Viață nouă 254— Stereotipuri și judecată

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Tal Mandelbaum ben Moshe

Care este mecanismul care îi face pe oameni să-i eticheteze pe alții în funcție de aspectul exterior? Care este originea nevoii de a face comparații între oameni? Cum este posibil să facem față acestui fenomen?

Tendința de a eticheta totul este firească. Fără imagini interne nu pot absorbi realitatea. Ego-ul nostru ne obligă constant să comparăm oamenii: „El este mai mult; el este mai puțin.” Ne apropiem și ne depărtăm continuu de ceilalți. Avem o arhivă internă și fiecare lucru nou este absorbit în noi prin comparație cu imaginile existente. Ne este greu să ne conectăm cu oamenii din cauza stigmatelor, dar este necesar să înțelegem de ce natura ne-a creat în acest fel. Astăzi depind de alții și trebuie să mă ridic deasupra imaginilor.

Opinia societății poate schimba imaginile existente. În mod natural îi văd pe ceilalți ca fiind mai puțini decât mine. În atelierele de conexiune între diferite tipuri, putem învăța să nu invalidăm pe nimeni. Cât de mult depindem de această percepție egoistă disprețuitoare, în care ne raportăm la ceilalți în funcție de îmbrăcămintea lor? Cum putem dezvolta apropierea dintre noi și să ne simțim conectați? Depinde legătura inimilor noastre de caracterul unic al fiecăruia dintre noi? Cum ne putem completa unul pe altul pentru a deveni un întreg?

Când încetăm să mai vedem personaje diferite, în fiecare apare o dorință de conexiune. Doar vizitarea și familiarizarea cu sectoare care sunt diferite de tine, nu va ajuta. Mai degrabă este necesar să transcendem toate diferențele dintre noi. Stereotipurile personale ne deranjează și ne aduc eșecul în viață. Puteți scăpa de ele dacă importanța conexiunii cu ceilalți este ridicată deasupra importanței personale. Sentimentele personale negative sunt lăsate dedesubt și toată lumea se ridică la punctul de conexiune, la căldură și fericire. „Iubirea acoperă toate nelegiuirile” (Proverbe 10:12).

Din emisiunea KabTV „Viaţă nouă  254 – Stereotipuri și judecată”, 15/11/13

Acest rezumat a fost scris și editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce ar trebui să fac ca să fiu în pace?“

Putem atinge pacea ridicându-ne pentru a deveni oameni în sensul cel mai deplin al termenului. Cuvântul pentru „uman” în ebraică este „𝘈𝘥𝘢𝘮” și provine din aceeași rădăcină lingvistică cu termenul pentru „similar” („𝘋𝘰𝘮𝘦𝘩”). Înseamnă că o ființă umană este una care este similară cu Forța superioară a iubirii și dăruirii.

Ne naștem în lumea noastră opusă acelei stări, ca egoiști care acordă prioritate beneficiului personal în detrimentul celorlalți și al naturii. Cu cât ne dezvoltăm și creștem mai mult ca egoiști, cu atât ne abatem mai mult de la echilibrul cu natura, Forța superioară a iubirii și a dăruirii. Aceasta este cauza fiecărei probleme și crize pe care le trăim în viața noastră.

Atingerea păcii implică astfel să ne transformăm din a fi opuşi Forței superioare în a deveni similari ei, adică la a deveni o ființă umană, „𝘈𝘥𝘢𝘮”. Trecând prin această transformare liniștim apoi sistemul naturii în care existăm și în consecință problemele noastre dispar.

În afara abordării noastre egoiste față de realitate, natura este în pace, echilibrând între plus și minus, răi și făcători de bine, iar prin aceste două forțe creăm un echilibru între ele.

Dacă dorim să folosim ambele forțe pentru a ne apropia unul de celălalt și de Forța superioară a iubirii și dăruirii, atunci vom descoperi cum lumea în care trăim este într-adevăr pașnică. Totul depinde de o schimbare a atitudinii noastre unul față de celălalt.

Bazat pe videoclipul „Cum să fii în pace” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În întreaga lume de astăzi, în special în Europa de Vest se construiesc din ce în ce mai multe apartamente care sunt concepute pentru o singură persoană. Oamenii sunt mai puțin dispuși să se împovăreze cu o relație cu cineva și în schimb își planifică viața singuri. De ce se întâmplă asta?

Răspuns: În primul rând pentru că ne putem permite să ne asigurăm mâncare, produse alimentare, servicii, spălătorie etc. și să fim propriii noștri șefi.

Când trăiești cu altcineva și simți constant că lângă tine este cineva care te limitează, nu este pentru toată lumea. Doar dacă o persoană are o relație specială cu o altă persoană o poate îndura, se poate sacrifica și se poate limita pentru a-i face loc.

Dar astăzi oamenii nu sunt pe deplin pregătiți pentru asta. De ce să mă strecor în colțul propriului meu apartament pentru a face loc altuia? Trebuie să-mi imaginez clar ce pot obține din asta și de ce este mai convenabil pentru mine și așa mai departe.

Când oamenii au avut probleme în a cumpăra alimente, a le găti, a le răci sau a le încălzi, mai ales dacă aveau un copil au făcut compromisuri. O persoană modernă însă, îşi poate asigura tot ce este necesar.

KabTV „Cabala în lumea turbulentă modernă” 3/8/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De ce există diferențe în tendința oamenilor de a-i ajuta pe alții? Care sunt factorii care influențează comportamentul oamenilor față de mediul lor? Cum este legată aceasta de dezvoltarea ego-ului?

Orice comportament uman este rezultatul naturii umane. Indiferent de ce, oamenii lucrează întotdeauna în beneficiul lor. Chiar și faptele care par altruiste sunt motivate de egoism ascuns.

Oamenii sunt creaturi sociale. Educația cu privire la valoarea de a relaționa bine cu ceilalți și de a proteja mediul este deja necesară încă de la o vârstă fragedă. Dacă astăzi s-ar implementa un comportament politicos, ar deveni neplăcut pentru o persoană să gonească pe autostradă.

O persoană este o dorință de a se bucura; ego-ul este un mecanism care calculează costul versus beneficiu. Până acum am fost educați că merită să relaționăm bine cu mediul și cu ceilalți. Educația integrală mai avansată dezvoltă capacitatea unei persoane de a se simți dependentă și conectată cu toată lumea.

Există un proces profesional care se bazează pe îndrumarea experților în dezvoltarea integrală. Trebuie să ne întrebăm care este procesul prin care egoul unei persoane trece de la individual la general – de la „eu” la „noi” – astfel încât persoana să acționeze pentru binele tuturor. Oamenii blocați sunt construiți din același material ca toți ceilalți, dar în ei ego-ul este pur și simplu mai dezvoltat.

Când se formează o conexiune bună între oameni, aceștia încep să simtă o putere unică, suplimentară, împărtășită în ei. Dacă îi zâmbim cuiva, transmitem energie bună și o face și pe acea persoană să-și dorească să se comporte pozitiv. O persoană învață să se bucure de relația sa bună cu ceilalți. Acest lucru îl umple de satisfacție omului și îi dă puterea să continue. Toți suntem conectați. Când tratăm pe cineva agresiv, îl va face să relaționeze și el cu ceilalți în acest fel. Dacă nu îi tratez pe toți bine, provoc un rău ireversibil tuturor

Din KabTV “Viaţă nouă 253—De ce ajutăm” 15/11/13
Acest rezumat a fost scris și editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Comentariu: Dintr-o scrisoare:

Dragă Michael Laitman, vă cer sfatul. Ne-am crescut copiii, le-am dat totul, și au dispărut și nici măcar nu sună. Ei nu mai sunt în viața noastră. Soțul meu a început să dezvolte demență. Am grijă de el singură, cad literalmente de epuizare. nu mai am putere. Copiii noștri au plecat, copiii noștri ne-au abandonat.

De ce sunt atât de nerecunoscători? Ce am greșit? De ce nu le-am putut insufla un anumit respect de bază pentru noi?

Răspunsul meu: Nu vorbim despre respect de bază. Poate copiii sunt undeva departe, ocupați cu ceva, au familii, au de toate. Dar bătrânii cer îngrijire și atenție. Adică, înțeleg atât părinții cât și copiii.

Lumea modernă nu este făcută în așa fel încât să trăim împreună, mai multe generații sub același acoperiș. Nici măcar copiii nu atrag atenția, darămite bătrânii. Nu aștept nimic altceva de la lume. În niciun caz.

Poate că se va întâmpla ca oamenii să lucreze o jumătate de zi și să aibă mai mult timp și să dedice cu adevărat o parte din el părinților, o parte copiilor și o parte lor înșiși.

Întrebare: Vreţi să spuneţi că trebuie să ne înțelegem copiii care se îndepărtează de noi cu familiile lor?

Răspuns: Noi înșine le-am pregătit o astfel de viață.

Comentariu: Dar noi nu am trăit chiar așa; îmi amintesc.

Răspunsul meu: Nu am trăit așa pentru că eram într-o lume diferită.

Comentariu: Apropo, chiar dvs. aţi spus mereu că este bine când trei generații trăiesc împreună.

Răspunsul meu: Așa a fost, dar acum este imposibil. Deci, să nu mai vorbim despre fantezii.

Întrebare: Atunci întrebarea despre viitor este: la ce vom ajunge în acest fel?

Răspuns: Vom ajunge în punctul în care va trebui să reconstruim cu adevărat această lume pentru a o face mai umană.

Comentariu: Sunteți încă în favoarea acestor bune relații umane într-un fel sau altul.

Răspunsul meu: Toată lumea ar trebui să înțeleagă ce are de creat, ce fel de lume vrea să vadă. Dar desigur acest lucru încă nu se va întâmpla azi sau mâine.

Întrebare: Ce ar trebui să pătrundă o persoană? Ce fel de lume ar trebui să vrea să creeze?

Răspuns: O persoană trebuie să fie impregnată cu dorinţă, compasiune, iubire și preocupare față de ceilalți, despre alții în general și nu numai despre rudele lor.

Când va înțelege întregul sistem la care trebuie să participăm cu toții, atunci împreună cu alții, cu străini va putea crea astfel de sisteme de interacțiune, de sprijin pentru sugari, copii, tineri și așa mai departe, până la bătrâni și toți ceilalţi, unde toată lumea se simte bine.

Întrebare: Tocmai ați spus o frază cheie. Aţi spus că o persoană ar trebui să înțeleagă în general acest sistem în care existăm. Atunci va începe totul să se încadreze la locul lui?

Răspuns: Da, desigur.

Comentariu: Acesta este cel mai important moment! Nu înțelegem asta strategic.

Răspunsul meu: Nu, nu ne putem reprezenta această imagine pentru noi înșine.

Comentariu: Putem spune că lumea este interconectată, dar nu putem realiza această imagine. Dar lumea este așa.

Răspunsul meu: Lumea este așa.

Comentariu: Și aceste conexiuni sunt bune.

Răspunsul meu: Aceste conexiuni sunt bune și nu se termină în această lume! Ele continuă în lumea următoare! Prin urmare, în plus trebuie să înțelegem unde suntem și cum suntem incluși unul în celălalt, unde are loc între noi o astfel de combinaţie încât nu putem scăpa nicăieri, trebuind să avem o atitudine bună unul față de celălalt tot timpul.

Întrebare: Plec și mă întorc, plec iar și mă întorc. Toate acestea au loc în acest sistem?

Răspuns: Da, totul este în acest sistem. Aceasta se numește că nu există moarte, așa cum o ştim și totul este infinit.

Comentariu: Este frumos! Aș vrea ca oamenii să înțeleagă asta!

Răspunsul meu: Nu este nevoie, este foarte greu.

Întrebare: Dar vom ajunge la această înțelegere?

Răspuns: Da. Dar trebuie să fim pregătiți pentru asta, și pe de altă parte trebuie să fim pregătiți să o facem și să înțelegem că va fi mai bine pentru noi. Nu ar trebui să privim asta ca pe o responsabilitate uriașă.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 31/7/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Există vreun beneficiu în introspecție?“

Dacă trecem printr-o introspecție care are ca scop îmbunătățirea conexiunii noastre unul cu celălalt într-o manieră integrală, atunci există într-adevăr un mare beneficiu pentru introspecție.

De exemplu dacă ne gândim: „Când vom putea să ne pese de toți oamenii din lume, așa cum ne pasă de familia noastră unită?” atunci o astfel de introspecție ne aduce mai aproape de echilibrul cu legile integrale ale naturii.

Nu înseamnă că ne gândim că toată lumea are exact aceleași sume de bani și active. Nu putem face astfel încât fiecare persoană să aibă, să spunem o mie de dolari și să termine cu controlul nostru. În schimb trebuie să ținem cont de cerințele, nevoile și stările fiecărei persoane.

Trebuie să ne pese de întreaga lume în mod similar cu modul în care o familie care funcționează bine discută despre cum să-și aloce resursele fiecăruia dintre membrii săi în funcție de cerințele, nevoile și stările lor respective. Dacă ne pasă de umanitate în acest fel, atunci nu ar mai fi loc pentru tot felul de crize și dezastre pe care le primim de la natură, pentru a ne trezi la conexiunea noastră global-integrală.

Ar putea suna ca o abordare socio-economică, nefiind la îndemâna unei persoane obișnuite. Adică, cum ar putea o singură persoană să afecteze modul în care fiecare persoană primește un buget și provizii pentru viața lor? Dar este mult mai mult decât atât, este o formă integrală de introspecție, care trebuie să ruleze constant în cadrul sistemului general în care trăim.

Cu toții suntem membri ai umanității, iar umanitatea trebuie să se autoanalizeze în mod constant despre ea însăși, așa cum o facem în familiile noastre. Dacă extindem grija continuă pe care o avem pentru cerințele, nevoile și stările familiilor noastre la nivelul umanității în ansamblu, atunci vom începe să descoperim conexiunea noastră mult mai profundă „ca un om cu o singură inimă”, ca o parte integrantă comună unui singur sistem. Mai mult, printr-o astfel de introspecție continuă care ne sporește grija față de umanitate, vom atrage forța pozitivă care există în natură în conexiunile noastre – o forță care are puterea de a ne conduce viața într-o stare de armonie completă, echilibru și pace.

Inimile noastre, adică dorințele noastre sunt în prezent foarte mici. Ne naștem cu dorințe pentru beneficiu personal și creștem crezând că modul nostru egoist de a ne bucura în beneficiul nostru în detrimentul celorlalți este tot ceea ce avem în viață.

Dar există o modalitate de a ne extinde inimile, adică dorințele noastre, de a-i include pe toți în interior.

Deocamdată, în mare parte simțim doar propriile noastre nevoi și pe cele ale familiilor noastre și nu ne putem raporta la nevoile altora așa cum o facem cu ale noastre. Dar dacă creăm sisteme de sprijin pentru a conduce o introspecție a modului de creștere a grijii în societatea umană, ceea ce ne va conduce la o conexiune armonioasă, atunci ne vom apropia de o formă mult mai completă de conexiune care este în echilibru cu legile integrale ale naturii. .

Vom experimenta apoi natura ca prietenoasă și caldă, pentru că atunci am intra într-un anumit nivel de congruență cu natura, ca un singur sistem interconectat, interdependent și integral.

Bazat pe videoclipul „Un ghid pentru introspecție” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Ben White pe Unsplash

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: „Ce este iubirea necondiționată? Cum și de ce dăunează atât părinților, cât și copiilor?”

Răspuns: Pentru că iubirea absolută nu educă copiii. Copiii trebuie să înțeleagă că există anumite condiții pentru manifestarea iubirii. Și părinții ar trebui să simtă și un fel de reciprocitate din partea copiilor lor: corect-greșit, corect-incorect, față de ei înșiși-dincolo de ei înșiși și așa mai departe, astfel încât să existe un fel de contacte corecte, contacte reciproce între ei. Și nu doar „te iubesc” și asta este tot.

Poate exista o astfel de atitudine față de un copil, dar nu și între adulți. Chiar și atunci când copiii cresc, ar trebui să existe relații reciproce construite pe atracție și respingere, morcovul și bățul. Copiii trebuie să înțeleagă că li se permite să se comporte într-un anumit fel și nu să se comporte în alt fel, că există recompensă și pedeapsă.

Întrebare: Atunci când se spune că un copil a fost crescut în iubire, dezvoltat  în iubire, ce înseamnă asta în opinia dvs.?

Răspuns: După părerea mea, un copil creşte în iubire atunci când înțelege pentru ce este recompensat și pentru ce este pedepsit. Asta se numește în iubire.

Întrebare: Și dacă este în iubire absolută?

Răspuns: În iubire absolută, un copil va fi infirm. Nu va putea trăi cu alți oameni și îi va fi foarte greu să existe în lume. Va fi răsfățat atât de mult încât nu va fi bun de nimic. Drept urmare, nu va avea prieteni și rude. Nu știu dacă va putea avea o familie.

Întrebare: Puteți explica de ce?

Răspuns: El nu simte că datorează ceva cuiva și nu va percepe corect atitudinea oamenilor față de el. La urma urmei, el trebuie să trăiască în lumea în care este conectat cu alți oameni prin primire și dăruire, dar nu este pregătit pentru asta. Din această cauză, va fi doar o persoană nefericită. El va fi respins, oamenii nu vor putea interacționa cu el și el nu va putea interacționa cu ceilalți. Îi va fi foarte greu să nu se simtă unic.

Întrebare: Ce este educația corectă?

Răspuns: Educația adecvată este o atitudine echilibrată față de copil din partea părinților săi, care se bazează pe două linii: recompensă și pedeapsă, milă și severitate.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 17/7/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Uneori mă uit la dvs. și am impresia că deja v-aţi săturat să faceţi apeluri constante către umanitate să urmeze calea cea bună.

Răspunsul meu: Nu văd un sfârșit. Văd că numai loviturile bune ne vor transforma în oamenii potriviți.

Uneori sunt interioare, alteori externe, indiferent de ce fel, principalul lucru este că au efect. Dacă loviturile interioare nu ajută, atunci intră în joc cele externe. Și astfel, treptat, o persoană crește.

Întrebare: Nimeni nu poate scăpa de asta?

Răspuns: Acesta este un proces natural. Dar există în el forme dezirabile și altele de nedorit. Există două căi paralele: calea luminii când o chemi asupra ta însuți cerând ca ea să te schimbe, și calea suferinței când ești condus înainte cu un „băț către fericire” ca un copil obraznic până când devii mai deștept și începi să ceri tu să fii schimbat.

Dar cât timp trece înainte ca aceste lovituri să schimbe o persoană?

KabTV “Am primit un apel. Oameni nemiloşi” 17/9/11

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care credeţi că este funcția persoanelor cu autism în lumea în care trăim “

Sufletul uman este un fenomen divers și pe mai multe niveluri.

Înțeleg că există clasificări ale autismului în funcție de diverse semne externe și interne și de utilizarea testelor pentru determinarea fenomenului. Cu toate acestea în percepția mea asupra umanității și a realității în general, nu aș considera persoanele autiste separate de ceilalți, pentru că toți suntem autişti într-o anumită măsură.

Într-un fel suntem normali, într-un fel genii și într-un fel proști, țărani, muncitori, liberi, stăpâni și servitori. Cu alte cuvinte găsim totul în fiecare, în diferite combinații.

Funcția persoanelor cu autism în lume depinde de încorporarea lor în mediile lor sociale respective, deoarece mediul nostru este de o importanță primordială în diferențierea fiecărei persoane de ceilalți. Cred că pur și simplu încă trebuie să găsim metoda optimă prin care să putem conecta persoanele clasificate drept autiste cu toți ceilalți.

Autismul este o problemă socială a relației cu mediul înconjurător. De exemplu, dacă un copil autist se află într-un mediu susținător și încurajator – un grup sau prieteni care organizează interacțiuni de susținere și încurajare cu copii mai mari care știu să se comporte bine – atunci sunt sigur că este posibil să scoatem copilul din orice stare, deoarece influența mediului, în special asupra persoanei autiste, produce un efect imens.

Nu cunosc medicamentele pe care le folosesc specialiștii, dar în percepția și înțelegerea mea o influență de susținere și de încurajare care este orientată spre un scop – nu numai asupra unui copil, ci asupra oricărei persoane – este capabilă să scoată persoana din orice stare. Poate face autistă orice persoană normală și invers.

Bazat pe emisiunea „Ultima Generaţien” din KabTV cu cabalistul Dr. Michael Laitman pe 7 iulie 2015. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman. Fotografie de Ross Sneddon pe Unsplash.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Ați menționat odată că adevărul este susținut de un număr mare de oameni.

Răspunsul meu: Orice minciună care este susținută de o multitudine de oameni devine adevăr pentru ei, chiar dacă nu are o legătură reală cu adevărul real sau cu ceea ce poate fi fapt. Omenirea are multe astfel de concepții greșite.

Suntem ca niște insecte mici pe o planetă mică într-o galaxie mică, undeva la periferia universului. Nu știm nimic despre nimeni şi nimic. Pur și simplu manipulăm puțin natura și deja am distrus-o. Ne-am săpat singuri o groapă în care nu mai dorim nimic. Deci nu are rost să vorbim despre vreun adevăr. Ce adevăruri există? Totul este raportat la o persoană, așa cum își imaginează ea.

Dacă vorbești cu astrofizicieni sau specialiști în fizica cuantică, adică cu oameni care studiază în profunzime materia, ei vor spune lucruri cu care omul obișnuit nu ar fi de acord. Ei consideră deja că nu există timp, spațiu, mișcare și că universul nostru nu este ceea ce pare, că este pliat, holografic și că omul nu este deloc așa cum se simte și se percepe pe sine.

În principiu avem în prezent o imagine de tranziție complet distorsionată. Suntem într-o tranziție de fază, într-un punct de bifurcație în care ni se întâmplă tot felul de fenomene inexplicabile și nu știm ce să facem cu ele.

Și care este adevărul aici? De fiecare dată când facem greșeli căutăm din nou adevărul și acceptăm din nou ceva ca adevăr doar pentru a descoperi că nu este exact. Totul este relativ și așa ar trebui să fie!

Principalul lucru este ca o persoană să nu fie niciodată înșelată de credința că a prins adevărul de coadă și acum este absolut. Nimic nu este absolut în lume pentru că înțelegerea noastră, percepția noastră, este doar o reflectare a schimbărilor noastre interne: ne simțim pe noi înșine și nu universul, nu cosmosul.

Simțindu-ne pe noi înșine, vedem în mod constant o varietate de imagini complet diferite, deoarece noi înșine ne schimbăm și suntem în proces de evoluție pe care nu îl înțelegem.

Acum trecem și noi printr-o etapă foarte serioasă de evoluție. Cum ne vom percepe după ce trecem prin această stare nu se știe, dar va fi complet diferit. Mulți oameni de știință vorbesc deja despre asta. Vom percepe lumea nu individual, ci printr-o lentilă colectivă, în general. Și se va simți complet diferit.

KabTV “Am primit un apel: Unde este adevărul?” 27/8/11

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→