Un dialog constant sau  o cerere adresata Creatorului sunt un lucur bun, pentru ca este imposibil sa I te adresezi ca si in cuvintele rugaciunilor citite in carti. Omul incepe sa inteleaga faptul ca daca nu simte aceste cuvinte, ele nu pot fi considerate o cerere. Creatorul nu o va auzi in felul acesta; este necesar sa te intorci spre El transmitand cuvintele din inima.

Apoi, in loc sa citesti o rugaciune dintr-o carte plina de cuvinte care nu inseamna nimic pentru El, „pentru sine”, „de dragul de a darui”, „deasupra ratiunii”, „Torah si invataturile sale”, „fapte bune”, „Cel Sfant si Binecuvantat” (aceeasi terminologie pe care o folosesc Cabalistii), mai bine incearca sa le interpretezi intr-o limba mai plina de simtire. Se poate face asta chiar si fara cuvinte, intr-o anumita senzatie interioara, personalizand astfel rugaciunea, cererea.

Ce fel de ajutor ar trebui sa Ii cerem Creatorului? Sa ne ajute sa Ii putem adresa o cerere! Aceasta cerere va deveni vasul spiritual, „locul” revelatiei Creatorului.

La fiecare etapa trebuie sa ne asiguram ca folosim cuvintele proprii atunci cand I ne adresam si nu stereotipuri dintr-o carte. Altfel nu stim de fapt inspre cine Se intoarce, cum, de ce si inca suntem departe a ni se raspunde.

Abilitatea de a face o cerere este de mare ajutor si ii permite persoanei sa se schimbe si sa se corecteze. O cerere adresata Creatorului trebuie vazuta ca un mijloc de a schimba o persoana. Cautarea unui raspuns la o anumita cerere nu este importanta; ceea ce conteaza este cererea in sine, pentru ca ea formeaza omul.

Apoi, persoana incepe sa inteleaga ca se afla in fata neschimbatoarei, constatei Lumini. Iar cererea sa este ceea ce il schimba tot timpul, care ii favorizeaza cresterea asemenarii cu simpla, abstracta Lumina superioara. Persoanei ii va fi revelata propria sa imagine in interiorul cererii. Imaginea va corespunde din ce in ce mai  mult Luminii superioare, nivelul Creatorului. Asadar, persoana ia forma Creatorului in interiorul cererii sale adresata Lui si astfel avanseaza.

De aceea se spune: „Dumnezeu ii da sansa sa se roage toata ziua!” Toate munca se bazeaza pe cerere si rugaciune.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 5/17/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

In timp ce citim Zohar, ar trebui sa incercam sa vedem, in locul cuvintelor, formele de conectare intre noi. Pentru ca, in esenta, este singurul lucru care este descris in cuvinte intrucat nu exista nimic in afara de Malchut care ancoreaza toate sufletele in interior. Aceasta este conectarea pe care noi trebuie sa o vedem in spatele cuvintelor Zoharului.

Atunci, toate imaginile care ne vin in minte, toate senzatiile pe care le experimentam sub Malchut, sub aceasta conectare, este vazuta si ca o divizare a lumilor (BYA de Pruda), ascunderile, sau chiar lumea noastra care exista doar in imaginatia noastra. Iar tot ce este peste Malchut de Atzilut, insemnand formele conectarii noastre reciproce, exista de la Malchut de Atzilut prin Malchut al Infinitului si toate sunt revelate in Malchut.

Deci, aceasta este singura imagine pe care ar trebui sa o vedem in spatele cuvintelor, incercand sa recunoastem ce forma, tip, si expresie a conectarii reciproce descrie Zoharul la un anumit moment. Pentru ca nici  Cabalistii, autorii Cartii Zohar, nu vad nimic in afara de asta.

Din partea a2a a Lectiei zilnice de Cabala 5/17/2011, Zoharul

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Bazându-mă pe experienţa mea de predare, văd cum Cabala dezvăluie unicitatea unui individ dar o face in propriul fel. Care este secretul aici?

Răspuns: Setea mea de exclusivitate vine de la Creator dar într-o formă deteriorată. Înţeleg asta din exemple, învăţ de la lume cum să fiu exclusiv. De exemplu, vreau să fiu un renumit jucător de fotbal, urmăresc ultimele curente în modă, sunt atras de avere, putere, înşelăciune, sau visez la  o carieră de mafiot sau de preşedinte de universitate.

În orice caz, învăţ de la mediu care îmi impune valorile certe. Ei mă atrag către ceea ce mi se potriveşte cel mai bine în funcţie de natura mea. Fiecare este impresionat de altceva şi cel mai important, este să-şi demonstreze excepţionalitatea.

De aceea, în timpul dezvoltării mele, societatea îmi impune seturi de legi şi eu trebuie să-mi demonstrez unicitatea în funcţie de ele. Nu pot să hotărăsc nimic singur. De exemplu, dacă mă aflu într-un mediu de traficanţi de droguri, o să-i urmez visând la o carieră palpitantă de baron al drogurilor, fiindcă nu am alte exemple.

Rezultă că în această lume, îmi arunc unicitatea la mila societăţii. Mi se pare că mă ridic peste ceilalţi, dar, în realitate, îi servesc. În final fac ce vor ei.

Pe de altă parte, dezvoltând spiritualitatea, primesc de la mediu înţelegerea măreţiei Creatorului, măreţiei dorinţei de altruism (dăruire). Aceasta este o idee abstractă, şi nu ştiu ce înseamnă. Prin studiu, primesc Lumina care Reformează. Din nou, nu am nicio idee ce este şi simt rezultatul influenţei ei.

Ce se dezvoltă în mine? Este punctul din inimă cu „genele lui spirituale”. Astfel, mă dezvolt pe mine însumi şi realizez exclusivismul meu numai în spiritualitate. Aici, totul este decis de Lumina care Reformează. Eu corectez numai forma mea exterioară şi „eul” meu se dezvoltă în interior.

Dacă ne putem recunoaşte „genele spirituale”, fiecre se va vedea pe el însuşi sau pe ea însăşi în starea finală, felul în care el sau ea vor fi. Dar se ridică o întrebare: ce este unicitatea mea? Dacă este deja încorporată în mine, unde sunt eu însumi?

Eu mă exprim pe mine însumi în realizarea propriei exclusivităţi. Atrag Lumina pentru a creşte umanul din „sămânţa mea spirituală” şi prin ea să câştig un plus la studiile mele, coeficientul de dezvoltare, adeziunea la Creator, la forma Lui, abilitatea de a fi în locul Lui.

În acest fel, fiecare din noi, de fapt, realizează excepţionalitatea lui în a deveni similar Creatorului, de a ajunge la adeziune cu El. De-a lungul drumului, nu cresc numai în dimensiune , obţin tot ce are El, îmbrac hainele Lui.

Din prima parte a Lecţiei de Cabala din 5/17/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Sincer, nu prea contează ce asistenţă cere un om Creatorului. Cheia este să continui să ceri în fiecare moment. Poate omul să nu uite niciodată că nu e nimic în afară de El, Cel bun care face bine? Poate omul să lege fiecare lucru mic care i se întâmplă de Creator?

De fapt, omul crede de obicei că nu este timpul potrivit să ceară ajutor, că se presupune ca el trebuie să facă ceva întâi, să realizeze ceva de unul singur, să facă vreo acţiune şi numai după aceea să se întoarcă spre Creator. Dar este total greşit! Nu este necesară nicio acţiune. Toată metoda este destinată excusiv dezvăluirii Creatorului.

Dar, cu cât mai des te întorci spre El, cu cât te simţi mai dependent de El, cu cât mai mult îl deranjezi transferându-I toate responsabilităţile pentru tot ceea ce ţi se întâmplă, cu atât mai puţin trebuie să te îngrijorezi.

După programul Lui, El te va împinge deoparte, se ascunde şi îţi plasează tot felul de obstacole şi ascunzişuri în faţa ta. În consecinţă, fă-ţi un obicei de a-L căuta continuu şi apelează la El. Este cel mai scurt şi cel mai sigur drum.

Nu necesită inteligenţă ci doar perseverenţă. Dacă omul adoptă o astfel de poziţie şi nu se abate de la ea (cu ajutorul grupului care îi reaminteşte), atunci, prin întoarcerea constantă la Creator, la forţa superioară, la natură, el descoperă în mod cert cum să ceară, de ce, şi pentru ce. Omul învaţă caracterul Creatorului, la ce rugăciuni răspunde El şi la care nu. Mulţumită dorinţei lui ferme de a intra în comunicare, în dialog cu Creatorul, omul poate să înceapă să-şi clarifice cine este El.

Acest lucru este descris în „Fă orice îţi stă în putere dar nu părăsi”. Asta e, noi trebuie să cerem pentru orice, chiar fără să ne găndim, la fel ca un copil care înhaţă orice o fi şi sâcâie pe mamă: „dă-mi, dă-mi, dă-mi!” Aceste cereri îl vor ajuta să-şi clarifice ce anume merită într-adevăr să ceară, unde sunt „poruncile” şi „fărădelegile” în tot ceea ce cere, unde îi este dată omului libera alegere şi care sunt raspunsurile la acţiunile lui. În acest fel învaţă omul.

Este bine fiindcă asta nu te va duce la confuzii şi tu nu vei mai crede că totul depinde de tine sau de mediu. Vei conecta toate aceste trei „puncte” împreună: tu, grupul şi Creatorul şi vei direcţiona totul în direcţia bună, la forţa superioară, fiind dependent de El.

Mai tîrziu vei începe să evaluezi ceea ce ceri. Ceri pentru binele tău, de dragul celorlalţi, sau de dragul Creatorului? Acesta este drumul pe care înveţi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/17/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→