Daca nu cultivam in noi insine o sensibilitate pentru bine si rau, nu vom stii cum sa le folosim in mod corect. Totul depinde de subtilitatea perceptiei.

Mai mult, este important sa determinam ce este bine si ce este rau, deoarece, de obicei, ceea ce este bun pentru egoismul unei persoane ea considera ca este bine, in timp ce orice o raneste este rau. Deci, care este punctul de referinta prin care sa definim bine si rau? Este in legatura cu mine, cu societatea, cu Creatorul? Ce sunt de fapt “bine” si “rau”?

Astazi ne confruntam cu o problema. Conform intreagii noastre istorii, trebuie sa facem ce este bine pentru noi, sa ne luam libertatea de a distribui petrol si gaze, sa poluam habitatul, sa nu ne facem griji pentru nimic pana cand avem sansa sa vedem cu oroare ce am facut. Dar nu exista cale de intoarcere. Oamenii de stiinta spun ca soarta globala este decisa: am trecut de punctul in care mai era intoarcere, nu se mai poate restabili, bunastarea este distrusa.

Deci, ceea ce obisnuiam sa vedem ca si bun s-a transformast in rau. Daca am fi fost mai sensibili in trecut si daca am fi putut vedea lucrurile corect, nu am fi facut ceea ce am facut. In acest punct, abilitatea noastra de a lua decizii depinde in mare parte de sentimentele noastre. De fapt, dorinta este forta primara, iar mintea dupa aceea pentru a realiza ceea ce dorinta vrea. Inteligenta creste doar pentru a ajuta la implinirea dorintei.

Ma gandesc la ceea ce as vrea sa obtin, si cu cat imi doresc mai mult, cu atat mai mult ma gandesc la asta. Conform acesteia, mintea se dezvolta in incercarile de a obtine ceea ce doresc. De aceea, langa o dorinta mare este intotdeauna o minte mare, in vreme ce langa o dorinta mica se afla o minte mica. Asa suntem facuti. Aceasta dezvoltare de asemenea are loc in celulele vii la fel ca si in intreaga persoana.

De aceea, pe masura ce dezvoltam o mai mare sensibilitate fata de bine si rau, mintea noastra va creste impreuna cu ea in acelasi grad, si devenim mai intelepti. Singura intrebare este ce criteriu folosim atunci cand decidem ce este bine si ce este rau?
Din partea a 4 a  Lectia zilnica de Cabala  2/18/2011, „Libertatea”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pe calea spirituală mă întreb ceea ce pare a fi o întrebare insolvabila despre cum să depăşesc înclinaţia mea rea, egoismul. Kabbalistii iti spun, „Trebuie sa incerci.” Intelege aceasta: Creatorul este într-adevăr opus naturii tale, calitatea de a darui este extrem de odioasa pentru tine, nu poti nici macar sa gandesti la dragostea pentru aproapele tau, cu atat mai mult să vorbesti despre punerea sa în aplicare.

Deci, ce trebuie să faci? Muta-te treptat. Fa acţiuni care sa te duca la rugăciune. Apeleaza la toate mijloacele şi trucurile posibile pentru a simti toate acestea, importanţa calităţii de a darui si de a o plasa langa calitatea de a primi. Chiar dacă este respingătoare naturii tale, chiar dacă simţiţi că nu doresti sa daruiesti, deoarece vei găsi daruirea foarte amara la gust, atunci cel puţin cu mintea ta vei începe totuşi sa pretuiesti această calitate pentru înălţimea şi măreţia sa, pentru faptul că aceasta este calitatea Creatorului. Ea guvernează lumea şi este respectata de mediul in care ai intrat.

Prin utilizarea diverselor trucuri, vei evoca Lumina care reformeaza. Cu alte cuvinte, prin studiu, prin munca in grup şi diseminare, vei pregăti intentia ta: „Vreau influenţa Luminii. Vreau Lumina, forţa de a darui, care a creat dorinta mea, însemnand forţa primirii, pentru a ma influenţa, pentru a influenţa dorinţa mea şi pentru a adăuga intenţia de a darui la ea.”

Nu stii exact ce ti se cere, dar încearca oricum. La urma urmei, doresti să descoperi Creatorul, adică calitatea de a darui. Vrei să simţi Lumea de Sus, să trăiesti în calitatea de a darui. Vrei să descoperi Kli-ul comun, sufletul comun, adică sa trăiesti cu grija pentru dorinţele tuturor celorlalti, care va deveni dezvăluita tie sub forma sistemului unui singur suflet. Treptat, datorită intenţiei dinainte şi în timpul studiului, împreună cu prietenii, vei ajunge la ceva numit un „miracol” şi vei începe să simti asta tot mai mult, tu chiar respecti si pretuiesti calitatea daruirii.

Brusc, devine foarte importanta pentru tine. Ea domneşte în întreaga lume, deoarece daruirea nu trebuie să fie exprimata. Este primara; de fapt, aceasta este intreaga forta a vietii în toata realitatea. Această calitate sprijină nivelul mineral, ridică nivelul vegetal, dă forţe vitale nivelului animal şi dă unitate omului şi conectare cu Creatorul.

Când acest „miracol” se intampla unei persoane, ea brusc simte iubire şi conexiune cu această calitate. Un sentiment special apare în interiorul ei, în raport cu calitatea de a darui. Este gata să primească de la ea tot ceea ce vrea să-i ofere, să facă orice doar pentru a deveni similara cu aceasta şi să-i dea placere. O persoană simte că este capabila să facă acest lucru şi că ea aduce astfel bunătate calitatii de a darui, Creatorului.

Toate acestea se întâmplă în interiorul meu sub influenţa Luminii. Cu toate acestea, se întâmplă numai în măsura eforturilor mele, în conformitate cu calitatea şi cantitatea acestora. Înainte de a studia, mă pregătesc pe mine, prin întrebarea: Pentru ce studiez? De ce deschid cartea? Răspunsul este că se intampla doar în scopul de a dobândi calitatea daruirii, pentru a descoperi forţa daruirii, pentru a descoperi Creatorul şi merge cu El. Cu alte cuvinte, este în scopul de a ma uni cu forţa daruirii, asa incat va stapani in mine, astfel s-ar transforma în intenţia mea de deasupra dorintei.

Acesta este modul în care o persoană avanseaza până cand intreaga dorinţa egoista devine revelata în ea, în timp ce forţa daruirii va deveni o intenţie pentru ea, dorinţa de a darui deasupra dorinţei de a primi. Apoi, dorinţa de a primi şi intenţia de dragul daruirii vor fi împreună şi o persoană va ajunge la unirea cu Creatorul.

In acest fel ne realizam corect. Este scris despre aceasta că: „Israelul face voia Creatorului.”

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/23/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot masura cat de important este scopul pentru mine?

Raspuns: Scopul este important în aceaşi masura in care pretuiesti mediul ca mijloc pentru atingerea acestuia.

De exemplu, să presupunem că vreau să fiu sănătos şi pentru a realiza aceasta trebuie să iau medicamente. Cât de mult sunt dispus să plătesc pentru asta? Exact atat de mult cat va permite dorinţa mea de a fi sănătos. Indiferent pentru ce plătesc, preţul este determinat de gradul importanţei.

Întrebare: Banii sunt un etalon precis. Dar cum pot să ştiu cât de mult am de plată pe calea spirituala?

Răspuns: Poti măsura acest lucru în raport cu mediul înconjurător. Cu cat este mai important pentru tine decat tine insuti, cu atat este mai important scopul spiritual pentru tine decât scopul material. În ce grad sunteţi inclusi în grup, cât de mult sunteţi dispusi să investiti în el, cu cat mai mari decât tine sunt prietenii, cât de mult ii pretuiesti în scopul de a investi timp şi energie pentru a-i castiga? De aceea este scris, „Cumpără-ţi un prieten.”

Aceasta este etalonul: aspiraţia de a pune tot ce ai în grup, care este ca o achiziţie preţioasă. De exemplu, vrei sa cumperi anumite rezerve de la piaţă sau o piesa de licitaţie de la Sotheby’s. Cât de mult eşti dispus să plătesti? Acesta este modul în care facem o măsuratoare, cu excepţia faptului că competitia noastră are loc între egoism şi scopul spiritual. Faceti o incercare cândva.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/22/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O persoană vine la Kabbalah, după trezirea la necesitatea de a învăţa forţa ascunsa superioara, scopul şi motivul existenţei sale şi sensul vieţii sale. Cand trece prin etape în dezvoltarea sa spirituală, o persoană ajunge la un punct critic şi începe să se gândească la modalităţi de a atinge lumea spirituală. Anterior, obisnuia să creada că spiritualitatea poate fi atinsa cu ceea ce are, în sensul celor cinci simţuri,a mintii şi a percepţiei obisnuite a realităţii.

Dar la un anumit stadiu, omul începe să simtă că lumea spirituală nu poate fi descoperita în acest fel şi că, pentru a face acest lucru, trebuie sa se schimbe. Aceasta este atunci când isi aduce aminte de o vorba celebra: „Am creat înclinaţia rea şi Tora pentru corectarea acesteia, deoarece Lumina continuta in ea întoarce pe cineva la Sursă.”

Fiecare persoană prevede lumea spirituală în felul său. Înţelepciunea Cabalei o defineşte ca proprietate a iubirii si daruirii, unde o persoană iese din proprietatile sale egoiste şi începe să dezvăluie realitatea mai mare în proprietăţile daruirii, care sunt opuse ei.

Cabaliştii ne explică că este necesar ca noi sa dezvoltam proprietatea de a darui, pentru a efectua corectarea inimii (dorinţa). Acest lucru înseamnă că dacă acum dorinţa noastră lucreaza pentru a primi, trebuie s-o schimbam, astfel încât să percepem dorintele altora ca pe ale noastre. Intreaga metoda constă în corectarea ego-ului nostru, care doreste sa consume totul, prin dezvoltarea sensului de deasupra, ceea ce înseamnă a ieşi din dorinţa noastră.

In timpul cand am venit sa studiez Cabala, aveam deja peste douăzeci de ani de educatie. Am fost un om de ştiinţă şi un antreprenor, în timp ce toti Cabalistii cu care s-a întâmplat să studiez erau oameni simpli. Îmi amintesc de o conversaţie cu Rabash când mi-a spus că a început sa lucreze ca un asistent de fierar, apoi a fost cizmar, iar la sfârşitul carierei sale a lucrat la un birou de colectare a taxelor. Cu toate acestea, am fost convins că aş fi capabil să obtin mai mult cu mintea mea. Mi-a luat timp pentru a înţelege că Cabala este o ştiinţă a sentimentelor şi de aceea trebuie sa corectam inima noastră.

Intelepciunea Cabalei explică faptul că mintea se trezeşte în noi numai ca extensie a inimii care a angajat-o. Inima doreşte să ştie ce este sentimentul şi de ce, de unde vin sentimentele, si modul în care acestea pot fi modificate. Si apoi inima angajeaza mintea.

Este un fapt cunoscut că mintea noastră funcţionează mai bine atunci când ne confruntăm cu probleme şi mizerie. Necesitatea care apare dezvoltă mintea. Astfel, funcţia sistemului numit „minte” este de a ne ajuta să implinim dorinţa noastră.

Înţelepciunea Cabalei este o ştiinţă de a dezvolta sentimentul dragostei. Cu alte cuvinte, am nevoie sa ating abilitatea de a ma conecta cu dorinţele tuturor celorlalţi sau sa-i doresc şi sa-i accept ca fiind ai mei. Preocuparea mea pentru nevoile celorlalti ca pentru ale mele proprii se numeşte dragostea mea pentru el. Acest lucru nu are nici o legătură cu primirea împlinirii sau placerii de la altcineva, ci dimpotrivă, plăcerea mea va veni din împlinirea altora.

Oamenii care încep studierea Cabalei dobândesc noi sentimente în inimă, care le permit să înceapă treptat să înţeleagă că, în realitate, există împlinire infinita şi plăcere din capacitatea de a iesi din propriul ego şi implinind pe altii. Aceasta oferă unei persoane o continua şi nelimitata posibilitate care dezvaluie brusc o nouă percepţie a realităţii, un nou orizont pentru ea.

Acest lucru se datorează faptului că o persoană care iese din sine şi începe să se simtă nevoile altora în loc de propriile sale nevoi încetează sa se perceapa pe el însuşi, şi, treptat, vine într-o stare cand  nu mai are nevoie sa aiba grijă de el însuşi. Când vom găsi proprietatea de a darui, primim împlinirea acolo şi dobândim lumea superioara, prin aceasta, devenind ca si Creatorul.

De lectura mea la „Cabala L’Am ” Hall din 12/21/10

Filed under: Congrese, Egoism, Iubire, Lectia zilnica, Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

O persoană se confruntă cu o mare problema: Cum ştie in ce lume trăieşte? Cum ar trebui ea sa vada realitatea? Ce perspectiva ar trebui sa aleaga? Cum se poate desprinde de înşelăciunea interioara şi sa vada ceea ce nu doreşte să vadă în egoismul sau, ci mai degrabă o perspectivă obiectivă lipsita de atributele ego-ului, dorinţelor şi emoţiilor ei?

Ştim că judecam în funcţie de cat de corupti suntem şi privim prin ochi subiectivi, părtinitori, care denaturează complet perspectiva noastră de viaţă. Lumea face acelasi lucru. Suntem martori la felul cum de-a lungul istoriei oamenii au fost înşelaţi în percepţia lor despre realitate, abordare a vietii, incapabili de a înţelege lumea în care trăiau şi de ce.

O persoană care studiaza Cabala are posibilitatea de a vedea adevărul, dar o persoană care este blocata în sfera internă a lumii noastre, legata in acest cerc mic, nu poate vedea nimic care merge dincolo de graniţele sale. In interiorul ei, ea vede totul în funcţie de ego-ul său, bazat pe beneficiu sau personal şi nu este în măsură să se gândească la nimic altceva.

Oricum, toate aspiraţiile sale sunt destinate spre interior, numai spre punctul său interior. Prin urmare, nu se poate ca ea sa dezvolte o dorinţă sau gând de a vedea ceva in afara de propriul sau interes, cel mai intim. Ea este facuta iniţial în aşa fel încât să fie în imposibilitatea de a vedea sau simţi ceva care nu corespunde cu punctul său interior. O persoană nici macar nu poate începe sa gandeasca despre aceasta, deoarece este complet în afara domeniului său de percepţie.

Ar putea fi o altă realitate alături langa ea, care este de miliarde de ori mai mare şi mai puternică decât cea pe care o experimenteaza in punctul sau interior egoist, dar ea nu are absolut nici un interes în aceasta şi, prin urmare, nu o poate vedea. Genele sale informationale (Reshimot) ii dicteaza ca ar trebui să aiba grijă numai de lucrurile care-o implica doar pe ea şi acest lucru este exact ceea ce face.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 1/10/2011, „Intelepciunea Cabalei şi Filosofia”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Din lumea Infinitului, “Stadiul 1”, dezvoltam (coboram) in aceasta lume, care este numita atingerea “Stadiului 2.” Din acest stadiu trebuie sa ne ridicam inapoi la Infinit, in „Stadiul 3” care este identic cu Stadiul 1. Exista o singura diferenta intre ele: Noi existam in Stadiul 3 fiind constienti de asta. Deci este considerat a fi de 613 ori ai mare decat Stadiul 1.

Noi ne-am dezvoltat in Stadiul 2 de-a lungul milioanelor de ani in forme ale stadiului mineral, vegetativ si animat. Pana cand am coborat din lumile Atzilut, Beria, Yetzira si Assiya, timpul nu a existat deloc. Timpul apare cand ajungem in aceasta lume si ne dezvoltam de-a lungul celor aproximativ 15 milioane de ani, ajungand la sfarsit in gradul « uman ».

Diferenta dintre stadiul “uman” si cele mineral, vegetativ si animat este ca omul nu exista in natura! Inca de la inceput omul a fost la baza o fiara, chiar daca una mai complexa. S-a transformat in om doar in masura in care simte ca este o fiinta globala, sociala.

De fapt el nu mai este in forma individuala, egoista pe care a avut-o inainte sa ajunga in acest stadiu. Mai mult, trebuie sa se alature in dezvoltarea spirituala si sa urce scara pe care odata a coborat. De la dezvoltarea generala, sociala, trebuie sa trecem la dezvoltarea spirituala cu maximum de seriozitate si responsabilitate. Aceasta este esenta muncii noastre.

In timp ce ne dezvoltam egoist, nu am intalnit nici o problema pentru ca am evoluat inconstient, natural. Dar de cand am atins “linia rosie”, insemnand starea in care totul este interconectat global, integral, este semnul ca trebuie sa ne asumam o alta forma de existenta, in armonie cu natura.
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 2/4/2011, “Studiu la intelepciunea Cabalei ”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Pacea în lume”: Nu fi surprins dacă am amestecat împreună bunăstarea unui colectiv paticular cu bunăstarea întregii lumi pentru că, într-adevăr, am ajuns deja la un asemenea grad încât întreaga lume este considerata un colectiv şi o societate.

Insemnand, deoarece fiecare persoana din lume atrage măduva vieţii sale şi a mijloacelor sale de existenţă de la toţi oamenii din lume, el este fortat sa serveasca şi sa se ingrijeasca de bunăstarea întregii lumi.

Noi încă nu simtim acest lucru până la limita maximă şi asta pentru că pur şi simplu egoismul ascunde adevărata imagine fata de noi. Cu toate acestea, am intrat într-o nouă eră, chiar fără a simţi această tranziţie a dependenţei noastre totale fata de întreaga lume.

Chiar ieri am tinut o „gospodărie”, având toate necesitatile vitale în ţările noastre, în timp ce astăzi nu suntem în măsură să producem nici hrană, nici haine, nimic din toate acestea, separati de lume. Dintr-o dată, vom descoperi că nu avem componentele necesare pentru alimente, maşini-unelte, şi aşa mai departe. O situaţie fundamental nouă a apărut: Acum nu este nici un detaliu în lume, care ar putea fi sincer descris ca fiind al nostrum, fără un gând despre alţii.

Astăzi este imposibil să nu fii conectat cu toată lumea. Şi asta înseamnă că trebuie sa cream un sistem de legătură corespunzător, deoarece bunăstarea individului şi a lumii depinde una de alta.

Din prisma egoismului ni se pare că am putea fi capabili de a scăpa de jumătate din omenire, fără prea multe stricăciuni. Acest lucru este posibil tehnologic şi, în plus, mai multe miliarde de oameni apar ca nimic altceva decât o povară inutilă. Cu toate acestea, este necesar să ne amintim că nu vedem imaginea de ansamblu. În realitate, avem o „situaţie familială,” similara cu modul în care persoanele în vârstă au fost deja asigurate pentru tânăra generaţie şi nu mai pot sa lucreze in continuare, în timp ce tineretul creşte în scopul de a accepta mai târziu ceea ce i-a fost pregătit.

Acelaşi lucru se întâmplă cu toată lumea, deşi într-o formă diferită. Chiar dacă o persoană nu face nimic şi numai trăieşte din cerşit, sau chiar dacă trăiesc din niste sume derizorii mizere în unele locuri indepartate, în Africa sau India, ea este încă parte din sistemul comun şi avem încă de descoperit cât de importanta este fiecare persoană în el. Chiar detalii care ne par a fi inutile din punctul nostru de vedere sunt importante şi necesare pentru întreg.

Organismul uman contine, de asemenea, multe organe si sisteme ale căror funcţii nu le-am descifrat complet încă. Dar, treptat, vom descoperi că nu este nici un detaliu care poate fi descris ca inutil.

Prin urmare, trebuie să folosim fiecare obiect în funcţie de scopul său vital, fără a distruge nimic. Orice altă abordare se va dovedi a fi distructiva, mai ales pentru persoana care va recurge la ea.
Din lecţia „Pacea în lume”, din 2/4/11

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Înclinaţia cu adevărat rea se corelează cu înclinaţia buna, care ne este dezvaluita de Sus. Este scris că scopul creaţiei este de a incanta fiinţele create. Şi pentru a face acest lucru avem nevoie sa devenim asemenea Creatorului, sa daruim ca si El. Odată ce vom dobândi posibilitatea de a darui, vom descoperi că acest lucru este bunăvoinţa Lui.

Nu există nici un dar mai bun decât posibilitatea de a darui. Din ea, ne vom bucura asa cum Creatorul se bucură atunci când daruieste creaturilor  Sale.

Acest lucru înseamnă că trebuie să vin la starea exacta atunci când va fi bunătate pentru mine: sa ma bucur de daruirea pentru aproapele meu. Si „aproapele” este  cineva pe care îl urăsc extrem. Când ii daruiesc lui şi ma bucur grozav de acest lucru, înseamnă că am realizat  principiul de a iubi pe aproapele meu ca pe mine însumi. În acest caz, plăcerea mea este similara cu cea a Creatorului, şi între noi există adeziune, corespondenţă  şi similaritate.

Aceasta trebuie să fie criteriul de bunătate pentru mine. Dar dacă eu sunt incapabil sa-l vad la acest nivel, atunci il scad. Să spunem că bunătatea este o ridicare  mai sus de egoismul meu curent. Indiferent de ceea ce vreau, verific aceasta dorinta în funcţie de apropierea mea fata de scopul creatiei, daruire si spiritualitate, în loc de împlinirea Kelim-ului meu (vase, dorinţe). Şi dacă este necunoscut pentru mine, atunci lucrul cel mai potrivit  sa fac este de a verifica modul în care această dorinţă ma aduce mai aproape de cărţi, profesor şi prietenii mei.

Problema noastră veşnică este de a măsura corect. Ne abatem mereu pe alaturi. O amagire (mita) a egoismul nostru ne orbeste. Noi spunem: „Ce putem face,” sa ne iertam pe noi , şi continuam sa măsuram incorect. Iar acesta este motivul pentru care nu reuşim să dezvăluim răul. Dar cum putem noi sa corectam răul, dacă nu reuşim să-l dezvăluim? Această eroare rămâne mereu cu noi.

Este necesar sa combinam trei lucruri: cărţile, profesorul  şi  grupul. Dacă o persoană este capabila să le conecteze şi începe să se testeze în raport cu ele, atunci are o şansă să dezvăluie răul. Aceşti trei factori pot ajuta o persoană care incepe sa formeze un punct de unitate cu Israel, Tora si Creatorul, astfel încât cărţile, profesorul, şi grupul o vor indruma spre proprietatea de a darui, Creatorul.

Şi cand o persoană trece mai departe în direcţia corectă, va vedea că atât mijloacele cat şi rezultatul, copacul şi fructele, sunt cu adevarat una.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Indata ce o persoana cistiga experienta, vede ca nu este capabila sa faca nimic de una singura. Toate notiunile de bine si rau sint construite pe beneficiul personal, si de aceea urcarile si coboririle pe care le-a experimentat, de fapt sint ireale. El a evaluat atitudinea lui buna fata de spiritualitate, ascensiunea interioara, ca pe „zi”, in timp ce atitudinea negativa fata de spiritualitate i-a parut a fi precum „noaptea”. Dar asta este incorect.

“Noaptea” este un stadiu in care persoana face alegeri, stiind cu siguranta ca ele sint egoiste si ca ea este incapabila de a se ridica deasupra egoismului sau. Si daca este capabila, atunci acest lucru se datoreaza doar Luminii care creste incet, din ce in ce mai puternica si ii da asemenea momente. Creatorul ajuta persoana sa „arunce  o privire” inafara sa, si doar atunci ea se contopeste cu daruirea. Aceasta este „zi” pentru ea.

Trebuie sa fiu pregatit pentru „terapia” constanta a Creatorului, care ia raul din mine, ce ascunde grauntele de bine si il transforma in daruire, revelindu-mi noi bunatati. Este imposibil sa exprimi aceste lucruri. Ele vin doar ca rezultat al muncii interioare. Pina atunci, Rabash scrie ca „Nu poti intimpina un prieten” deoarece „prietenul” tau, nu este inca bun. Mai intii trebuie sa dobindesti pacea (Shalom) si perfectiunea (Shlemut) cu Creatorul, si apoi vei atinge impacarea cu „dusmanii” tai, adica te vei intoarce la dorintele tale egoiste deasupra carora ai urcat. Le vei lua si iti vei completa munca cu ele.

Mai intii, persoana isi intimpina „prietenul”, adica dorinta sa, dobindind daruirea de dragul daruirii. Apoi il intimpina deasemeni cu receptia de dragul daruirii, adica se intoarce la dorintele sale si lucreaza cu ele. In acest mod se dobindeste corectia finala.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 1/23/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Existam in forma opusa proprietatii de daruire a Creatorului: dorinta egoista de a se bucura. Pe calea spirituala, toate dorintele sunt treptat aratate in noi, de la cea mai usoara dorinta pana la cele mai grele, trebuie transformate in intentia de a darui.

In contrast cu nivelele mineral, vegetativ si animat, noi, oamenii, evoluam iar egoismul nostru la fel. Intreaga noastra istorie este o crestere fara oprire a dorintei de a se bucura si un sir de asteptari de satisfacut. Aceasta este natura noastra. De aceea, dorim in mod constant ca aceasta dorinta sa fie realizata, implinita.

Si asa merge pana cand, la un anumit punct al dezvoltarii sale, omul vine cu intrebarea: „De ce am nevoie de asta?” Dorinta sa implineste  stadiul cantitativ al  evolutiei si tranzitiei spre stadiu calitativ. Acum, persoana are nevoie nu doar de o masina mai buna, o casa mai mare si o lume mai buna. Incepe sa puna intrebari in ceea ce priveste lucrurile care se intampla, si felul in care se intampla: „Pentru ce? De ce? Ce se intampla cu mine si ce primesc eu?”

Noi intrebari apar la nivelul urmator de evolutie. La stadiul uman, incepem sa evaluam si sa analizam viata, sa nu mai fim satisfacuti de rolul de „executant” care fara sa se gandeasca serveste dorintelor egoiste. In generatia precedenta, foarte putini s-au  gandit la astfel de intrebari si au atins sursa intamplarilor, esenta proceselor si scopul lor. Acesti indivizi se numesc Kabbalisti, de la cuvantul Ebraic „cel care primeste” (Mekabel), deoarece ei primesc revelatia guvernarii superioare, in acest fel avansand. In ceea ce ii priveste pe ceilalti, ei nu au simtit chemarea pentru a primi raspunsuri la astfel de intrebari.

In intelepciunea Cabalei care ajuta persoana in a gasi raspunsuri in ceea ce priveste scopul vietii (sursa si scopul), este scris ca timpul va veni atunci cand mai multi vor dori sa stie pentru ce traiesc. In dorintele lor egoiste, crescatoare, masele vor incepe sa faca tranzitia de la nivelul animat, unde vad ca viata e frumoasa, la stadiul uman, la intrebarea pentru ce merita sa traiesti.

Cabalistii au aratat ca timpul cand o astfel de trazitie este de presupus sa se intample: la sfarsitul secolului 20. Si asa a fost. Astazi, „intrebarea care primeaza” apare cu adevarat in multi oameni peste tot in lume, si intr-un anumit grad in toata umanitatea. Vedem cum creste disperarea, consumul de droguri, rata divorturilor, iar criza umana in general demostreaza ca intrebarile in ceea ce priveste scopul existentei intrerup dezvoltarea noastra egoista, si cer sa cautam raspunsuri. Doar atunci vom gasi puterea de a ne continua calatoria.
Din prima partea a Lectiei zilnice de Cabala 1/21/2011, “Pentru ca omul este copacul campului”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→