Intrebare: Presupunem ca un  proprietar al unei afaceri angajeaza un presedinte executiv sa ii conduca compania sa.

Presedintele executiv este calificat ca manager, specialist, dar munca patronului interfera cu
munca lui, il monitorizeaza si controleaza, astfel il impiedica sa gestioneze firma.Toate acestea
determina aceasta persoana sa nu poata sa isi manifeste aptitudinile sale manageriale. Ce poate face el in aceasta situatie?

Raspuns:Este necesar sa fie invitat proprietarul firmei la o intalnire a echipei.”Noi nu putem sa vedem o rezolvare a problemei si te rugam sa iei parte la intalnirea de astazi; este foarte important pentru noi.
Noi avem nevoie de opinia ta”. Astfel, tu il atragi in echipa, il faci partener in luarea deciziei, astfel el nu te va mai comanda, nu va mai dicta ce sa faci, dar te va asculta si va adera la echipa.

Echipa trebuie sa fie ca o tesatura stransa. Angajatii trebuie sa creeze un astfel de mediu dintre ei incat proprietarul firmei nu va mai fi capabil sa dicteze, dar  va dori sa se prezinte mai agreabil,om cumsecade,un coechipier al echipei.El pur si simplu cade sub vraja lor : el va imparti cu ei aceeasi masa, va lua aceleasi sandwich-uri si ceasca de ceai si va fi mult mai simpla comunicarea cu el , mentinand conversatia in acelasi ton cu fiecare dintre ei. Astfel, el va fi atras intr-o relatie calda de prietenie cu oricine.

De la KabTV „Secrete Profesionale” 8 feb. 2013

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce toate gândurile angajatorilor se reduc la profit? Ei nu sunt oameni proşti şi înţeleg că, dacă faci lucruri utile pentru alţii, beneficiile nu vor dispărea. Aceasta persistă încă. De ce nu vor să-şi fixeze obiectivul de a face ceva pentru ceilalţi ?

Răspuns: Societatea noastră nu suportă această idee. O persoană, în special în Rusia, este considerată mai dură şi mai puternică când are profit după alţii şi-i supune. Dacă voi câştiga cu neruşinare în detrimentul altor persoane şi dacă ele nu-şi dau seama, atunci eu mă voi simţi ca un erou, managerul care-i suprimă pe ceilalţi. Pentru a face asta, trebuie să mă arăt ca un despot, în ciuda oricui. Aşa cum este scris în manuscrisele antice: „Ce fel de rege este acela care nu şi-a executat sute de supuşi în fiecare an ?” Altfel, cum s-ar putea impune ? Ce sens ar fi în faptul că decide soarta oamenilor ?

Deci, dacă vreau să comand, serios, afacerea mea, nu am de ales decât să aprind doi angajaţi. Introduc politica morcovului şi a bățului. Unul trebuie să fie mustrat, celălalt bătut pe spate. În caz contrar, cum pot oamenii să mă înţeleagă ?

Este încă o practică comună ce funcţionează în multe locuri. Filmele, reclamele şi jurnalele televizate arată că managerii se bazează încă, pe această ierarhie rigidă, bazată pe teamă şi presiune. Cu toate acestea, dacă noi vrem să ţinem pasul cu dezvoltarea naturală, trebuie să fim implicaţi în educaţie, schimbarea fiinţei umane în funcţie de natură, cum s-ar spune, cu dorinţele şi proprietăţile care se dezvoltă în noi astăzi.

Dezvoltarea ne conduce la o lume integrală, interdependentă, la companii bazate pe voluntariat, la o conexiune amicală între oameni, unde totul se decide în colectiv – cum se spune, cu un spirit colectiv – unde totul se bazează pe sfaturi, sprijin şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte, spiritul general şi colectiv se dezvoltă, ceea ce conduce, în final, la corectarea deciziilor. Într-adevăr, atragerea unei persoane inteligente într-un spirit colectiv de conducere, poate aduce idei noi cu privire la structura afacerii, luarea deciziilor şi punerea lor în aplicare: pentru toate întrebările. Astăzi, am ajuns în această stare.

Cu toate acestea, multe companii şi organizaţii sunt încă reglementate prin forţă. Va trebui să trecem la o metodă integrală complet diferită.

Kab.tv, „Secrete profesionale”, 05.02.2013

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt fazele prin care trebuie să trecem în stabilirea relațiilor în familie, ca să ajungem la unitatea completă?

Răspuns: Mai întâi, am nevoie de ajutorul soției, care se numește ”ajutor împotrivă”, astfel încât să mă examinez, să mă unesc, să ne explorăm unul pe altul cât mai mult posibil. Trebuie să descopăr faptul că îl văd pe celălalt ca o figură distorsionată deoarece așa mi-l arată egoul meu. Aceasta este psihologia pe care trebuie să o învățăm; așa trebuie să ne educăm cu toți, pentru a deveni adulți maturi care să își înțeleagă sentimentele și atributele speciale. Apoi omul va putea să își folosească toate aceste atribute speciale în mod corect în conexiunea cu partenerul său.

Mai întâi, construiești o relație cu soția ta, desenând imaginea ta și imaginea ei și luând decizia în ce măsură poți intra în ea și în ce măsură poate ea intra în imaginea ta și unde vă întâlniți. Pornești de la început, de la înțelegerea că sunteți doi egoiști care stau față în față, separați de o distanță infinită. Acum, fiecare dintre voi trebuie să își părăsească punctul de plecare și să înceapă să se apropie de partenerul său.

Cu cât ajung mai aproape de partea cealaltă, cu atât mă îndepărtez de punctul meu natural de plecare și cu atât îmi este mai dificil să avansez. Este, de asemenea, mult mai dificil și pentru soția mea, pentru că ea rămâne cu ”eul” ei. Trebuie să ne mulțumim unul altuia pentru aceste eforturi și astfel vom putea avansa mai aproape unul de altul. Toate astea se întâmplă mulțumită concesiilor reciproce, până când ajungem la conexiunea interioară.

Acesta este punctul de contact pentru care suntem gata să renunțăm la propria baza și să ne conectăm. Să ne conectăm înseamnă că primesc de la soție ceea ce este esențial pentru ea, conform caracterului ei, astfel încât devine esențial pentru mine. Astfel, între noi se crează un contact, o conexiune, încorporare reciprocă. Există protuberanțe și adâncituri în ambii, prin care ne conectăm.

Ce este important pentru soția mea este important și pentru mine, iar ea face la fel în ceea ce mă privește, astfel încât între noi se crează un spațiu comun. Prin munca în acest spațiu, mulțumită eforturilor noastre de a ne ține de conexiune în diferită stări, toate acestea ne ajută să ne conectăm. Acest spațiu comun se numește un cuplu.

Există spații uriașe în afară de acest spațiu comun, care îmi aparțin mie sau ei. Este la fel ca două cercuri care se intersectează într-o zonă comună între ele, în care fiecare primește dorințele celuilalt, ca și cum sunt mai importante pentru el decât propriile dorințe.

Văd că nu am nicio altă alegere și că acestea sunt nevoile soției mele. Ce ar trebui să fac cu zonele care sunt încă separate una de alta? Va trebui să lucrăm la ele clarificându-le și, prin eforturi comune, vom face totul ca să creăm un singur întreg din ambele cercuri.

Dacă știm cum să ne unim întru-un singur întreg în familie, atunci vom avea succes și în cercurile externe mai largi și în cercuri chiar și mai externe, până când întreaga lume devine o singură persoană. Atunci nu va mai fi nicio criză globală integrală. Există totul în lume, dar noi ne-am dezvoltat în direcția opusă. În loc să dezvoltăm totul pentru binele omului, am acționat ca să îi facem rău. Este la fel ca un cuplu închis într-un apartament, fără a putea ieși, care este gata să ardă totul datorită urii reciproce; este aceași situație și aceași problemă.

Din ”Discuție asupra unei noi vieți” din 25.07.2012

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Am o afacere în creştere, un lanţ de magazine de pantofi. Nu caut să economisesc bani pentru instruirea angajaţilor, deoarece este foarte important să construiesc relații cu clienţii. Dar, până acum, niciun antrenor nu poate să mă ajute să învâţ cea mai mare parte a personalului meu, să zâmbească. Ce pot să fac ? Cum pot să-i învăţ să zâmbească, să fie amabili şi axaţi pe clienţi?

Răspuns: Cu 30 de ani în urmă, am venit în America pentru prima oară şi am fost surprins să văd un surâs pe faţa lor, dar, în cele mai multe cazuri, artificial. Dar, în ultimii ani, acesta a dispărut. Merg adesea acolo şi văd că oamenii au încetat să zâmbească. Imaginea Americii de atunci, a dispărut. Oamenii sunt obosiţi, deprimaţi, slabi şi nesiguri pe plan intern.

În lume, zâmbetele sunt pe cale de dispariţie. Aceasta se datorează creşterii egoismului, care cere pentru sine sau nu poate cere nimic. Noi nu suntem în stare să zâmbim. Un zâmbet este rezultatul a măcar unui plus de energie într-o persoană. Şi astăzi, nu există în lume.

Ce putem face ? Noi căutăm resurse, rezerve. Şi, doar aici, educaţia integrală dă unei persoane un sentiment de sistem global, de dependenţă generală. Veţi deveni, inevitabil, mai amabili, mai fericiţi. Nu numai că oamenii încep să zâmbească, ei resimt nevoia unul pentru celălalt, să înţeleagă că nu mai pot trăi fără asta şi că nu există viaţă fără ea! Ne aflăm într-un astfel de mediu unde doar puterea noastră, spiritul nostru şi mintea noastră ne pot conduce la o stare bună şi iubitoare.

La început, aceasta se realizează împotriva voinţei voastre, din cauza necesităţii de a fi conectactaţi unii cu alţii, având relaţii bune, apoi veţi realiza că această interconexiune este un sentiment special, un miracol care este capabil să creeze ceva.

La urma urmei, bunele relaţii nu sunt numai pentru a vă ridica moralul, ele vindecă, vă dau un punct de vedere diferit asupra lumii şi asupra vieţii. Ele demolează toate problemele din jurul vostru, lumea începe, brusc, să devină mai lină şi totul este stabilit şi organizat. Viaţa va deveni mai uşoară, mai lejeră. De aceea, angajaţii moderni trebuie să fie învăţaţi despre bunele relaţii cu ceilalţi, apoi, în aceste bune relaţii, să dezvolte abilităţile profesionale.

Kab.tv, „Secrete profesionale”, 05.02.2013

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Părere (James Rickards, director general al Tangent Capital Partners) Sistemul monetar mondial este în cădere în drumul spre catastrofă,  spune James Rickards, senior managing director al Tangent Capital Partners. 

”Lumea a intrat deja într-un război valutar care a început în 2010, în urma programului de relaxare a Rezervei Federale”, spune el în jurnalul on-line Wall Street…

„Toate băncile centrale mari se relaxază” spune el. „În cele din urmă, mulţi bani se tipăresc şi asta va duce la inflaţie. Faza finală este prăbuşirea sistemului monetar internaţional – uneori mai repede, decât mai târziu.”

Atât în Statele Unite cât şi în Japonia băncile centrale încearcă mai degrabă să importe inflaţia, pentru a menţine economia lor, decât să încerce să stimuleze exporturile, printr-o monedă mai slabă, declară Rickards. „Ei sunt speriaţi de moarte de deflaţie. Ei au redus ratele, iar ultima măsură constă în deprecierea monezii lor.”

„Când sistemul monetar se prăbuşeşte, principalele puteri financiare se reunesc pentru următoarea planificare, spune el. Atunci când aceasta se va produce, fiecare naţiune trebuie să aibă suficient aur în raport cu produsul intern brut…Economia mondială poate să se descurce în acest an, dar problemele majore vor începe in 2014, susţine el.”

Comentariul meu: Dacă nu există suficientă forţă politică, ei vor limita oferta de bani la nivelul rezervelor de aur şi lumea se va recupera! Lucrul principal este să aibă grijă de pâinea zilnică şi educaţie integrală pentru toată lumea. Dacă în trecut preocuparea era educaţia populaţiei, de data aceasta este sistemul de învăţământ. Educaţia nu înseamnă doar înţelegerea noilor condiţii ale comunităţii integrale internaţionale, ca o familie, dar este, de asemenea, schimbarea personală a fiecăruia, astfel încât oricine poate deveni un membru al comunităţii.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este egoismul “rotund”?

Răspuns: În prezent, întreaga omenire a devenit un sistem global comun interconectat. Dependența noastră unii de alții se manifestă în tot: în afaceri, cultură, comunicare, politică și economie. Dar noi nu știm cum să lucrăm cu el pentru că suntem niște mici egoiști individuali. Și acum, când intrăm în acest sistem nou, nu înțelegem legile sale pentru ca trecem de la un sistem liniar, discret la un sistem analogic.

Într-un sistem discret, totul depinde de mine, de acțiunile mele, iar într-un sistem reciproc închis, interdependent, puțin depinde de mine. Se pare că, dacă privesc liniar, direct, discret la întreprinderea, afacerea mea, mă văd pe mine însumi dependent de mulți factori, pe care nu-i pot calcula.

Acesta este motivul pentru care politicienii, economiștii și investitorii, ajung împreună la tot felul de reuniuni la nivel înalt G8 și G20 și nu pot găsi soluții viabile pentru a continua o operațiune normală a sistemului. La urma urmei, legea, cu care brusc ne confruntăm în dezvoltarea noastră, a devenit integrală.

Un sistem analogic este diferit de un sistem discret, deoarece toți factorii din el sunt dependenți unii de alții. Dar nu putem lua în considerare o astfel de cantitate de date, deoarece în interiorul nostru nu suntem așa; nu ne-am urcat încă la acest nivel. Acesta este motivul pentru care am pierdut frâiele, volanul, capacitatea de a gestiona, și lumea din jurul nostru devine greu de stăpânit; nu știm exact unde suntem purtați. Nu există nici o intrare-ieșire clară; există doar câteva consecințe pe care nu le-am prevăzut. Este foarte greu să trăiești într-o astfel de lume.

De aceea este necesar să ne gândim la modul în care ne putem adapta în continuare la această nouă stare, la un nou sistem, în care ne găsim brusc pe noi înșine. Acesta este următorul nivel al dezvoltării noastre, care nu a existat niciodată în istoria omenirii. Dar acum este deja înfăptuit.

Din emisiunea KabTV „Secrete Personale” 3/02/13

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

În Știri (de la Smithsonian) „Ce se întâmplă în aceste tipuri de lumi fantastice, de asemenea, se traduce în comportamentul vieții reale, dar într-un mod diferit: Oamenii carora le sunt date superputeri, destinati sa salveze pe cineva în realitatea virtuală, sunt mai ajutatori in afara ei. …

„Această constatare… se bazează pe iluzia că ceea ce se întâmplă în realitatea virtuală este real. Participanții au văzut lumea printr-un ecran montat pe cap, o casca care oferă vederi tridimensionale stereoscopice ale unui mediu de înaltă rezoluție. Un senzor de orientare pe casca a urmarit miscarile fizice ale capului participanților și a actualizat redarea perspectivei primei persoane. Pentru a spori realitatea aparenta a experienței, sunetul virtual a fost adăugat pentru a se potrivi mișcarii obiectelor și a vibrațiilor asociate cu acțiunea.

„In cadrul studiului, fiecare participant a fost plasat separat într-un mediu virtual și i-a fost dată fie puterea de zbor, gen Superman, fie a fost un pasager dintr-un elicopter. Le-au fost apoi atribuite una dintre cele două sarcini. Prima a implicat căutarea intr-un oraș virtual a unui copil, un copil cu diabet zaharat pierdut si care avea nevoie de insulina care sa-i salveze viata, si li s-a spus că se afla intr-un flacon din buzunarul lor. …

„După experiența virtuală, experimentatorul care a asistat participanții, „accidental”a lovit o ceașcă de pixuri, ca să permită participanților posibilitatea de a ajuta ridicandu-le. Cercetatorii au descoperit ca, indiferent de sarcina, cei care au folosit superputerile pentru a zbura prin lumea fanteziei au fost mai rapizi in a ajuta la ridicarea pixurilor, comparativ cu cei care au calatorit in elicopterul virtual. …

„Cum poate o simulare sa declanseze un astfel de comportament prosocial? Cercetatorii sugereaza ca intruparea unei calitati supraomenesti in realitatea virtuala permite oamenilor să gândească ca super-eroii, de exemplu ca Superman. Cercetatorii nu au facut nici o mențiune la cuvântul „super-erou” sau prefixul „super” în niciun moment din timpul experimentului. Dar, prin simpla posedare a unei abilitati supraumane, participanții păreau să se transfigureze în ceea ce știu despre personajele pe care le-au jucat- sa-si foloseasca puterea pentru un bine mai mare, mai degrabă decât pentru un câștig personal. Cercetatorii cred ca canalele cognitive care leagă „super” activitatea și stereotipurile sale legate de eroism și de ajutorare s-au deschis, influențând decizia participanților de a ajuta. ”

Comentariul meu: Urmandu-ti visul, trebuie să înțelegi cum să-l faci să devină real. Dacă visul este corect, adica, coincide cu realitatea conform planului Naturii, atunci de la acea realitate viitoare, deja existenta în lumea virtuală, poti atrage o forță care-ti realizează visul; această forță se numește Lumina Inconjuratoare (Ohr Makif).

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

În Știri (de la NewScientist) „În cele mai îndrăznețe visuri, ți-ai putea imagina un guvern care-si bazează politicile pe dovezi științifice adunate cu grijă? Unul care publică rațiunea din spatele deciziilor sale, completate cu date, analiza și argumente? Ei bine, nu mai visa: spre asta se îndreaptă Marea Britanie. …

„Ceea ce s-a schimbat acum este faptul elaborarea informata a politicilor devine in sfarsit o posibilitate practică. Aceasta se datoreaza în mare parte abundenței de date accesibile și a ușurinței cu care datele noi, relevante pot fi create. Acest lucru a sprijinit dorința de a trece peste politica bazata pe bănuială. …

„Cea mai mare nevoie este, probabil, previziunea. Miniștrii au adesea nevoie de răspunsuri imediate, și, uneori, datele pur și simplu nu sunt disponibile. Bubuitura risipeste orice speranță de politici bazate pe probe.

„” Termenele de elaborare a politicilor și de strângere a probelor nu se potrivesc „, spune Paul Wiles, un criminolog de la Universitatea dinOxfordși un consilier-sef stiintific la Home Office. Wiles consideră că, pentru a obține runda aceasta avem nevoie sa prezicem problemele cu care guvernul este posibil să se confrunte în următorul deceniu. „Putem veni, probabil, cu 90 la suta din ele acum”, spune el. ”

Comentariul meu: Desigur, toate acestea sunt scuze pentru că politica nu ia deciziile rațional, ci promoveaza  scopurile egoiste înguste ale cuiva. Metodele științifice de prelucrare a datelor și de luare a deciziilor nu conduc la nici un bine, deoarece egoismul uman este la sfârșitul acestui proces, și va face orice pentru a înclina deciziile în favoarea sa. Astfel, înainte de a lua decizii obiective, trebuie să faci o persoană obiectivă.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

În ştiri (de la BBC News) Institutul de Inginerie Mecanică a declarat că risipa a fost cauzată de depozitarea necorespunzătoare, datele stricte de expirare, ofertele la vrac şi consumul agresiv. Conform raportului: Hrana Globală- nu risipiţi, nu fiţi de acord – instituţie cu sediul în Regatul Unit, aproape jumătate din hrana lumii,  2 miliarde de tone, este risipită…

Raportul arată că între 30% şi 50% din cele patru miliarde de tone de alimente produse în lume, în fiecare an, se pierd, merg la deşeuri. Aceasta a sugerat că jumătate din produsele alimentare din Europa şi SUA s-au aruncat.

Comentariul meu: De Sus ni se dă totul, suficient în toate domeniile vieţii şi egoismul nostru transformă tot binele care coboară, în rău – în sănătate, educaţie, hrană, arme, cultură, ştiinţă, etc. Tot ceea ce facem, facem în detrimentul nostru, deoarece egoismul este în centrul acţiunilor noastre, aşa cum este spus în Tora: un ajutor împotriva voastră, oricum, care se întoarce împotriva noastră. De aceea, singura metodă pentru a corecta omniprezenta distorsionare este de a înlocui egoismul nostru prin proprietăţi opuse – dăruire şi iubire. Nu este deloc dificil dacă toată lumea face asta împreună. Singura problemă este de a începe şi acest lucru este pur psihologic!

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

În loc să țin de principiul „Nu este nimeni în afară de El” gândurile mele depind de alţi factori pe care îi văd în faţa mea. În loc să ne uităm înainte şi să vedem dincolo de oameni, în spatele mecanismului, dincolo de toate fenomenele naturale şi să-l vedem doar pe Creator şi pe mine, eu, ca un miop, mă uit la obiectele care sunt mai aproape de mine şi le văd ca şi factori de care depinde libertatea mea. Ca şi Don Quijote, lupt cu morile de vânt, într-un scenariu fără viaţă.

Ca şi rezultat Creatorul trebuie să intensifice răul şi suferinţele, ca să pot avea o privire mai bună cu privire la ce depinde viaţa mea. El face aşa încât să nu fiu capabil să mă opresc din această căutare.

Vedem asta în exemplul statului Israel: Ahmadinejad, Hamas, ameninţări, rachete, Mubarak în loc de Sadat, Mursi în loc de Mubarak… Creatorul înăspreşte inima Faraonului. De ce asta? Pentru că poporul evreu nu vrea să vadă motivul real pentru ce se întâmplă toate aceste lucruri. Între timp, toate motivele minore, au scopul pentru un singur lucru – a-l aduce pe Israel la Creator, deci trebuie să le fim recunoscători pentru asta. Sunt doar motive.

În concordanţă, oamenilor li se cere să fie un pic mai deştepţi pentru a vedea cu cine au de-a face şi cine conduce lumea. Problemele doar ne reamintesc care este scopul, şi este uşor să scăpăm de ele dacă ne întoarcea către Creator. Dar nu ne întoarcem la El ca să primim „recompense”, ci pentru a ne corecta pe noi, în funcţie de a fi în adeziune cu El şi astfel să-i aducem mulţumire. Atunci „semnalele de amintire” vor fi anulate, şi atunci „îngerul morţii” se va transforma în „îngerul sfânt”.

Întrebare: Deci cu cine muncim, cu un grup sau cu lumea exterioară?

Răspuns: Toată realitatea, inclusiv lumea externă, inclusiv eu şi grupul, sunt în Creator. Lumea exterioară îmi dă un impuls negativ (1), prin constanta îndreptare a mea către Creator (2). Dar eu ştiu că nu mă pot întoarce către El în mod direct. Prima dată trebuie să mă întorc către grup, apoi împreună cu ei către Creator. Doar atunci voi avea un vas, o dorinţă pentru acest lucru, şi nimic nu mă va ajuta dacă muncesc individual.

Din partea a 3-a a Lecţiei Zilnice de Kabbalah 12/12/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→