Category Archives: Criza, globalizare

Sistemul monetar mondial se îndreaptă spre colaps

Părere (James Rickards, director general al Tangent Capital Partners) Sistemul monetar mondial este în cădere în drumul spre catastrofă,  spune James Rickards, senior managing director al Tangent Capital Partners. 

”Lumea a intrat deja într-un război valutar care a început în 2010, în urma programului de relaxare a Rezervei Federale”, spune el în jurnalul on-line Wall Street…

„Toate băncile centrale mari se relaxază” spune el. „În cele din urmă, mulţi bani se tipăresc şi asta va duce la inflaţie. Faza finală este prăbuşirea sistemului monetar internaţional – uneori mai repede, decât mai târziu.”

Atât în Statele Unite cât şi în Japonia băncile centrale încearcă mai degrabă să importe inflaţia, pentru a menţine economia lor, decât să încerce să stimuleze exporturile, printr-o monedă mai slabă, declară Rickards. „Ei sunt speriaţi de moarte de deflaţie. Ei au redus ratele, iar ultima măsură constă în deprecierea monezii lor.”

„Când sistemul monetar se prăbuşeşte, principalele puteri financiare se reunesc pentru următoarea planificare, spune el. Atunci când aceasta se va produce, fiecare naţiune trebuie să aibă suficient aur în raport cu produsul intern brut…Economia mondială poate să se descurce în acest an, dar problemele majore vor începe in 2014, susţine el.”

Comentariul meu: Dacă nu există suficientă forţă politică, ei vor limita oferta de bani la nivelul rezervelor de aur şi lumea se va recupera! Lucrul principal este să aibă grijă de pâinea zilnică şi educaţie integrală pentru toată lumea. Dacă în trecut preocuparea era educaţia populaţiei, de data aceasta este sistemul de învăţământ. Educaţia nu înseamnă doar înţelegerea noilor condiţii ale comunităţii integrale internaţionale, ca o familie, dar este, de asemenea, schimbarea personală a fiecăruia, astfel încât oricine poate deveni un membru al comunităţii.

 

Integralitatea de care nu putem scăpa

Întrebare: Ce este egoismul “rotund”?

Răspuns: În prezent, întreaga omenire a devenit un sistem global comun interconectat. Dependența noastră unii de alții se manifestă în tot: în afaceri, cultură, comunicare, politică și economie. Dar noi nu știm cum să lucrăm cu el pentru că suntem niște mici egoiști individuali. Și acum, când intrăm în acest sistem nou, nu înțelegem legile sale pentru ca trecem de la un sistem liniar, discret la un sistem analogic.

Într-un sistem discret, totul depinde de mine, de acțiunile mele, iar într-un sistem reciproc închis, interdependent, puțin depinde de mine. Se pare că, dacă privesc liniar, direct, discret la întreprinderea, afacerea mea, mă văd pe mine însumi dependent de mulți factori, pe care nu-i pot calcula.

Acesta este motivul pentru care politicienii, economiștii și investitorii, ajung împreună la tot felul de reuniuni la nivel înalt G8 și G20 și nu pot găsi soluții viabile pentru a continua o operațiune normală a sistemului. La urma urmei, legea, cu care brusc ne confruntăm în dezvoltarea noastră, a devenit integrală.

Un sistem analogic este diferit de un sistem discret, deoarece toți factorii din el sunt dependenți unii de alții. Dar nu putem lua în considerare o astfel de cantitate de date, deoarece în interiorul nostru nu suntem așa; nu ne-am urcat încă la acest nivel. Acesta este motivul pentru care am pierdut frâiele, volanul, capacitatea de a gestiona, și lumea din jurul nostru devine greu de stăpânit; nu știm exact unde suntem purtați. Nu există nici o intrare-ieșire clară; există doar câteva consecințe pe care nu le-am prevăzut. Este foarte greu să trăiești într-o astfel de lume.

De aceea este necesar să ne gândim la modul în care ne putem adapta în continuare la această nouă stare, la un nou sistem, în care ne găsim brusc pe noi înșine. Acesta este următorul nivel al dezvoltării noastre, care nu a existat niciodată în istoria omenirii. Dar acum este deja înfăptuit.

Din emisiunea KabTV „Secrete Personale” 3/02/13

Dacă vrei să fii un erou, fii chiar acea persoană

În Știri (de la Smithsonian) „Ce se întâmplă în aceste tipuri de lumi fantastice, de asemenea, se traduce în comportamentul vieții reale, dar într-un mod diferit: Oamenii carora le sunt date superputeri, destinati sa salveze pe cineva în realitatea virtuală, sunt mai ajutatori in afara ei. …

„Această constatare… se bazează pe iluzia că ceea ce se întâmplă în realitatea virtuală este real. Participanții au văzut lumea printr-un ecran montat pe cap, o casca care oferă vederi tridimensionale stereoscopice ale unui mediu de înaltă rezoluție. Un senzor de orientare pe casca a urmarit miscarile fizice ale capului participanților și a actualizat redarea perspectivei primei persoane. Pentru a spori realitatea aparenta a experienței, sunetul virtual a fost adăugat pentru a se potrivi mișcarii obiectelor și a vibrațiilor asociate cu acțiunea.

„In cadrul studiului, fiecare participant a fost plasat separat într-un mediu virtual și i-a fost dată fie puterea de zbor, gen Superman, fie a fost un pasager dintr-un elicopter. Le-au fost apoi atribuite una dintre cele două sarcini. Prima a implicat căutarea intr-un oraș virtual a unui copil, un copil cu diabet zaharat pierdut si care avea nevoie de insulina care sa-i salveze viata, si li s-a spus că se afla intr-un flacon din buzunarul lor. …

„După experiența virtuală, experimentatorul care a asistat participanții, „accidental”a lovit o ceașcă de pixuri, ca să permită participanților posibilitatea de a ajuta ridicandu-le. Cercetatorii au descoperit ca, indiferent de sarcina, cei care au folosit superputerile pentru a zbura prin lumea fanteziei au fost mai rapizi in a ajuta la ridicarea pixurilor, comparativ cu cei care au calatorit in elicopterul virtual. …

„Cum poate o simulare sa declanseze un astfel de comportament prosocial? Cercetatorii sugereaza ca intruparea unei calitati supraomenesti in realitatea virtuala permite oamenilor să gândească ca super-eroii, de exemplu ca Superman. Cercetatorii nu au facut nici o mențiune la cuvântul „super-erou” sau prefixul „super” în niciun moment din timpul experimentului. Dar, prin simpla posedare a unei abilitati supraumane, participanții păreau să se transfigureze în ceea ce știu despre personajele pe care le-au jucat- sa-si foloseasca puterea pentru un bine mai mare, mai degrabă decât pentru un câștig personal. Cercetatorii cred ca canalele cognitive care leagă „super” activitatea și stereotipurile sale legate de eroism și de ajutorare s-au deschis, influențând decizia participanților de a ajuta. ”

Comentariul meu: Urmandu-ti visul, trebuie să înțelegi cum să-l faci să devină real. Dacă visul este corect, adica, coincide cu realitatea conform planului Naturii, atunci de la acea realitate viitoare, deja existenta în lumea virtuală, poti atrage o forță care-ti realizează visul; această forță se numește Lumina Inconjuratoare (Ohr Makif).

“Timpul pentru știință să preia puterea politică”

În Știri (de la NewScientist) „În cele mai îndrăznețe visuri, ți-ai putea imagina un guvern care-si bazează politicile pe dovezi științifice adunate cu grijă? Unul care publică rațiunea din spatele deciziilor sale, completate cu date, analiza și argumente? Ei bine, nu mai visa: spre asta se îndreaptă Marea Britanie. …

„Ceea ce s-a schimbat acum este faptul elaborarea informata a politicilor devine in sfarsit o posibilitate practică. Aceasta se datoreaza în mare parte abundenței de date accesibile și a ușurinței cu care datele noi, relevante pot fi create. Acest lucru a sprijinit dorința de a trece peste politica bazata pe bănuială. …

„Cea mai mare nevoie este, probabil, previziunea. Miniștrii au adesea nevoie de răspunsuri imediate, și, uneori, datele pur și simplu nu sunt disponibile. Bubuitura risipeste orice speranță de politici bazate pe probe.

„” Termenele de elaborare a politicilor și de strângere a probelor nu se potrivesc „, spune Paul Wiles, un criminolog de la Universitatea dinOxfordși un consilier-sef stiintific la Home Office. Wiles consideră că, pentru a obține runda aceasta avem nevoie sa prezicem problemele cu care guvernul este posibil să se confrunte în următorul deceniu. „Putem veni, probabil, cu 90 la suta din ele acum”, spune el. ”

Comentariul meu: Desigur, toate acestea sunt scuze pentru că politica nu ia deciziile rațional, ci promoveaza  scopurile egoiste înguste ale cuiva. Metodele științifice de prelucrare a datelor și de luare a deciziilor nu conduc la nici un bine, deoarece egoismul uman este la sfârșitul acestui proces, și va face orice pentru a înclina deciziile în favoarea sa. Astfel, înainte de a lua decizii obiective, trebuie să faci o persoană obiectivă.

 

 

 

 

Jumătate din hrana mondială este risipită

În ştiri (de la BBC News) Institutul de Inginerie Mecanică a declarat că risipa a fost cauzată de depozitarea necorespunzătoare, datele stricte de expirare, ofertele la vrac şi consumul agresiv. Conform raportului: Hrana Globală- nu risipiţi, nu fiţi de acord – instituţie cu sediul în Regatul Unit, aproape jumătate din hrana lumii,  2 miliarde de tone, este risipită…

Raportul arată că între 30% şi 50% din cele patru miliarde de tone de alimente produse în lume, în fiecare an, se pierd, merg la deşeuri. Aceasta a sugerat că jumătate din produsele alimentare din Europa şi SUA s-au aruncat.

Comentariul meu: De Sus ni se dă totul, suficient în toate domeniile vieţii şi egoismul nostru transformă tot binele care coboară, în rău – în sănătate, educaţie, hrană, arme, cultură, ştiinţă, etc. Tot ceea ce facem, facem în detrimentul nostru, deoarece egoismul este în centrul acţiunilor noastre, aşa cum este spus în Tora: un ajutor împotriva voastră, oricum, care se întoarce împotriva noastră. De aceea, singura metodă pentru a corecta omniprezenta distorsionare este de a înlocui egoismul nostru prin proprietăţi opuse – dăruire şi iubire. Nu este deloc dificil dacă toată lumea face asta împreună. Singura problemă este de a începe şi acest lucru este pur psihologic!

 

În vâltoarea bătăliei cu morile de vânt

În loc să țin de principiul „Nu este nimeni în afară de El” gândurile mele depind de alţi factori pe care îi văd în faţa mea. În loc să ne uităm înainte şi să vedem dincolo de oameni, în spatele mecanismului, dincolo de toate fenomenele naturale şi să-l vedem doar pe Creator şi pe mine, eu, ca un miop, mă uit la obiectele care sunt mai aproape de mine şi le văd ca şi factori de care depinde libertatea mea. Ca şi Don Quijote, lupt cu morile de vânt, într-un scenariu fără viaţă.

Ca şi rezultat Creatorul trebuie să intensifice răul şi suferinţele, ca să pot avea o privire mai bună cu privire la ce depinde viaţa mea. El face aşa încât să nu fiu capabil să mă opresc din această căutare.

Vedem asta în exemplul statului Israel: Ahmadinejad, Hamas, ameninţări, rachete, Mubarak în loc de Sadat, Mursi în loc de Mubarak… Creatorul înăspreşte inima Faraonului. De ce asta? Pentru că poporul evreu nu vrea să vadă motivul real pentru ce se întâmplă toate aceste lucruri. Între timp, toate motivele minore, au scopul pentru un singur lucru – a-l aduce pe Israel la Creator, deci trebuie să le fim recunoscători pentru asta. Sunt doar motive.

În concordanţă, oamenilor li se cere să fie un pic mai deştepţi pentru a vedea cu cine au de-a face şi cine conduce lumea. Problemele doar ne reamintesc care este scopul, şi este uşor să scăpăm de ele dacă ne întoarcea către Creator. Dar nu ne întoarcem la El ca să primim „recompense”, ci pentru a ne corecta pe noi, în funcţie de a fi în adeziune cu El şi astfel să-i aducem mulţumire. Atunci „semnalele de amintire” vor fi anulate, şi atunci „îngerul morţii” se va transforma în „îngerul sfânt”.

Întrebare: Deci cu cine muncim, cu un grup sau cu lumea exterioară?

Răspuns: Toată realitatea, inclusiv lumea externă, inclusiv eu şi grupul, sunt în Creator. Lumea exterioară îmi dă un impuls negativ (1), prin constanta îndreptare a mea către Creator (2). Dar eu ştiu că nu mă pot întoarce către El în mod direct. Prima dată trebuie să mă întorc către grup, apoi împreună cu ei către Creator. Doar atunci voi avea un vas, o dorinţă pentru acest lucru, şi nimic nu mă va ajuta dacă muncesc individual.

Din partea a 3-a a Lecţiei Zilnice de Kabbalah 12/12/12, Scrierile lui Rabash

 

Dacă noi suntem întru-un „Matrix” cum putem să-i contactăm Creatorul?

La ştiri (din news.com.au) „Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Washington fac un experiment să descopere dacă universul există într-un matrix, într-o simulare pe calculator creată de alte supercalculatoare din viitor”.

„Experimentul ar putea să ne dovedească că suntem doar păpuşi într-un fel de joc mare pe calculator.”

„Deci cine a creat acest supercalculator care are puterea ipotetică asupra existenţei noastre?”

„Profesorul Martin Savage, unul dintre fizicienii care lucrează la acest proiect spune că totul este neclar.”

„Imaginaţi-vă situaţia în care avem un calculator destul de mare care să simuleze universul nostru şi că pornim o astfel de simulare pe calculatoarele noastre. Dacă simularea merge destul de mulşi avem aceleaşi legi ca şi în universul nostru, atunci ceva similar cu universul nostru va ieşi din aceea simulare şi situaţia se va repeta în fiecare simulare, se spune…”

„Înăuntrul unei coji de nucă fizicienii se vor uita la distribuţia energiei cosmice care radiază pentru a încerca să detecteze patternuri care ar putea sugera că universul este o creaţie a unei tehnologii futuriste compiuterizate.”

„Dacă se dovedeşte că suntem nişte jucători într-un program de joc pe calculator, fizicienii sugerează că ar putea fi o cale de a putea încurca programul, şi să ne jucăm cu mintea creatorilor noştri – totul în numele ştiinţei.”

Comentariul meu: Cabala revelează programul creaţiei lumii noastre; noi trebuie să stăpânim acest lucru, şi să ne schimbăm pe noi în concordanţă cu acesta, să revelăm creatorul acestui program – să-i înţelegem intenţia, raţiunea şi scopurile. Şi apoi, după corectare, însemnând totala corectare a proprietăţilor programului creatorului, să ne dezvoltăm în afara „matrixului” – în lumea infinitului, asta înseamnă posibilităţi nelimitate.

La graniţa noii lumi

Întrebare: Ai spus că o persoană ar trebui să se întoarcă după Creator prin grup. Ce înseamnă asta? Trebuie să citim Shamati împreună sau să facem un atelier: ce să facem?

Răspuns: Cred că o persoană ar trebui să se coporte foarte simplu: Prima dată să facă un scurt curs despre înţelepciunea Cabala şi să studieze în grup. Trebui să participe la lecţiile noastre cât de mult poate, cel puţin la a treia parte a lecţiei, şi să participe la ateliere de câteva ori pe săptămână – asta este ce ar putea să facă cel puţin.

În afară de asta, avem o bibliotecă imensă, o arhivă a lecţiilor şi discuţii traduse în multe limbi. Nu ar trebui să fie o problemă să găsească ceva ce să facă.

O persoană ar trebui să-şi dedice un anumit timp pentru diseminare, din moment ce prin acest lucru nu doar că aducem mesajul nostru către lume, dar de asemenea urcăm la următorul nivel.

Noi trebuie să aducem umanităţii informaţiile despre corectare, avansare, şi atingerea noii etape. Altfel cum putem şterge deficienţa care este acum revelată în oameni?

Noi vorbim de faptul că nu există nimeni în afară de El. Deci care este problema umanităţii? Cum se poate corecta pe ea însăşi?

Noi am atins acum un stadiu „rotund”, în care suntem total dependenţi unul de altul. A treia fază începe acum să se reveleze şi noi acum începem să urcăm din starea noastră curentă; acest lucru se numeşte criză.

Adevărul este că o „criză” în greacă înseamnă „naştere” a ceva nou.

Deci noi trebuie să arătăm umanităţii că noi suntem la graniţa noii lumi şi că această lume nouă este integrală.

Primul nivel spiritual, lumea Assiya, începe acum să se reveleze doar în faţeta externă, integrală, din moment ce lumea spirituală este integrală. Noi începem să vedem că prin proprietăţile noastre, nu suntem în stare să cooperăm în sistem. O reţea de conexiuni mutuale absolute descinde înspre noi, şi nu putem face nimic aici. Asta este cum astăzi criza este exprimată în educaţie, ştiinţă, economie, în fiecare aspect.

Deci prima dată trebuie să spunem oamenilor despre asta, al doilea lucru, să-i învăţă metoda prin care să asceadă la modul interior la noul nivel calitativ, ceea ce înseamnă să se schimbe către integralitate şi conectare mutuală.

Din Convenţia de la Novosibirsk 8/12/2012, Lecţia 3

Crima in Connecticut

Regret toate victimele, si chiar mai mult decat oricine altcineva, deoarece ma simt ca un complice, vinovat de ceea ce s-a petrecut.  La urma urmei, acest act este o consecinta a indiferentei noastre referitor la cum se maturizeaza copiii nostri si la faptul ca ei devin criminali violenti…

Noi suntem cei pe care trebuie aruncata vina; sistemul educational, lipsurile din educatie. Cand vom intelege ca, copiii nu trebuie doar sa fie invatati sa citeasca si sa scrie, ci ca ar trebui sa facem fiinte umane din ei, sa ii crestem? Lipsa educatiei integrale se va face simtita din ce in ce mai mult, dar cate cazuri similare trebuie sa se mai petreaca pana incepem sa actionam!

 

 

De ce dorinţele noastre rămân în urma vieţii?

Întrebare: De ce vorbim despre sfârşitul societăţii de consum? De ce trebuie era consumului să ajungă la un sfârşit?

Răspuns: Există două motive:

  1. Primul motiv este extern: rămânem fără resurse naturale.
  2. Al doilea motiv este intern şi este motivul principal: dorinţa noastră se schimbă – acesta este fundamentul naturii umane.

Putem analiza teoriile economice, propaganda şi reclama, putem inventa diferite şmecherii şi tehnologii, cum ar fi cinematograful tridimensional, dar toate acestea nu vor ajuta. Omul îşi pierde pur şi simplu interesul faţă de asta, ca o pisică, ei nu-i pasă de televizor, doar stă culcată pe el. În schimb, noi vom da mai multă atenţie societăţii, la ceea ce este în jurul nostru. Şi totul se întâmplă fiindcă dorinţa se schimbă. Nu putem să facem nimic pentru asta, fiindcă dorinţele sunt cele care motivează omul.

Asta desigur, nu se va întâmpla dintr-o dată. Astăzi încă putem promova consumul prin diferite „oferte speciale”. Totuşi, comparativ cu trecutul, lucrurile se schimbă. Rata de sinucideri şi divorţuri creşte, dezamăgirea şi disperarea se răspândesc. Este de fapt începutul unui nou curent. Omului încă îi trebuie, desigur, mâncare şi nevoile de bază, dar problema nu este în aceste lucruri, ci în dorinţele pe care le folosim incorect.

Într-un fel sau altul, dorinţa se schimbă foarte încet. Întrebarea este, de ce rămâne în urma schimbărilor externe paralele? De ce ne confruntăm cu probleme, precum criza, dacă putem în schimb să sărim la un nou nivel, printr-o schimbare rapidă a dorinţei noastre? Nu ar fi mai bine pentru oameni să treacă de la a fi consumator, la a face de bună voie mai multe activităţi sociale? De ce vor totuşi să cumpere ca înainte, deşi sistemul anterior se prăbuşeşte?

Motivul este că, în acest fel vor recunoaşte răul, aşa că, situaţia actuală va lăsa un gust amar. Altfel, ei vor găsi un vas, o dorinţă pentru altceva. Ei trebuie să simtă că sunt disperaţi – că lumea este plină şi în acelaşi timp goală. Dacă dorinţa anterioară pur şi simplu dispare, omul nu va învăţa lecţia de la ce a fost, şi nu va înţelege problema.

De aceea, dorinţa se schimbă mult mai încet decât condiţiile externe. Aceste condiţii trebuie să ne preseze şi, treptat, să ne aducă răspunsul corect.

Atunci apare educaţia integrală, cea care explică faptul că dorinţele în exces de la nivelul animal, adică nivelul de bază, nevoile raţionale, pot fi îndeplinite numai în contextul relaţiilor dintre oameni. Criza actuală este menită să arate omului că îşi poate satisface nevoile numai într-o formă nouă, integrală.

Prin asta, dorinţele lui nu sunt restricţionate ci, de fapt, se îmbunătăţesc şi se ridică la un nivel calitativ mai înalt. Atunci, el nu va rezolva ceva temporar, efemer, ci un lucru mult mai semnificativ emoţional. Omul se dezvoltă, devine sensibil, şi vrea să se bucure de alte experienţe, mai apropiate de spiritualitate.

Tocmai de aceea, criza actuală este dezvăluită cel mai intens în relaţiile personale, de familie, şi în educaţia copiilor.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 13/12/2012 „Înţelepciunea Cabalei şi Filosofia”