Intrebare: Ce este conectarea dintre radacina sufletului unei persoane si abilitatea sau inabilitatea de a se conecta cu alte suflete, gradul dorintei de unitate?

Raspuns: Fiecare persoana in lume are o radacina a sufletului: o scanteie spirituala, un punct in inima. Acest punct se poate dezvolta intr-o asemenea masura incat persoana va fi atrasa spre ceva mai inalt, dincolo de aceasta lume. Apoi ajunge la stiinta Cabalei si intra in grup.

Acolo se afla de asemenea oameni al caror punct in inima nu s-a dezvoltat inca si fiecare isi traieste viata personala, materiala. Dar chiar daca acest punct “arde” cu putere intr-o persoana, si el doreste cu ardoare sa atinga spiritualitatea – Creatorul, scopul in viata si rostul sau – acesta este doar un punct si nu mai mult.

Ce ar trebui sa faca mai departe? Trebuie sa inteleaga ca sufletul acelei persoane este format din scanteile spirituale pe care le-a atasat acestui punct de fiecare dintre cele 7 milioane de persoane.Sufletul fiecarei persoane este agregatul unitatii tuturor acestor puncte impreuna. De aceea, daca acum ma unesc cu toti aceia care acum se afla la conventie, daca imi adaug aceste 600 scantei spirituale, atunci obtin puterea de unitate a tuturor celor 600 puncte impreuna.

Cum este asta posibil? Cum ma pot uni cu dorinta lor ca sa obtin spiritualitatea? Pot doar sa o fac cu ajutorul lui “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” pentru a deveni “un om cu o singura inima”, cum scrie in articol, “Matan Torah”.

Daca ma conectez cu ei in acest fel, atunci obtin un camp de unire – o dorinta constand din multe scantei. Ca atunci cand devenim “un om” si inauntrul acestei dorinte pot revela spiritualitatea.

Aceasta dorinta este numita vasul sau Kli-ul sufletului meu pentru ca eu am adaugat toate aceste puncte singur. Daca altcineva, unul din aceste puncte pe care mi le-am atasat, la fel ataseaza pe toata lumea, acesta va fi numit sufletul sau. Insemnand ca punctul sau este unul la care a adaugat celelalte puncte. Acesta este sufletul sau.

Fiecare persoana adauga toate punctele din afara, si in felul acesta I se formeaza sufletul. Dar daca nu si le ataseaza, atunci nu are suflet. Are doar punctul, radacina sufletului sau.

Conform acestei forte de unificare a acestor suflete in interiorul meu, cantitatea si forta unitatii dintre ele, inauntrul lor, eu dezvalui Lumina, viata, existenta. Pe masura ce se conecteaza intre ele, incep sa se uneasca si sa fie revelate in forma unui sistem singular, asemanator unui corp prin care sangele si limfa circula, impulsurile nervoase trec si in care diverse actiuni au loc. Incep sa simt viata acolo.

Imi adaug aceste puncte treptat. Conectandu-le, incep sa simt cum un dispozitiv mic se formeaza in interiorul meu: un embrion. Apoi creste, dezvoltand in decursul a noua luni. Simt cum  ii adaug mai multe si mai multe puncte, si astfel creste constant.

Diverse actiuni interioare au deja loc inauntrul lui. Un anumit fel de viata incepe sa se arate. Incep sa recunosc diferite procese in el, pana cand la final se naste. Asta inseamna ca incepe sa traiasca propria sa viata. Apoi se desparte de forta superioara si traieste prin propriile puteri. Acesta este sufletul. In acest fel fiecare din noi ne construim sufletul.

Din prima lectie de la Conventia de la Marea Moarta 2/24/11

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate un Cabalist să aibă două ideologii simultan şi să fie religios în acelaşi timp în care este Cabalist?

Răspuns: Nu, nu poate. Cabala ia mână superioară de pe ideologia religioasă. Un Cabalist poate să ţină toate obiceiurile religioase, ca rezultat al educaţiei sale, culturii şi tradiţiilor naţiunii sale. Şi cred că este un lucru bun. Nu mă uit în jos la religie.

Totuşi, asta nu trebuie să înlocuiască Cabala, pentru că cel mai important lucru pentru o persoană este să obţină revelaţia şi adeziune cu Creatorul. Orice altceva care interferă cu asta trebuie să fie îndepărtat de pe drum. Ce interferă nu este religia însăşi ci concepţia falsă a ei, gândind că ea pote înlocui obţinerea Creatorului, a faptului că în loc de revelaţie spirituală este suficient să ai grijă de câteva acţiuni materiale, să te rogi conform unor cuvinte scrise şi să crezi că asta este suficient.

Dar categoric nu este aşa. Este scris că Toată lumea trebuie să îl cunoască pe Creator, de la cel mai mic la cel mai mare. Trebuie să obţinem adeziunea cu El. Toată lume spune că este de acord cu asta pentru că aşa este scris şi este imposibil sa contrazici asta. Este clar pentru toată lumea că trebuie să îl obţinem munca Creatorului şi că trebuie să ne unim cu El. Este scris, de asemenea, că principala poruncă din Tora este să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi. Totuşi, oamenii de peste tot doar vorbesc despre asta, dar nu o fac să se şi întâmple.

Nu ştie nimeni nici măcar ce înseamnă adeziunea cu Creatorul, cum să te apropi de el şi cum să devi similar cu El. Problema este că religia a înlocuit ştiinţa Cabala după spargerea Templului, atunci când naţiunea Israel a căzut din nivelul spiritual la nivelul material şi tot ce a rămas pentru oameni să facă au fost doar acţiuniile fizice ca o tradiţie, pentru a comemora acţiunile spirituale anterioare.

Acum trebuie să învăţăm să asedem din nou la nivelul spiritual şi sa adăugăm obţinerea Creatorului la aceste tradiţii naţionale. Religiile par să oprească o persoană, spunându-i că este suficient să facă doar acţiunile mecanice care sunt făcute de către oamenii religioşi.

Totuşi, multe texte sursă spun că nu este suficient să faci doar acţiuni materiale, că pe Creator nu îl interesează în ce fel sacrifici un animal – kosher sau nu, şi că poruncile au fost date pentru a corecta prin ele creaturile. Asta înseamnă că acţiunea trebuie să fie suplimentată cu intenţia corectă. Intenţia este cel mai important lucru, de fapt, este persoană însăşi. Mai degrabă decât acţiunile, ce este important sunt gândurile şi dorinţele ei. O persoană religioasă acţionează din obişnuinţă, fiind crescută din copilărie să le facă fără a se gândi. Nu este nicio corecţie în asta.

De asta vrem să suplimentăm tradiţia, modul tradiţional al vieţii, sau ceea ce este numită religie, pe care noi o percepem ca tradiţia şi cultura naţiunii, cu munca Creatorului, adică munca interioară a persoanei, prin care îşi corectează dorinţele pentru a deveni similară cu Creatorul. Adam, omul, înseamnă similar.

Fiecare persoană, laică ca şi religioasă, trebuie să înţeleagă faptul că Cabala poate să adauge ceva vieţii sale. Adaugă revelaţia Creatorului, a Forţei Superioar care controlează totul. Şi atunci când vezi, înţelegi şi simţi, atunci înţelegi cum să mergi mai departe făra a face greşeli, atât în această lume precum şi în lumea care vine, lumea spirituală care îţi devine revelată.

Nu obţinem revelaţia Creatorului prin acţiuni religioase, ci prin unirea cu alţii. Totuşi, aceste acţiuni nu se anulează. Ele sunt ca nişte ramuri care simbolizează rădăcina spirituală şi o persoană poate rămâne în acea cultură. Este un obicei care nu interferează cu avansarea cuiva, dar nici nu îl ajută. Pur şi simplu îţi aminteşte că există acţiuni spirituale şi din acest motiv s-au păstrat în anii de exil.

Creatorului nu îi pasă de acţiunile fizice. Îi pasă doar de intenţia pe care o pui în ele.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 2/20/11, “Introducere la cartea Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate, Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Cand citim Zoharul, trebuie ca mereu să ne gândim la conexiunea dintre noi şi, bazându-ne pe aceast gând constant şi puternic, să auzim un pic şi textul, doar ca pe ceva suplimentar, pe cât se poate, ca o mirodenie. Gândul la unitate trebuie să fie şi să rămână puternic şi neîncetat. Numai în măsura în care putem face asta, peste asta putem adăuga textul, adică gândul şi senzaţia despre aceasta. Trebuie facut numai cu condiţia ca această fundaţie, gândul constant la unitate, să nu dispară sau să fie slăbit.

Noi putem cu uşurinţă păstra această intenţie dacă am şti că Zoharul, ca şi întreaga Torah, vorbeşte doar despre conexiunea dintre noi. Aşadar, tot ce studiem şi tot ce vrem să obţinem ca rezultat al muncii noastre – unificarea între noi, tipuri ale conexiunii noastre, caracteristicile sale speciale, tot ce se întâmplă între noi – despre acestea ne spune Cartea Zoharului.

Aşadar, vorbim despre aceelaşi punct – punctul de uniune dintre mine însumi şi alţii. Acest punct conţine toate tipurile posibile dintre mine şi toţi ceilalţi. Despre asta ne vorbeşte Torah.

Astfel, dacă mă direcţionez pe mine însumi corect, atunci înţeleg că numai despre asta este vorba: Ce feluri de conexiune există între noi? Cum mă pot conecta? Cum pot ajunge la asta?

Şi în acel moment vrem să cuprindem ceea ce studiem, chiar daca nu înţelegem încă. Din aspiraţia de a cuprinde, de a ne uni într-o dorinta completă, sau Kli, şi să întelegem toate tipurile de conexiune despre care ne vorbeşte Torah, Lumina care Reformează vine şi ne creează acea conexiune, aducând-o la lumina. Atunci noi o revelăm cu adevărat.

Din partea a doua a Lecţiei Zilnice de Cabala 21.02.11, Zohar.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Toata realitatea este numai Lumina si Vas (Kli), Creatorul si creatia, eu insumi si aproapele meu. Atunci de ce mi se pare Zoharul atat de complicat si de confuz?

Raspuns: Zoharul ni se pare complicat si confuz pentru ca nu am cuprins inca imaginea unificata in intregime. Noua, „eu insumi” si „lumea”, dorintele gandurile mele, fortele ce opereaza in intreaga realitate si toate lucrurile ce le contine, ni se par separate intre ele, ni se par sparte. Asadar, aceasta forta a spargerii, a ruperii, imi da o imagine extrem de complicata si confuza. Si toate astea pentru ca nu vad in intregime/unitate, iar aceasta diviziune in aduce confuzie.

In masura in care am putea vedea aceste detalii ale perceptiei unite impreuna, nu in mintea noastra pentru ca asta nu ne ajuta, ci mai degraba in senzatiile noastre, iar in masura in care noi ne dorim sa conectam aceste lucruri impreuna – eu, aproapele, Creatorul, studiul, grupul, mediul si tot ce exista – pe atat de multa Lumina imi vor aduce aceste eforturi. Iar aceasta Lumina imi va cauza in schimb sa vad o imagine mult mai unificata, ale carei elemente vor incepe parca sa se uneasca, sa se intregeasca.

Toata intelepciunea provine din unificarea tuturor acestor lucruri opuse ce incep sa se sustina unul pe celalalt si sa se interconecteze. Cu cat mai distante si opuse erau aceste detalii ale imaginii realitatii, ce acum mi se par a fi unificate, sustinandu-se si complementandu-se unul pe celalalt, cu atat mai adanc patrund in profunzimea planului creatiei, programului creatiei, procesului prin care trecem.

Din toate aceste lucruri opuse eu incep sa traiesc, sa simt o incredibila intelepciune, sa unesc intr-un intreg toata guvernanta superioara si sa o atribui unei singure forte. Toate aceste se intalmpa ca rezultat al influientei Luminii asupra dorintelor si gandurilor mele rupte/sparte atunci cand imi doresc ca acesta Lumina sa le conecteze intr-un intreg.

Din partea a doua a Lectiei Zilnice de Cabala 16/2/11, Zohar.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Primim atâta Lumină, câte Vase (Kelim), dorinţe, avem. De aceea suntem în această lume atât de departe de starea adevărată. Este ascunsă de noi prin multe voaluri si grade, şi fără să avem multe Vase (Kelim), mijloace şi componente, noi nu vom fi capabili să revelăm Lumina.

Creaţia este „Este din Nu Este”. Cu alte cuvinte, tot ceea ce a existat a fost Creatorul şi El a vrut să creeze ceva în afara Lui. Această calitate diferită, ceva din afara Creatorului, este numită „Creaţie”.

Creatorul a vrut ca creatura să înţeleagă faptul că este în afara Lui, să treacă peste breşa dintre ei şi să obţină starea de anulare a creaturii şi a breşei dintre ei. De aceea, omul în această lume, trebuie să se vadă el însuşi ca fiind exclusiv în faţa Creatorului. Nu este nimic în afară de El. Nu este nimic în afară de Creator, nici măcar omul însuşi.

Numai în percepţia şi în senzaţia mea a fost această iluzie creată, cum că ar fi ceva în afara unei singure Forţe, Creatorul. Tot ceea ce îmi pot imagina a fost creat deliberat ca să am ceva de ce să mă apuc  şi care să-mi permită să ajung la Unicul şi Singurul din mai multe Kelim (Vase).

În interiorul la Singur Unul nu există „eu”. E scris: „Creatorul este Dumnezeul nostru, Creatorul este unul”. Totul este inclus în El. Asta este ceea ce trebuie să obţinem. Astfel omul va „sări” peste abisul dintre „Este din Este” şi Este din Nu Este”. Asta este ceea ce trebuie să obţinem.

Tot ceea ce avem, inclusiv lumea cea mare, lumile spirituale, ruperea, Kelim, prietenii, toate mijloacele şi toată metoda sunt destinate numai pentru a ne corecta percepţia realităţii şi să recunoaştem că în afară de Forţa unică nu există nimic, nici măcar eu.

Ceea ce mă înconjoară este format în acest fel pentru a mă ajuta să obţin unitatea. Eu stau întotdeauna în faţa Creatorului şi nu este nimic între noi. În acest fel trebuie să simtă omul realitatea în percepţia sa. Baal HaSulam scrie despre asta în Şamati #67:

Acela care crede că îşi înşeală prietenul, într-adevăr îl înşeală pe Creator, fiindcă în spatele corpului omului este numai Creatorul. Asta pentru că este esenţa creaţiei, că omul este numit „creatură” numai cu respect pentru el însuşi. Creatorul vrea ca omul să simtă că în realitate este separat de El, dar în afară de asta, este totul „întreg pământul este plin de gloria Lui”.

De aceea, când unul îşi minte prietenul, îl minte pe Creator, şi când unul îşi întristează prietenul, îl întristează pe Creator. Din acest motiv, dacă unul este obişnuit să spună adevărul, îl va ajuata cu prvire la Creator.”

Dacă omul înaintează spre revelarea unităţii, atunci el vede totul ca mijloc care îl ajută să îl dezvăluie pe unicul Creator. Este scris: „Ridica-te, Creatorule şi duşmanii Tăi vor dispare”. Cu alte cuvinte, omul vede că toate inconvenientele de fapt nu-l deranjează, ci ele sunt Kelim, mijloace. Unindu-le în unul singur, în interiorul lor, i se vor dezvălui Luminile, până când vor imerge toate în una, Lumina simplă.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 2/10/11 Scrierile lui Rabaş

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Pana cand unitatea va deveni o necestitate vitala, ea nu va prinde viata. Avem doua optiuni: Sau subliniem importanta unitatii intre noi, sau toate celelalte actiuni exceptand unitatea vor aduce inca Lumina care Reformeaza, dar ne va afecta negativ, demonstrandu-ne cat de deconectati suntem. Apoi, in sfarsit ne vom conecta din necesitate, ca rezultat al suferintei si durerii.

Sa presupun ca nu doresc sa imi mentin sanatatea si treptat imi ruinez organismul pana cand incep sa simt ca apar probleme. Acest sentiment ma obliga sa incep refacerea trupului.

Nu mentinem nici sanatatea spirituala a grupului, nu mentinem unitatea. Totusi studiem, diseminam Cabala si facem diverse actiuni. Acestea actiuni atrag Lumina care Reformeaza. La sfarsit, ne va arata care este problema. Daca nu am fi facut toate acestea, nu am fi simtit ca este o problema. Deci, exista un anumit beneficiu din asta: ne va ajuta sa realizam ca ne lipseste esenta.

Vrei sa Il gasesti pe Creator. Gandeste-te la „locul”, dorinta, unde este El revelat. Nu exista Lumina fara Kli (vas).

Din Lectia zilnica de Cabala 12/24/2011, Writings of Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pentru a fi in echilibru cu natura, este necesar sa consumam intr-un mod inteligent, insemnand doar necesarul, in functie de nevoile persoanei. Ball HaSulam scrie despre aceasta si in articolul „Pacea in lume” si in altele.

Totusi, aceasta practica nu poate fi impusa prin teroare. Poate fi impusa doar prin educatie! Totusi, la vremea lor, revolutionarii rusi au luat un drum diferit, indepartandu-se de la principiul acestei educatii.

Mai mult, asta a avut loc intr-o tara subdezvoltata, cu cea mai subdezvoltata populatie care practic era obisnuita sa traisca in conditii feudale in zilele noastre. Astazi oamenii din Rusia, care sunt draguti si buni la suflet, inca sunt de acord cu aceste conditii feudale care exista in Rusia chiar si acum. Nu este o tara capitalista ci o tara feudala, cu obiceiuri, structura, coruptie si toate relatiile sale sociale. Este feudalism.

Poate parea: „dar cum este posibil? Asta, in societatea moderna? Nu a disparut demult? In vest, feudalismul nu mai exista deja de peste 300 de ani”. Adevarat, in Vest nu mai exista de 300 de ani, dar in Rusia inca exista. Si asta pentru ca fiecare persoana este inca de acord cu asta. Oamenii inca nu au trecut peste acel stadiu.

Doar o mica parte a populatiei, 10-20% nu pot tolera aceste conditii, in timp ce toti ceilalti accepta sa traiasca in aceste conditii. Nu le pasa ca au stapan, ca trebuie sa se supuna cuiva fara nici un drept, ca totul poate fi vandut si cumparat si ca bogatii sunt puternici si au legea de partea lor. Oamenii sunt de acord cu asta! De aceea este inca considerat un nivel feudal de dezvoltare.

Cu siguranta Marx nu ar fi crezut ca o astfel de tara ar incerca sa-i implementeze idea. El practic a pus Cabala in forma legilor economice. Dar egoismul post sovietic este o sfera complet diferita. Acest egoism este feudal si nu este inca gata pentru o dezvoltare serioasa.

Si totusi, cand lucram individual cu aceste persoane sau cu grupuri din Rusia, vedem un rezultat fantastic pentru ca acesti oameni au punctul din inima. Sunt foarte responsabili si au un scop clar.

Intrebarea este: va putea societatea sa inteleaga ca trebuie sa se uneasca, dar nu prin legile care au fost aduse de regimul sovietic? Aceasta unitate trebuie sa se intample prin legea in care toti suntem egali, constienti si uniti constient. Oamenii din Rusia nu sunt obisnuiti sa se uneasca in mod constient. Vor putea face asta, vor ajunge la asta? Asta este intr-adevar o intrebare.

De aceea grupurile din Rusia ne sunt foarte dragi. Personal cunosc aceasta natiune foarte bine deoarece am crescut acolo si limba mea materna este rusa. Dar putem privi Rusia ca pe tara care poate realiza cu usurinta principiile Cabalei? Asta nu stiu.

Pe de alta parte, in Europa, in ciuda faptului ca oamenii sunt diferiti fata de imaginea Rusiei, tot ceea ce trebuie sa faca este coplesit de o anumita opozitie externa, un fel de cochilie sau invelitoare. Dupa asta, cu cat mai repede idea ajunge in gandirea oamenilor, cu atat mai repede vor intelege ca este adevarata si ca o pot realiza doar prin dezvoltarea lor.

In Rusia este usor sa te apropii de individ. Dar in Europa este mult mai greu! Totusi cred ca daca aprofundam mai mult individualitatea in Europa, ei vor gasi forta si mijloacele in interiorul lor pentru a se uni. Constienta lor colectiva va aparea.

Pe de alta parte, in Rusia colectivismul nu aparea, in ciuda acestora. Acolo societatea nu este dezvoltata colectiv. Cred ca inca nu vor putea face asta.

Si totusi, cu toate aceste ipoteze, trebuie sa dezvoltam Cabala si sa o diseminam peste tot. Desigur, este o mare limita in tarile fost socialiste. Dar asta nu ar trebui sa ne opreasca. Nu ar trebuie sa ne gandim unde ar fi mai usor si unde ar fi mai greu, de ce si cum. Trebuie sa muncim, asta e tot. Eu nu fac niciodata calcule. Noi nu stim niciodata ce e mai bine si ce e mai rau, si cum se va intampla totul.
Din lectia a 3a de la  Conventia din Berlin 1/28/11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Primesc puterea de a ajunge la spiritualitate din mediul înconjurător şi este o forţă unică. Ajungem la intelepciunea Cabalei cu o dorința pentru spiritualitate, dar această dorinţă este egoista: de a obţine atat lumea aceasta, cat si pe cea viitoare.

Aceasta dorinta enorma impinge o persoană inainte, dar atunci când intenţionează să țina legatura cu prietenii, ea trebuie să se anuleze şi sa creasca importanţa prietenilor. Astfel, ea ridică atitudinea sa fața de prieten la un nivel minim spiritual. Ea însuşi se anulează, doreşte să se unească şi recunoaşte prietenul ca fiind cel important.

Este un efort foarte neplăcut, respingător, dar nu există nici o altă opţiune: Noi trebuie să ne unim. Şi dacă o vom face, primesc de la prieten importanţa obiectivului, puterea de a urca. Această putere este spirituală. După toate, cu scopul de a ma intoarce la un prieten, ma anulez şi ridic valoarea lui. Din moment ce sunt legat de el în acord cu regula spirituala, importanţa prietenului, primesc de la el puterea de a urca în ciuda faptului că el este la fel ca mine.

Chiar daca ma comport fara speranța, deoarece doresc să obţin lumea spirituală in mod egoist, primesc adevarata putere de la prieten, care ma ridica mai presus de mine insumi. Acţionând în acest fel cu prietenii, obţin o abordare corectă a spiritualitatii. În plus, prietenii pot sa nu investeasca nici o atenţie pentru aceasta, nici măcar să fie conştienţi de ceea ce ma alimenteaza cu puterea spirituală.  O dobandesc prin efectuarea unui act egoist, anulându-ma pe mine însumi, în raport cu acestia, în ciuda  resentimentelor.
Este foarte dificil, dar dacă reuşesc să mă depăşesc, primesc de la prieteni puterea de a progresa în continuare. Aceasta este esenţa activităţii noastre şi acest lucru este obiectivul convenţiei viitoare.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem creste chiar mai mult, cererea de unitate?

Raspuns: O persoana nu face nimic pina nu ajunge la sentimentul de necesitate. Trebuie sa va puneti intrebarea si sa aveti clar in fata ochilor tabloul urmator: „Unde revelam Lumea Superioara? Cind o revelam? In ce revelam aceasta lume? Ce este Creatorul? ”

Daca raspundeti la aceste intrebari, atuci veti ajunge la faptul ca aceasta conectare interioara dintre noi, este singurul suflet in care Creatorul devine revelat, si ca El este forta comuna a naturii, care deja ne aduce acum impreuna pe toti, impingindu-ne sa ne unim, in timp ce noi ne opunem.

Toti oamenii din lume simt acest lucru. Priviti la dependenta care exista, la lucrurile care se intimpla in omenire, si la evenimentele subite din natura, ce nu pot fi prezise. Toate acestea sint pentru a ne forta sa gindim, sa venim mai aproape unii fata de altii si sa raspundem la intrebarea: „Ce trebuie sa facem?”

Din ce in ce mai multi oameni in lume se intreaba: „De ce se intimpla toate astea?” Si eventual, acest „De ce” ne va conduce catre raspunsul corect: Ca nu sintem similari cu natura si ca de fapt ne aflam in opozitie cu aceasta.

Daca simtim acest lucru, daca ne imaginam clar acest tablou al nostru si il vom avea tot timpul in fata ochilor, daca vorbim despre el, intelegind din ce in ce mai multe aspecte ale lui, detalii si dependente, atunci noi vom deveni treptat parte integrala din el si el va trai in interiorul nostru. Vom cere ca acesta sa fie realizat in interiorul nostru.

Aceasta este aspiratia noastra, ca el sa fie realizat in interiorul nostru, pentru ca aceasta conexiune interioara dintre noi sa devina adevarata. Aceasta este revelarea sufletului comun.

Cind o persoana incepe sa simta aceasta necesitate, aspiratia ei se numeste „MAN” si evoca Lumina care Reformeaza (Ohr Makif).

Totusi, daca nu intelegem corect sistemul universului ca fiind unul, singur, inchis, o schema integrala in care noi sintem mici elemente, ca niste mici roti dintate total interconectate, si daca acest lucru nu va este inca clar, atunci bineinteles ca intrebarea despre unitate, pare sa fie pur teoretica si suna chiar prostesc, ca un slogan al unui boy-scout (gen pionier).

Trebuie sa fie simtita ca o necesitate. Altfel nu atingem scopul. Si totul este in zadar.

Pur si simplu trebuie sa vedem tabloul de astazi al lumii, deoarece lumea nu se schimba. Cind ne gindim la Lumea Superioara, ne gindim ca este detasata de aceasta lume, dar de fapt nu este! Mai degraba, este o parte a sa interna, locul unde toti sintem uniti. Este ca o multime de ecrane puse pe un computer, in care  pe primul ecran sintem deconectati si vedem lumea noastra. Intr-un ecran mult mai interior, deja vedem unitatea noastra cu ceilalti, si asa mai departe, pe masura ce revelam din ce in ce mai mult, ecranele interioare.

De aceea, trebuie deja sa ne imaginam ca totul depinde de modul in care ne raportam la lume. Daca ne imaginam cu adevarat acest tablou si dorim sa mergem de la primul ecran la cel de al doilea, atunci ridicam MAN. Aceasta este aspiratia si progresul. Aceasta deja este miscarea ce evoca asupra mea, ca raspuns, iluminarea de la cel de-al doilea ecran, ce ma atrage si ma corecteaza. Acesta este modul in care functioneaza.

Din Convorbiri in timpul mesei, in Moscova, la 14.01.2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Facem multe eforturi şi, cu fiecare efort, trebuie să facem calculul, Dacă nu o fac pentru mine, atunci cine o să o facă pentru mine? Trebuie să facem tot posibilul şi să discernem exact unde să ne depunem eforturile – în unitatea cu ceilalţi, locul unde a avut loc spargerea.

Trebuie să încercăm să refacem unitatea acestui loc spart, astfel încât să devină integral din nou, ca noi să fim un singur om cu o singură inimă şi să trăim în garanţie reciprocă, adică într-o unitate sistematică, perfectă. Câteodată ni se pare că suntem în stare să facem asta, iar altădată că nu putem. Vrem ajutor, dar nu îl putem cere pentru că nu simţim încă o nevoie adevărată pentru acesta.

Astfel, etapă după etapă, o persoană îşi înclină capul şi este pregătită să facă noi eforturi. Începe să lucreze din nou şi din nou în acest loc spart, pentru a-l reuni. În acelaşi timp, ştie că trebuie să continue să lucreze până ajunge să aibă nevoie de ajutor şi că, fără dorinţă, acest ajutor nu va veni.

Totuşi, în acelaşi timp, o persoană trebuie să creadă că nu există nimeni în afară de Creator. Apoi, fiecare efort este urmat de disperare şi de o nouă necesitate.

O persoană trebuie să treacă prin toate aceste faze, una după alta, până când acumulează o mare dorinţă, până când atinge o disperare totală faţă de propriile puteri. Atunci ea trece prin poarta lacrimilor, cu plângerea şi cererea corectă. Toate eforturile sale se adună, stând dincolo de toate Luminile care vin la ea, făcând-o să dispere şi lasând-o cu o senzaţie de un gol mai mare. A încercat, dar nu a găsit ce a căutat până când, deodată, îi devine evident faptul că nu a încercat şi a găsit. În alte cuvinte, acţiunea însăşi nu este făcută de ea, ci de Lumină, care îi poartă dorinţa sa şi o uneşte cu ceilalţi într-un singur Kli.

Apoi, înăuntrul acestui vas, se revelează o Lumină perfectă, calitatea perfectă a dăruirii, Creatorul. Aşa ajunge, eventual, o persoană la descoperire.

Eforturile sale, ajutorul, disperare şi strigătul – tot ceea ce a acumulat în etapele anterioare, iau în sfârşit forma corectă. Totul se contopeşte împreună în dorinţa corectă şi în decizia corectă. Şi toate astea se întâmplă în virtutea tuturor lucrurilor pe care o persoană le-a făcut de-a lungul drumului.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/9/11, Scrieriel lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Unitate - Niciun comentariu→