Intrebare: Care este punctul care apare in inima, in dorinta goala a acestei lumi?

Raspunsul meu: Toate dorintele unei persoane sunt numite inima sa. Punctul din inima este conectarea pe care initial inima a a vut-o cu alte inimi, si care a ramas de la spargerea dintre noi. Odata am fost toti conectati prin dorintele noastre si inimile noastre in sistemul Adam. Dar aceste conexiuni reciproce intre noi au disparut si au ramas doar cioburile sparte.

Cand eram conectati impreuna, noi formam un vas spiritual, o dorinta unificata umpluta cu Lumina. Cand conexiunea dintre noi a fosta taiata, Lumina a disparut. Lumina care a disparut trebuie sa se intoarca si sa refaca conexiunea initiala, determinandu-ne sa daruim unul altuia, sa ne reintoarcem la Sursa. De aceea este numita Lumina care se intoarce la Sursa, la bunatate. Ne intoarce pe noi la o conexiune reciproca care este numita bunatate.

Aceasta conexiune este Creatorul. El este prezent in conexiunea dintre noi, in timp ce dorinta in sine(inima) este doar o problema de creatie. Nu se schimba. Poate fi mare sau mica, dar fara deosebire, starea noastra depinde de gradul conexiunii dintre noi.

De acum, nu toata lumea simte acest punct in inima. Dorintele noastre egoiste trebuie sa se dezvolte la un anumit nivel pentru ca punctul din inima sa iasa la suprafata. Prima data, dorinta simte goliciunea din aceasta lume, si apoi se reveleaza ca aspiratie interioara pentru o realizare diferita. Aceasta realizare sau Lumina nu este prezenta in dorinta, dar straluceste din afara. De aceea este numita Lumina Inconjuratoare.

Din partea 4 Lectia Zilnica de Kabbalah 30.06.10, Introducere la cartea Copacul Vietii

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem tinde spre daruire daca noi nu percepem spiritualitatea si nu avem o viziune clara a scopului, a obiectelor spirituale, si a formelor? Cum pot tinde si cum ma pot indrepta spre ele fara a gresi?

Raspunsul meu: Aceasta ar fi corect daca vorbim despre externalitate, dar spiritualitatea este numita lumea interioara. Aceasta cere o evolutie interna pentru ca spiritualitatea apare doar pe baza schimbarilor interioare.

Cand aleg mediul prin care sa fiu influentat, prin aceasta eu determin care vor fi urmatoarele mele dorinte si tranformari interioare. Constanta mea examinare a progresului este bazata pe ceea ce ma face sa avansez. Este bazat fie pe faptul ca am primit sau nu implinirea egoista sau satisfactia pentru ceva ce am facut, un sentiment de mandrie pentru actiunile mele, am fost laudat de cineva, am dabandit o mai buna intelegere, sau am dobandit o mai buna perceptie? Sau, eu progresez in ciuda goliciunii din toate dorintele mele egoiste? Doresc eu sa continui fara implinire, fiind alimentat de o alta forta?

Ce este aceasta alta forta? Nu stiu. Cer sa imi fie acordata. Este forta daruirii si iubirii. Aceasta forta nu poate fi dobandita de la grup; grupul poate doar, sa imi insufle importanta primirii ei. Forta in sine trebuie sa vina de la Creator.

Am inceput brusc sa simt in mine un intreg laborator si nu am nevoie de imagini externe. Eu incep sa vad ca gradele calitatilor si examinarea acestora apare in mine. Ce se intampla in afara mea nu are importanta. Eu vad scopul spiritual – sa continui sa lucrez alimentat doar de iubire si daruire – si in mine insumi. Eu doresc ca dorintele mele sa fie umplute cu Lumina Reflectata, nu prin realizare directa. Doresc senzatia daruirii, nu senzatia ralizarii de catre Lumina.

Astfel, am evitat indoielile mele ca in cazul in care este scopul extern si cum sa il ating. Simt acum ca este in interiorul meu. Eu il examinez si evaluez analizand ce imi umple vasul meu spiritual si sursa energiei sale vitale si ceea ce este de asteptat; realizarea pana la satietate, sau combustibilul pentru daruire. Atunci, eu nu simt ca imi lipseste viziunea si semne exterioare pe calea spirituala, totul este in mine.

Cand o persoana isi transfera gradat atentia de la parametrii externi la cei interni, aceasta transformare este dispozitivul de masurare a cat de aproape a ajuns de Machsom, bariera care separa lumea corporala de lumea spirituala sau gradele.

Adica atunci cand o persoana incepe, cu ajutorul Creatorului, sa se controleze pe sine din afara, prin grup, astfel incat el poate lucra nu de dragul avansarii in concordanta cu criteriile sale egoiste, ci deasupra ratiunii. O persoana incepe sa actioneze asupra anumitor tipuri de energii pe care nu le-a avut anterior. Corpul lui, vehiculul, incepe sa se miste pe cont propriu ca un motor etern. Este o indicatie ca el a inceput sa primeasca energia daruirii pe care o foloseste ca pe un carburant.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 28.06.10, Articolul, Uneori chemi spiritualitatea cu numele suflet (Neshama)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Prefata la Comentariul Sulam, Paragraful 78: Si cand acesti Mohin apar pentru prima data, produc o ruptura intre dreapta si stanga. Asta pentru ca linia de stanga, care poarta iluminarea Hochma, doreste sa anuleze linia de dreapta, care poarta Lumina Hasadim.

Aceasta ruptura apare daca cele doua parti opuse vor sa se uneasca. Daca nu este nimic, care sa le conecteze sau sa le atraga, nu va fi nicio ruptura. Pentru ca ruptura sa se intample, cele doua obiecte trebuie sa fie opuse una alteia ca natura, dar cu toate acestea sa aspire sa se uneasca in dorintele lor. Adica, doua tendinte opuse trebuie sa fie prezente. Pe de o parte, trebuie sa fie stanga si dreapta, si pe de alta parte, ele trebuie sa se uneasca una cu alta.

Cum se pot uni una cu alta? Daca este o dorinta mai mare decat a lor, un scop mai exaltat, atunci fiecare dintre ele poate renunta la propria natura si sa se uneasca cu ceva opus, care este deasupra propriei lor naturi. Aceasta este munca din stanga in relatie cu linia de dreapta si cea din dreapta relativ la linia de stanga. Amandoua au dorinta de a renunta la fundamentul lor si sa obtina unitatea asupra naturii lor.

O ruptura este trezita, de un conflict intre natura lor si intentie cu intentia existentei dincolo de natura lor. Ruptura este posibila doar intre doua opuse care au ceva in comun care este dincolo de ele amandoua. Acest element comun este exact cel care duce la ruptura.

Din partea 3 Lectia zilnica de Kabbalah 27.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce se spune ca Lumina este intr-o stare de repaus absolut, daca intreaga noastra cale este insotita de Lumina care intra si iese din dorinta noastra de a primi?

Raspunsul meu: Repausul Absolut al Luminii Superioare este schimbarea sa constanta la frecventa infinita. Caracterul Invariabil al Luminii se refera la repausul acesteia in permanenta sa atingera un singur scop. Lumina efectueaza actiuni exclusive care duc catre un singur scop. Absoluta ei nemiscare sta in faptul ca ea nu isi modifica scopul, dar actioneaza catre acesta cu viteza infinita.

Pentru noi, nemiscare inseamna a nu ne incurca pe cale, ci a ne stradui sa gasim o mie de metode de a inainta spre scop intr-o singura directie, sa fim alerti, si sa facem eforturi intense. Toate acestea sunt numite repaus absolute, pentru ca eu vad un singur scop in fata mea.

Lumina intra si iese din dorinta de a primi, si efectueaza un numar infinit de actiuni in fiecare moment. Totusi, daca o persoana este in starea de daruire, el percepe toate aceste actiuni diferite ca repaus absolut.

Din partea 3 Lectia zilnica de Kabbalah 27.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit), Paragraful 133: … Si, deoarece acele NHY se alatura cu cel inferior in timpul Katnut, dupa aceea, in timpul Gadlut, cel Superior isi aduce NHY inapoi la gradul lui, din locul celui inferior, se ridica impreuna cu ele in locul celui Superior si cel inferior este atasat de ele. Astfel, cel inferior primeste Lumina care este in Cel Superior…

Sa presupunem ca citim un pasaj din Zohar. Despre ce vorbeste? Zohar-ul vorbeste de relatia dintre suflete, dintre partile realitatii si despre nimic altceva. Nu conteaza ce cuvinte sunt folosite pentru a le descrie, pot fi HGT, Cel Superior, Leah si asa mai departe. Nu avem niciun indiciu despre ce se intampla. Kabalistii folosesc cuvinte din lumea corporala pentru a exprima relatiile fortelor in spiritualitate, care este o realitate complet diferita.

In timp ce citim fiecare cuvant, trebuie sa-mi spun mie insumi: Aceasta este o conexiuni intre suflete. Aceasta este proprietatea daruirii care este intre noi si Lumina Superioara care umple sufletele (dorintele noastre), le conecteaza intr-un singur vas comun. Acesta este Creatorul care se releva in creatura si aceasta este creatura care il percepe pe Creator. In spatele acestor cuvinte, trebuie intotdeauna sa vad o singura realitate. Atunci nu conteaza ce cuvant citesc. Dupa fiecare cuvant pe care il citesc imi aduc aminte de faptul ca in Carte se vorbeste despre unitate, proprietatea daruirii care umple intreaga dorinta de placere.

Cea mai corecta apropriere este de a simti constant ca se vorbeste numai despre unitate, conectare, iubire, adeziune, o singura realitate si de garantie reciproca. Astfel, toate cuvintele, doar ne explica, in mai multe detalii aceste senzatii pe care le experimentez in minte si ganduri. Aceasta abordare ne va face sa percepem mai usor si mai corect tot ceea ce citim in Zohar.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 25.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: In  carti, este intotdeauna un personaj principal al povestii. Cand citesc o carte de Kabbalah, incerc sa-mi imaginez toate fortele interne care sunt acolo si, de asemnea, o forta centrala si o forta secundara mai putin importanta?

Raspunsul meu: Cand citesti o carte de Kabbalah, ceea ce conteaza este nu sa intelegi ci, mai degraba, efortul tau. Revelatia spirituala este un proces contradictoriu. Pe de o parte, revelatie este un proces intim, individual, care apare in mine, iar pe de alta parte, fortele care sunt necesare pentru dobandirea revelatiei vin din alte suflete prin conectarea mea cu ele. Pare o contradictie in termeni. As dori mai degraba ca dorinta mea pentru spiritualitate sa fie in pozitia unu la unu cu Creatorul si Lumina care Reformeaza. Totusi, daca doresc sa descopar spiritualitatea, o pot face numai prin Lumina daruirii care vine la mine prin grup.

Inseamna ca folosesc punctul din inima (dorinta pentru spiritualitate) pentru a citi cartile de Kabbalah si in timp ce citesc sa vreau sa pun impreuna imaginea in mine asa cum este descris in carte. Dar ce material imi serveste ca baza pentru schimbarile pe care le sufar? Pentru aceasta munca practica, imi este dat mediul inconjurator, grupul. Numai fiind interconectat cu fiecare dintre ei, in timp ce ma relationez la ei corect, iar ei fac la fel, putem ridica cererea noastra, MAN.

In schimb, voi primi Lumina care Reformeaza; inseamna ca, am abordat o atitudine corecta care ma face capabil sa vad ceea ce este scris in carte. Asta se intampla atunci cand incep sa ma transform si sa vad conectarea autentica cu ceilalti. In acest moment,   stabilirea unei legaturi cu ceilalti nu mai este o problema. Ei devin lumea mea, in care implementez ceea ce am citit, conectandu-ma cu ceilalti, simt proprietatea daruirii, interconectarea noastra despre care vorbeste cartea.

Pentru moment simt doar un conflict nerezolvabil. Sunt de acord sa existe o relatie intre mine si Creator, intre mine si carte, intre mine si Lumina, intre mine si mine, mine si lumea, mine si grupul, dar intotdeauna insist ca totul sa inceapa cu mine! Aici, oricum, trebuie sa ma conectez cu ceilalti pentru a-i servi, sa actionez numai in beneficiul lor. Asta este ceva total neclar pentru mine.

Cum este posibil sa abat atentia de la mine la altii, fara sa simt diferenta dintre noi? Cum imi pot deschide inima si cum pot sa o dau lor? La inceput, ma refer la o carte de Kabbalah folosind egoismul meu, dar mai tarziu incep sa inteleg ca imi trebuie forta daruirii. Asta este atunci cand apelez la grup pentru a primi senzatia daruirii de la el. Si cand realizez ca nu am si nu pot avea aceasta proprietate, inteleg ca imi trebuie Lumina care Reformeaza, care ma ajuta sa ma transform conform cu cartea.

Avand o dorinta comuna pe care o primim de la grup, ridicam MAN. In schimb, primesc Lumina corectiei si incep sa ma reletionez la cartea de Kabbalah, altfel. Pot sa ma construiesc, conform cu instructiunile din carte, asa cum se reuneste un set Lego .

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Kabbalah, 24.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca in prezent nu simt rusine pentru Creator, inseamna ca inca nu am nevoia de a deveni independent?

Raspunsul meu: Evident, in prezent, noi inca nu simtim nevoia de a deveni independenti, pentru ca nu simtim dependenta fata de El. Pentru asta, trebuie sa suferim o dezvoltarea progresiva, cauza si efect, procesul dezvoltarii creaturii.

Vedem un exemplu in acest sens in dezvoltarea copiilor nostri. Ei vor sa se dezvolte, dar refuza sa-si asculte parintii, deoarece ei aspira sa faca totul singuri. Natura ii face sa actioneze in acest fel pentru ca altfel nu ar creste. Acelasi principiu ni se aplica si noua.

Totusi, dezvoltarea noastra spirituala este cu conditia ca noi sa simtim dependenta fata de Creator si El face totul in loc ca noi sa o facem singuri. Cand simtim aceasta conditie, nu vrem sa ramanem in aceasta stare; dorim sa devenim independenti, mari si sa facem ceva noi insine!

Din acest motiv, creatura incepe sa simta rusine, sa simta dependenta fata de Creator si se detaseaza de El. Asta este, suntem dispusi sa luam asupra noastra ascunderea; dorim sa o simtim si sa o protejam si sa fim siguri ca nu dispare. Deasupra ascunderii, construim similaritatea noastra cu Creatorul. Intre timp, aceasta ascundere, Prima Restrictie, nu dispare. O adoptam. Nu vrem sa se anuleze in fata imensei forte a Creatorului.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah 29.06.10 Nevoia iubirii pentru prieteni

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit), Articolul 190: Cat de diversa (numeroasa) este munca Ta, o Doamne! In intelepciune ai facut Tu toate astea. Cat de diversa (numeroasa) este munca ta, o Doamne! arata ca nu este niciun numar pentru ei, adica Mochin de Hasadim (Lumina Milei). In intelepciune Tu ne-ai facut pe toti indica Mochin al unui numar, al Hochma.

Este imposibil sa calculezi cantitatea de Hasadim, pentru ca nu este nicio restrictie asupra proprietatii de daruire si iubire; nu este nicio grosime (densitate) (Aviut) a dorintei, ecranelor sau inaltime. Chiar daca cantarim Hasadim, o facem conform Luminii Hochma, a dorintelor de primire (Kelim) pe bazele pe care dobandim Hasadim. Totusi nu este nicio cantarire pentru Lumina Hasadim insasi; nu este nicio restrictie asupra ei sau o masuratorare pentru ea.

Din partea a doua a  Lectiei zilnice de Kabbalah 29.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Religia a fost data neamului Israel, in timpul exilului, astfel incat natiunea sa realizeze natura rea a egoismului si sa dezvolte nevoia pentru Lumina care Reformeaza. Toate celelalte natiuni trebuie sa evolueze prin mijloacele religiilor si credintelor lor. Inainte in Babilonul antic, Abraham a dat cadouri (sisteme de credinta) copiilor concubinelor lui si i-a trimis spre Est. Natiunile vecine au receptionat aceste cadouri in forma religiilor lumii, Crestinatatea si Islamul. Sunt considerate cadouri pentru ca ele provin de la Creator si misiunea lor este sa aduca oamenii aproape de El. Credinciosii lor sunt chemati, de asemenea, sa ajute omul sa inteleaga natura umana a egoismul sau.

Toate religiile sunt o conexiune inversa cu spiritualitatea. Aceasta legatura ne arata in final ca ele sunt opuse spiritualitatii. Gradual, descoperim ca egoismul nostru s-a dezvoltat pana la un punct la care nu exista cale de intoarcere; este ca o tumora canceroasa care ne consuma. Aceasta este relevat cu ajutorul Luminii. Toate dezvoltarile noastre istorice s-au intamplat prin influenta Luminii Superioare. Lumina face totul, actionand asupra noastra direct sau in forma sa inversa.

Lumina dezvolta egoismul nostru si gradual elucideaza propria sa natura asupra noastra. Ne lasa pe noi sa reallizam ca existam in natura egoista, rea si ca distingem doar intuneric, ceea ce este singurul beneficiu al nostru. Realizam incetul cu incetul ca egoismul este rau, ca este motivul pentru tot raul din lume. Vazand totul, vom tanjii apoi dupa bunatate.

Acestea sunt toate stadiile necesare dezvoltarii noastre.

Din partea a treia a  Lectiei zilnice de Kabbalah 29.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Religie - Niciun comentariu→

Este scris: Intreaga Tora incepe cu un secret (Sod). PARDES (acronim pentru atingerea secventiala a  spiritualitatii incepe cu Sod (secret) si se termina cu Pshat (simpla cunoastere, interpretare).

In prezent, noi nu simtim ca stam inaintea secretului; totul este strict ascuns de noi. Pshat inseamna ca totul devine simplu, curat, si deschis, care este ultimul pas spre realizare. Cand incepem sa realizam spiritualitatea, noi ne ridicam din lumea noastra in Lumea Assiya unde descoperim Sod (secretul); care este, ca noi realizam ca pentru noi totul este un mister si ca totul este ascuns. Acestea le revelam in Lumea Assiya.

Cand  ne inaltam in Lumea Yetzira, noi descoperim DRUSH (explicatia), si daca ajungem la Lumea Beria, atunci vom descoperi REMEZ (ideea). Daca urcam in Lumea Atzilut, vom revela PSHAT (cunoasterea), si totul se deschide inaintea noastra: Lumina Superioara simpla, umple intreaga realitate.

Din partea 3 Lectia zilnica de Kabbalah, 25.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→