Scopul întregului proces prin care trecem este revelarea Creatorului. Îl revelăm prin acţiunile Lui asupra noastră. Pentru acest scop, Creatorul a creat un sistem, legi după care el există şi operează şi în sistem, omul.

Apoi, El a pus omul şi sistemul în mişcare. O persoană trebuie să asculte de influenţa Creatorului, de ceea ce se întâmplă în interiorul şi în afara lui fiindcă este totul mişcarea Creatorului, după cum e spus: „Nu e nimic în afară de El”.

Daca un om acceptă că totul vine de Sus, de la Creator, el devine sensibil la orice se întâmplă în el şi în jurul lui, la felul în care îl afectează. Astfel, omul încearcă să înţeleagă ce vrea Creatorul să-i dezvăluie.

Analizând tot felul de acţiuni: bun şi rău, ceea ce îi este aproape şi ceea ce îi este departe, acelea pe care el le percepe ca bun sau rău, omul începe să descifreze planul Creatorului în legătură cu el. Atunci când descoperă abisul mare dintre el şi Creator, opoziţia gândurilor lor, el începe să vada două lucruri opuse, una în contrast cu cealaltă.

Pe de o parte, el simte că vrea să acţioneze în funcţie de natura lui. Dar fiindcă deja a descoperit că e mai bine să urmeze natura opusă, înţelege că trebuie să acţioneze diferit. Astfel el descoperă răul din interiorul lui, gândurile rele.

Dar este mulţumit! Până la urmă, omul, cu cât mai multe păcate descoperă în el, cu cât face mai multe eforturi să le descopere, cu atât mai aproape va fi de o rugăciune adevărată, adică, de o cerere de corectare a lor. Cererea de corectare se numeşte „ispăşire”.

Gândurile rele nu trebuie să plece, trebuie să fie „îndulcite”. Asta e, noi trebuie să obţinem o nouă intenţie peste toate dorinţele noastre egoiste care să le transforme în dăruire.

Descoperirea păcatelor şi a crimelor se întâmplă cu ajutorul unei Lumini mari, Lumina de Hohma (Înţelepciune), care străluceşte pentru om şi îl confruntă cu faptul răului şi opoziţiei sale faţă de Creator. Apoi, în funcţie de acest efort, el poate să se apropie de corecţie.

Toate aceste corecţii, la fel ca şi păcatele noastre, sunt munca Creatorului. În cele din urmă, toate păcatele şi corectările lor, toată Lumina pe care o atragem pentru a lămuri răul şi a-l corecta, Lumina de alipire, este numai ca să aducă mulţumire Creatorului. Rezultă că, prin dezvăluirea păcatelor şi ispăşirea lor, omul ajunge la o îmbrăţişare cu Creatorul şi apoi la aderenţă cu El

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/6/2011 „Şamati” 177

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Sarbatori - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt eforturile spirituale?

Răspuns: Cu 30 de ani în urmă am scris în prima mea carte că lumea noastră stă sub un câmp de forţe care o controlează. Diferenţa dintre lumea noastră şi lumea spirituală este: la cine se supune regatul (Malhut)? În această lume, Malhut acţionează de dragul egoismului, în timp ce în lumea spirituală acţionează de dragul dăruirii.

Noi trebuie să realizăm conexiunile pe care le simţim în această lume la „iubeşte-ţi aproapele” cu dăruirea reciprocă, adică, la o stare în care lumea superioară devine revelată. Acest lucru poate fi făcut în grup şi sub o ghidare corectă.

Când venim aproape de spiritualitate, începem treptat să revelăm această reţea de conexiuni şi să simţim că întreaga noastră lume este suprapusă la această reţea de forţe. Omul îşi închipuie că e permanent în această lume care este total pătrunsă de o reţea de forţe care îl controlează. Această reţea este numită guvernare superioară. Iar efortul omului constă în cât de mult doreşte să devină inclus în această reţea şi se trezeşte în ea ca un participant care acţionează independent.

Numai forţa dăruirii operează acolo: Zon şi Aba ve Ima. Unele se ridică în timp ce altele coboară. Sunt de asemenea stări permanente, ca şi zilele speciale numite începutul lunii, începutul anului nou, sărbători şi zile lucrătoare. Acestea sunt toate parametrii ai schimbărilor apărute în acest sistem.

Dacă noi dorim să dezvăluim această reţea prin lumea noastră, prin conexiunile dintre noi, atunci ea se va deschide revelării deasupra noastră, printre noi, iar noi vom vedea că suntem înăuntrul ei şi acţionăm în ea cu dorinţele noastre, însemnând că facem eforturi.

La început, omul îşi revelează această reţea individual, ca şi cum ar vedea-o în faţa lui. La fel cum în lumea noastră fiecare om crede că el este protagonistul principal, în timp ce ceilalţi sunt doar personaje secundare care depind de el. El nu crede că ei au o mare influenţă asupra lui, fie ea bună sau rea.

Dar cu cât devin mai inclus în sistem, cu atât mai mult simt lumea mai clar şi văd cum ea mă influenţează pe mine fie în direcţia bună fie în cea rea şi cum pot eu să o inflenţez pe ea, unde este posibilă influenţa mea şi unde nu e. La fel cum capacităţile noastre materiale de schimbare a sistemului sunt limitate, tot aşa şi eu sunt limitat în spiritualitate. Îi pot influenţa pe alţii numai cauzându-le avansarea, aducând mai multă forţă vitală şi sănătate întregului sistem.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 10/1/2011 „Scrierile lui Baal HaSulam”

Filed under: Lectia zilnica, Sarbatori, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă ne dorim unii altora „Un an nou fericit” şi „Să fii înscris în Cartea Vieţii”, cuvintele noastre conţin Forţa Superioară. Până la urmă, noi suntem legaţi unii de alţii prin pregătirea reciprocă, prin înregistrarea corectă, prin care am descris pe un fundal alb, toate proprietăţile noastre.

Fundalul alb pe care scriem este aceeaşi garanţie mutuală pe care o putem descrie ca „albul” grupului împotriva căruia eu examinez dorinţele mele, calităţile şi văd cât de opuse sunt ele grupului, cât de nepotrivite sunt pentru unitatea cu el. Cu toate acestea, eu completez acest scris şi nu mă predau. Continui din ce în ce mai mult să examinez contradicţiile.

Această muncă, cu o lună înainte de anul nou, este condiţionată de principiul „omul care aspiră la Creator (Israel), Lumina care Reformează (Tora), şi Forţa Superioară (Creatorul) sunt unul”. Israel este acela care vrea să se unească cu ceilalţi. Tora este Lumina care Reformează înclinaţia rea revelată numai în munca cu grupul. Numai în grup vom descoperi înclinaţia noastră rea, ca negru pe alb, dacă imaginez grupul ca fiind complet „alb”, corectat.

Şi, dacă vreau să ating acest alb general, să descopăr Creatorul în interiorul conexiunilor noastre, El este revelat, iar noi primim „semnătura” Lui.

Noi scriem toate aceste „înregistrări” în inimile noastre, fiecare în inima proprie. Inima omului este un total de „613” dorinţe necorectate în acest moment, înseamnă raul, corupţia şi inima sfărâmată. Corecţia ei este făcută prin conectarea inimilor noastre, împreună.

În viitoarea stare, toate inimile noastre, toate gândurile noastre vor fi conectate în aşa fel că mintea şi inima vor fuziona într-un tot, şi noi toţi vom fi ca unul. Din adâncul speranţei de a atinge această stare, fiecare din noi îşi scrie litera lui..

Şi dacă scriem în acest fel, noi nu scriem doar o literă. Scriem Cartea Tora în inimile noastre. Este aşa fiindcă întreaga Tora ne spune despre revelarea răului din noi şi corecţiile pe care noi le primim atunci de Sus, de la „albul” superior. De aceea, noi diferenţiem negrul de alb, pentru ca astfel să putem scrie cu el (negrul) la literă. Dar noi trebuie de asemenea să examinăm proprietăţile albului însuşi, al Luminii Înconjurătoare. Iar pentru noi, a învăţa să „scriem” este numai pregătirea pentru venirea Luminii Înconjurătoare şi iluminarea ei înăuntrul nostru.

Astfel, negrul rămâne negru şi albul rămâne alb. Ele sunt fundaţiile structurii noastre. Dar noi deja le includem pe amândouă în interiorul nostru şi le infiltrăm mai adânc înăuntru, în aşa numitele „secrete ale Torei”, locul unde amândouă, şi negrul şi albul se contopesc într-un întreg. Dar nu este posibil să exprimi această adeziune în scris.

În limbajul scris, noi nu indicăm Taamim (gusturi), Necudot (puncte şi linii care se scriu sub litere), Taaghin (coroanele de deasupra literelor), forma exactă a scrisului. Este aşa, fiindcă un om trebuie să le obţină pe calea muncii interioare şi abea atunci le adaugă pe acestea literelor.

Pe scurt: descoperim negrul din relaţia cu grupulcând îl imaginăm ca fiind la final, complet, în starea „albă”. Iar când terminăm munca simţim că într-adevăr am ajuns în starea în care Creatorul trebuie să o completeze, „să semneze” pe ea.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 9/25/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Sarbatori - Niciun comentariu→

Trebuie să te verifici dacă îţi urăşti inamicii şi oponenţii sau înţelegi faptul că ei sunt controlaţi de Creator, care în acest fel te protejează astfel încât opiniile tale să nu coincidă cu cele ale oamenilor obişnuiţi şi cu lumea materială, şi că El te ajută să urmezi sursele primare. În acest fel trebuie să vă purificaţii, verificând tot ceeea ce vi se întâmplă. Nu regretaţi  şi nu fiţi îngrijoraţi de nimic în afară de puritatea căii, astfel încât scopul vieţii voastre private şi scopul creaţiei să se unească într-un singur scop.

Nu contează dacă vedeţi că până în acest moment aţi fost confuzi de diferite calcule egoiste. Trebuie să ştiţi întodeauna că tot prin ceea ce aţi trecut până acum se referă la Nu este nimeni în afară de El. Totuşi, din acest moment, Nimeni nu mă poate ajuta decât eu însumi. Dacă sunteţi între aceste două condiţii, atunci puteţi spune cu adevărat că aţi obţinut începutul noului an, un nou început.

Totuşi, scopul final care este prezent în planul iniţial, a fost obţinerea iubirii faţă de aproape. Daca aveţi probleme personale cu cineva, atunci nu mergeţi în direcţia bună. Dacă vă doriţi să vă ridicaţi deasupra celorlaţi, să obţineţi cunoaştere şi împlinire sau chiar dacă vreţi să dăruiţi, trebuie, de asemenea, să verificaţi dacă această dăruire este egoistă.

În acest fel, calculul vostru va deveni din ce în ce mai pur, până când veţi ajunge la prima zi a Noului An, atunci când omul a fost creat. Totul începe cu propria voastră creare.

Aceasta se va petrece de fiecare dată: sunt patru noi ani, fiecare având propriul calcul şi un nou început, până când o persoană îşi completează corecţiile.

Verificarea constă în a cerceta în ce măsură judecata ta interioară nu este mituită, cât de onestă şi ascuţită este, ca un luptător destoinic, dispus să se ridice deasupra calculelor personale. Iar asta nu este uşor. Necesită calcul după calcul, până când se atinge întreaga adâncime care îi este permisă unei persoane.

Totuşi, toate acestea nu sunt ca tu să te cicăleşti singur ci, din contra, pentru ca să aspiri la a vedea Lumina în Lumina Creatorului. Omul ar trebui să vadă totul în lumina iubiri faţă de aproape şi să se verifice în relaţie cu acest standar. Şi nu acordaţi atenţie la toate coliziunile cu alţii, pentru că aceasta este metoda Creatorului de a te induce în confuzi făcându-vă să îi vedeţi pe alţii în acest fel, sau inducâdnu-i pe ei în confuzie, făcându-i să fie împotriva voastră. Este scris: Nu judeca altă persoană până când nu eşti în pantofi ei.

Poate cealaltă persoană este atât de mare faţă de tine încât tu pur şi simplu nu eşti destul de matur ca să o înţelegi.

Doar fi loial Creatorului tot timpul şi avansează în acest fel.

De aceea, dacă avem învăţăturile lui Rabash, articolele lui în care explică cum să ne unim într-un grup, precum şi articolele lui Baal HaSulam şi a altor Cabalişti, care ne arată calea şi care conţin Lumina care Reformează, atunci cu cât mai mult ne verificăm conform cu aceste surse primare, cu atât vom avansa mai corect. Şi cel mai important lucru este să nu ne fie frică de nimic!

Nu trebuie să ne speriem de faptul că drumul este dificil, îngreunat de atâtea îndoieli, pe care ego-ul nostru le trezeşte în noi cu calculul său permanent. Nu ar trebuie să ne uităm la asta ci să încercăm să obţinem penitenţa cât mai repede posibil, penitenţa care este un calcul spiritual, şi să ne ridicăm la începutul noului an, a noului nivel. Scopul este obţinut de cineva care renunţă la tot pentru asta.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 9/26/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune, Sarbatori - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce vorbim noi despre ura cand majoritatea oamenilor nu simt ura unii pentru altii ci doar indiferenta?

Raspuns: Cand ma gandesc ca iarba e mai verde in curtea vecinului sau cand invidiez masina lui cea noua, aceasta se cheama ura. Asta fiindca apreciez starea mea de bine in raport cu mediul si daca comparatia nu este in favoarea mea, ma face sa simt ura fata de ceilalti.

Cu succesul lor ma forteaza sa ma simt rau si sa sufar. Natural, ii urasc pentru asta. Poti sa nu fii de acord, dar asa este.

Imi este imposibil sa fiu indiferent fata de ceilalti fiindca suntem conectati in interiorul unui singur sistem s,i indubitabil, apreciez starea mea fata de ceea ce au ceilalti. Asa suntem noi prin natura, dorim sa-i vedem pe ceilalti mai jos decat noi si cu totii sa ne serveasca. Daca nu intelegi asta, pur si simplu iti lipseste constientizarea.

Cand imi dau seama ca vreau ca toti sa ma serveasca? Cand incerc sa-i servesc eu pe ei! Acest lucru ma face sa vad exact cat de mult as vrea sa fie invers!

Nu e simplu sa-ti dezvalui propria ura. Omul a ajuns pe Muntele Sinai (Muntele de ura) si a primit Tora numai dupa o foarte lunga preparare, sclavia din Egipt si drumul prin desert. Atata timp cat tu nu-ti dezvalui propria ura, nu ai nevoie de Tora.

Sunt multi oameni in lume care se cred pe sine virtuosi (Tzadikim), si cred ca ei nu doresc rau pentru ceilalti, ci ca ii iubesc. Dar, pur si simplu ei nu simt propria ura. Daca ei intr-adevar incearca sa-i iubeasca pe ceilalti, vor descoperi doar cat de mult ii urasc. Omul trebuie sa treaca prin exilul din Egipt pentru a descoperi ura.

De aceea, „ziua iubirii” (Tu BeAv), vine dupa „ziua distrugerii” (Tisha BeAv). Dupa ce descoperim raul, enorma si oribila criza, ura dintre noi, dupa cinci zile (cinci nivele), cand ne corectam, obtinem iubirea. Se intampla numai in aceasta forma!

De aceea, in vietile noastre obisnuite, daca sotul si sotia nu se cearta, ei nu-si dezvaluie dragostea. Uneori, oamenii isi propun o cearta, o fac instinctiv, pentru a simti dulceata si gustul relatiei lor printr-o provocare. Indiferenta este cel mai rau lucru posibil.

Din Lectia din 8/15/2011 Fragmente din discutia de „Ziua Iubirii”

Filed under: Iubire, Lectia zilnica, Sarbatori, Torah - Niciun comentariu→

Intrebare: Am citit recent un articol care vorbea despre lucruri care au avut un mare succes in lume dar nu au prins in Israel, cum ar fi filmele fantastice sau gadget-uri complicate. De ce?

Raspuns: Noi, oamenii lui Israel, suntem „animale primitive”, cea mai inapoiata natiune daca nu traim in cadrul care ni se potriveste. Asta se vede in cultura, in educatie si in tot ce se intampla aici. Nu putem face nimic ca lumea si suntem si mandrii de asta.

Nu intelegem ca noi nu avem si nu vom avea nici una dintre acele realizari pana cand nu ne vom adaposti sub forta superioara. Comparativ cu realizarile evreilor de peste granite, practic nu prea avem aici nimic de ce sa fim mandrii. Desigur, reusim sa facem unele lucruri bune, dar in comparatie cu potentialul nostru, este doar o mica parte din ceea ce putem face.

Ne-am comparat intotdeauna cu celelalte natiuni, dar nu este corect pentru ca intregul nostru potential vine de la Bina, nu Malchut. Deci de ce ne retragem de fiecare data? Pentru ca in esenta, „realizarile” nostre par esecuri in comparatie cu ceea ce putem face.

Nimic nu  ne va ajuta. Daca nu ne conectam la sursa, pur si simplu nu vom supravietui.

De aceea sarbatorim Ziua Independentei, cand suntem fericiti de oportunitatile de a putea face munca spirituala si sa urcam la spiritualitate. Aceasta zi nu este despre „haituirea in carcera”, ceea ce s-a intamplat corpurilor noastre. Nu putem privi viata in felul asta.

Ziua Independentei pentru noi este o aducere aminte a sansei care ne-a fost data. Realizand-o corect, vom putea aduce intreaga lume la o avansare spirituala, la eternitate si perfectiune. Problema aici nu este statul Israel sau natiunea Israel, ci esenta a ceea ce se intampla. Am fost adusi la locul realizarii spirituale, locul in care incepe salvarea spirituala a intregii lumi.

Din partea a 4a  lectiei zilnice de Cabala 5/10/11, ‘Mostenirea Tarii”

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Sarbatori - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când o persoană încearcă să iasă din Egipt, adică din iubirea de sine, primeşte lovituri pe care le poate depăşi numai cerându-i ajutor Creatorului. Dar pe lângă asta mai există şi egoismul material, corporal, care primeşte lovituri la nivelul său, cum sunt probleme cu familia, sănătatea, venitul, etc. Cum trebuie să ne referim la aceste probleme?

Răspuns: Orice tip de problemă apare în viaţa mea, în primul şi în primul rând trebuie să o văd ca un deranjament care vine de la Creator. Chiar dacă sunt în durere, trebuie să mă ridic deasupra perturbaţiei prin credinţă deasupra raţiunii. În ciuda a tot, ştiu că trebuie să fac calcule deasupra problemei şi nu sub greutatea ei. Trebuie să stau în contact cu cel care a trimis-o, cu Creatorul.

Cât despre acţiunile responsabile, pe tărâmul acestei lumi, trebuie să rezvolv toate aceste probleme prin metodele comun acceptate. Atunci când vine vorba de bancă, muncă, familie şi sănătate, trebuie să am grijă de tot, la fel ca oricare persoană care trăieşte în lumea noastră.

Astfel, relativ la probleme, îţi construieşti o atitudinea cu două feţe:

–          în primul rând, ele vin de la Creator şi ai de a face numai cu El. Vrei să ai aceste probleme pentru că ele îţi dau oportunitatea de a de ridică deasupra cunoaşterii şi a sta în contact cu Creatorul. Atunci corectezi în mod corect problemele şi chiar începi să le respecţi şi să le iubeşti. De fapt, oricât de mult te-ar deranja, oricât sare ţi-ar turna pe răni şi oricât de distrugătoare ar fi, sunt exact ceea ce te ajută să te ridici deasupra lor.

–          În al doilea rând, rezolvi problemele care apar în modurile care sunt obişnuite în lumea materială.

Ambele dimensiuni trebuie să fie prezente în atitudinea ta. Atribui problemele Creatorului şi, în acelaşi timp vrei să lucrezi cu ele. Nu îl aruncăm pe Faraon afară din viaţa noastră, ci ne bucurăm de necazurile lui. De fapt, numai prin ele îl putem respinge şi ne putem separa de el, urcând astfel din ce în ce mai sus.

Faraonul este miezul meu cel mai preţios, inima mea, cel mai sensibil punct, copilul meu, cel mai important şi cea mai fină legătură din mine.

Întrebare: Dar Faraonul rezistă unirii prietenilor. Ce au problemele materiale de a face cu asta?

Răspuns: Ele te distrag, de asemenea, de la munca interioară. Nu este un accident faptul că mulţi Cabalişti au experimentat probleme materiale. Creatorul în mod deliberat i-a îmbolnăvit şi i-a făcut să fie dispreţuiţi de oamenii din jur. A fost pentur a le da un loc în care să se poată depăşi.

La sfârşitul zilei, toate acestea sunt rezultatul îngreunării inimii Faraonului. Dorinţa devine gradual revelată în interiorul tău şi în conformitatea cu asta tu experimentezi diferite probleme, atât în ceilalţi cât şi în tine însuţi.

Întrebare: Trebuie să cer ajutor în aceste cazuri? De fapt, Creatorul ne ajută într-un singur aspect – unificarea.

Răspuns: Este corect şi problemele te împiedică să faci asta. Atunci când eşti bolnar, îţi este dificil să te concentrezi pe iubirea prietenilor. Mai degrabă, uiţi de tot de asta. Şi asta înseamnă că trebuie să ceri ajutor. Nu este nimeni în afară de El. Totul vine de la Creator, dar se petrece pe diferite canale.

Trebuie să îţi atingi scopul, dar corpul tău, micul tău măgar este bolnav şi nu poate să te ducă. Deci, ce trebuie să faci? Să îl laşi să moară? Dar ai nevoie de el pe drum.

De ce percepem această lume separat de lumea spirituală? Chiar şi micile probleme ne pot fi de ajutor dacă lucrăm cu ele în mod curent. Nu contează ce ni se întâmplă, este important să ne amintim că totul vine de la o singură Sursă, până când ajungem să simţim cu adevărat că suntem în exilul spiritual.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/13/11, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Sarbatori, Suferinta, Unitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce are societatea o atitudine de desconsiderare faţă de femeie? De ce consideră bărbaţii femeile mai jos de ei?

Răspuns: Această atitudine rezultă din faptul că femeile nu pot atinge pe cont propriu  spiritualitatea. Depind de bărbaţi pentru asta.

Sufletul comun este constituit din părţile masculină şi feminină, unde partea femeiască, Nukva, este dorinţa de umplere. În lumea noastră acest lucru este exprimat prin faptul că femeia are nevoie de o casă în care ea să poată naşte copii şi să aibă grijă de ei. Copiii ei conţin întreaga ei viaţă. De aceea ea depinde de societate într-o măsură mai mare decât un bărbat. Ea are nevoie de stabilitate şi de încredere în ziua de mâine.

Cu alte cuvinte, o femeie simte mai multă insatisfacţie şi aceasta este o premiză pentru dezvoltarea ei spirituală, iar acest fapt este perceput în societatea noastră egoistă ca slăbiciune. În mişcarea spirituală, totul este invers, fiindcă cu cât dorinţa este mai mare, cu atât persoana avansează mai mult. Noi, creaturile, depindem numai de dorinţă. Dacă această dorinţă este orientată spre drumul cel bun, atunci aceasta este cheia succesului.

De aceea, fără ca bărbaţii să absoarbă dorinţa femeilor, ei nu vor fi în stare să avanseze către spiritualitate.

Din lecţia din 3/5/11 Scrierile lui Rabaş

Filed under: Femeia, Lectia zilnica, Sarbatori - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebuie să facem de Hanukkah, astfel încât lumea spirituală să devină realitate?

Răspuns: Noi toţi, din toată lumea, am atins punctul de trecere, străpungere. Ne apropiem de exodul din Egipt, din senzaţia doar a lumii noastre, înăuntrul egoului nostru.

Pe de o parte, simţim faptul că Faraonul, egoismul, ne ţine cu dinţii săi şi refuză cu încăpăţânare să ne dea drumul. Pe de alta, înţelegem că trebuie să ieşim din egoul nostru. Aceste forţe se lupă una împotriva celeilalte.

Fiecare zi ne aduce o mai mare înţelegere a faptului că lumea spirituală şi percepţia ei sunt deasupra egoului, ceea ce se numeşte credinţă deasupra raţiunii. Totuşi, atunci când încercăm să atingem lumea spirituală, simţim că încă ne lipsesc forţele pentru a face această străpungere şi a scăpa din Egipt.

De aceea, ne trebuie mai multe evenimente ca recenta Zi a Unităţii, care a fost ţinută de toate grupurile din lume cu un mare succes. Grupul nostru mondial este deja suficient de mare şi de divers, dând o mare putere de unitate Kli-ului nostru. De aceea, am ajuns la un stadiu în care ne luptăm împotriva Grecilor din noi, dorindu-ne să ne eliberăm de ei.

Diferenţa dintre Faraon şi Grecii este nivelul luptei: Faraonul reprezintă pasiunea pentru lumea materială, cum ar fi pentru mâncare, sex, familie, putere, faimă, etc, în timp ce Grecii reprezintă bătălia între materialism şi Cabala. O persoană care încetează să mai fie tentată de aceste lucruri, în ciuda faptului că le are pe toate, şi care realizează că alte lucruri sunt mai importante în viaţă, duce un război pentru a urca deasupra lumii acesteia deoarece îi lipseşte înţelegerea. Nu ştie pentru ce să trăiască.

Astfel, Războiul Maccabean este un război spiritual. Filozofii greci antici au spus că lumea noastră este reală şi că trebuie să trăim în ea şi să o dezvoltăm. Acestă abordare este opusă înţelepciunii Cabala, care spune că trebuie să ne ridicăm deasupra acestei lumi pentru că ea nu ne mai poate satisface; trebuie să realizăm gândul creaţiei.

Am ajuns la un nivel foarte avansat, cu toate că întotdeauna vrem să obţinem mai mult. Cred că noi toţi, incluzând pe aceia care avansează împreună cu noi în grupuri, la fel ca şi studenţi individuali din toată lumea, vor triumfa repede în acest război.

Din discursul din 11/30/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Istorie, Lectia zilnica, Sarbatori - Niciun comentariu→

Hanukkah este sarbatoarea Luminii. Se sarbatoreste peste lumea materiala. Viata Lui este foarte scurta si plina de griji, greutati si frica de necunoascut. Omul nu stie pentru ce traieste si ce i se intampla in clipa urmatoare. Cu adevarat, lumea intreaga este preluata de teroare, consum de droguri, divorturi si depresie.

Dar acolo, asa cum explica intelepciunea Cabala, primim oportunitatea sa venim in afara, spre Lumina, senzatia eternitatii si implinirii, cea mai exaltata armonie. Crescand deasupra lumii fizice, incepem sa experimentam lumea spirituala si dintr-o data descoperim o noua realitate.

Esta ca si cand ai fi condus o masina pe autostrada cand dintr-o data ai ramas fara benzina si te afli la marginea  unei prapastii. Inca o secunda si te-ar trage jos. Dar…nimic nu se intampla. Dintr-o data, abisul de dizolva si tu iti continui calatoria pe un drum drept, lin. Din aceasta viata gri, intunecata, treci dintr-o data in lumea bucuriei si luminii.

Cand aceasta lume frumoasa se dezvaluie unei persoane si ea imediat incepe sa traiasca in ea, experimenteaza cel mai inaltator moment! Ea vede ca a primit un dar enorm, si asta este ceea ce Hanukkah simbolizeaza. Numele vine de la ebraicul cuvant „Hanaya”, o oprire pe calea corectiei complete, la fel ca si pentru cuvantul „Hanukat Bait”.

Hanukkah este sarbatorita ca un eveniment istoric in trei parti:

1. Revoolta Maccabean, cand cateva trupe s-au revoltat impotriva armatei si au castigat

2. Iluminarea Templului, care in ebraica inseamna „Hanukat HaBait”, deci numele Hanukkah pentru sarbatoare

3. Miracolul Menorei care arde pentru sapte zile cu ulei pentru o singura zi.

In spiritualitate, „Iluminarea Templului” inseamna ca o persoana se ridica deasupra egoismului sau la calitea de Bina, Templul, care este locul in care Creatorul este dezvaluit.
Din Kabbalah pentru Incepatori“Hanukkah” 12/1/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Sarbatori - Niciun comentariu→