Întrebare: Să presupunem că am ajuns deja la stadiul în care toate cele şapte miliarde de oameni din lume studiaza şi actualizeaza Cabala. Acum, un copil se naşte în această lume. Ce se întâmplă cu el? El va trebui să înţeleagă  sensul cel rău, în scopul de a ajunge la cel bun? Dar la acea vreme, lumea va fi deja corectata, deci cum va simţi el răul?

Răspuns: În această lume există doar o reînnoire de corpuri fizice, dar nu si de suflete. Prin urmare, copiii care se nasc astazi sunt suflete vechi care dobândesc noi organisme. De aceea noi nu acordam atenţie vârstei unei persoane. Indiferent dacă un corp fizic a murit sau s-a născut să trăiască în această lume, sufletul continuă  încarnările sale.

Tu de fapt întrebi: Dacă toţi oamenii isi corecteaza ego-urile lor, va fi necesar ca mai multe persoane să se nască? Nu, sufletele nu vor mai trebui să se nască. Cu toate acestea, nu vom trăi pentru totdeauna biologic. Vom începe să simţim cum se schimbă lumea noastră, care achiziţionează treptat calităţile Lumii de Sus.

În măsura in care fiecare dintre noi şi noi toţi împreună suntem corectati intr-un singur sistem, percepţia noastră despre lume se schimba, de asemenea. Când ne vom urca de la primul nivel al lumii spirituale, la al doilea şi apoi la al treilea, vom merge de la o lume la alta. Şi când vom atinge starea de corecţie deplina în interconectarea comuna, lumea noastră va fi distrusă.

Este scris, „Şase mii de ani de tăinuire şi un an de distrugere.” Acesta va fi al saptelea mileniu. „Lumea va fi distrusă” înseamnă că această lume va dispărea din senzaţia noastră, deoarece noi o percepem prin egoismul nostru comun. De îndată ce egoismul nostru se întoarce spre daruire si iubire, atunci in loc de aceasta lume vom simţi lumea de sus.

Din prelegere în „Cabala L’Am” Hall din 1/11/11

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Problema simtirii lumii spirituale, adica a volumului total in care existam astazi, este problema perceptiei acesteia. Acum sintem deasemeni in interiorul acestui volum, in natura noastra, care inca ne este ascunsa. Totusi, noi simtim doar o mica parte a acesteia, cu simturile noastre corporale, pamintene.

Trebuie sa ne acordam pe sine, astfel incit sa nu simtim doar ceea ce intra in dorinta noastra egoista. In fond, este suficient pentru egoism, sa dorim ceva si brusc sa percepem ceea ce nu am observat mai devreme.

De exemplu, cind incep o slujba noua, incep sa lucrez cu materiale noi si cu noi fenomene, si ceva mai tirziu incep sa simt aceste lucruri cu care lucrez. Ne acordam la o perceptie mai fina, creind modele interioare ale fenomenului si ale obiectelor cu care avem de a face. De exemplu, un metalurgist simte metalul dupa sunetul acestuia si dupa miscarea daltei. La fel, oamenii conectati cu natura, o inteleg prin intermediul semnelor cu care noi nu sintem familiarizati.

Noi sintem creati in asemenea mod incit lumea inconjuratoare este descrisa pentru noi intr-un sistem de coordonate tridimensional. Dar este cu adevarat asa? Alte creaturi percep lumea intr-un mod complet diferit: prin miros, unde de temperatura, unde ultrasonice si asa mai departe. Totusi, indiferent de cit de mult ne extindem aria de perceptie in aceasta lume, intotdeauna intilnim aceeasi restrictie: noi insine, capacitatea noastra de a primi sau de a absorbi in interior.

In acest mod noi limitam perceptia noastra si nu simtitm imensa lume care este in jurul nostru. Treptat incepem sa venim mai aproape de intelegerea acestor fenomene, sau macar de senzatia ca aceasta este realitatea. Totusi, este dificil pentru noi sa ne descurcam cu asta si sa lucram cu aceasta problema dificila, deoarece acesta este modul in care sint construite corpurile noastre.

Deci, ca rezultat al dezvoltarii noastre pamintene, ne devine clar ca sintem pur si simplu orbi. Nu vedem unde sintem sau cum sa traim. Aceasta ne determina sa simtim enorme suferinte, care se acumuleaza din ce in ce mai mult. Pe de o parte ne dezvoltam, si pe de alta parte nu stim unde si cum, sau ce sa facem cu noi insine.

Ca rezultat, devine pur si simplu necesar sa descompunem bariera ce ne separa de lumea reala. Este necesar ca noi sa o intelegem, deoarece nu putem continua sa existam in acest mod. Deja vedem ca exista aici o bariera psihologica. Chiar daca este in interiorul nostru sau in exterior, trebuie sa o depasim.

Din Lectia zilnica de Kabbalah, 1/16/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce s-a spart lumea Nekudim ?

Raspuns: Lumea Nikudim a fost gresit calculata. S-a crezut ca se poate primi intreaga Lumina infinita a Corectarii Finale “pentru a darui”, dar a esuat intrucat pe neasteptate a inceput sa simta auto-multumirea. Nici macar nu a realizat ca acolo este o asa de mare dorinta, impotriva lor, o astfel de Lumina solemna, o astfel de placere imensa.

Rabash a demonstrat asta spunand o poveste despre un om care a venit la o nunta crezand ca poate bucura mirele si mireasa sarbatorind si dansand cu ceilalti invitati. Insa dupa cateva pahare, la sfarsit si-a pierdut simtul realitatii si a inceput sa devina galagios la masa. Deci este scos afara, adus acasa la nevasta si de atunci incolo nimeni nu a mai vrut sa il invite la vreo nunta.

Acum trebuie sa se corecteze singur si incepe sa isi supravegheze actiunile : in ce forma ajunge la petrecere si cat de mult poate bea, ceea ce inseamna doar cate putin pentru a onora gazda si niciodata sa nu mai intreaca limita. O poveste asemanatoare s-a intamplat lumii Nekudim.

Totusi, nimic nu a fost in zadar. Lumea Nekudim s-a spart pentru a putea arata fiinta creata care este comparata cu Creatorul. De fapt, tot ce a fost dezvaluit inainte de spargere nu a fost real. Nicodata inainte creatura nu a putut vedea esenta dorintei sale egoiste cand a intalnit Lumina care aduce placere. A actionat intotdeauna cu intentia « de a darui » data de Creator.

Creatorul a creat creatura in lumea Infinitului, i-a umplut cu Lumina Infinitului toate dorintele (Kelim) si i-a dat toate intentiile. Atunci, creatura face o restrictie, vrea sa primeasca pentru a darui, toate datorita fortei Luminii care este prezenta in ea.

Asta nu este greu de inteles: Eu sunt actionat de Lumina, si urmez ordinele sale. Nu sunt Eu cel care actioneaza, ci cele doua forte ale Creatorului : dorinta de a primi si dorinta de a darui. La fel apartine natura de spiritualitate. Neanimat si vegetativ, animale sfinte si ingeri, toate sunt specialitatea acestui mecanism.

Natura creaturii este dezvaluita prima data cand creatura actioneaza independent, in timpul spargerii lumilor. Creatura face calcule bazate pe Lumina care este prezenta in ea si crede ca poate (cum a facut inainte) sa primeasca Lumina pentru a putea darui, completand astfel corectia.

Dintr-o data, se vede ca tot ceea ce a fost facut inainte a fost facut de forta Luminii, de catre forta sa de daruire care te implineste. Niciodata nu a fost decizia ta ; ti-a fost data la nastere. Acum, pentru prima data, propria ta natura vine la suprafata.

De aceea, dupa spargere, putem deja sa vorbim despre unele creaturi care actioneaza independent. Aduna dorintele goale carora le lipseste ecranul si spun, “Si acum, o sa fac singur si o sa primesc Lumina pentru a putea darui ». Este ca si neghiobul  fiu, care deliberat in loc de arma reala primita de la tatal sau, Regele, decide sa mearga la razboi cu o armura si sabie de jucarie, asa cum spune povestea.
Din partea a 3a a  Lectiei zilnice de Cabala 1/12/2011, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Lucram cu egoismul la nivel uman. Dar cum ne putem referi la  dorinta la nivelele vegetativ si animat ?

Raspus: Conform principiului necesitatii vitale. Ia doar atat cat ai nevoie. Orice altceva doar te deranjeaza. Este scris « Cu cat mai multe proprietati ai, cu atat mai multe griji ai ». Daca te gandesti la nivelul uman, atunci in restul nivelelor tu ai doar energia necesara necesitatilor vitale.

De exemplu, unii oameni au caine acasa. Cainele latra tare dimineata, cerand sa fie scos la plimbare. Atunci cei doi merg impreuna ; stapanul si cainele in lesa. Eu merg cu « cainele » meu interior, in timp ce cainele sau este afara.

Intr-adevar, acest “animal” are nevoie sa ai grija de el. Il hranesc, il plimb, il spal, il pun sa doarma, si fac tot ce este necesar ca sa ma lase sa lucrez spiritual.

Aceasta atitudine sanatoasa face viata mai usoara. Tu trebuie sa pui materialul tau existent intr-o legatura simpla, « mecanica », supunandu-l  nevoilor sistemului asemeni rotilor dintate in mecanismul unui ceas. Trebuie sa ma inteleg cu fiecare si sa mentin o anumita balanta materiala in familie, la servici si asa mai departe, in timp ce dedic o mare cantitate de energie lucrurilor care conteaza cel mai mult.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 1/10/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Trebuie sa ii rezistam egoismului sau sa lucram cu el?

Raspuns: Ii rezist egoismului cand il privesc in timp ce ma identific cu punctul Creatorului. Inteleg ca asta este natura mea ; totusi, devine natura Creatorului odata ce o corectez, pentru ca egoismul are amprenta Sa.

De aceea egoismul este privit ca “ajutor impotriva ta”: forma sa este opusa formei de care am nevoie, dar ma ajuta deoarece nu am nimic altceva.

Din acest motiv, in acest moment imi lipseste Lumina, care va ajuta sa umplu « inciziile » egoiste in amprenta cu calitaile potrivite si primesc unitatea – forma Creatorului.

Egoismul nostru contine toate foreleg opuse care s-au format in timp ce se instrainau de perfectiunea lor in lumea noastra.

Aceste forme sunt cuprinse una in alta la fel ca si papusile rusesti. Si trebuie sa ajungem intr-o forma perfect potrivita in sens invers, cu ajutorul Luminii.

Din acest motiv stam impotriva egoismului atunci cand vedem ca avem totul in fara Luminii Superioare. Deci trebuie sa evoc influenta Luminii Superioare in dorinta mea pentru starile urmatoare de unitate, dorinta mea pentru forma corectata (Reshimo).

De aceea spunem “vom face si vom auzi” inca de la inceput; cu alte cuvinte, suntem gata pentru unitate odata ce am primit dorinta de la grup.

Din lectia din  10/15/10, “Arvut”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

O persoana nu va putea lucra de dragul de a darui daca nu experimenteaza importanta ei, care ii ajuta ca si combustibil pentru a completa pasii urmatori.

Suntem facuti in egoism si nu facem nimic fara a avea un scop. Egoismul ne indreapta spre actiuni care aduc o recompensa, un beneficiu; altfel nu ne va lasa sa ajungem la urmatoarea actiune.

In spiritualitate, egoismul ne ajuta sa actionam doar in directia scopului daca importanta sa este mai mare decat egoismul; iar daca nu exista un scop, egoismul ni-l ofera pe al sau si opusul, astfel impingandu-ne inspre scop. De aceea se numeste « ajutor impotriva ta ».

Deci, in fiecare actiune, chiar si cea care este bine pregatita, dupa actiune, trebuie sa avem grija sa castigam o si mai mare importanta a scopului decat inainte, sa castigam satisfactie prin avansarea inspre scop. Acesta va fi combustibilul pentru urmatoarea actiune.

Asta ne va face ca intotdeauna sa ne gandim; pentru ce scop si pentru ce beneficiu actionam?

Din lectia 10/15/10, “The Arvut”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zohar este scris intr-un asemenea limbaj aparent pamintean, cu un scop, spre deosebire de Studiul celor Zece Sefirot, Copacul Vietii, si “Prefata la Stiinta Cabalei” (Pticha), care sint scrise in limbajul Partzufim si Sefirot. Pentru incepatori este foarte provocator, dar imediat cum persoana se scufunda in „munca pentru Creator”, adica doreste sa vada tot ceea ce descrie Zohar ca transformari in  interiorul sufletului, vede cu claritate ca acest limbaj il ajuta si il obliga sa vizualizeze actiunile si atributele spirituale.

Persoana se examineaza pe sine: „Ma aflu in prezent in spiritualitate sau nu? Vad eu doar proprietati spirituale in loc de fete si evenimente, sau inca „ma aflu” intr-un film corporal ceea ce inseamna ca nu sint cu siguranta in spiritualitate?”

Daca orice cuvint din lumea noastra corporala, evoca imagini pamintene in noi, acesta este un semn ca locuim in dorinta materiala. Daca cuvintele trezesc in noi proprietati si senzatii, inseamna ca in prezent ne aflam in spiritualitate. Foarte simplu, fiecare dintre noi judeca de la nivelul naturii sale corupte sau din starea sa corectata.

De aceea, este o analiza foarte folositoare sa verificam unde ne aflam. Mai mult, cind va aflati in spiritualitate, veti avea dificultati ca sa vorbiti despre notiunile corporale, din moment ce fiecare dintre ele deriva din spiritualitate. Va veti lupta sa intelegeti despre ce vorbeste o alta persoana, deoarece voi veti vedea doar tabloul spiritual.

Ar putea fi multe argumente despre cauza pentru care cabalistii au ales sa scrie Cartea Zohar, in limbajul ramurilor, si toate dintre acestea ar fi corecte.

Din a 2-a parte a Lectiei zilnmice de Cabala 1/3/2011, “Introducere la Cartea Zohar,” Articolul “Yitro (Jethro)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Vorbind despre actualitatea intelepciunii Kabbalah, ar trebui sa luam in consideratie faptul ca Gilgul, ciclul nostru actual de viata, este departe de primul. Am trecut prin multe cicluri, si nimeni nu stie cu siguranta cite au fost pentru fiecare dintre noi. O sa ne fie revelat pe parcursul drumului, dar, sincer, nu este prea folositor sa revedem incarnarile trecute, din moment ce toate au fost in nivelele de evolutie ale vointei de a se bucura, neanimat, vegetativ, sau animat.

Bazat pe asta, evolutia noastra a continuat. In primul rind, am existat la nivelul neanimat de dezvoltare, urmat de cel vegetativ in care am experimentat realitatea asa cum o fac plantele. Mai departe, fiecare dintre noi a evoluat la nivelul animat, percepind realitatea intr-un mod similar cu animalele.

De aceea, am parcurs mai multe vieti pina cind, asa cum este scris in Copacul Vietii a lui ARI si in Studiul celor Zece Sefirot, Partea 3, a lui Baal HaSulam, de la nivelul animat, prin intermediul maimutelor (un nivel intermediar intre bestie si om) am ajuns in final la nivelul uman in aceasta lume. Umanii sint deasemeni specii animate, dar mult mai avansate decit bestiile.

La nivelul vorbitor al acestei lumi, noi deasemeni a trebuit sa parcurgem multe vieti pina am ajuns in conditia actuala. Acum, in aceasta incarnare, facem un tip de munca speciala cu scopul de a urca la un grad complet nou si sa experimentam o noua realitate spirituala: realitatea Creatorului.

In timpul acestei tranzitii de la un grad la altul si de la un stadiu la altul, sint si etape intermediare. Dupa cum descrie ARI, intre nivelele neanimat si vegetativ, sint coralii care combina caracteristicile ambelor. Intre  nivelele vegetativ si animat, este o creatura intermediara, un mic animal numit „ciinele cimpiei” care traieste sub pamint si se hraneste cu pamint ca si plantele, dar al carui corp se comporta ca al unei bestii. Intre un animal si un uman, exista maimutele, un animal cu caracteristici umane rudimentare.

In prezent, ne aflam intr-o faza de tranzitie intre umanul acestei lumi, care traieste exact ca si celelalte sapte miliarde de oameni, si ceva spiritual. Nu stim inca ce inseamna acest „spiritual”, dar ne aflam intre etape.

Pentru prima oara, in aceste tranzitii pe care trebuie sa le parcurgem de la gradele neanimat la vegetativ, de la vegetativ la animat si de la animat la vorbitor (uman), nefiind constienti de ceea ce ni s-a intimplat si traind ca si oamenii acestei lumi, acum trebuie sa facem tranzitia in mod constient, participind din plin la asta. Noi sintem cei care decidem daca va avea sau nu loc, si in ce maniera. Este doar vointa naostra care poate sa faca asta sa aiba loc.

Aceasta evolutie depinde de noi. Aceasta tranzitie este extrem de unica si nu se aseamana cu celelalte, deoarece este cea care cultiva umanul in noi, un uman identic cu Creatorul.

De aceea, pentru prima oara in istoria noastra, in intreaga noastra evolutie, ne este revelata intelepciunea Kabbalah. Este destinata sa ne acompanieze ca un manual de instructiuni, ca o directiva principala, un cod de legi, o stiinta, cu ajutorul careia putem completa tranzitia. In final, daca nu clarificam asta pentru noi, daca nu dorim si nu studiem, atunci nu vom fi capabili sa o facem.

Acesta este motivul pentru care sintem numiti „Evrei” (“Ivrim,” de la cuvintul ebraic “Laavor,” a trece dincolo) din moment ce trecem dincolo de nivelul uman al acestei lumi, la un nivel uman spiritual, similar cu Adam HaRishon, sau imaginea Primului Om. Cu eoni in urma, se pare ca el s-a sfarimat in bucati, iar acum trebuie sa il reasamblam, unind partile masculine si feminine.

Toate acestea trebuie sa fie implementate, in munca noastra colectiva. Avem toate instrumentele necesare pentru asta, dar depinde de noi sa le clarificam pe toate, sa invatam ce ne lipseste pentru a deveni acest Uman, si sa-l actualizam.
Din Lectia 2, Conventia de la Desertul Arava 12/31/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Merită să promovăm în lume altruismul material, ca prima etapă a corecției?

Răspuns: În circulația înțelepciunii Cabala, nu putem să ne unim efortul cu altruismul. În cel mai bun caz, organizațiile caritabile dau săracilor ceea ce au reușit să strângă de la alții: de exemplu, făina de la o fabrică, textile de la alta, încălțăminte de la alta. Evident este frumos, cu toate că foarte puțini fac asta. În majoritatea timpului nu merg mai departe de nivelul de discuție.

Totuși, ce este important să înțelegem aici, este că noi nu îmbunătățim lumea prin asta. De fapt, egoismul care o distruge nu este corectat prin acțiuni de acest gen. Satisfăcând dorințele unui egoist, îl ruinezi. Nevoile lui trebuie să fie în condițiile în care obține o profesie și face ceva folosindu-și mâinile sau creierul.

O persoană trebuie să muncească, să producă ceva în schimbul susținerii pe care i-o furnizezi. Altfel, crești paraziți și milioane de oameni nu își doresc să muncească ci așteaptă ca tu să îi hrănești. Și, mai târziu, ei ies în străzi, plângându-se că le-ai redus asistența socială. Și nu ei sunt cei care trebuie învinovățiți, deoarece tu i-ai crescut în acest fel; tu ai dezvoltat o asemenea atitudine în ei.

Guvernele Europene i-au înmulțit pe protestatarii care se răscoală împotriva reducerilor ajutoarelor sociale. Li s-a spus clar: Nu faceți nimic și noi vom plăti pentru asta. În alte cuvinte, tu însuți ai făcut o greșeală și acum trebuie să plătești pentru ea. Într-adevăr, cine va refuza caritatea care a devenit un standard?

Omul nu ar trebui învățat să primească lucruri gratuit. Făcând asta, nu îi luăm natura sa egoistă în calcul.

Același lucru este valabil și la copii. Trebuie să fie conștienți că le dai întodeauna ceva în schimb pentru ceea ce primești de la ei. Înveți în mod constant un copil cum să trateze viața corect și îl atrenezi să lucreze cu egoismul lui. Nimic nu este câștigat fără efort.

Desigur, copiii au nevoie de o abordare specială, dar ea trebuie să se bazeze pe aceleași legi. Le dai o bomboană nu pentru că sunt drăguți ci după ce au rezolvat o problema la matematică sau au făcut un exercițiu. Altfel, il vei corupe pe copil pentru că se va aștepta să primească totul în viață pe gratis. Ca rezultat, va ajunge să crească ca un individ mizerabil, care nu știe cum să trăiască.

Plata este întotdeauna necesară, printre adulți și printre copii. Pe lânga asta, o persoană trebuie să știe cine o plătește, cu ce și ce se așteaptă de la ea. Numai atunci va construi o atitudine corectă față de cei care o înconjoară: Nu numai că va primi ceva din afară, dar va da și ceva în schimb. De aceea, gradual, o persoană începe să interacționeze cu întreaga creație în mod corect. Apoi, o psihologie complet nouă apare și se formează în ea.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 12/26/10, “Pacea  în lume”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Lumea este plina de probleme, si chiar daca incercam sa corectam situatia noastra de-a lungul generatiilor, nu reusim. Intelepciunea Cabalei explica de ce sintem vinati de toate aceste probleme si ghinioane: ele ne imping spre dezvoltarea corecta, astfel incit sa ne ridicam deasupra egoismului nostru si sa trecem in alta dimensiune, care este, proprietatea daruirii, o forta diferita, o alta perceptie asupra lumii, regatul daruirii fata de regatul egoismului.

De aceea, tinta intregii noastre evolutii este de a revela suferinta si inutilitatea ascunse in dorinta egoista. Cu cit incercam sa folosim mai mult, cu atit mai mare este dezamagirea, care ne este adusa astfel incit sa ne arate ca nu putem folosi pentru placere si implinire, din moment ce dorinta de a primi este incapabila sa primeasca ceva.

Nu intelegem acest lucru si repetam greselile noastre, dar in final trebuie sa ne dam seama ca este imposibil sa umpli dorinta egoista, deoarece este impotriva legii existentei si a Luminii. Incepind cu Prima Restrictie (Tzimtzum Aleph) si asa mai departe, eu nu pot niciodata primi ceva in dorinta mea egoista si sa devin implinit; aceasta nu poate avea loc in istorie sau in realitate.

Cind simtim ca sintem impliniti si ca ne bucuram, asta se datoreaza faptului ca intindem placerea pe care am simtit-o din momentul in care am intilnit-o si pina a disparut. Pentru acele clipe in care se afla in noi si in care o putem simti, va trebui sa platim cu durerea ce vine ca si goliciune nou formata ce se dezvaluie in noi.

Aceasta goliciune este cuprinsa de forta placerii si de timpul prezentei sale in interiorul dorintei.  De exemplu, in lumea noastra, puterea este tensiunea multiplicata cu forta unui curent electric. La fel se intimpla cu incintarea. Pot primi 10 grame de placere si sa o simt o ora. Apoi, 10 grame multiplicate cu o ora, ne da puterea incintarii. Pot simti 1 kg de placere, dar doar pentru o secunda, si asta deasemeni ca determina puterea incintarii.

De aceea, eventual, indiferent de cit de multa placere reusim sa experimentam citeodata, toata se va transforma in suferinta dorintei goale. Nu vom fi capabili sa devenim impliniti in dorintele noastre egoiste, din moment ce este impotriva naturii creatiei si a scopului sau.

Din a 4-a parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/26/10, “Pacea in Lume”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→