Este obligaţia unui adult sa înveţe un copil şi să-i dea toata pregatirea necesara pentru viaţa de adult, în timpul copilăriei. Şi acelaşi lucru se întâmplă în lumea spirituală: Nivelul superior oferă nivelului inferior toate „cheile”, toate mijloacele pentru a continua să se construiască.

Nivelul inferior doar trebuie să inteleaga toate aceste lucruri şi să facă o alegere liberă in a continua. Nu este nimic altceva de făcut, doar acest lucru. Toate forţele sunt deja la dispoziţia noastră.

Prin urmare, starea mica (Katnut) este considerata fundamentala, în timp ce marea stare (Gadlut) este o adaugare, care uneori  apare şi uneori dispare, în funcţie de eforturile depuse de cel inferior. Dar el deţine întotdeauna starea mica, care serveşte ca o fundaţie bună, sănătoasă pentru a crea urmatoarea stare mai mare, care este nouă de fiecare dată.

Prin urmare, gradul mic, numit Hafetz Hesed (cel care doreşte milă), teama de Creator, nivelul Bina, „maiestrie”, sau credinţă, este ceea ce trebuie să fie transmis starii următoare, de la taţi la fii , de la nivelul superior al scării spirituale la nivelul inferior.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 08 /11//11, Scrieri de Rabash

Filed under: Educatie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Fiecare persoană atinge un punct critic o dată în viaţă, cand trebuie să părăsească casa părinţilor săi şi sa-si înceapa propria viaţă. Aceasta este o tranziţie foarte dura şi neplăcuta. Există oameni care nu se obişnuiesc niciodata cu cerintele noii vieti.

Astăzi, această aceiasi tranziţie este globală. Până acum, natura a condus umanitatea înainte, permitandu-i să se dedice jocurilor copilăreşti, egoiste. Ne-am dezvoltat în egoismul nostru şi nu ne-am luptat noi insine, dar acum copilăria noastra s-a terminat şi vârsta noastra adultă incepe.

În acelaşi mod în care o persoană ajunge la maturitate, omenirea si-a încheiat decadele copilariei. Egoismul nostru a crescut, iar acum trebuie sa ne descurcam în lume pe cont propriu.

Cu toate acestea, lumea nu este ceea ce obisnuia sa fie. Suntem într-o lume nouă, globala şi integrală, care este conectata reciproc şi în care trebuie să ne găsim locul şi să devenim o parte a ei. Noi nu mai suntem copii . Am crescut.

Desigur, omenirea nu vrea acest lucru şi nu-l înţelege. La fel ca o persoană care ajunge la maturitate şi se confruntă brusc cu probleme fără sfârşit, trebuie sa inchirieze un apartament, sa mearga la serviciu, sa-si asume responsabilităţi diferite şi să-si asigure tot ceea ce alţii i-au asigurat până atunci.

Desigur, ea nu vrea asta. Este mult mai uşor şi mai convenabil cu mama. Este nevoie de timp să te obişnuieşti cu lumea adulta şi sa găsesti lucruri frumoase în ea. Omenirea nu este gata încă. Ea încă preferă să danseze la tonul egoismului său ca şi mai înainte.

Suntem deja în noua lume, iar noi trebuie să ne adaptam la ea. Ea cere cooperarea noastră deplină şi preocupare pentru toată lumea, dar oamenii încă mai vor să mearga, jucandu-se precum copiii. Ei nu au experimentat durere suficienta pentru a intra în noua realitate.

Ar trebui să li se spună că lumea noua cere cooperarea noastră deplină, că munca noastră este de a ne uni, şi că vom rezolva toate problemele noastre numai dacă vom crea adevarata legătura reciprocă între noi. Întreaga lume este ca o persoană acum. Uită-te la ea ca şi cum te-ai uita într-o oglindă.

Dacă nu simţi că esti şomer în anumite domenii, că dezastrele naturale te şocheaza în alte domenii, şi că anumite zone încă suferă de boli, uita-te la forma generală a acestei lumi. Vei vedea că avem o problemă sistematică şi ca noi toţi trebuie să fim uniti unul cu altul, sa lucram împreună în armonie pentru o cauza, care este echilibrul general.

Imagineaza-ţi că ai avut unele teste medicale ieri, iar medicul iti oferă rezultatele astăzi. Se pare că organele corpului tau nu funcţionează în armonie, ci mai degrabă ca nişte copii. Unul face prea mult, altul face prea puţin, iar unul nu face absolut nimic.

La urma urmei, balanta este legătura corecta dintre toate părţile corpului şi este baza pentru a simti o sănătate bună. Deci, acum poti să ajungi la concluzia corecta.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 4/11/11,  „Pacea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

În scopul de a obţine o idee uşoară despre diferenţa dintre corporalitate şi spiritualitate, imagineaza-ti că lumea este un magazin unde intri sa cumperi ceva pentru tine. Şi lângă tine este un magazin pentru nou-născuţi, unde intri sa cumperi ceva pentru bebelusul tau.

Este clar ca te vei simti complet diferit în acel magazin şi vei avea o atitudine complet diferita fata de achiziţii.  O vei face cu gandul de a darui. Te vei gandi doar la a-l face pe celalalt (copilul) sa se simta bine, deoarece, prin natura, il  iubesti mai mult decat pe tine. Vei alege întotdeauna ceea ce acesta are nevoie, cu această intenţie, indiferent ca sunt scutece sau lotiune pentru belebusi. Totul va fi destinat numai pentru copil şi cum să-i dai cel mai bun lucru posibil.

Poate că vei fi în stare să gândesti aşa despre altcineva decat copilul tau, cum ar fi prietenii tăi, întreaga societate, sau chiar toată omenirea, sau poate chiar si în legătură cu Creatorul. Acest lucru depinde de înălţimea atitudinii tale fata de altii.

Aceasta este diferenţa dintre a lucra pentru binele tău şi a lucra pentru alţii. E doar greu pentru noi să înţelegem ce înseamnă forta credinţei, care ne permite să simţim importanţa şi necesitatea de a ne gandi, nu la noi înşine, ci la alţii, ceva ce nu am mai făcut înainte. În lumea noastră există exemple despre aceasta, dar sunt egoiste şi ne pasă de aproapele nostru numai atunci când simţim că avem nevoie de el.

Deci, cum putem face acelasi lucru, dar împotriva egoismului nostru, mai presus de el, şi sa construim atitudinea noastră faţă de aproape prin anularea constantă a sinelui nostru? Noi putem înţelege acest lucru atunci când vine vorba despre oamenii apropiati. Dacă îi iubim, atunci simtim placere, chiar limitandu-ne pe noi înşine de dragul lor. Acesta este modul în care se măsoară forţa iubirii şi a daruirii noastre: prin cat de mult le daruim şi avem grijă de ei.
Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 08 /11//11, Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să trecem Machsom-ul fără cunoştinţe despre diagrame şi despre sistemul general al Universului?

Răspuns: Da, este posibil daca munca ta cu prietenii este îndreptată spre adevărata unitate. Cu toate acestea, tot trebuie să studiezi ceva pentru a atrage Lumina Superioară catre tine. Trebuie să lucrezi împreună cu grupul, virtual sau fizic şi sa studiezi materialul care descrie modul în care suntem conectati.

Prin asamblarea Lego-ului, un copil construieşte starile sale viitoare, creează ceva. Noi, de asemenea, avem nevoie sa cream ceva şi, în acelaşi timp, avem nevoie sa atragem forţa care ne va trage spre nivelul următor.

De aceea, prin încercarea de a ne uni în grup prin studii, noi atragem Lumina superioara care ne uneşte şi începem să înţelegem aceasta schema, anume din conectare. Nu am putut s-o cunoastem, dar ar trebui s-o studiem împreună în grup; în caz contrar, Lumina superioara nu va fi manifestata. Se manifestă pentru acele forme în care există.

Fundamentele Lecţiei de Cabala 10/30/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: După ce am citit ziarul “The Influence Of The Environment On Decisions And Memory” mă întreb dacă conceptele de integritate individuală şi temenul existenţial al vieţii autentice intră în această ecuaţie. Dacă tu nu eşti sigur (suntem?) de adevărul percepţiei memoriei, cum ai putea fi capabil să determini că ai făcut o evaluare corectă în alegerea prietenilor în cadrul dinamicii sociale? Cu siguranţă că nu pot limita întâlnirile mele la cele cu prietenii întâlniţi la seminarul de Cabala? Ce fac cu relaţiile cu oamenii întâlniţi în viaţa de zi cu zi în experienţa mea de viaţă în curs de desfăşurare?

Răspuns: Dezvoltând spiritualitatea, ne distanţăm de oricine nu este implicat în asta. Raportat la legea echivalenţei de formă, ei încetează să-ţi mai fie prieteni.

Întrebare: Care este diferenţa între ecran (masah) şi intenţie?

Raspuns: Ecranul este adevărata muncă cu intenţia.

Întrebare: Trebuie să ne alegem cuvintele cu grijă. „Cred că TU ar trebui să faci asta” nu este acelaşi lucru cu „ne-ar fi tuturor mai bine dacă am face asta”. Trebuie să fim foarte atenţi cu specificarea celui care a dat informaţia fiindcă îi face pe oameni să simtă că le vorbeşti de sus uneori. Când spui oamenilor „tu nu ai ajuns încă, o să stii când o să ajungi”, îi faci pe oameni să se simtă rău, ca un om care ştie mai multe. Asta crează resentimente.

Răspuns: Ai dreptate, dar eu sunt profesorul şi acesta este limbajul meu pentru aceia care vor să înveţe.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam: „Pacea”: Ea (Providenţa) are grijă de toate nevoile lui ca o bona antrenată, care nu îl uită niciun moment, până cînd nu dobândeşte puterea de a ieşi în lume. Apoi, de asemenea, Providenţa nu îl abandonează. Ca o mamă iubitoare, ea îi aduce lui atâta iubire, oameni loiali în care să poată creade, numiţi „Mama” şi „Tata”.

Dar aceia care examinează realitatea din perspectiva dispoziţiei şi persistenţei existenţei, poate vedea clar marea dezordine şi confuzie, ca şi cum nu ar fi niciun conducător şi nicio ghidare. Fiecare face ce este corect în ochii lui, construindu-se pe sine peste ruinele celorlalţi.”

Desigur, noi nu vedem asta în nivelul mineral al naturii şi cu greu o putem vedea în nivelul vegetal. În nivelul animal al naturii putem vedea mult mai clar grija părinţilor pentru cei tineri. Păsările, peştii şi alte animale protejează instinctiv tânăra generaţie şi cu cât mai mult  sunt mai dezvoltate speciile, cu atât mai complexă este grija pentru cei tineri. Când cei tineri cresc, ei le dau drumul să plece şi să aibă grijă ei înşişi de ei.

În oameni eceasta este exprimată cel mai puternic. Nu este de ajuns că părinţii au grijă de cei mici câteva saptămâni sau luni, pentru a deveni independenţi, copiii au nevoie de 20 de ani de pregătire, cu un mediu special şi educaţie care includ grădiniţa, acoala, universitatea, învăţarea unei meserii şi alte mijloace artificiale care nu sunt livrate de natură. Numai după asta ei sunt gata să intre în societatea umană, care îi va pretinde să trăiască după normele acceptate.

Acesta este un mare paradox. Până la vârsta de 20 de ani omul ia tot ce are nevoie nu numai de la părinţii lui, dar şi de la mediu. Întreaga lume participă la creşterea lui. Apoi lucrurile se schimbă şi lumea începe să ceară ca omul să înceapă să acţioneze şi să aibă grijă de societate. Acest decalaj este uriaş. Animalele nu simt o schimbare de atitudine. Ei pur si simplu continuă viaţa lor, dar la oameni atitudinea se schimbă. Fiecare din noi a trecut prin acest punct de schimbare când a devenit adult şi a descoperit că lumea are pretenţii şi chiar îl ameninţă.

Noi nu vrem asta. Am prefera să rămânem copii, şi azi mulţi au izbutit să facă asta cu ajutorul părinţilor lor. Este deci o întrebare: De ce oare a pregătit natura toate aceste faze de dezvoltare pentru noi? Ce a câştigat făcând asta? Ce vrea de la noi? Pentru ce n pregăteşte?

Poate fiindcă atunci când ajungem la 20 de ani nu înţelegem că de acum încolo trebuie să trăim altfel în mediul uman. Poate, dacă vom face totul corect, mediul nostru va părea ca o „mamă iubitoare”. Poate că întreaga problemă e în relaţiile reciproce dintre noi? Dacă aceasta problema, contrastul ascuţit al perioadei de tranziţie, ostilitatea şi cererile vehemente, vor fi numai o invitaţie să corectăm relaţiile noastre cu aceia din jurul nostru.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 11/4/11 „Pacea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă un om avansează pe calea Luminii ce îi lipseşte să simtă, să înţeleagă, să-şi amintească şi să trăiască în ea?

Răspuns: Îi lipseşte ajutorul reciproc care să-i amintească de Lumină! Noi permanent uităm de el, şi fiecare om crede că poate de unul singur, prin propria lui dorinţă, în loc să atragă Lumina prin grup pentru ca ea să ne avanseze.

Noi uităm de această nedorită turnură a evenimentelor. Repugnă egoismului nostru, şi de aceea nu dorim să ne amintim de el. Eu cred că dacă studiez din greu, înţeleg mai mult, mă rog mai mult, ţip, mă împing de la spate, fac ceva special şi plâng, aş face orice altceva decât să atrag Lumina prin care să mă conectez în grup şi să o las să mă dezvolte.

Pentru asta au trecut zeci de ani şi oamenii pur şi simplu nu au reuşit să înţeleagă că ei încearcă să treacă prin perete, când este o uşă deschisă chiar în faţa lor. Ei însă, nu o văd. Ei nu vor să se uite în acea direcţie fiindcă drumul trece prin construirea conexiunii.

Noi tratăm la fel spiritualitatea, cum tratăm corporalul şi credem că vom fi capabili să facem totul cu mintea şi mâinile noastre. Noi ne-am dezvoltat de-a lungul întregii istorii creând totul cu puterea minţii şi a mâinilor – aşa am construit toate vieţile noastre. Deci, de ce nu putem continua în acelaşi fel?

Înţeleg că totul cere efort să renunţ la tot ca să înţeleg, să obţin, să simt, să dezvolt. Urmez aceeaşi cale, aceeaşi direcţie şi folosesc aceleaşi metode ca de obicei. Dar ele sunt complet nepotrivite pentru obţinerea spirituală!

Este aşa, pentru că numai atragerea Luminii ajută în înaintarea spirituală şi nimic altceva. Aceasta muncă presupusă prin intermediul mediului, se întoarce la Creator cu o cerere (ridicare de MAN), Lumina de Corectare AB-SAG, Lumina care Reformează, toate la care ne-am referit, fiind calea Luminii. Aceasta nu este o cale corporală, animalică.

Obstacolul principal aici este lipsa coerenţei pe această cale. Sunt incoerent fiindcă mediul nu-mi dă destul suport. De aceea, nu sunt în stare totdeauna să-mi amintesc şi să înţeleg că acesta este singurul mod pentru mine să mă dezvolt. Uit că acesta este punctul cel mai important care serveşte ca început pentru dezvoltrea corectă actuală a noastră şi să nu mă mai întreb care este direcţia mea.

Acesta este motivul apariţiei religiilor, diferitelor credinţe, a new age, la orice ce nu conduce în direcţia adevărată. Dacă nu ţii acest singur punct, treci tu însuţi prin o mie de direcţii diferite, ca un animal lăsat să se plimbe liber pe câmp.

Nu este nicio şansă, trebuie să închei un acord cu mediul, să te raportezi la el ca la un sindicat sau ca la o garanţie reciprocă. Trebuie să fiţi de acord că nu veţi permite unul altuia să uite de acest punct şi că vă veţi conecta unul cu altul pentru a atrage Lumina prin această conexiune.

Şi nu e treaba noastră cum va acţiona Lumina. Nu ne preocupă deloc. Este ştiut ce trebuie să facă – noi doar accelerăm influenţa ei asupra noastră, dar nu o instruim ce să facă.

Lumina ne duce înapoi la Sursă, la bunătatea despre care ea ştie. Eu nu ştiu ce este această bunătate fiindcă sursa mea este egoismul animalic.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/30/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Mai devreme m-am întâlnit cu oameni care mi-au spus că fac lucruri greşite, îmi trăiesc viaţa in mod greşit şi mi-am ales greşit nevasta. Felul la care mă gândesc la viaţă şi la alte lucruri e greşit.

În grup prietenii mei îmi spun „cum stau lucrurile”, ca şi cum ei l-au „cunoscut” pe Creator, ca şi cum ei ar fi la un nivel mai înalt. Văd oameni vorbind cu mine fără respect pentru cum sunt şi pentru ceea ce pot contribui. Încerc să caut oameni în jurul meu cu respect şi care să asculte ceea ce am de spus şi cărora eu să nu le spun că-şi trăiesc viaţa într-un mod greşit.

Sunt chiar supărat pe chestia asta, şi nu ştiu să supravieţuiesc în această lume rece prea mult. Este numai egoul meu care îşi arată faţa? Dacă e aşa, ce ar trebui să corectez la el? (Am pus întrebarea asta şi Creatorului, dar n-am primit niciun răspuns pe care să-l înţeleg).

Răspuns: Este Creatorul care te protejează de mândrie. Fii de acord cu toţi.

Întrebare: Sunt student al Bnei Baruh şi cred că înţeleg toate conceptele discutate în acest blog. Dar, toate încercările mele de a explica aceste concepte oamenilor apropiaţi mie, dar afară din Cabala, întâmpină diverse trepte de rezistenţă, variind de la „este o utopie” şi terminând cu izbucniri agresive de furie şi cuvinte pe care nu vreau să le reproduc aici.

Ce mă sfătuieşti să fac, în afară de aprofundarea Cabalei înţelegând şi intenţia de a obţine adeziunea cu Creatorul?

Răspuns: Încetează să mai vorbeşti şi studiază singur.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este scris că studenţii lui Rabi Şimon, înainte de scrierea Zohar-ului, au simţit unul pentru altul o ură enormă, mistuitoare ca o flacără. Apoi, au început să lucreze la Cartea Zohar, care nu era încă scrisă, au început să studieze conexiunea dintre ei, însemnând că ei au început să construiască conexiunea dintre ei bazată pe ură. Apoi, cu inspiraţie şi cu o forţă enormă de depăşire ei au revelat flacăra iubirii în locul focului urii, după cum e scris: „Un foc alb peste o flacără neagră”.

Astfel, ei au descris revelaţia lor, formele de conexiune dintre ei, descoperind iubirea peste ură. De fapt, aceasta este esenţa Torei şi a Zohar-ului.

Dacă într-o zi vom descoperi o astfel de conexiune, vom înţelege despre ce au scris în Zohar. Până atunci, să încercăm să ne dorim conexiune unii cu alţii, şi ca rezultat, să descoperim o respingere şi mai mare. Apoi iar, bazându-ne pe asta, să căutăm unitatea şi să descoperim o respingere şi mai mare. Astfel, noi vom simţi un fel de „intrări” şi „ieşiri” de fiecare dată, după cum este scris: „Din Ţion (ţion derivă din ieţia-ieşire) va ieşi Tora” – adică din ieşiri. În acest fel avansăm.

Astfel, în timp ce citim Zohar, numai la starea de separare şi de unitate. Nu este nimic altceva.  Autorii Zohar-ului scriu despre aceste stari şi despre contrastele dintre ele, numai la gradele spirituale, unde ura adevărată se trezeşte şi unde domneşte adevărata iubire.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 11/3/2011 „Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot să ţin în minte imaginea generală, fără să conteze ce parte din ea studiem?

Răspuns: Numai Lumina Reformatoare va descrie această imagine. Tu poţi să scrii cu litere îngroşate: „Scopul nostru este adeziunea la Creator”. Problema este că lozincile în sine nu explică nimic şi, în plus, estompează detaliile. Eu aş vrea să ţin o singură frază în minte şi să nu o scot din interiorul meu. Dar trebuie încă să o concep.

În afară de Lumină, noi nu avem nicio altă cale, nicio posibilitate să facem vreo schimbare. Lumina acţionează tot timpul într-un ritm predeterminat, creând constant condiţii interne şi externe pentru noi, ca direcţie generală nu e bine. Dacă reuşim să atragem această Lumină astfel încât să ne reformeze, nu vor fi necesare conflicte dramatice între natura ei şi a noastră. Dar totul se poate întâmpla şi în direcţie opusă.

În orice caz, nu este nimic altceva de care să avem nevoie în afară de Lumină, vas şi starea noastră curentă. Lumina este cea care ne arată problemele şi ameninţările în creştere, şi Lumina este aceea care te va corecta şi te va elibera de aceste conflicte oribile dacă o ceri.

Te va corecta prin tipul de mediu. Nu există altă cale. Este timpul ca lumea să înţeleagă ceea ce mulţi specialişti deja ştiu. O conexiune clară şi reciprocă s-a format între noi, care nu poate fi înlăturată, aşa că numai iubirea pentru ceilalţi ne poate salva vieţile de la distrugerea în masă. Chiar dacă nu o simţim de la început, va fi o cooperare, o garanţie reciprocă.

Între timp, nu toţi observă firele care ne conectează. Dar când fiecare din noi simte pe pielea lui că este total conectat cu ceilalţi în toate modurile posibile, atunci vom avea nevoie de această metodă.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 10/31/2011 „Iubirea pentru Creator şi iubirea pentru fiinţa creată”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca interioara - Niciun comentariu→