Întrebare: În ultimul timp, am asistat la o confruntare tot mai mare între două forţe opuse în Europa şi în lume. Nu este o condiţie prealabilă pentru ca noi să putem găsi ocazia de a avansa în mod corect?

Răspuns: Ştiinţa Cabala, la fel ca alte ştiinţe, spune că totul în lume este constituit din două forţe opuse: mai mult-mai puţin, nord-sud, presiune-vid, rece-cald…Toate acestea se bazează pe două forţe fundamentale care sunt opuse: recepţia şi dăruirea. Perfecţiunea, viaţa, se compun din aceste două forţe care o formează pe a treia, linia mediană unde, în principiu, tot ceea ce există este acolo.

Vedem aceasta în organismele vii, plante şi animale. Înainte de epoca noastră, ne-am dezvoltat precum animalele, adică instinctiv, sub domnia liniei de mijloc.

În prezent, vom ajunge la un nivel superior de management, atunci când aceste două forţe opuse apar în noi, iar noi trebuie să le menţinem în echilibru pe cont propriu. Aceasta este o particularitate a timpului nostru, a dezvoltării noastre. De aceea, noi trebuie să vedem lumea în armonie şi trebuie să determinăm această armonie prin combinarea corectă a celor două forţe opuse în noi înşine: forţa de recepţie (Aviut) şi atributul de dăruire (ecran). Trebuie să acţionăm în această manieră.

Înainte de Congresul European din Germania, 23.03.2013

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Înţelepciunea Cabala spune că toată lumea este o dorinţă pentru plăcere, dorinţa de a primi satisfacţie. Această dorinţă se dezvoltă de miliarde de ani întotdeauna de la vegetal, animal, de la nivelul vorbitor. În timpul dezvoltării, o persoană trece prin aceleaşi etape: mineral, vegetal, animal şi vorbitor.

În timpul tuturor acestor etape, umanitatea a trecut de la o etapă la alta, de la o regiune la alta. Viaţa a fost creată undeva în Africa şi de aici a rătăcit spre Est şi apoi s-a instalat în Europa…Şi astăzi, noi am atins un stadiu particular, unic. Astăzi, Europa se găseşte în centrul lumii şi, în funcţie de amestec şi integrare, a devenit un soi de Babilon modern. Ea stabileşte tonul în lume: cultural, ştiinţific şi tehnologic. În ciuda faptului că America pare distinctă de Europa, este vorba, de fapt, de aceeaşi civilizaţie. Astfel, vom vorbi despre Europa ca centrul lumii. În general, ceea ce se întâmplă în Europa influenţează întreaga lume.

A fost un timp când umanitatea se răspândea din Babilonul antic pe suprafaţa pământului. De asemenea, exista o comunitate cu un număr mare de triburi ce au fost unite de un spaţiu comun, prin intermediul unei culturi relativ comune şi printr-un nivel comun de existenţă. Astăzi, acelaşi lucru se întâmplă în Europa.

Este vorba despre un număr mare de persoane, o naţiune, dacă putem spune asta, compusă dintr-un număr mare de triburi, popare şi naţiuni care, în ansamblu, sunt unite de o cultură, un nivel uniform, o înţelegere a lumii şi o mentalitate particulare. Chiar dacă sunt diferite unele de altele, au, în general, o schemă comună. Şi această tendinţă este extinsă, progresiv, în întreaga lume.

Europa este originea şi spiritul existenţei moderne. Dar, ea însăşi a trecut prin schimbări foarte dureroase, pentru că lumea noastră se schimbă şi nu doar în sens tehnic, ci, de asemenea, pentru că dorinţele care se găsesc la baza sistemului nostru s-au schimbat, de curând, într-o formă particulară, acută calitativ.

De-a lungul mileniilor, umanitatea s-a dezvoltat într-un mod simplu, prin creşterea dorinţelor. Oamenii au vrut mai mult: să câştige mai mult, să obţină mai mult, să profite mai mult. Ei au vrut, simplu, să-şi satisfacă dorinţele. În general, ei s-au dezvoltat cantitativ şi, în practică, foarte puţin calitativ.

Dar astăzi, o tranziţie foarte complicată are loc spre noi dorinţe. Progresiv, noi am deviat de la direcţia tradiţională a dezvoltării care duce la bogăţie, la glorie, la putere şi cunoaştere. Umanitatea nu mai caută aceste lucruri care, anterior, interesau şi împlineau. Astăzi, ea traversează o existenţă pasivă, „amorfă”, deoarece se găseşte într-o fază de tranziţie.

În schimbările noastre spirituale, uneori, ne găsim într-o ascensiune mare şi apoi, ne regăsim într-o disperare, coborâre, indiferenţă. Astfel, nu putem face nimic, nu vrem nimic. Apoi, ceva nou „explodează” în interior, din nou suntem atraşi într-o anumită direcţie şi, din nou, suntem plini de energie. Cu noi, aceste stări se tranformă foarte rapi, iar în umanitate, în dezvoltarea sa, se schimbă foarte lent.

Şi astăzi, noi traversăm această etapă. Ne găsim în ea de ceva timp: ea se exprimă în nihilism, negare, apatie; originea se află în anii care au urmat celui de-al doilea război mondial, în anii cincizeci şi şaizeci. Din acel moment, aceste fenomene au primit noi forme: a crescut numărul de divorţuri, oamenii nu doresc să-şi întemeieze o familie sau să dea naştere copiilor, dorind să fie singuri şi abandonându-şi părinţii. Nu există sentimentul de comunitate furnizat de familie, un grup de oameni ce sunt uniţi de sentimentul de familie. Acest lucru este pierdut.

După aceasta, o persoană este într-o stare de confuzie. Şi asta se simte, mai ales în Europa, ca partea cea mai dezvoltată a umanităţii. Într-un mod fundamental, acest proces nu este decât o tranziţie spre o stare în care ne căutăm sensul. Oamenii au pierdut plăcerea, au pierdut dorinţele, au pierdut bucuria împlinirilor anterioare. Nu este nimic de făcut aici. Nu există, pur şi simplu, dorinţă! Este dificil să obligi oamenii.

Voi înşivă la locul de muncă, acasă, la diverse evenimente, probabil întâlniţi oameni de acest tip: un pic dezamăgiţi, goi, indiferenţi. Diverse mijloace de comunicare, publicitatea, încearcă să-i trezească tot timpul pentru ceva: sport, fotbal, cumpărături şi aşa mai departe. Toate astea sună incitant, dar nu este aşa. O persoană este atrasă pentru că are nevoie să se umple de ceva.

În plus, acest proces în Europa a adăugat alte procese. Vedeţi, în principiu, forţa unită a Luminii ne afectează pe toţi. În aceeaşi măsură, influenţează nivelul intelectual şi moral, toate nivelurile. Şi după aceea, noi resimţim o coborâre colectivă. Cu toate acestea, criza a influenţat nu numai familia, educaţia şi cultura. Lucrul cel mai important pentru noi, în acest moment, este criza economică, financiară. Vedeţi, economia, finanţele, au unit, mereu, oamenii. Dacă oamenii nu erau dependenţi economic, unii de alţii, cu necesitatea de a câştiga bani pentru existenţă, nu ar fi fost organizaţi în oraşe, popoare, naţiuni şi tot felul de asociaţii, ei nu ar fi avut motiv să o facă.

În principiu, ce a stimulat conexiunea între noi ? Avem nevoie de a ne realiza o viaţă, de a exista, de a ne bucura şi de a ne dezvolta într-o formă comună. Şi atunci când există o criză, criza financiară, decalajul economic dintre noi este deja o bază, o separare fundamentală şi asta reprezintă tranziţia cea mai importantă pentru etapa următoare.

Şi aici, rolul Europei este foarte important: Europa se găseşte în focarul evenimentelor de astăzi şi poate arăta, lumii întregi, abordarea corectă pentru soluţionarea problemelor, cu care, mai devreme sau mai târziu, toată lumea va trebui să lupte.

Congresul european din Germania, 22.03.2013, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem ajunge să simţim necesitatea de a ne îndeplini misiunea şi a fi uniţi?

Răspuns: Învăţăm, din toate eseurile lui Baal HaSulam şi Rabash, de ce este nevoie de conexiune şi unitate în grup. Asta atinge atât o persoană vis a vis de grup cât şi un grup faţă de alte grupuri.

Astăzi, lumea cerea acest lucru. Criza mondială ne obligă. Dacă nu ar fi existat, nu ne-am fi gândit la asta.

Grupul nostru avea odată 30-40 de membrii. Am învăţat într-un mic apartament şi ne era îndeajuns. Asta a fost doar acum 15 ani; şi am crezut că aşa va fi întotdeauna.

Dar, la sfârşitul anilor 90 ai ultimului secol, lumea a început deodată să se schimbe. Foarte mulţi oameni au ajuns la noi şi am fost constrânşi să ne mutăm în altă clădire. După aceea, oamenii au început să simtă o nevoie pentru noi, au început să apără în diferite ţări din toată lumea şi eu am aranjat să ţine o serie de conferinţe în 11 oraşe importante din America. Altfel spus, lumea s-a schimbat.

Deci, la început am planificat să învăţ într-un mic grup, aşa cum s-a obişnuit întotdeauna printre Cabalişti. Dar atunci când a apărut o mişcare către noi din partea lumii şi a început să ne arate nevoia ei pentru noi, am fost constrânşi să ne schimbăm. Aşadar, astăzi, voi ne-aţi găsit. Dar, dacă ar fi fost după noi, nu ne-am fi arătat nimănui, nu am fi intrat pe Internet, nu ne-am fi ocupat cu diseminarea, pentru că Cabaliştii au fost întotdeauna închişi. Dar lumea a început să ceară; starea ei s-a schimbat.

Este acelaşi lucru acum; criza ne obligă. Este ca şi cum există o condiţie: Dacă nu o corectezi, de ce primeşti Lumina superioară? Pentru tine însuţi? Nu există nimic de genul „pentru tine însuţi” în înţelepciunea Cabala, în spiritualitate. Nu primeşti nimic în lumea spirituală pentru tine însuşi. Şi astfel, o cerinţă obligatorie a apărut pentru noi – să ne conectăm între noi şi, împreună cu asta, să diseminăm.

Din Congresul European din Germania 3/22/13, Lecţia 1

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Criza globală lasă fără loc de muncă tot mai mulți oameni. Aceasta se petrece nu doar din considerente economice. Consecințele supra-consumului devin evidente: Câte produse noi mai pot oare apărea pe piață? Cât de multe produse avem nevoie să mai cumpărăm? Totul are un sfârșit, inclusiv consumerismul. Dorințele se schimbă și oamenii nu mai vor să facă acest lucru.

În următoarea fază a evoluției noastre, umanitatea va trece la munca spirituală. Toate necesitățile noastre materiale vor fi acoperite cu ușurință cu ajutorul tehnologiei moderne, a oamenilor de știință, a inginerilor precum și a unui număr redus de lucrători, care prin natura lor, vor fi fericiți să se ocupe de astfel de servicii. Dar, majoritatea oamenilor vor trebui să facă eforturi interioare, aceasta devenind ”ocupația” lor, la nivelul următor de evoluție umană. La nivelul următor, spiritual, oamenii se vor conecta, vor fi incluși unii în ceilalți și lumea noastră imaginară se va ”evapora” treptat și va dispărea, ca un nor într-o zi senină, până când vom rămâne într-o realitate a simțirilor adevărate. Aceasta este evoluția noastră iar noi nu putem să ne împotrivim.

Rezultă că lumea va trebui reorganizată. Șomerii nu trebuie să fie ignorați. Există deja mai multe studii care arată că situația unei persoane fără ocupație poate deveni foarte periculoasă. Se ajunge la conflicte în familie și la divorț; ne pierdem umanitatea, ne pierdem stimulentele precum și angajamentul pentru lucrurile care trebuie făcute. Atunci când o persoană nu trebuie să facă nici un efort, el devine ceva mai puțin decât un animal.

Animalele sunt ocupate cu ceva anume, de dimineața și până seara: să caute hrana, o pereche, un adăpost și să aibă grijă de puii lor. Ele folosesc ”timpul liber” pentru a se anjaga în jocuri utile, prin care își stabilesc legăturile corecte în turma sau cireada lor, etc. Ați văzut oare vreodată, o furnică, să nu facă nimic, așa ca suporterii echipelor de fotbal, stând pe o canapea, cu o sticlă de bere și o țigară?

Astăzi, omul trebuie să treacă la munca spirituală susținută, pentru a stabili conexiunea globală mutuală și pentru a reorganiza societatea, dar, în același timp, noi nu facem nimic, preferând contemplarea lenevoasă.

Această cădere teribilă ne va costa extrem de scump. Ne va aduce sentimente de adâncă amărăciune, omul își va pierde rațiunea și se va sălbătici. Lipsa obligațiilor nu îi permite să acționeze, lăsându-l gol și otrăvindu-i conștiința. În plus, el își pierde abilitățile profesionale și cele de comunicare cu semenii săi. Este ca și cum întreg interiorul său de prăbușește, dispare, transformându-l într-o ”stafie”, un ”zombie” și nu într-un om.

Iată ce li se va întâmpla oamenilor care vor rămâne leneși, dacă nu începem deja să interacționăm cu ei, într-un mod organizat. Lumea modernă crede în alegeri libere și în democrație, dar ce putem aștepta din partea votanților? Pot ei oare să fie raționali și să abordeze corect lucrurile, în situația actuală? În cele din urmă, ei vor forța guvernele să facă schimbări…

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/14/13, Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Stările «de dimineaţă, zi, seară» şi «noapte» se aplică tuturor persoanelor din lume ?

Răspuns: Acestea se aplică doar celor care au două proprietăţi în interior : proprietatea de dăruire şi cea de recepţie. Dorinţa de primire este numită inimă şi cea de dăruire, punctul din inimă.

Dacă simt, în ei înşişi, această separare şi caută să găsească sensul vieţii şi nu sunt satisfăcuţi de ceea ce este în jurul lor, dacă se simt deprimaţi datorită dezamăgirilor din această lume şi aspiră la ceva superior, acei oameni pot avansa în conformitate cu această metodă şi pot începe să atingă nivelul superior.

Dacă ei nu au această predispoziţie, gene spirituale, atunci ei sunt în limitele lumii noastre şi vedem acţiunile lor doar în cadrul acesteia. Noi vedem aceasta la diverşi politicieni, economişti, etc. Priviţi cum apar pe ecranele de televiziune : îngrijoraţi, preocupaţi de jocurile lor. Aceasta este reprezentarea exactă a creaturilor, maşinilor, jocurilor mecanice unidimensionale.

Întrebare: Se pare că timpul lor nu a venit încă ?

Răspuns: Nu cred că va veni. Totuşi, va veni ceasul când când ei vor trebui, la momentul oportun, să cedeze locul înţelepciunii, persoanelor care vor înţelege sistemul naturii compus din doua forţe existente, nu doar  lumea unidimensională pe care nu suntem capabili să o gestionăm.

La urma urmei, lumea noastră evoluează treptat, trecând la etapa următoare, fiind dezvăluită în noi ca o lume bidimensională, compusă din două forţe.

Kab.tv, « secretele Cărţii Veşnice », 04,02,2013

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Criza economică este menită să ne aducă la recunoaşterea corectă a conexiunii şi dependenţei reciproce dintre noi. Şi nu este această economie în exemplul modern. La urma urmei, o economie reală este fără „bule” şi lux excesiv. Doar un mic procent al populaţiei mondiale produce necesităţile de bază de care avem nevoie: alimentaţie, îmbrăcăminte, locuinţă, etc. Orice altceva nu este economie, ci mai degrabă surplusuri pentru a încurca oamenii, astfel încât alţii să poată beneficia. Doar o mică parte a pieţei furnizează necesităţile de bază pentru existenţa fiecăruia.

Dar acum, realitatea este relevată: Oamenii sunt şomeri, mai ales tinerii. Ei nu ştiu ce să facă cu ei înşişi şi primesc o percepţie deformată a vieţii şi, după o perioadă scurtă, pierd capacitatea de muncă. Mai mult, nu pot să-şi construiască o familie şi să ducă o viaţă normală. În schimb, crează o nouă cultură, cu noi tipuri de divertisment.

Pe scurt, există un dezastru social mondial. Astăzi, el se dezvăluie mai acut în Europa, dar există miliarde de persoane în coada de aşteptare în alte ţări, precum China sau India. Statele Unite nu sunt o excepţie, de exemplu, putem vedea Detroit, care a devenit un fel de „oraş fantomă”.

Toate acestea ne trimit la o nouă societate şi, dacă nu o vom corecta, dacă nu vom explica oamenilor cum trebuie organizată şi ce trebuie să facem, atunci ei vor trăi în jungla urbană, ca animalele în pădure. Atunci, omenirea va atinge corecţia, nu prin educaţie integrală, ci prin calea suferinţei.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 07.03.2013, „Introducere în cartea Zohar”

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Presupunem ca un  proprietar al unei afaceri angajeaza un presedinte executiv sa ii conduca compania sa.

Presedintele executiv este calificat ca manager, specialist, dar munca patronului interfera cu
munca lui, il monitorizeaza si controleaza, astfel il impiedica sa gestioneze firma.Toate acestea
determina aceasta persoana sa nu poata sa isi manifeste aptitudinile sale manageriale. Ce poate face el in aceasta situatie?

Raspuns:Este necesar sa fie invitat proprietarul firmei la o intalnire a echipei.”Noi nu putem sa vedem o rezolvare a problemei si te rugam sa iei parte la intalnirea de astazi; este foarte important pentru noi.
Noi avem nevoie de opinia ta”. Astfel, tu il atragi in echipa, il faci partener in luarea deciziei, astfel el nu te va mai comanda, nu va mai dicta ce sa faci, dar te va asculta si va adera la echipa.

Echipa trebuie sa fie ca o tesatura stransa. Angajatii trebuie sa creeze un astfel de mediu dintre ei incat proprietarul firmei nu va mai fi capabil sa dicteze, dar  va dori sa se prezinte mai agreabil,om cumsecade,un coechipier al echipei.El pur si simplu cade sub vraja lor : el va imparti cu ei aceeasi masa, va lua aceleasi sandwich-uri si ceasca de ceai si va fi mult mai simpla comunicarea cu el , mentinand conversatia in acelasi ton cu fiecare dintre ei. Astfel, el va fi atras intr-o relatie calda de prietenie cu oricine.

De la KabTV „Secrete Profesionale” 8 feb. 2013

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce toate gândurile angajatorilor se reduc la profit? Ei nu sunt oameni proşti şi înţeleg că, dacă faci lucruri utile pentru alţii, beneficiile nu vor dispărea. Aceasta persistă încă. De ce nu vor să-şi fixeze obiectivul de a face ceva pentru ceilalţi ?

Răspuns: Societatea noastră nu suportă această idee. O persoană, în special în Rusia, este considerată mai dură şi mai puternică când are profit după alţii şi-i supune. Dacă voi câştiga cu neruşinare în detrimentul altor persoane şi dacă ele nu-şi dau seama, atunci eu mă voi simţi ca un erou, managerul care-i suprimă pe ceilalţi. Pentru a face asta, trebuie să mă arăt ca un despot, în ciuda oricui. Aşa cum este scris în manuscrisele antice: „Ce fel de rege este acela care nu şi-a executat sute de supuşi în fiecare an ?” Altfel, cum s-ar putea impune ? Ce sens ar fi în faptul că decide soarta oamenilor ?

Deci, dacă vreau să comand, serios, afacerea mea, nu am de ales decât să aprind doi angajaţi. Introduc politica morcovului şi a bățului. Unul trebuie să fie mustrat, celălalt bătut pe spate. În caz contrar, cum pot oamenii să mă înţeleagă ?

Este încă o practică comună ce funcţionează în multe locuri. Filmele, reclamele şi jurnalele televizate arată că managerii se bazează încă, pe această ierarhie rigidă, bazată pe teamă şi presiune. Cu toate acestea, dacă noi vrem să ţinem pasul cu dezvoltarea naturală, trebuie să fim implicaţi în educaţie, schimbarea fiinţei umane în funcţie de natură, cum s-ar spune, cu dorinţele şi proprietăţile care se dezvoltă în noi astăzi.

Dezvoltarea ne conduce la o lume integrală, interdependentă, la companii bazate pe voluntariat, la o conexiune amicală între oameni, unde totul se decide în colectiv – cum se spune, cu un spirit colectiv – unde totul se bazează pe sfaturi, sprijin şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte, spiritul general şi colectiv se dezvoltă, ceea ce conduce, în final, la corectarea deciziilor. Într-adevăr, atragerea unei persoane inteligente într-un spirit colectiv de conducere, poate aduce idei noi cu privire la structura afacerii, luarea deciziilor şi punerea lor în aplicare: pentru toate întrebările. Astăzi, am ajuns în această stare.

Cu toate acestea, multe companii şi organizaţii sunt încă reglementate prin forţă. Va trebui să trecem la o metodă integrală complet diferită.

Kab.tv, „Secrete profesionale”, 05.02.2013

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt fazele prin care trebuie să trecem în stabilirea relațiilor în familie, ca să ajungem la unitatea completă?

Răspuns: Mai întâi, am nevoie de ajutorul soției, care se numește ”ajutor împotrivă”, astfel încât să mă examinez, să mă unesc, să ne explorăm unul pe altul cât mai mult posibil. Trebuie să descopăr faptul că îl văd pe celălalt ca o figură distorsionată deoarece așa mi-l arată egoul meu. Aceasta este psihologia pe care trebuie să o învățăm; așa trebuie să ne educăm cu toți, pentru a deveni adulți maturi care să își înțeleagă sentimentele și atributele speciale. Apoi omul va putea să își folosească toate aceste atribute speciale în mod corect în conexiunea cu partenerul său.

Mai întâi, construiești o relație cu soția ta, desenând imaginea ta și imaginea ei și luând decizia în ce măsură poți intra în ea și în ce măsură poate ea intra în imaginea ta și unde vă întâlniți. Pornești de la început, de la înțelegerea că sunteți doi egoiști care stau față în față, separați de o distanță infinită. Acum, fiecare dintre voi trebuie să își părăsească punctul de plecare și să înceapă să se apropie de partenerul său.

Cu cât ajung mai aproape de partea cealaltă, cu atât mă îndepărtez de punctul meu natural de plecare și cu atât îmi este mai dificil să avansez. Este, de asemenea, mult mai dificil și pentru soția mea, pentru că ea rămâne cu ”eul” ei. Trebuie să ne mulțumim unul altuia pentru aceste eforturi și astfel vom putea avansa mai aproape unul de altul. Toate astea se întâmplă mulțumită concesiilor reciproce, până când ajungem la conexiunea interioară.

Acesta este punctul de contact pentru care suntem gata să renunțăm la propria baza și să ne conectăm. Să ne conectăm înseamnă că primesc de la soție ceea ce este esențial pentru ea, conform caracterului ei, astfel încât devine esențial pentru mine. Astfel, între noi se crează un contact, o conexiune, încorporare reciprocă. Există protuberanțe și adâncituri în ambii, prin care ne conectăm.

Ce este important pentru soția mea este important și pentru mine, iar ea face la fel în ceea ce mă privește, astfel încât între noi se crează un spațiu comun. Prin munca în acest spațiu, mulțumită eforturilor noastre de a ne ține de conexiune în diferită stări, toate acestea ne ajută să ne conectăm. Acest spațiu comun se numește un cuplu.

Există spații uriașe în afară de acest spațiu comun, care îmi aparțin mie sau ei. Este la fel ca două cercuri care se intersectează într-o zonă comună între ele, în care fiecare primește dorințele celuilalt, ca și cum sunt mai importante pentru el decât propriile dorințe.

Văd că nu am nicio altă alegere și că acestea sunt nevoile soției mele. Ce ar trebui să fac cu zonele care sunt încă separate una de alta? Va trebui să lucrăm la ele clarificându-le și, prin eforturi comune, vom face totul ca să creăm un singur întreg din ambele cercuri.

Dacă știm cum să ne unim întru-un singur întreg în familie, atunci vom avea succes și în cercurile externe mai largi și în cercuri chiar și mai externe, până când întreaga lume devine o singură persoană. Atunci nu va mai fi nicio criză globală integrală. Există totul în lume, dar noi ne-am dezvoltat în direcția opusă. În loc să dezvoltăm totul pentru binele omului, am acționat ca să îi facem rău. Este la fel ca un cuplu închis într-un apartament, fără a putea ieși, care este gata să ardă totul datorită urii reciproce; este aceași situație și aceași problemă.

Din ”Discuție asupra unei noi vieți” din 25.07.2012

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Am o afacere în creştere, un lanţ de magazine de pantofi. Nu caut să economisesc bani pentru instruirea angajaţilor, deoarece este foarte important să construiesc relații cu clienţii. Dar, până acum, niciun antrenor nu poate să mă ajute să învâţ cea mai mare parte a personalului meu, să zâmbească. Ce pot să fac ? Cum pot să-i învăţ să zâmbească, să fie amabili şi axaţi pe clienţi?

Răspuns: Cu 30 de ani în urmă, am venit în America pentru prima oară şi am fost surprins să văd un surâs pe faţa lor, dar, în cele mai multe cazuri, artificial. Dar, în ultimii ani, acesta a dispărut. Merg adesea acolo şi văd că oamenii au încetat să zâmbească. Imaginea Americii de atunci, a dispărut. Oamenii sunt obosiţi, deprimaţi, slabi şi nesiguri pe plan intern.

În lume, zâmbetele sunt pe cale de dispariţie. Aceasta se datorează creşterii egoismului, care cere pentru sine sau nu poate cere nimic. Noi nu suntem în stare să zâmbim. Un zâmbet este rezultatul a măcar unui plus de energie într-o persoană. Şi astăzi, nu există în lume.

Ce putem face ? Noi căutăm resurse, rezerve. Şi, doar aici, educaţia integrală dă unei persoane un sentiment de sistem global, de dependenţă generală. Veţi deveni, inevitabil, mai amabili, mai fericiţi. Nu numai că oamenii încep să zâmbească, ei resimt nevoia unul pentru celălalt, să înţeleagă că nu mai pot trăi fără asta şi că nu există viaţă fără ea! Ne aflăm într-un astfel de mediu unde doar puterea noastră, spiritul nostru şi mintea noastră ne pot conduce la o stare bună şi iubitoare.

La început, aceasta se realizează împotriva voinţei voastre, din cauza necesităţii de a fi conectactaţi unii cu alţii, având relaţii bune, apoi veţi realiza că această interconexiune este un sentiment special, un miracol care este capabil să creeze ceva.

La urma urmei, bunele relaţii nu sunt numai pentru a vă ridica moralul, ele vindecă, vă dau un punct de vedere diferit asupra lumii şi asupra vieţii. Ele demolează toate problemele din jurul vostru, lumea începe, brusc, să devină mai lină şi totul este stabilit şi organizat. Viaţa va deveni mai uşoară, mai lejeră. De aceea, angajaţii moderni trebuie să fie învăţaţi despre bunele relaţii cu ceilalţi, apoi, în aceste bune relaţii, să dezvolte abilităţile profesionale.

Kab.tv, „Secrete profesionale”, 05.02.2013

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→