Category Archives: Criza, globalizare

Cum să învingi frica?

Comentariu: Oamenii de știință au identificat cel puțin cinci dintre cele mai frecvente temeri: frica de epidemii, frica de izolare socială, frica de virtualizarea completă a vieții, frica de a avea copii și frica de interferență cu genomul uman.

Răspunsul meu: Toate aceste tipuri de frici apar astăzi. Mai mult, datorită pandemiei, acestea s-au deschis și mai mult. Cred că acest lucru ne face să avansăm.

Întrebare: Cum pot depăși frica sau să ușurez această tranziție?

Răspuns: Numai prin conexiunea noastră mai presus de toate problemele – nu conexiunea fizică, ci prin sprijin reciproc, bunăvoință și înțelegere reciprocă. Atunci vom putea crea între noi canale de echilibru, conexiune și comunicare, care ne vor face viața bună.

Și faptul că mai trebuie să ne distanțăm unul de celălalt este, de asemenea, în beneficiul nostru, deoarece, cu relațiile noastre actuale, nu ne putem decât răni unul pe celălalt.

Din emisiunea KabTV „Kabbalah Express”, 06.11.2020

Modele de comportament în societate

Observaţie:  Există mai multe modele de comportament în societate care au fost descrise cu mii de ani în urmă. De exemplu, unele societăți trăiesc conform legii „ceea ce este al meu este al meu, ceea ce este al tău este al tău”. Acest model este specific visului american.

Comentariul meu:  Aceasta este considerată cea mai rea trăsătură – regula Sodomiților. Nu este nimic mai rău decât asta.

Această cale este vicioasă, iar Creatorul (natura) nu este de acord cu ea și distruge această mișcare. Dacă americanii rămân la nivelul „ceea ce este al meu este al meu, ceea ce este al tău este al tău”, ei se vor îndrepta pur și simplu către o fundătură.

Chiar și starea „ceea ce este al meu este al meu și ceea ce este al tău este al meu”, care este considerată deviza unui infractor, este mult mai bună decât aceasta, deoarece nu anulează comunicarea dintre oameni: eu iau de la tine, tu iei de la mine , suntem încă într-un fel de conexiune.

Există, de asemenea, starea „ceea ce este al meu este al tău și ceea ce este al tău este al tău”, care este legea dăruirii complete. Aceasta este starea unui om drept absolut care face totul pentru alții. El este gata să fie membru al unei societăți corecte și oferă un bun exemplu pentru ceilalți.

La asta ar trebui să ajungă societatea umană în viitor.

[273878]
From KabTV’s “Communication Skills” 8/21/20

Garanţia reciprocă este ceea ce este cu adevărat iubirea

Întrebare: Este corect să spunem că guaranţia reciprocă este o formă de bază a comunicării?

Răspuns: Garanția reciprocă este forma supremă a unei comunicări adecvate, atunci când realizăm o relație unul-pentru-toți și toți-pentru-unul.

Comentariu:  Dar spuneai că forma finală este iubirea.

Răspunsul meu: Atunci o poți numi iubire. La urma urmei, a fi conectaţi unii cu alții în așa fel încât să simți ceea ce îi lipsește celuilalt și să i-o oferi; asta este iubire.

Comentariu: Într-una din cărțile dvs. ați scris că garanția reciprocă eliberează pe toată lumea de orice griji.

Răspunsul meu: Garanția reciprocă este necesară pentru a avea grijă de ceilalți. Toată lumea trebuie să fie sigură că este îngrijită de ceilalți. În caz contrar, vor trebui să se rupă de grija celorlalți și să se gândească la ei înșiși.

Prin urmare, societatea ar trebui construită în așa fel încât fiecare să se gândească unul la celălalt. Aceasta este forma opusă egoismului pur.

Întrebare: Dar totuși, o persoană trebuie să aibă grijă de sine în măsura necesară, nu?

Răspuns: Nu. De ce ar trebui? El se află într-o societate care se gândește la fiecare și la toți. Și, de asemenea, are grijă de fiecare și de toți și în nici un fel de sine.

El face ceea ce se numește o restricţie (Tzimtzum) asupra sa: las pe ceilalți să se gândească la mine și eu mă voi gândi la ceilalți. În această stare, suntem complet conectați între noi, incluși unul în celălalt și obținem o stare absolut integrală.

Întrebare: Vrei să spui că, la fel ca acum câteva milioane de ani, natura combina celulele într-un organism complex, deci ne va forța într-o stare atât de ideală? Este greu să-ți imaginezi despre ce vorbești acum. Nu este nici măcar o utopie.

Răspuns: Aceasta este starea complet reală și corectă a organismelor individuale vii.

Din KabTV “ Abilități de comunicare” 11/15/20

“Dezvăluind mai multe mituri – Satana şi sfȃrşitul lumii” (Linkedin)

Noul meu articol pe LinkedinDezvăluind mai multe mituri – Satana şi sfȃrşitul lumii

Un student m-a întrebat dacă există Satana și, dacă există, poate fi învins sau va aduce asupra noastră sfârșitul lumii. Ei bine, Satana există și într-adevăr ne va aduce la sfârșitul lumii. Cu toate acestea, Satana nu este ceea ce credem că este, și sfârșitul lumii nu este sfârșitul existenței noastre, ci mai degrabă începutul unei vieți mult mai bune aici pe această planetă.

Din fericire, Satana, și anume egoismul nostru, ne-a adus lumea în pragul ruinei și în curând îi vom descoperi inutilitatea și ne vom lansa pe calea dăruirii. Nu-mi doresc altceva decât ca noi toți să ieșim din această lume și să intrăm în noua realitate, cât mai repede și cât mai plăcut posibil.

Cuvântul Satana provine din cuvântul ebraic soteh, adică deviere. Satana este de fapt egoismul nostru, care ne abate de pe calea iubirii și a dăruirii și ne pune unul împotriva celuilalt. Vocea din interiorul nostru ne spune că toată lumea este împotriva noastră, că trebuie să ne luptăm întreaga viață și că, dacă nu, vom fi zdrobiți. Și pentru că Satana stă în fiecare dintre noi și îl ascultăm cu toții, creează o lume în care suntem toți unul împotriva celuilalt, bănuitori unii cu alții, ne urâm unii pe alții și dorim să fim deasupra tuturor, pentru a simți că suntem cei mai buni și pentru a împiedica pe alții să ne calce în picioare.

Acesta este modul în care Satana conduce lumea. Și pentru că guvernează lumea instalând astfel de gânduri negative în noi, întreaga noastră lume a ajuns la starea actuală nefericită, în care ne luptăm unul cu altul. Dacă nu vom răsturna Satana din noi repede, ne vom distruge lumea prin nimic mai mult decât ura reciprocă.

Deci, va aduce Satana asupra noastră sfârșitul lumii? Cu siguranță aşa va fi, și cu cât mai devreme cu atât mai bine, deoarece aceasta este intrarea noastră într-o realitate nouă, mult mai bună. Cuvântul ebraic pentru „lume” este olam, de la cuvantul haalama, adică ascundere. Satana ascunde adevărul de noi – că lumea nu este guvernată de egoism, ci de dăruire. Altfel, cum ar fi putut fi creată viața, prin egoism? Poate o forță egoistă să creeze viață? Doar o forță a iubirii și a dăruirii ar putea crea lumea și viața noastră în ea. Primirea este necesară doar pentru a ne asigura existența, dar odată ce existența este asigurată, ar trebui să ne angajăm unii cu alții prin atributul de a dărui, mai degrabă decât de a exploata, și atunci vom vedea că într-adevăr, dăruirea face lumea să înainteze, nu egoismul.

Când vom descoperi adevărul că puterea dăruirii a creat și ne controlează lumea, va fi sfârșitul ascunderii noastre, adică sfârșitul olam[lumea] a noastră și intrarea într-o nouă realitate a iubirii și a dăruirii, unde totul durează, pentru că a dărui este forța care creează viața. În această realitate a dăruirii, totul este complet, durabil și conectat, deoarece dăruirea necesită conexiune, iar atunci când toată lumea dăruie, toată lumea vrea să se conecteze.

Din fericire, Satana, și anume egoismul nostru, ne-a adus lumea în pragul ruinei și în curând îi vom descoperi inutilitatea și ne vom lansa pe calea dăruirii. Nu-mi doresc altceva decât ca noi toți să ieșim din această lume și să intrăm în noua realitate, cât mai repede și cât mai plăcut posibil.

Viaţă nouă 462 –Conflictul dintre Naţionalism şi Democraţie

Viaţă nouă 462 –Conflictul dintre Naţionalism şi Democraţie
Dr. Michael Laitman în discuţie cu Oren Levi şi Nitzah Mazoz

Democrația înseamnă control de către oameni, ceea ce nu se întâmplă în practică. Democrația se bazează pe naționalism. Conform naționalismului evreii nu există, ci mai degrabă sunt oameni din diferite națiuni care sunt conectaţi printr-o singură rădăcină: legea „iubiți-vă prietenul ca pe voi înșivă”. „Yehudi” (evreu) provine din cuvântul „Yichud” (unitate) sau „Eichud” (unire). Aceasta înseamnă că fiecare persoană care acceptă unirea și iubirea tuturor mai presus de orice, este evreu. Cu toții, indiferent de religie, avem nevoie de o educație pentru iubire și conexiune. Depinde de noi să construim o înțelegere în public despre ceea ce sunt cu adevărat „poporul lui Israel”, „națiunea lui Israel” și „țara lui Israel”. Dacă ar fi să mergem în direcția iubirii și a conexiunii, lumea și-ar schimba imediat atitudinea față de noi, în bine.

Din KabTV “ Viaţă nouă 462 – Conflictul dintre Naţionalism şi Democraţie” 11/30/14

 VideoPlay Now | Download    AudioPlay Now | Download

În scopuri iluzorii

Întrebare: Cum diferă influența grupului în societatea umană de instinctele de turmă la animale?

Răspuns: Animalele se comportă așa cum le dictează natura să se comporte. Ele nu fac greșeli deoarece, din moment ce sunt ghidate de natură, acționează conform unui program, dictându-le când să fugă, când să se apropie, când să se înmulțească într-o anumita perioadă a anului, când să doarmă într-un anumit moment al anului etc. Dar oamenii nu sunt. Suntem deasupra naturii, deasupra nivelului animal. Și aceasta este problema noastră.

Întrebare: Nu suntem noi, oamenii, conduși de instincte?

Răspuns: Faptul este că suntem guvernați de egoism și este atât de mare încât suntem gata să acționăm chiar în detrimentul nostru, răsfățându-ne ego-ul. O persoană își face mult rău pentru a se ridica deasupra altora. Spuneți unui animal că trebuie să se ridice deasupra altora și să sufere din cauza aceasta, nu va fi de acord.

Întrebare: Deci, o persoană este pregătită să sufere și chiar să se rănească pentru ca mai târziu, în viitor, să se bucure puțin?

Răspuns: Da, în scopuri iluzorii.

Din emisiunea KabTV „Abilități de comunicare”, 25.09.2020

O viata noua 1286 – Îngrijirea din partea familiei pentru un părinte vârstnic

O viata noua 1286 – Îngrijirea din partea familiei pentru un părinte vârstnic

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Copiii adulți ai părinților în vârstă trebuie să se reunească pentru a împărtăși grija cu timp, energie și bani. Este imposibil să stabilim cum să împărtășim în mod egal grija pentru părinții în vârstă, deoarece nu avem nicio modalitate de a măsura diversele contribuții. Fiecare fiu are propria situație unică, care nu poate fi comparată cu exactitate cu contextele fraților.

Conform înțelepciunii Kabbalei și a unei perspective integrale, copiii trebuie să-și lase diferențele deoparte și să se întâlnească o dată pe lună sau de două ori pe an pentru a împărți îndatoririle asociate îngrijirii părinților lor în vârstă într-un mod intenționat, de afaceri, fără emoții. Bunăstarea părinților ar trebui să fie în centrul atenției. Fiecare copil oferă ce poate, fie că este timpul ca să-i ducă pe părinți la întâlniri medicale, bani pentru a plăti serviciile în casă sau căldură și îngrijire emoțională. Fiecare rambursează părinții ca și când ar plăti înapoi Creatorului, deoarece Creatorul aranjează părinții pentru noi.

Din emisiunea KabTV „O viață noua 1286 – Îngrijirea din partea familiei pentru un părinte vârstnic” , 30/10/20

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download

“Atât de mult pentru a fi recunoscător de această Zi a Recunoştinţei” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Atât de mult pentru a fi recunoscător de această Zi a Recunoştinţei

Ziua Recunoștinței este o sărbătoare așteptată de americani tot anul. Familia extinsă și prietenii lasă deoparte munca și călătoresc pe distanțe mari pentru a se reuni pentru o zi de sărbătoare, stând în jurul mesei de sărbători, împărtășind amintiri și mulțumind. Dar anul acesta va fi diferit. Criza economică și de sănătate din cauza pandemiei poate strica planurile pe care mulți le aveau în minte. Deci, s-ar putea să ne întrebăm: Există cu adevărat ceva pentru care să fim recunoscători în 2020? Absolut. Națiunea se confruntă cu o oportunitate unică de a se uni, în ciuda atmosferei grele de după alegeri, de a se ridica deasupra diferențelor și dincolo de distanța fizică.

Orașele din SUA măresc restricțiile Covid-19 pe fondul creșterii record a virusului, recomandând oamenilor să rămână acasă, să evite întrunirile mari și să păstreze distanța față de ceilalți, pentru a preveni o contaminare suplimentară. Indiferent de decizia personală pe care fiecare american o va lua cu privire la modul de sărbătorire, spiritul, care a inspirat această sărbătoare la început, este cel mai important aspect de evidențiat, un spirit care este mai relevant astăzi decât oricând.

Una dintre cele mai populare explicații despre originea acestei sărbători datează din 1621, când coloniștii și indienii Wampanoag au împărtășit o sărbătoare de toamnă în Plymouth, Massachusetts, pentru a-și exprima recunoștința față de Dumnezeu pentru sezonul abundent de recoltă. Dar abia în 1863 președintele Abraham Lincoln a proclamat în noiembrie Ziua Recunoștinței drept sărbătoare națională.

O mare parte din meritul pentru stabilirea sărbătorii este atribuit lui Sarah Josepha Hale, o văduvă din New Hampshire care a lucrat ca scriitoare pentru a-și întreține cei cinci copii. Ea a publicat un roman care a dedicat un întreg capitol imaginării unei cine de Ziua Recunoștinței. Timp de decenii, ea a adus argumente neobosit și le-a cerut oficialităților să desemneze o astfel de sărbătoare, până când în cele din urmă a ajuns la Lincoln și l-a convins să o facă. Ea credea cu tărie că Ziua Recunoștinței va reuni Statele Unite, va ajuta la vindecarea rănilor națiunii și va acoperi golurile care amenințau să sfâșie țara în urma Războiului Civil devastator.

Unde putem găsi astăzi în America o Sarah Hale, care poate pune presiune pe țară, să se unească? Unde este femeia care va veni să ne unească, împotriva tuturor adversităţilor și a pandemiei, până când vom realiza pacea și progresul ca societate, în orice loc al lumii, un stat care poate rezulta doar din conexiunea noastră umană? Din păcate, nici o astfel de figură nu apare.

Este remarcabil cum, atâția ani în urmă, o femeie singură a reușit să influențeze șeful statului și să-l oblige să stabilească o zi națională de unificare pentru generațiile viitoare. Chiar și astăzi, când femeile au câștigat atât de mult în statut și influență politică, este foarte greu pentru noi să ne imaginăm cum ar putea veni o femeie și să-i convingă pe liderii americani să stea împreună și să „fumeze pipa păcii”.

Și totuși, mai rămân multe de sărbătorit de Ziua Recunoștinței. În primul rând, chiar fundamentul națiunii americane este marcat de inițiative istorice precum cele ale lui Sarah, care vizează unirea oamenilor, inițiative care pot servi drept exemplu pentru întreaga lume. Și în al doilea rând, pentru prima dată în istorie, Ziua Recunoștinței din acest an găsește America și întreaga lume într-un scenariu comun, în care ne dăm seama cu toții că suntem împreună în aceastăsituaţie.

Criza creată de epuizanta pandemie mondială,practic a scufundat întreaga planetă în aceeași situație dificilă. Virusul nu face distincție între republican și democrat, dreapta și stânga, nord și sud, est și vest, toate sunt supuse presiunii de a se uni pentru a depăși criza. Este ca și cum Forța Supremă însăși ne-ar testa – natura versus ființa umană.

Deci, pentru ce ar trebui să fim recunoscători și cui? Pentru Forța Supremă care ne-a așezat într-o singură oală, întreaga planetă, unde vedem linia greșelii umane, care are nevoie de vindecare și reparare. Ne spune că, chiar dacă tehnic am construit totul bine, starea noastră mentală și emoțională este atât de deteriorată încât este necesar un nou tip de sărbătorire de Ziua Recunoștinței, în care oamenii vor trebui să depășească diferențele și să se conecteze în inimile lor.

Trebuie să mulțumim naturii atât pentru rău, cât și pentru bine, deoarece ne îndeamnă să urmărim iubirea și conexiunea pentru ca umanitatea să aibă succes. Așa, lucrurile rele sunt revelate astfel încȃt să le putem aprecia mai târziu ca fiind la fel de bune, deoarece fără ele nu am fi putut obține binele. La fel ca o persoană fără pofta de mâncare, cum se poate bucura cineva de o sărbătoare fără foamea precedentă?

Dacă privim problemele și crizele ca pe un preludiu și pregătire pentru lucrurile bune care vor urma, vom conduce viața în loc să lăsăm viața să ne conducă. La sfârșitul tuturor războaielor va exista întotdeauna pacea; după toate luptele, va exista întotdeauna conexiune. Acum este momentul să construim cea mai puternică forță dintre toate, puterea conexiunii dintre noi. Este singura putere care ne va permite să descoperim un viitor promițător în fața noastră.

Viaţă nouă 461 – Legea Naţionalismului – o criză de identitate, partea 2

Viaţă nouă 461 – Legea Naţionalismului – o criză de identitate, Partea a 2a
Dr. Michael Laitman în discuţie cu Oren Levi şi Nitzah Mazoz

Avraam a fondat Israelul ca o națiune spirituală datorită aspirației sale de a urma forța superioară, forța iubirii. Secretul pe care îl au evreii este că, fiind ca „un singur om într-o singură inimă”, putem dezvălui forța superioară. Aceasta este moștenirea noastră culturală, dar nu o îndeplinim. Astăzi suntem conduși de legea ego-ului și a concurenței. Dacă dorim ca viziunea iubirii și a conexiunii să devină realitate, trebuie să acceptăm pe oricine dorește să ni se alăture și să înceapă un proces educațional general, social, pentru a învăţa despre rădăcinile noastre.

Din KabTV “ Viaţă nouă 461 – Legea Naţionalismului – o criză de identitate, Partea a 2a” 11/30/14

 VideoPlay Now | Download    AudioPlay Now | Download

“De ce se scurtează viețile americanilor, spre deosebire de restul lumii” (Thrive Global)

Thrive Global a publicat noul meu articol: “De ce se scurtează viețile americanilor, spre deosebire de restul lumii

S-ar putea ca America să fi trecut de punctul de la care nu mai există întoarcere și diviziunile din societate să nu poată fi reparate în acest punct.

Site-ul The World in Data de la Universitatea Oxford, pentru furnizarea de statistici sigure, a publicat recent câteva cifre tulburătoare despre America. În aproape fiecare țară din lume, speranța de viață crește. Singura excepție notabilă sunt Statele Unite. Acolo, speranța de viață a scăzut constant din 2014.

Este posibil să fie nevoie de un alt război civil pentru ca americanii să recunoască faptul că doar acceptarea, aprecierea și îmbrățișarea diversității pot forma o societate durabilă, dar faptul că o nouă administrație va începe în ianuarie viitor, indiferent de identitatea președintelui, mă obligăsă fac încă un efort pentru a-mi exprima punctul de vedere, că educația către îmbrățișarea diversității este baza supraviețuirii Americii, înainte ca liderul lumii libere să dispară în flăcări.                      Michael Laitman

Cercetătorii uimiți, care au observat că scăderea speranței de viață a americanilor este mai degrabă o tendință decât o „eroare statistică”, au analizat motivele acestei ciudățenii și au găsit câteva fapte neliniștitoare. Motivele pentru care americanii trăiesc din ce în ce mai puțin sunt în mare parte sociale, nu medicale, economice sau de mediu. Americanii se ucid reciproc și pe ei înșiși, mor din cauza supradozelor de opioide, obezitate, precum și a altor ciudățenii, cum ar fi mortalitatea infantilă prevalentă și lipsa accesului la medicamente care salvează vieți, cum ar fi insulina. Acestea două din urmă, la rândul lor, indică, de asemenea, probleme sociale structurale, mai mult decât indică probleme medicale sau de mediu, deoarece nu există niciun motiv pentru care țara cu cel mai dezvoltat sistem de sănătate din lume sănu poată elimina practic mortalitatea infantilă sau să ofere insulină celor care chiar au nevoie de ea.

Cred că aceste date reflectă prea bine criza socială care se desfășoară în America. America și-a neglijat activitatea socială – lucrul privind relațiile umane. Trebuie să înțelegem că nu există o țară în lume ca Statele Unite. Populația SUA este formată dintr-o astfel de diversitate de popoare și rase, care face din ea o adunare eclectică de oameni care nu au nimic în comun și adesea adăpostesc ostilități străvechi unul față de celălalt. Acesta este motivul pentru care în America, mai mult decât oriunde altundeva, educația către unitate este vitală pentru supraviețuirea ei. Aș merge chiar atât de departe încât să spun că, fără a forma o identitate americană uniformă, pe care americanii nu o au datorită mediului lor divers, America nu va supraviețui.

Deoarece America nu a făcut acest lucru într-un mod semnificativ de la sfârșitul războiului civil, aceleași probleme care au provocat izbucnirea războiului civil, există și astăzi, împreună cu numeroase alte probleme care s-au adunat deasupra acesteia. Acum, aceste probleme aduc țara în pragul unui al doilea război civil.

America se proclamă a fi „țara celor liberi”, dar ce faci dacă libertatea unei persoane este supunerea alteia? „Înclinarea inimii omului este rea din tinerețe” (Gen. 8:21), știm. Dacă ne lăsăm înclinația neîngrădită, aceasta va exploata, va abuza și va ucide fără discriminare. Liberalismul este o idee grozavă, atât timp cât permite oamenilor să acţioneze în măsura în care au fost învățați să păstreze și să respecte libertatea de exprimare și siguranța altor persoane, la fel cum le respectă și le păstrează pe ale lor.

Primul Amendament, care impune libertatea de exprimare pentru toți, este prea des implementat mai mult pe linia libertății de a exprima ură față de ceilalți şi a libertății de a reduce la tăcere părerile despre care eu cred că sunt greșite. Acesta este un rezultat direct al eliberării ego-ului, înainte de a fi învățat că liberalismul și libertatea de exprimare înseamnă că fiecare are dreptul să se exprime, nu doar eu.

Așa cum nu puteți lăsa un câine neinstruit să iasă pe stradă, nu ar trebui să lăsăm „câinele neinstruit” din noi să alerge liber, altfel va fi obligat să muște și să răneascăalte persoane. În primul rând, trebuie să învățăm să acceptăm, apoi să apreciem și, în cele din urmă, să prețuim diferențele dintre noi. Trebuie să vedem cum diversitatea noastră poate crea inițial neînțelegeri și antipatii, dar atunci când lucrăm corect cu ea, ne îmbogățește și contribuie la înțelepciunea noastră ca indivizi și la puterea noastră ca societate.

S-ar putea ca America să fi trecut de punctul de la care nu mai există întoarcere și diviziunile din societate să nu poată fi reparate în acest moment. Este posibil să fie nevoie de un alt război civil pentru ca americanii să recunoască faptul că doar acceptarea, aprecierea și îmbrățișarea diversității pot forma o societate durabilă, dar faptul că o nouă administrație va începe în ianuarie viitor, indiferent de identitatea președintelui, mă obligăsă fac încă un efort pentru a-mi exprima punctul de vedere, că educația către îmbrățișarea diversității este baza supraviețuirii Americii, înainte ca liderul lumii libere să dispară în flăcări.