Cred ca zilele de unitate din timpul Pastelui au fost foarte bune pentru noi. In esenta, am revelat un moment foarte important in dezvoltarea spirituala a oamenilor, care marcheaza inceputul nasterii sale spirituale, inceputul iesirii in exilul spiritual. „Locul” unitatii grupului, prietenii, au fost descoperite in fiecare dintre noi.

Aceasta senzatie a unui singur loc spiritual trebuie sa se extinda. Este o noua realitate. Cand cineva nu renunta la grija pentru „locul” sau, el avanseaza mai repede catre aceasta realizare. La sfarsit, va deveni locul revelarii Creatorului si mai departe se va dezvolta pana in punctul completei adeziuni a fiintei create impreuna cu Creatorul: lumea Infinitului.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/24/2011, “Dezvaluind o parte, acoperind doua”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie sa intelege, ca suntem in fata Creatorului, forta care este buna si face bine, si ca nu exista altceva in afara de El. Ce I-ai cere? El te trateaza 100% bine si asta nu se schimba. Ce i-ai putea cere in asa fel incat sa te trateze bine 101%?

Cererea noastra fata de Creator este cu privire la dezvoltarea organelor noastre de simt. Apoi, aranjandu-ne dorinta constant, modeland-o intr-o forma corecta, ajungem la o stare in care trebuie sa Il cunoastem pe Creator in totalitate, in forma Sa autentica. Si asta este privita ca o rugaciune, dupa care incepem sa il cunoastem pe Creator.

Nu mai cerem nici un fel de actiuni de la Creator. Pentru ca, este El este „unul, unic si unit” si „nu exista altcineva in afara de El”. Se poate spune ca actioneaza constant sau deloc, in timp ce apartinem de El. El nu se schimba. Totul depinde de cum il vedem pe Creator.

In ebraica a te ruga inseamna a „te judeca”. Ne judecam sau ne schimbam, si in timpul acestor transformari interne, simtim o noua realitate. De aceea, intotdeauna vorbim in interesul dorintei noastre (Kelim), care este Lumina, sau Creatorul.

O ruga adresata Creatorului reflecta doar in ce masura m-am corectat pe mine si am obtinut noi organe de perceptie, in care obtin revelarea a „nu exista nimeni in afara de El, cel bun care face bine.”
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala  4/26/2011, Shamati No.1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Ne aflăm în pragul unei mari uniri a eforturilor noastre. Oportunităţile se dezvăluie în faţa noastră, în conformitate cu programul spiritual, aşa că haideţi să le realizăm. Suntem capabili să executăm o serie de atacuri şi să le trimitem, asemenea gloanţelor, în centrul ţintei, până când vom obţine rezultatul.

Văd înaintea noastră oportunităţi perfect reale. Nu trebuie să ne gândim că încă nu suntem gata, că încă ne lipseşte ceva sau că încă nu înţelegem nimic. Nimic nu este clar în Egipt; doar am alunecat în întuneric şi ne bălăcim acolo. Cu cât punem mai multe la un loc, cu atâta totul devine mai amestecat de următoare  confuzie.

Este important să nu disperăm din cauza acestei harababuri. Judecând după acţiunea următoarea care se află în faţa noastră, eu văd că suntem capabili să facem ceva acum. Cum putem fi capabil să facem ceva? aţi putea întreba. Este adevărat, dar atunci când vom descoperi cu adevărat că nu suntem capabil, brusc eliberearea/mântuirea va veni.

Nu am nicio îndoială că suntem în prezent într-o stare bună, minunată. Suntem invitaţi în lumea spirituală. Sărbătoarea de Paşte vine ca un mijloc de a ne ajuta.

Şi, în afară de asta, trebuie să simţim responsabilitate pentru întreaga lume, care, din contra, a ajuns în necaz. Daca nu obţinem o trecere spirituală, ne aşteaptă mari nenorociri. Se apropie colapsuri enorme, în diferite ţări. Situaţia devine din ce în ce mai complicată şi noi trebuie să restabilim echilibrul – dar nu cel vechi ci cel spiritual.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 4/14/2011, Broşura de Paşte

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dorinţa noastră trebuie să fie comună. Fiecare dintre noi are două părţi: masculină şi feminină. Eu te influenţez şi tu mă influenţezi pe mine şi pe ceilalţi, în timp ce ceilalţi mă influenţează din nou, şi aşa mai departe. Nu se poate ca eu să am grijă singur de mine. Nu voi putea niciodată să mă împlinesc eu singur.

În organismul comun pot numai să îi împlinesc pe ceilaţi, trecându-le lor dorinţa sau împlinirea mea. Nu voi fi în stare să direcţionez independent ceva direct către mine.

Acesta este înţelesul unui sistem integral. Esenţa lui se află în faptul că nimeni nu este capabil să îşi furnizeze singur ceva prin propria putere, ci numai prin mediu. Şi acest lucru, de asemenea, este posibil numai dacă cineva nu se gândeşte la el însuşi ci numai la prieteni. Apoi, eforturile lui se întorc la el dar, desigur, el nu se gândeşte că ele într-adevăr se vor întoarce înapoi la el.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala  4/14/2011, Broşura de Paşte

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Am înţeles că trebuie să mă rog în legătură cu satisfacerea dorinţelor prietenului meu. Totuşi, cum pot ştii care sunt dorinţele lui?

Răspuns: Trebuie să îţi vezi prietenii ca pe cei mai mare din generaţie, care sunt conectaţi unul cu celălalt într-o singură reţea corectată, fără defecte. Eu sunt singurul care încă există în afara acestei minunate conexiuni şi trebuie să mă unesc cu ei, să sprijin conexiunea lor cât de mult posibil.

De aceea, trebuie să vei dorinţa prietenilor ca dorinţa de a se conecta cu tine şi cu toată lumea. Asta este numită intrarea în reţeua conexiunii dintre ei, ca o celulă care se alătură unui organism unificat. Celelalte părţi ale organismului sunt deja conectate între ele în unitate şi armonie.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 4/15/2011, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt principalele semne care arată că o persoană a ajuns aproape de a ieşi din Egipt?

Răspuns: O dorinţă mare de a se uni cu ceilalţi este un semn că este aproape de a scăpa din Egipt, pentru că o persoană înţelege că numai prin unirea cu ceilalţi poate fi salvată. În acelaşi timp, vede că este incapabilă să o facă pentru că nu există sclipiri de dăruire în ea.

Simte de asemenea existenţa forţei superioare: Nu este nimeni în afară de El. Această forţă îi dă cele două stări menţionate mai sus şi este gata să se ridice cu această forţă în afara stării sale pentru a obţine conexiunea.

Conexiunea mea cu ceilalţi este numită ieşirea din Egipt. Asta înseamnă că fug de antagonismul meu cu ceilalţi şi de propriul meu rău, către libertate şi bine. Aceasta este liberatea faţă de îngerul morţii, separarea, pe care o percep ca moarte. Şi obţin conexiunea cu ceilalţi, care pentru mine reprezintă viaţă.

Când mă acordez la reţeaua unde toată lumea este conectată, asta se numeşte intrarea într-un nou pământ, o nouă dorinţă stăpânită de Creator, forţa dăruirii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/14/2011, Shamati 90

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce reprezintă actul dăruirii și cum îl obținem?

Răspuns: Rabash scrie în scrisoarea sa că atac inima prietenului cu cadouri ca și cum trag cu săgeți sau gloanțe în el. Și chiar daca are o inimă de piatră (Lev HaEven), acoperită cu o puternică armură (Klipa, carapace), pe care o am și eu, dar lovindu-l din nou și din nou, gradul eu sparg armura lui și ajung la inima sa.

Și după aceea, îl umplu cu darurile și iubirea mea. În acest fel câștig inima prietenului și astfel obțin proprietatea dăruirii. Procedez astfel pentru că doresc să penetrez inima sa și să simt ca și cum aș fi în ea. Nu este inima noastră normală, egoistă, ci mai degrabă chiar acel loc spiritual, locul, unde doresc să mă unesc cu el. Acolo mă străduiesc să pătrund. Scrisoarea 40 a lui Rabash:

Fiecare  cadou…pe care îl dă prietenului său este ca o săgeată sau un glonț care face o gaură în inima sa…

Și chiar dacă vede că inima prietenului său este de piatră…(totuși) prin gloanțele pe care le trage în mod repetat, urmele multiple devin o gaură… unde iubirea darului – dăruitorului pătrunde și umple aceast gol. Și căldura iubirii scoate sclipiri ale iubirii prietenului și apoi, aceste două iubiri formează  o haină comună a iubirii care îi acoperă pe amândoi.

Asta înseamnă că iubirea înconjoară și ii acoperă pe amandoi si de acum acum incolo ei devin un singur om. De fapt, ei sunt acoperiti de o haina comuna, anulandu-se unul in fata celuilalt

Putem petrece mult timp, spunand cuvinte frumoase si discutand numeroase probleme, dar dupa toate intrebarile si raspunsurile exista doar un singur act care cel mai probabil va va indrepta in directia corecta. Despre asta a scris Rabash. Aceasta munca printre prieteni poate fi invizibila din afara, in timp ce ei ard in interior.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, Shamati  86

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare : Cum obtine cineva o stare in care el sau ea ii vor cere ajutor Creatorului?

Raspuns:  In timpurile in care traim suntem impinsi inainte doar de suferinta si dezamagire. Daca noi ne aflam in egoismul nostru, cum ne putem noi rupe de el si sa avansam? Aceasta este posibil doar daca observam completa sa inutilitate. Eu nu gasesc in el nici o speranta egoista pentru viitor, ci doar goliciune. De aceea, devin dezamagit in egoul meu, incerc sa ma intorc spre alte surse si nu gasesc nimic.

Indiferent cat de greu incerc, eu sunt incapabil sa ma unesc cu ceilalati pentru scopul unei vieti materiale confortabile. Si apoi incep sa gandesc ca insasi posibila unificare contine ceva speranta pentru viitor si pentru viata spirituala care va fi mai buna si mai satisfacatoare decat viata materiala. La urma urmei, daruirea este buna; umple o persoana si anuleaza toate limitarile. Aceasta este numita “ Lo Lishma, “  aspiratia egoista pentru spiritual, de unde incepe fiecare.

Acesta este un stagiu necesar pe calea unde eu doresc sa ating Creatorul si unificarea in grup deoarece eu sper sa gasesc un viitor mai bun acolo. Tot acesta este chiar un mai mare egoism dar este deja indreptat in directia corecta, si ma forteaza sa continui calea mea. Totul se deruleaza aici gradual raportat la un lant de cauza si efect, si este imposibil sa sari vreun nivel.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 4/10/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabalistii ne sfatuiesc nu sa filozofam ( deoarece mintea noastra este egoista si nu face decat sa ne abata ) ci mai degraba sa facem mai multe eforturi practice. In mod clar, gandurile mele si dorintele ma vor pastra doar in egoismul meu, dar prin actiunile mele pot darui. Si este in regula ca ar fi posibil sa daruiesc pentru ca intentionez sa primesc ceva pentru mine pentru ca, altfel, nu as darui nimic oricum ar fi.

Dar daca  efectuez actiunile recomandate mie de Cabalisti, deja se afla un element spiritual acolo. La acest punct, nu este doar despre beneficiul meu personal, ci este posibil sa imi dea un rezultat spiritual la care nu ma pot gandi direct. In acest fel functioneaza.

Cu alte cuvinte, noi avansam indirect. Si cu fiecare actiune pe care o efectuam, noi construim orase minunate pentru egoismul nostru, care se transforma in orase sarace pentru Israel (  “ Yashar Kel, “ aceia care aspira “ direct la Creator. “ )

Iar aici se ascunde inca un obstacol aditional. Daca as  lucra pentru Faraon construind orase pentru el in acelasi timp pot  vedea  paralel acesteia, ca un produs secundar al muncii mele egoiste,ca  eu obtin proprietatea daruirii, credintei, iubirii, unitatii si adeziunii, apoi va fi grozav si clar! Voi stii ca sperand la o recompensa egoista, gradual voi obtine dorintele de daruire.

Dar nu asa functioneaza! Nu doar ca nu obtin dorinte de daruire, dar deasemenea realizez ca pierd de doua ori mai mult! In egoul meu vad ca am castigat pe deplin mari orase; nu le-am vrut dar nu am avut nici o alegere in asta. Dar pentru Israel care este in mine am pierdut de doua ori mai mult : in loc sa fi avansat, eu am primit orase sarace.

Daca dincolo de orasele frumoase pentru Faraon ar fi rasarit de asemenea orase magnifice pentru Israel, daca o “afacere” spirituala de succes ar fi inflorit acolo, ar fi fost minunat. Dar nu este nimic acolo! Observ ca egoul meu, Faraonul meu, a castigat cu toate ca  nazuinta mea pentru Creator s-a pierdut si doar m-a indepartat de EL.

Apoi devin confuz si incep sa ma ingrijorez : La urma urmei, ce este de fapt aceasta cale? Ce ma va aduce mai aproape de daruire? Si in aceasta se afla obstacolul care impiedica o persoana pe aceasta cale, deoarece din acest punct inainte, o persoana trebuie sa inainteze sprijinindu-se pe rugaminte, pe suspinul interior,  personal, catre Creator. El va realiza ca pe cont propriu, nu poate lupta cu Faraonul pentru a se trece pe sine dincolo de granita sclaviei si de aceea trebuie sa fie o a treia forta.

Pana acum, el nu a simtit nevoia pentru Creator si de aceea, el obisnuia sa uite de EL. El a crezut ca era vreun fel de companion, forta aditionala care devine revelata chiar la sfarsitul drumului. El nu l-a vazut ca pe ceva necesar. Deasemenea privind la povestea cu Moise, observam ca este Creatorul acela care ii spune:  “ Haide sa mergem la Faraon”; Creatorul Insusi apare in fata lui Moise precum un tufis in flacari.

Aceasta inseamna ca omul inca intampina mari obstacole care il impiedica sa devina conectat cu Creatorul si apeleaza la EL pentru a lucra impreuna, ca parteneri, impotriva Faraonului.

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Cabala 4/12/2011, Shamati Nr.86

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce putem lua din tot acest proces de ieşire din Egipt în termeni de muncă zilnică interioară?

Răspuns: Trebuie să aspirăm numai spre un singur lucru: unitate în grup. Grupul este o mini umanitate. Nu putem acţiona imediat la o scară globală, în masele umanităţii, dar în grup, putem lucra toate principiile conexiunii umane.

Acolo vom descoperi toate stările: „căderea în Egipt,” „absorbţia în Egipt,” şi „Exodul din Egipt.” Vom simţi ura faţă de Faraon (egoul nostru), loviturile pe care le primim de la el, şi cercetarea naturii noastre.

Toate acestea sunt cercetate într-un singur loc: conexiunea mea cu prietenii. Am nevoie de grup, prietenii mei, pentru că nu pot să ajung să iubesc întreaga lume. Pentru mine grupul reprezintă întreaga umanitate, şi în grup pot lucra calităţile mele interioare.

De fiecare dată când mă unesc cu adevărat cu prietenii mei, descopăr spargerea dinăuntru, ura şi repulsia celorlalţi, şi ajung la noi discernăminte interioare. Se poate ca aceste discernăminte să aparţină muncii în Egipt sau chiar dinaintea acesteia. Nici una din acestea nu contează

Nu putem încă clarifica aceste faze. Per total nu putem vedea nimic limpede până nu părăsim Egiptul. Numai după aceea începem să înţelegem exact prin ce am trecut. În definitiv, această muncă este făcută în întuneric, sub conducerea gândului egoist, unde încerc cumva să exist în el, împreună sau impotriva lui. De aceea aceste cercetări ne sunt neclare nouă
Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala 4/13/11, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→