Category Archives: Criza, globalizare

Medium: “Abuz în îngrijirea copiilor: Oglinda societăţii secolului 21?”

Portalul Medium a publicat noul meu articol: “Abuz în îngrijirea copiilor: Oglinda societăţii secolului 21?”

Ne dezgustă când auzim despre o altă poveste legată de abuzul îngrozitor în îngrijirea copiilor, precum lucrătorii abuzivi în îngrijirea copiilor care au fost arestaţi săptămâna trecută, atât în Israel cât şi Arkansas.

Pe cât este de neconceput, abuzul în centrele de îngrijire ale copiilor apar ca fiind sistematice şi la scală mare. Datele adunate din 39 de state din SUA, arată, de exemplu, că 5.321 de îngrijitori de copiii au fost găsiţi ca fiind abuzivi. În Israel se depun eforturi pentru a împinge legislaţia ca să ceară tuturor grădiniţelor să instaleze camere de supraveghere, deoarece părinţii au realizat că nimeni nu le poate garata siguranţa copiilor lor.

Dar ce îi face pe aceia pe care îi angajăm să aibă grijă de copiii noştri să se comporte într-un mod atât de monstruos? Şi cum putem constrânge acest fenomen atunci când nu avem controlul asupra a ceea ce se întâmplă în centrele de îngrijire?

Este dificil de înţeles, însă aceste incidente îngrozitoare dezvăluie inima rece, de piatră, care bate în fiinţa umană. Atunci când ego-ul ne copleşeşte, el ne inundă cu asemenea grade înalte de agitaţie şi furie, care îi învinge pe toţi, făcându-ne să rănim pe oricine în calea noastră, chiar şi un bebeluş neajutorat.

Şi cât despre copiii mici care nu se pot exprima bine, nu este nimic ce poate să împiedice monstrul să iasă afară. De asemenea, datele arată că grupul de vârstă care este cel mai probabil să fie abuzat este între 0 şi 3 ani.

“Ce fel de monstru poate face asta?”

“Dacă eu aş fi văzut un asemenea videoclip online”, a spus profesoara de grădiniţă israelită când i s-au arătat înregistrările comportamentului ei abuziv, “Aş întreba: ce fel de monstru poate face asta?”

Evident nu putem să vedem propriile noastre greşeli în momentul adevărului. Inima de piatră ne orbeşte şi ne şterge simţul de vină, făcându-ne să ne pierdem simţurile fără să fim conştienţi.

Astfel, chiar dacă am pune camere peste tot – nu am rezolva problema rădăcină. Monstrul stă în fiecare îngrijitor şi, de fapt, în fiecare dintre noi. Întrebarea este, cine trezeşte monstrul din somnul său?

Putem cu uşurinţă să dăm vina pe acei indivizi pentru acţiunile lor abuzive şi cu siguranţă ar trebui să îi oprim să continue. Însă acestea sunt numai nişte rezultate care ies la suprafaţă. Monstrul care se trezeşte este o boală socială, care a fost incubată vreme de decenii şi erupe din ce în ce mai mult în vremurile noastre.

Cum am ajuns aici

Până la mijlocul secolului 20 creşterea copiilor a fost complet diferită de cum suntem obişnuiţi acum şi, totuşi, mai aproape de dezvoltarea noastră naturală ca fiinţe umane. Mamele obişnuiau să aibă condiţii mai bune pentru creşterea copiilor şi pentru a avea grijă de bunăstarea lor. Iar ele erau recunoscute, din punct de vedere social, pentru asta.

Apoi a venit revoluţia industrială, alături de interesele puternice care au căutat să modifice ordinea socială de dragul profitului. S-au depus eforturi pentru a atrage femeile în forţa de muncă, legându-se de ideile liberale ale emancipării femeilor şi a statutului lor egal în societate. Aceasta a fost aşa pentru a maximiza producţia şi consumul la un nivel pe care lumea nu l-a mai văzut anterior.

Societatea de consum rezultată a fost concepută pentru a prăda resursele planetei aşa încât să orienteze viaţa umană în jurul excesului de material. Gradual, oamenii au îmbrăţişat un nou stil de viaţă, care şi-a reconturat ordinea socială şi unitatea familiei.

Totuşi, aşa cum ne dezvăluie studiile despre fericire, nici noi, nici puţinii bogaţi, nu găsesc cu adevărat nicio satisfacţie reală şi confort în cazul goanei ciclice după achiziţiile materiale.

Rezultatul? O societate unde bebeluşii, smulşi de la mamele lor şi aruncaţi în mâinile unei dădace, care, de asemenea, concurează în cursa materială. O societate “liberă” unde totul este permis, unde graniţele sunt neclare. O societate unde conexiunea naturală dintre părinte şi copil a fost compromisă şi devalorizată semnificativ. O societate unde poate să erupă egoul monstruos, fără rezerve, chiar şi faţă de bebeluşii neajutoraţi.

Copiii noştri au nevoie de o revoluţie socială

Aşa că, ce vom face în legătură cu asta? Cum vom preveni în viitor incidente similare? Cum vom vindeca boala din societatea noastră?

Atâta vreme cât eşuăm să lucrăm spre o schimbare fundamentală a valorilor sociale, cu toţii putem să pledăm vinovaţi pentru abuzul din centrele de îngrijire a copiilor.

Aceasta nu este o strigare să mergem înapoi în timp. Din contră! Este o chemare de trezire, pentru că următoarea revoluţie să se petreacă. La fel cum revoluţia industrială ne-a condus spre un stil de viaţă material – următoarea revoluţie trebuie să ne înveţe să ducem un stil de viaţă social.

Întâi, noi trebuie să reprioritizăm educaţia. Ar trebui să devină cea mai valoroasă profesie din societate. Un educator trebuie să primească recunoaşterea socială, alături de condiţiile pentru a menţine integritatea profesională. Trebuie să alegem îngrijitori care şi-au dovedit pasiunea lor pentru a ne creşte copiii, care vor căpăta o înţelegere mai profundă a naturii umane şi care vor fi instruiţi în mod considerabil pentru a aplica în orice situaţie cumpătarea şi controlul de sine.

Acestea sunt doar câteva precondiţii pentru orice educator care lucrează împreună cu copiii. Însă, adevărata revoluţie se va întâmpla atunci când noi, adulţii, vom sta împreună în cercuri, la fel ca la grădiniţă şi să cultivăm fiinţă umană din interiorul nostru, împotriva monstrului care ar putea să se trezească.

Când vom redefini scopul vieţii, vom înlocui cursa goanei materiale cu o sensibilitate crescătoare faţă de conexiunea umană profundă a noastră, ceea ce ne va oferi un nou sens al scopului şi al împlinirii.

Înţelepciunea Cabala începe să fie revelată în mod special în timpurile noastre, este concepută pentru a pune lumina pe conexiunile umane naturale dintre oameni, pentru ca acestea să ne ajute și să le dezvoltăm până la ultimul nivel: descoperirea sistemului de conexiuni care ne leagă pe toţi împreună, ca o singură familie.

O viaţă nouă nr.1010 – Loialitatea

 

O viaţă nouă nr. 1010 – Loialitatea
Dr. Michael Laitman în conversaţie cu Oren Levi şi Yael Leshed-Harel

Rezumat

În viitor, loialitatea va ajunge la un nivel neglijabil, pentru ca noi să căutam singura putere pe care este posibil să ne bazăm. Oamenii nu pot fi învinuiţi pentru că le lipseşte loialitatea, deoarece noi toţi acţionam în funcţie de tendinţele noastre egoiste moştenite. A fi loial caracteristicilor Creatorului, oferă omului siguranţă şi-l face mai puternic, mai măreţ şi întreg. Loialitatea faţă de Creator nu se va disipa, deoarece dorinţa de a dărui bunătatea nu vine pe seama altora şi, prin urmare, este în continuă creştere.

Din emisiunea de pe KabTV “O viaţă nouă #1010 – Loialitatea” 5/13/18

 

O viaţă nouă nr.1009 – Educaţia pentru o imaginaţie sănătoasă

O viaţă nouă nr. 1009 – Educaţia pentru o imaginaţie sănătoasă

Dr. Michael Laitman în conversaţie cu Oren Levi şi Tal Mandelbaum ben Moshe

Rezumat

Educaţia copiilor ar trebui să includă discuţii despre Creator, ca forţă generală a naturii şi despre cum să ne apropiem de Creator atunci când ne apropiem între noi, cât şi despre cum să facem diferenţierea dintre acest adevăr şi imaginaţie. De exemplu, dacă ar fi expuşi copiii la un conţinut în care ar vorbi nivelele realităţii mineral, vegetal şi animal, părinţii ar trebui să le explice că asta nu se întâmplă în realitate. Copiii ar trebui să fie protejaţi de părinţii iubitori, care evita să vorbească despre moarte, deoarece ei nu pot accepta asta. O imaginaţie sănătoasă se învârte în jurul imaginii unui viitor bun pentru oameni şi pentru societate, în general.

Din emisiunea de pe KabTV “O viaţă nouă #1009 – Educaţia pentru o imaginaţie sănătoasă” 5/8/18

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download

Viață nouă nr.40 – Cheia unei bune relații este concesia reciprocă

Rezumat

Iubirea este construită deasupra diferențelor, prin concesii reciproce conștiente. A fi conectat, înseamnă că fiecare partener acceptă ceea ce este important celuilalt, ca și cum ar fi propria lui dorință. Când avem atitudinea corectă față de partenerul nostru, obținem noi discernăminte și ne transformăm simțirile. Cuplurile pot descoperi că acesta este secretul vieții. Ei pot obține o nouă eră în viețile lor, o nouă dimensiune a percepției lor, ca fiind un cuplu, dar și cu un nou mod de percepție al lumii întregi.

Din KabTv „Viață nouă” nr.40 – Cheia unei bune relații este concesia reciprocă – 25/07/12

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download

Viață nouă nr. 41 – Motivul căsătoriei: a iubi iubirea prin împlinirea dorințelor celorlalți

Rezumat

Adevărata iubire permite unei persoane să se conecteze la eternitate. Prin ieșirea din noi, înșine, făcând concesii unul altuia și îmbrăcând dorințele și gândurile partenerului nostru, devenim din nou un singur corp, la fel ca Adam și Eva. Vedem o lume opusă, adică o lume care există peste ego-ul nostru. Aceasta este o lume nouă, în care nu putem fi răniți. Dacă definim relațiile de cuplu, ca fiind un laborator de auto-dezvoltare ca ființe umane, ca o rampă de lansare spre o nouă viață, atunci avem un motiv bun să ne conectăm.

Din KabTv „O viață nouă” #41 – Motivul căsătoriei: a iubi iubirea plin împlinirea dorințelor celorlalți – 26/07/12

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download

 

Medium: „Cadrul ideal pentru o existență fericită”

„Medium” a publicat noul meu articol “Cadrul ideal pentru o existență fericită ” 

Cum să fii fericit a devenit un algoritm greu de descifrat. Asta pentru că folosim formula greșită? Împlinirea nu depinde de bani, putere sau noroc, ci de relații umane pozitive. Acesta este principiul cursului de fericirie predat la Yale și Stanford, curs devenit deja cel mai popular din istoria ambelor universități.

Cursul este bazat pe psihologia pozitivă. El afirmă că nivelul nostru de bucurie în viață este determinat de calitatea interacțiunii noastre cu ceilalți. În fapt, oamenii sunt mult mai satisfăcuți într-un mediu în care predomină solidaritatea, sprijinul și sentimentul de apartenență. În contrast, competiția pentru a domina și a fi deasupra celorlalți pune omul sub un stress constant, sub presiune și în izolare.

Asta explică de ce oamenii, care par să aibă totul, suferă de depresii severe până la punctul în care unii chiar își iau viața. Recentele sinucideri ale designer-ului american Kate Spade și a personalității de televiziune Anthony Bourdain exemplifică această situație. Ca un efect contagios, la câteva zile după moartea lor, apelurile de la numerele de telefon de la liniile de criză din SUA au crescut cu 65%, iar volumul apelurilor de urgență a crescut cu 116%.

Per total, în jur de 800.000 de oameni mor în fiecare an prin sinucidere, cam o persoană la fiecare 40 de secunde, după Organizația Mondială a Sănătății. Aceste statistici arată că lipsa de împlinire a ajuns la proporții epidemice. Atribuirea acestei situații la condițiile externe ar fi o explicație simplistă. Omul poate trăi în mijlocul pădurii, într-o cabană și să se simtă fericit sau poate avea un apartament luxos într-un zgârie-nori și, totuși, să se simtă mizerabil și singur. Care este factorul cheie care face diferența dintre cele două stări? Este influența mediului!

Ceea ce ne distinge de alte specii este aspectul social. Suntem sculptați și influențați de ceea ce ne înconjoară în fiecare moment al vieții noastre, prin familie, prin muncă, prin mass-media. Omul poate fi asuprit sau ridicat de mediu, depinzând de cum absoarbe el o astfel de influență.

O societate egalitară, bazată pe solidaritate, în care fiecare se îngrijește de celălalt – primește cât de mult are nevoie și muncește pentru binele tuturor – este un cadru ideal pentru o existență fericită a oamenilor și este un teren solid pentru un viitor înfloritor al copiilor.

Din contră, căutarea noastră egoistă și agresivă a bogăției, onoarei, cunoștințelor și a puterii, nu poate fi o sursă a fericirii. Asta din cauză că, în momentul în care umplem acele dorințe, apare o nouă cerere, lăsându-ne din nou nesatisfăcuți. Prin urmare, bucuria supremă poate fi numai la nivelul de deasupra interesului individual și al fericirii individuale, prin construirea unei structuri sociale coerente, care să influențeze pozitiv pe fiecare membru al societății.

Așa cum scria cabalistul Rav Yehuda Așlag în ziarul „Națiunea”:

„Este necesar ca fiecare națiune să fie puternic unită în interior, astfel încât toți indivizii din ea să fie atașați unul de celălalt prin iubire instinctivă. În plus, fiecare individ ar trebui să simtă că fericirea națiunii este propria lui fericire, iar decadența națiunii este decadența proprie … Aceasta înseamnă că oamenii acelei națiuni, care simt acea armonie, sunt cei care fac națiunea, iar măsura fericirii națiunii și durabilitatea ei sunt măsurate prin calitatea lor”.

Dar, sistemul nostru educațional actual și mediul respectă concurența și realizările în câștigul personal, chiar dacă este în detrimentul altora. Aceasta ar putea fi descoperirea cea mai importantă pentru studenții de la Yale și Stanford: că este naiv să credem că ceva se va schimba, dacă vom continua să fim controlați de natura noastră egoistă.

De aceea, chiar și cea mai prestigioasă instituție nu ne poate învăța cum să fim fericiți. Soluția ar fi înscrierea întregii societăți la studii despre fericire, dar situația actuală este oarecum confortabilă social-politic, mesajul de bază pe care îl expune fiind aceea că omul este produsul mediului înconjurător.

Dar, de la o suferință la alta, de la criză la criză, de la disperare până la durere, întreaga societate va deveni treptat conștientă de starea actuală de rău. Apoi va descoperi calea Cabalei, aleasă de indivizii unici, „desprinși” de valorile întortocheate ale societății, care vor pune în aplicare un proces de transformare, prin care se încurajează legăturile strânse de unitate și iubire, menționate mai sus, în care se află fericirea.

Cabala este o metodă de construire a societății umane unită și fericită. Este metoda care predă valorile necesare existenței într-un cadru social sănătos, care ne învață cum să ne raportăm la ceilalți într-o formă echilibrată. Mai mult, ea ne învață, pas cu pas, procesul de conectare pozitivă, prin care să atargem Forța care locuiește în Natură și care poate schimba natura umană. Astfel, omul va învăța să nu aspire numai la împlinirea și fericirea personală, ci si a celorlalți. Va fi construită atunci o societate umană armonioasă, în care fiecare va asigura fericirea celorlalți.

Într-o astfel de societate, modul de măsurare al fericirii individuale va fi simplu: un om a cărui fericire și emoții pozitive izbucnesc permanent – de la individ către ceilalți și de la ceilalți către individ – este un om fericit și satisfăcut. Atunci vom absolvi cu toții, cu onoruri, Universitatea vieții.

Viață nouă nr. 1008 – Puterea imaginației

Rezumat

Imaginația este dată omenirii pentru ca astfel să ajungă la ultima etapă a dezvoltării și să descopere forța înaltă prin care să se conecteze unii cu alții. Deși imaginația este o deviație de la realitatea adevărată, când este folosită într-un mod pozitiv, ea poate fi un stimul pentru înălțarea la această nouă realitate. Forma viitoare a tuturor invențiilor și a descoperirilor se datorează forței imaginației. Scopul Creației este ca oamenii să se dezvolte la o stare dincolo de orice imaginație numită „Lumea Infinită” (Lumea de Ein Sof).

Din KabTv „O viață nouă” #1008 – Puterea imaginației din 8/05/18

Viață nouă nr. 987 – Arta Spirituală

Dr. Michael Laitman în discuție cu Oren Levi și Yael Leșed Harel

Rezumat

După Înțelepciunea Cabalei, arta spirituală este inspirată de „Reșimo de Hidlabșut” (gena spirituală a îmbrăcăminții) sau nivelul realității care nu a fost încă sculptat în formă. Un artist spiritual se anulează pe sine pentru a obține cel mai înalt nivel de percepere al Creației. El încearcă să fie precum Creatorul exprimând iubirea și dăruirea pentru ceilalți oameni. Arta spirituală învață oamenii cum să se conecteze unul cu altul și astfel să descopere forța iubirii.

Din KabTv „O viață nouă” #987, Arta spirituală din 27/03/18

Viață nouă nr. 1005 – Abordarea corectă a vieții – Partea 2

Rezumat

Abordarea corectă a vieții înseamnă descoperirea secretului ei, adică forța iubirii și a dăruirii. Înțelepciunea Cabala ne învață cum să descoperim această forță prin conectarea cu ceilalți oameni în timpul vieții noastre. Prin unitatea noastră este revelată cea mai înaltă Forță. Aceasta este o abordare diferită față de celelalte abordări, fiindcă ne învață că totul este pentru „ceea ce este cel mai bun” și că „totul înseamnă o lecție”. Odată cu descoperirea Creatorului, omul înțelege ce acționează în el, încotro este condus și cum să aibă o legătură permanentă cu Creatorul.

Din KabTv „O viață nouă” nr. 1005 „Abordarea corectă a Creatorului” din 29/04/18

 VideoPlay Now | Download  AudioPlay Now | Download

Cupa Mondială FIFA

De pe pagina de Facebook Michael Laitman din 14.06.2018

Cupa Mondială FIFA 2018 începe în această seară cu un meci între Rusia şi Arabia Saudită, începe o lună de victorii şi pierderi, care se va încheia cu o singură echipă, dintr-o singură țară, care va fi declarată campioana lumii la fotbal.

Fără îndoială este o lună plină de bucurie şi entuziasm pentru milioana de persoane din jurul lumii, care vor sta în fata televizoarelor lor cu plasmă, cu o bere în mână. Îmi aduc aminte când mă plimbam cu profesorului meu, Rabash, în apropiere de stadionul de fotbal Ramat Gan, el obişnuia să spună că este un loc respectabil deoarece oferă oamenilor o senzație a bucuriei şi a mulţumirii în viaţă.

Deci, pentru o lună, cupa mondială adaugă o atmosferă globală conştientă în umanitate, ajutând mulţi oameni de pe glob să se simtă cumva conectaţi, în timp ce toţi sunt lipiţi de ecranele lor, ca unul.

Dar în afara stadionului şi departe de camere, partea întunecată a acestui eveniment devine violentă. Drogurile, pariurile si mafia îşi joacă rolul din spatele scenei. De asemenea, apare ostilitatea, rasismul şi violenta extremă printre huligani. Şi nu uitaţi de miliardele de dolari implicaţi, împreună cu publicitatea, agenţii, politicienii şi multă corupţie.

Astfel, în acelaşi mod în care cupa mondială aduce umanitatea împreună, ea de asemenea reflecta blestemul umanităţii.

Dacă ne dorim cu adevărat că acest eveniment să facă bine umanităţii, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să scoatem din el motivul profitului. De exemplu, prin direcţionarea veniturilor spre cauzele sociale precum ajutorarea nevoiaşilor, în medicină sau educaţie.

Dar, de asemenea, se construieşte şi ostilitatea în competiţia în sine. Ei spun că a început în Grecia antică, cu scopul conexiunii dintre ţări, însă eu nu văd că acesta este scopul pe care îl serveşte astăzi.

Ideal, sporturile noastre ar trebui să angajeze competiţia pozitivă pentru a promova un simţ mai mare de unitate atât în jucători cât şi în spectatori, prin demonstrarea conexiunii şi prin practicarea colaborării. Ar trebui să fie o experienţă foarte educativă.

De exemplu, ce ar fi dacă echipelor li s-ar da o minge, iar scopul să fie să o menţină în aer, să o paseze în mod dinamic între toţi jucătorii? Ce ar fi dacă mulţimea ar aplauda succesul colectiv global, în loc de triumful naţiunii lor asupra altora?

Dacă am continuat și am dezvoltat acest tip nou de sport, am reușit să obținem câteva puncte majore pentru unitatea globală.