venim mai aproape de daruire. Dar mai tarziu ne facem singuri drum prin lumile impure in care trebuie sa fim corectati sa daruim. Acolo, dorinta descopera o siretenie, o mare dorinta  egoista care se opune Creatorului. Ne spune “Daruieste, fa ceea ce face Creatorul. Este o mare placere in acel act.” Vom putea sa ne mentinem starea in fata acesteia?

Acum plasam un “ecran” (Masach) impotriva dorintei noastre de a primi, unde mai tarziu vom construi ecrane reale impotriva luminii, impotriva placerii de a darui in locul celei de a primi.

From the 1st part of the Daily Kabbalah Lesson 3/2/11, Writings of Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se poate ca plăcerea pe care cineva o primeste de la spiritualitate sa fie egoista?

Răspuns:  Se poate, cu siguranţă. Spiritualitatea este iubire şi daruire. Sunt dispus sa-ti daruiesc şi sa te iubesc, dacă este in beneficiul meu. Si dacă nu, atunci de ce ar trebui? Acest lucru este numit Klipa (coaja), iar acest lucru este corporalitate, nu spiritualitate.

Fiecare dintre noi este capabil sa iubeasca în acest fel. Iubesc copiii mei, deoarece acestia sunt ai mei. Dar dacă ei nu sunt ai mei, nu am nicio consideratie pentru ei. Pot iubi pe cineva dacă bunăstarea mea depinde de ei, dar dacă nu, nu am nevoie de ei. Cu alte cuvinte, iubesc şi investesc, deoarece am primit un beneficiu personal din aceasta. Totusi, acest lucru nu este iubire si daruire, acest lucru este folosirea celorlalti.

Dragostea si daruirea descrise de intelepciunea Cabalei nu au nimic de-a face cu primirea de dragul cuiva. Eu pur şi simplu iubesc ca sa beneficieze cealalta persoana. Acest lucru este chiar mai mare decât dragostea pentru copiii noştri, deoarece ne iubim copiii instinctiv.

Trebuie să gasesc felul iubirii fata de seaman, care nu avantajaza egoismul meu. Dar dacă egoismul meu primeşte ceva de la această iubire, nu este dragoste: eu pur şi simplu mă iubesc pe mine însumi şi ma împlinesc intr-un mod continuu. Prin urmare, totul este definit de intenţia mea. Dar cum mă pot verifica?

Trebuie să ma ridic la felul de dragoste în care sunt preocupat doar de o fiinţă umană, nu de mine. Este ceva ce trebuie să ştim, pentru că natura ne va forţa sa atingem acest nivel. Conform programului creatiei, noi trebuie să devenim similari Creatorului. Creatorul este bun şi face binele, fără nici o preocupare pentru Sine. El doreşte să ne împlineasca şi acest lucru este numit dragoste.

Cum ne putem apropia de aceasta stare? Intenţia mea actuala poate fi corectata doar de Lumina care Reformeaza. A creat egoismul meu si acum ma poate ridica deasupra lui, facand un miracol: mă scoate din Egipt. Când mă voi ridica, încep să mă corectez.

Aceasta Lumina poate fi simtita doar prin studierea intelepciunii Cabalei. În timp ce citeste Cartea Zohar, o persoană începe să observe că acesta acţionează asupra ei. Studiul în sine conţine o forţă care-l transformă. Se spune în acest sens: „Am creat înclinaţia rea, şi am dat Tora pentru corectarea acesteia, Lumina care adduce pe cineva înapoi la bine.” Acesta este motivul pentru care intelepciunea Cabalei este dezvăluita în timpul nostru şi a devenit disponibila pentru toată lumea.

Dintr-un program TV „Intreaba Cabalistul” 4/4/2010

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cu cât facem mai multe eforturi de dragul succesului grupului, cu atât simţim mai mult că lucrăm pentru propriul ego…

Răspuns: Ar trebuie să te bucuri de asta, pentru că este revelaţia răului. Fără a revela răul, nu vom obţine bunătatea.

Văd că, la sfârşit, singurul lucru pe care vreau să îl obţin din acţiunile pe care le fac de dragul grupului este de a extrage un beneficiu personal. Ce urmează?

Problema este că numai acest punct al revelaţiei nu este suficient. Nu poţi face nimic cu el. Acţiunea mea trebuie să fie aţintită; trebuie să aibă un vector. Altfel, forţa mea interioară rămâne doar un potenţial, ca un motor decuplat. Poate fi un motor bun, cu o capacitate de 200 cc, dar la ce bun?

Trebuie să ridic dorinţa mea şi să o îndrept către o anumită acţiune. Asta înseamnă că am nevoie de două puncte pentru a face un vector. Mintea este cea care dă direcţie forţei mele. De aceea forţa şi raţiunea lucrează bine una cu alta. Asta este conform legii.

Deci, chiar dacă am atins disperarea în atitudinea mea faţă de grup, asta nu îmi aduce încă oportunitatea de a acţiona. Acum trebuie să îmi conectez starea de scop. Tocmai am simţit că sunt opus faţă de mine însumi. Egoismul a fost revelat în acţiunile mele, sau în una din acţiuni: am făcut-o pentru mine şi nu am putut să o îndrept către prieteni.

În primul rând trebuie să îmi amintesc că nu există nimeni în afară de El. Problema nu este că eu nu am reuşit, ci că Creatorul a organizat această situaţie pentru mine, ca de altfel şi analiza ei. Devine clar că nu aş fi putut să fac nimic datorită egoismului meu, şi asta pentru că Creatorul a dorit să mă înveţe, să îmi arate că sunt condus de ego.

Atunci, ce trebuie să fac? De ce a vrut El să mă simt aşa? Pentru că în acest fel voi realiza importanţa scopului, calitatea dăruirii, care este opusă la ceea ce tocmai am revelat.

De unde voi lua această importanţă? Chiar din această stare. De fapt, nu există nicio Lumină fără vas, nicio senzaţie care să nu includă combinaţia a celor două, a Luminii şi a Kli. Cu ce mă compar pentru a simţii că sunt rău? Se întâmplă în comparaţia a ceea ce înţeleg eu că este dăruirea, imaginându-mi că aş putea să acţionez mai bine, tratându-mi prietenii mai bine.

În acest caz, există deja două puncte! Atunci, cum pot eu să comut din punctul propriei mele insignifianţe şi imoralitate în punctul dăruirii? Ce îmi lipseşte? Îmi lipseşte forţa şi asta trebuie să cer.

Dar asta nu este totul. De ce trebuie să o cer? Fac asta pentru a mă simţii bine, pentru a nu mai simţii repulsia faţă de mine însumi? De fapt, egoismul meu suferă datorită revelaţiei recente. În acest caz, reiese că încă sunt egoist, numai că am trecut prin a doua răsucire şi sunt la al doilea nivel al iubire de sine.

Mai degrabă, eu nu vreau ca toată munca şi rezultatele mele să urmărească profitul personal. Vreau să execut o acţiune în care voi descoperi plăcerea pentru Creator. El mă corectează şi vreau asta pentru a-I dărui Lui plăcere.

În acest fel încerc să avansez înainte, puţin câte puţin, şi apoi încă un pic, cât este posibil. Acestea sunt primele mele încercări, pe care trebuie literalmente să le mestec, gust cu limba sau, mai exact, să le sparg cu dinţii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 2/28/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna calea Luminii si calea suferintei? De ce exista suferinta? Este  egoismul nostru?

Raspuns: Fara indoiala, experimentam suferinta in dorinta noastra de a primi placere. Totusi, durerea poate fi simtita chiar si in dorinta de a darui. Totul depinde de cum definesti suferinta.

Imagineaza-ti daca vrei, ca am gasit Cabala, am intrat in grup si am studiat timp indelungat. Dar la sfarsit, am castigat dintr-o data mai multe milioane de dolari la loterie! Acum viata mea s-a schimbat. Dupa parerea ta este calea Luminii sau calea suferintei?

O pot numi calea suferintei pentru ca acum banii imi provoaca confuzie si nu stiu ce sa fac. Ma gandeam la Cabala, dar acum trebuie sa ma gandesc la bani, deoarece este vorba de o asa suma mare. In ce sa investesc ca sa nu se devalorizeze? Cum sa ii folosesc corect?

Asa cum se vede, asta este calea suferintei deoarece in loc sa avensez usor, simplu si direct, sunt abatut de la cale si ma invart facand un ocol mare. Chiar daca imi place sau nu, trebuie sa ma implic in chestii materiale, dandu-i timpul meu si incarcandu-mi mintea cu aceste ganduri. Nu ma pot rupe de asta, si este o mare problema, o adevarata durere in ceea ce priveste  dorinta de darui si scopul spiritual .

Cat despre dorinta de  primi placere, trebuie sa spui ca este calea Luminii si ca ai primit-o recompensa pentru munca ta virtuoasa. Crezi ca este o binecuvantare trimisa tie de Sus. De aceea, totul depinde pe ce scala obisnuiesti sa masori, de ceea ce ai ales sa iti dea placere.
Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 2/18/2011, “Libertatea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→