Toata munca noastra in termenii liberului arbitru este dusa in ascunderea Guvernari Superioare. Aceasta etapa este descrisa in Introducere la Studiul celor Zece Sfirot,, articolul 53: …Recompensa este conform cu suferinta. Daca Conducerea Lui nu este relevata, este imposibil sa-l vezi, ci numai in ascunderea fetei; din spate …si prin indoiala… In acest fel, este lasata intodeauna alternativa de a pastra vointa Lui sau de a o frange. Asta, pentru ca necazurile si durerile pe care le sufera cineva il fac se indoiasca de realitatea Conducerii Lui asupra creatiilor Sale…

Imagineaza-ti ca vezi prin prisma dorintelor tale egoiste o persoana care sta in fata ta. Suntem Creatorul si eu, iar intre noi sta natura mea egoista. Este ca si cum o persoana draguta, buna, se apropie de mine, ca si cum ar fi un doctor tinand o seringa in mana pentru a-mi face o injectie si eu sunt un copil mic. Ma uit la acest zambet dragut si la seringa pe care o tine in mana si inghet de groaza. Totusi, se apropie din ce in ce  mai mult, se pare, pentru a-mi face rau.

Ai prins ideea? Aceasta este starea in care suntem noi acum. Trebuie sa-L cunoastem, sa-L intelegem si sa-i simtim intentiile, chiar daca vrea sa ne faca o injectie. Nu avem alta sansa daca suntem bolnavi si avem nevoie de vindecare (corectare).

De ce a aranjat El, totul in acest fel? A facut totul asa de precis pentru ca noi sa-L cunoastem; altfel, ar fi imposibil. Beneficiul Luminii poate fi cunoscut numai din intuneric.

Apoi, vei intelege ca toate aceste situatii teribile imaginare – injectia, intreaga lume care sufera si raul – sunt doar imaginile elaborate de substanta ta egoista. Sa dobandesti nivelul de credinta inseamna sa te ridici deasupra acestei substante si sa nu o mai simti. Vei realiza ca totul a fost o fantezie copilareasca, care nu exista in realitate. Lumina, atitudinea blanda a Creatorului, au parut egoismului tau ca o injectie dureroasa. La fel ca un copil speriat de seringi, asa si noi suntem speriati de El.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 10.06.10, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce a creat Creatorul lumea in felul in care este ? De ce s-a ascuns de mintea si simturile noastre? De ce ne-a creat pe noi sa fim opusi Lui si opusi scopului final?

Raspuns: A facut asta pentru ca El a vrut sa ne dea libertate. A vrut ca noi sa avem dorinta de a-L descoperi prin liberul nostru arbitru. A vrut ca noi sa devenim daruitori, ca EL. Daca l-am fi simtit pe Creator, asa cum este, chiar de la inceput, nu am fi obiectat si nu am fi vrut sa facem nimic diferit.

In acelasi fel, nimeni dintre noi nu poate rezista egoismului, care guverneaza asupra noastra. Actionam automat la programul nostru egoist. Similar, daca programul daruirii ar fi fost impregnat in noi, l-am fi realizat automat si pe acesta si am fi fost numiti ingeri, forte fixe ale naturii. Totusi, nu exista nicio libertate in aceste doua cazuri.

Libertatea este numai in mijloc. Este intre impuritate si sanctitate. Aceasta stare se numeste Klipat Noga. Este treimea din mijloc a calitatii Tiferet.

Creatorul trebuie sa ne puna in punctul instabilitatii, astfel incat sa nu stim spre care parte sa echilibram balansarea noastra. Nu stim ce este bun si ce este rau, ce sa preferam si la ce sa aspiram? Aici este situat punctul liberului nostru arbitru.

Formam o linie din aceste puncte ale liberului arbitru si progresam din acest moment in sus, pana la sfarsitul corectiei. Singura noastra sarcina este de a intelege masura ascunderii si formele ei si sa realizam motivul si nevoia acesteia. In acest fel, ne construim intr-o fiinta independenta.

Creatorul nu are alt scop decat independenta noastra. De fapt, El are nevoie de o creatura independenta pentru a-i oferi placere? Cum poate sa ofere placere unei masini pe care El a creat-o si pe care o controleaza total? Totusi, in masura in care creatura devine independenta, Creatorul primeste placere daruindu-i ei. Acum este cineva pe care sa-L delecteze, este cineva care exista cu adevarat.

De aceea nu ne-a creat pe noi sa fim buni imediat si nu ne-a dat Lumea Infinitului de la inceput. Ne-a fortat sa fim opusi Lui si ne-a plasat intre doua lumi. De fapt, chiar aici in mijloc, intre aceste doua lumi, unde nici regulile Creatorului si nici cele ale creaturii nu sunt la lucru, in acest punct neutru, care nu apartine nici Creatorului nici creaturii, numai acolo avem libertate.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 8.06.10, Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYigash (Si Iuda s-a apropiat), Paragraful 129: Cand cerurile si animalele, adica Nukva, sunt corectate astfel incat totul este un Merkava pentru acest om, ZA, este scris : Si Iosif si-a pregatit propria Merkava(caleasca), si s-a dus la Goshen sa il intalneasca pe Israel, tatal lui. Acesta este un Tzadik (drept), Iesod de ZA, numit Iosif cel drept, care leaga si uneste propriul Merkava, Nukva, cu cerurile si animalele.

Aici Zohar-ul vorbeste despre dorinta creata de Creator, care incepe sa semene cu El, cu actiunile Lui. Creatorul este sursa care arata dorinta de placere (ceea ce El a creat) actiunile Lui asupra sa. Creatorul influenteaza dorinta de placere, in diverse feluri, si, prin perceperea acestor forme, dorinta incepe sa se dezvolte in ei.

Dorinta percepe actiunile Creatorului in sase directii diferite (patru directii ale lumii, si directiile sus-jos) si de asemenea printr-o varietate de culori, gusturi, mirosuri, temperaturi, s.a.md. In esenta, Lumina care emana de la Creator, afecteaza dorinta de placere si primeste anumite impresii.

In concordanta cu senzatiile experimentate, dorinta atribuie denumiri diferite acestor impresii si le defineste prin diferite forme. Acest fenomen, nu exista in afara dorintei de placere, de vreme ce noi suntem incapabili sa percepem altceva, in afara dorintei noastre. De exemplu, putem spune simplu ca exista Lumina care Inconjoara, totusi, noi putem vorbi doar despre anumite fenomene care sunt deja in dorinta noastra, cand dorinta le simte in ele intr-un fel sau altul.

Zohar-ul explica structura sistemelor, adica, clarifica modul prin care dorinta de placere este influentata de Lumina si determina structura dorintei. De fiecare data, dorinta primeste o impresie de la Lumina, dobandeste o forma specifica, ce exprima amprentele lasate de Lumina, in ea. Dorinta de placere este ca o sculptura vie cu o imensitate de forme si siteme interne si externe.

De aceea creatura reprezinta un sistem extrem de complex, care provine din influenta Luminii asupra sa. Influenta directa a Creatorului asupra creaturii inseamna trecerea creaturii prin toate actiunile Sale, dobandind forme, in concordanta cu sistemul de la Superior la inferior, adica, direct de la Creator.

Exista, de asemenea, si o actiune opusa a creaturii, atunci cand aceasta spune: Stop! De aici voi manui sistemul de unul singur. Vreu sa fiu similar cu Tine. Este suficient, am primit deja toate impresiile si Reshimot, si acum vreau sa muncesc independent. Vreau sa folosesc sistemul pe care Tu l-ai implantat in mine, in felul in care Tu faci. Vreau sa devin daruitor ca Tine. Vreau sa iti daruiesc Tie! Aceasta este numita munca de la inferior la Superior.

Din Lectia Zohar, de seara, 09.06.10

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este credinta, inainte de trecerea Machsom (bariera catre lumea spirituala)?

Raspuns: Inainte de traversarea Machsom si intrarea in spiritualitate, el nu are credinta. Conceptul de credinta in Kabbalah este total diferit de ceea ce, in mod obisnuit, inseamna asta in viata cotidiana. In Kabbalah, toate aceste concepte sunt definite la un nivel total diferit.

Credinta inseamna a  simti pe Creator. Daca il simt pe Creator, cred in El. Observati cat de diferit este asta fata de ceea ce am gandit initial. In viata obisnuita, credinta este ceva ce nu vedem sau nu stim, dar credem in ea ca si cum exista in realitate.

Kabbalah spune ca asta nu este credinta, ci doar o fantezie. Kabbalah se sprijina exclusiv pe realitate, senzatii de adevar interior. In masura in care eu il simt pe Creator, eu primesc puterea sa muncesc impotriva ego-ului meu; o forta impotriva alteia; pozitivul impotriva negativului. Asta este ceea ce numim crdinta deasupra ratiunii, adica credinta deasupra egoismului si senzatia din ea. Eu ma ridic desupra tuturor acestora pentru ca eu sunt capabil sa folosesc ratiunea si senzatiile Superiorului. Totusi, daca nu am acesta, cum pot munci? Sa ma bazez pe povestile spuse de cineva?

Nu asta numim noi credinta. Este un joc pe care il joaca oamenii in aceasta lume, pentru ca ei nu cunosc o alta cale pentru a se linisti pe ei insisi. Pentru a atinge credinta, trebuie sa atingem revelatia. Intelepciunea Kabbalah este revelatia Creatorului de catre creaturi, si asta este numita credinta.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Kabbalah 11.06.10, Shamati, Art. 50

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este unitatea? Este o senzatie interna sau revelarea unei forte?

Raspuns: Unitatea este o noua realitate despre care nu avem nici o idee. Este ceva nou, pe care nu l-am simtit pana acum si care are proprietatea lumii spirituale: proprietatile daruirii. Cand devenim parte a acestui sistem si traim in el, incepem  sa revelam o noua dimensiune diferita, ca si cum ne-am afla pe o alta planeta. Revelam aceasta dimensiune in interiorul proprietatilor acestui sistem: in daruire.

Astfel, unitatea nu inseamna numai conectare reciproca, relatii bune, sau incredere. Este revelarea unei noi proprietati care nu exista in lumea noastra. Cand obtinem aceasta proprietate si devenim similari cu Creatorul, noi revelam totul in mintea si in sentimentele noastre, in unitate cu El.

Nu avem de facut nimic altceva, decat sa atingem unitatea. Este in puterea noastra sa facem asta. In legatura cu aceasta este scris: Vom face si vom auzi. Asta inseamna ca putem intreprinde diferite actiuni, ca depunem efortul nostrum comun, si ca facem tot ce ne sta in putere. Putem studia impreuna si uniti asa cum recomanda Kabalistii si asa cum scrie RABASH in articolele sale.

Oricum, noi nu reusim sa facem asta. Trebuie sa atingem starea descrisa, ca fiind: Si ei au strigat ca vor sa faca asta. Este un strigat intern care spune ca trebuie sa ne unim, dar nu suntem capabili sa facem asta. Numai prin aceasta stare de strigat intern, acest lucru se va intampla. Trebuie sa fie o rugaciune adevarata, un planset adevarat.

Am construit deja intreaga fundatie. Acum trebuie doar sa atingem calitatea unitatii. Noul lucru care va deveni revelat ca o conectare cu altii – este lucrarea spirituala. Intr-o anumita masura avem deja un vas spiritual, care exista si inainte de spargere. In momentul in care noi revelam acest lucru – revelam existenta spiritual – Creatorul va fi revelat.

Prin urmare, de-a lungul zilei, fiecare dintre noi si toti impreuna trebuie sa incercam, cat mai mult posibil, sa ne preocupam numai de asta.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 13.06.10 , Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: In afara de faptul ca trebuie sa ne gandim sa studiem impreuna si sa dorim sa ne corectam pe noi insine, cum ar trebui sa fie conectarea noastra cu textul, in timp ce citim in Zohar?

Raspuns: Conectarea cu textul Zohar-ului va veni mai tarziu; veti simti cum incepe sa va incite. Zohar-ul atinge stratul cel mai intim al inimii cuiva, ca si cum ar fi o scrisoare – foarte personala, intima, care iti schimba viata – primita de la cineva foarte drag tie.

Poti trece prin stadii diferite, sa plonjezi in anumite ganduri sau actiuni, totusi, cand te intorci la Zohar, simti ca te insufleteste, te umple, te calmeaza, te mangaie, te imbratiseaza si te cuprinde. Textul exprima o stare a sufletului care este in completa adeziune cu Creatorul.

Dupa ce o persoana primeste prima senzatie a spiritualitatii, el deja stie ce inseamna asta. Nu mai poate trai deloc fara aceasta senzatie. Pentru el, este ca un mesaj interior foarte personal, de Sus, ca o apa rece pentru un suflet obosit.

Primul sentiment este urmat de senzatii mult mai complexe si mai bogate, care se dezlantuie in afara intr-o drama completa. Totusi, avem nevoie de un contact initial care cere cativa ani de munca serioasa. Daca muncim impreuna si ne dorim cu adevarat, prin ajutor sau obligandu-ne unii pe altii, munca aceasta va lua mai putin timp.

Trebuie sa stabilim un contact cu spiritualitatea. Poate ca asta nu este chiar contactul initial, ci, doar o anticipare si simtire a depasirii granitelor realitatii obisnuite. Totul pare ca ramane la fel, si totusi, mai presus de toate acestea, apare o stare prin care persoana incepe sa se uneasca cu Zohar-ul.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah 14.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Un grup Kabalist este AHP al Celui Superior, Malchut, care incorporeaza multe alte suflete in el. Eu sunt cel mai mic, si sarcina mea este sa imi conectez punctul din inima cu celelalte suflete, chiar daca ele imi sunt straine mie. Daca imi anulez punctul din inima comparativ cu Cel Superior, se transforma intr-un GE al meu (Galgalta veEinaim) si, in relatie cu Cel Superior, primeste o forma. Cel Superior ii da ceea ce are nevoie pentru ca sa creasca, ii asigura structura, in sensul asemanarii cu toate sufletele, cu intreaga Lume a Infinitatii, cu intregul vas al sufletului comun .

Daca vrei sa devii un obiect spiritual (Partzuf), adera la Cel  Superior, si AHP-ul acestui obiect va deveni noua ta lume dezvaluita. In masura in care tu te agati de AHP-ul Celui Superior, punctul tau din inima se extinde, multumita partilor lui AHP.

A adera inseamna sa accept dominatia lui asupra mea, asa cum scrie Baal HaSulam in articolul Libertatea. AHP al Celui de Sus este mediul meu. Prin agatarea de AHP, eu primesc de la acesta tot ce am nevoie la fel ca un embrion care primeste sange, oxigen, si nutrienti de la mama sa. Fac asta pentru ca punctul meu din inima sa creasca intr-un organism spiritual.

Acest organism, va semana cu tot ce am primit de la AHP al Celui Superior, grupul. Totusi, va fi manifestarea ei in punctul meu din inima, gena mea spirituala. Cu alte cuvinte, va fi impartasit de ambele, grupul si punctul meu din inima. Acest lucru este similar cu faptul ca un copil seamana putin cu mama sa si cu tatal sau, si totusi primeste esenta sa de la Creator.

Ma las in mainile Celui de Sus; imi introduc dorinta in aceasta, cererea mea de a deveni partea in care liniile de stanga si de dreapta se unesc si realizeaza actul daruirii. In masura in care realizez asta, care este, in masura in care samanta se anuleaza pe sine inaintea mamei si o obliga sa o dezvolte, mama incepe in schimb sa aiba grija de ea.

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabalah 14.06.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare:Cum pot imbina urmatoarea atitudine duala: Pe de o parte, trebuie sa il vad pe fiecare prieten mai mare ca mine, ca fiind cel mai mare din generatie. Dar pe de alta parte, trebuie sa ii vad la fel de mici ca mine, ca si cum au nevoie de grija mea constanta?

Raspuns: Pot foarte bine asocia aceasta cu felul in care procedez cu copilul meu: El este mult mai important decat mine de vreme ce dorintele sale determina actiunile mele. Daca el are nevoie de ceva, eu las totul si fac ceea ce el cere. Totusi atunci cand eu ii duc grija, ma raportez la el ca la cineva care este mai mic decat mine si nu poate fara mine. Rezulta ca putem avea simultan aceasta atitudine duala.

Este inteles ca dorinta comuna este mult mai importanta decat dorinta mea. Este modelul sufletului comun in miniatura si contine deja totul asemeni unei holograme.

Daca ma raportez la acest mic grup cu legea garantiei reciproce (sa spunem ca gruprul este format din zece membrii), acesti zece membrii sunt la fel ca zece milioane. Nu este nicio diferenta. Fireste, trebuie sa ies din egoismul meu, deci nu are importanta daca fac acest lucru fata de zece sau zece milioane de oameni. Daca in ei, eu revelez lumea spirituala, atunci cine este mai important, eu sau ei?

Prin mine insumi, eu nu pot revela nimic in afara acestei vieti pamantesti, corporale. In timp ce, in conexiunea corecta cu ceilalti, eu revelez  spiritualitatea. Fireste, respectand  scopul, grupul devine mult mai important decat mine insumi.

Trebuie sa accept dorinta lor, ca pe cea mai sacra dorinta a mea, ca pe o lege! Aceasta este ceea ce ne permite sa ne unim. Pe de alta parte, eu trebuie sa ii percep pe ei ca fiind mai mici decat mine, pentru a simti in acest fel ca ei au nevoie de ajutorul meu si sa le dau tot ce am.

Cand vorbim despre iubire si unitate, eu il pot privi pe celalalt si ca pe o persoana mica si ca pe o persoana mare. Nu este contradictie in acestea. Este asemanator mai mult cu raportul dintre copil si adult, in care copilul devine ma important decat oricine altcineva. Un copil mic este precum capul familiei de vreme ce intrega familie se invarte in jurul sau.

Din partea 4 Lectia Zilnica de Kabbalah 10.06.10, Articolul, Scopul societatii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie sa fim foarte recunoscatori Creatorului pentru ascundere. Fara ea, am ramane animale, vanand constant placeri care ni se releva.

Ascunderea ma ajuta sa stau in intuneric, chiar daca este neplacut, eu ma construiesc prin ascundere. De aceea este imposibil sa vedem daca avansam corect sau daca actiunile noastre sunt recompensate. Recompensa este de a merge in ascundere incercand sa executam actiuni ale daruirii. Cea mai buna recompensa este sa nu vedem o recompensa in asta.

Altfel, nu vom iesi din regula Creatorului. Numai in ascundere putem, aparent, sa nu fim supusi Lui. El ne priveste, astfel ne da o oportunitate de a-L descoperi pe El si maretia actiunilor Lui in ascunderea care a fost facuta dupa restrictia din Lumea Infinitului.

Nu cerem revelari. Contrar, ar insemna ca o persoana, motivata de aspiratia ei personala, vrea sa se intoarca la starea animala. Astfel de cunoastere este cel mai rau lucru care ni se poate intampla. Daca dobandim cunoastere prin credinta deasupra ratiunii, relevam apoi noi cunostinte in proprietatile daruirii si nu ale primirii. Aceasta este deja cunoastere Divina.

Totusi, mai intai trebuie sa facem o restrictie, sa trecem in cealalta parte si sa descoperim noua intelegere acolo si nu inainte.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 13.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Introducere la Studiul celor Zece Sfirot, paragraful 58: Cu asta intelegem cuvintele inteleptilor nostri: unul care se pocaieste prin frica este recompensat prin transformarea pacatelor in greseli… pacatele pe care cineva le face se extind la el prin receptionarea dublei ascunderi a Providentei, adica ascundere in disimulare.. O ascundere inseamna ca el crede in Providenta recompensei si pedepsei. Totusi, din cauza acumularii suferintelor, cateodata, el se gandeste la transgresiune (alunecare in greseala).

De ce face persoana o greseala? Deoarece nu vede ca a fost un defect. Deci nici macar nu a presupus ca trebuia sa vada, nu-i asa? Intreaga noastra munca este de a dobandi o noua viziune prin credinta deasupra ratiunii. Astfel, la inceput, nu percepem spiritualitatea pentru ca mai tarziu sa o vedem din lumina daruirii. Spiritualitatea nu se poate vedea in lumina egoista.

Nimeni nu a ascuns spiritualitatea de noi. Noi ne-am ascuns de ea prin dorintele noastre egoiste. De aceea incepem sa percepem spiritualitatea numai prin ridicarea deasupra egoismului nostru. Este similar cu mine in fata unui zid, a unei bariere. Ridicandu-ma deasupra ei pot avea o idee despre ce este in spatele ei.

Astfel ne putem imagina ce inseamna credinta deasupra ratiunii. Cat timp sunt in ratiune, in spatele barierei, nu pot vedea lumea spirituala. Organele mele de perceptie sunt diferite; intre timp, trebuie sa incep sa percep realitatea in dorinta de a darui. Cand Lumina Reflectata straluceste deasupra mea, imi releva realitatea spirituala, pe care o pot vedea in aceasta Lumina.

De aceea, in mod natural, gresesc si comit crime, cand nu vad spiritualitatea. Cum as putea sa nu gresesc? Totusi, de ce nu sunt ele numite transgresiuni? Pentru ca egoismul – multumita relevarii si corectarii greselilor mele – il corectez eu insumi. In acest fel, ating gradul de pocainta din frica, asta este, construiesc un ecran pentru daruire in scopul daruirii.

Invat din greselile mele, pentru ca este imposibil sa corectez ceva, pana cand nu descopar intregul rau al dorintelor egoiste. Asta se numeste a identifica o greseala. Corectand o anumita parte a greselii pe care am descoperit-o, execut o porunca.

Deci, in timp ce imi completez pocainta, imi corectez toate greselile mele. Din cauza si multumita lor cineva dobandeste daruirea. Toate aceste erori sunt rezultatul ascunderii.

Din partea a treia a  Lectiei zilnice de  Kabbalah 13.06.10, Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→