Zohar, Introducere, Art. „Magarul conducator”: Ei spun, „ Este Rav Hamnuna Saba,” pentru ca acum au recunoscut puterea sa, ca a fost Rav Hamnuna Saba insusi si nu cum au gandit ei inainte – ca a fost doar fiul lui Rav Hamnuna Saba.

Intrebare: De regula invatam ca „fiul” este nivelul urmator al „tatalui”. Deci de ce acest paragraf spune ca fiul lui Hamnuna Saba este mai mic in grad decat el?

Raspuns: In timpul coborarii de Sus, fiecare grad mai mare este mai inalt. Astfel bunicul (Saba in Ebraica) este cel mai inalt nivel, si tatal (Aba) este sub el, si cel mai de jos este fiul (Ben).

Urcam nivele de jos in sus, trecand prin ele in ordine inversa: de la bunic, la tata, la fiu. Un „fiu” este cel mai avansat nivel, deasupra tuturor. Dar in timpul coborarii gradelor, fiul este sub toate celelalte.

Nivelele prin care „magarul conducator” trece sunt nivelele lumilor. Aceste forte coboara de la inaltimea celor 125 nivele in forma de „bunic” si „tata”, fiind mai inalte decat fiul.

Dar cand inteleptii urca, nivelele lor de atingere: bunic, tata si fiu sunt exprimate de sus in jos, caz in care fiul este cel mai avansat nivel.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala din  1/20/11, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cine sau ce este „Lumina care reformeaza”? Este Creatorul?

Raspuns: Lumina, Creatorul, Forta Superioara, toate sunt una si aceeasi: forta integrala a daruirii care guverneaza lumea, sfera enorma in interiorul careia toti locuim. Astazi, este tot mai mult contractanta deasupra noastra, afectandu-ne cu puterea sa.

Este privita ca si Natura sau Creator, intrucat in Ebraica, un numar echivalent (Gematria) al acestor lumi este acelasi, si emanatia care porneste de la ea este definita Lumina Superioara sau daruire.
Din lectia introductiva din Netanya 12/12/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce atunci când pronuntam Tetragrammaton, cele patru litere ale numelui Creatorului (HaVaYaH-יהוה), în ebraică, nu spunem „Yod-Khey-Vav-Khey„, înlocuind sunetul „h” cu „kh”?

Răspuns: Nu este nimic special despre asta; oamenii o fac doar din respect pentru Creator. Acest lucru este, de asemenea, obişnuit în înţelepciunea Cabalei. Nu strigi pe tatăl tău pe numele lui, nu? Mai degrabă, i te adresezi ca „tată” şi. într-un mod similar, vă adresati Creatorului.

Dar, într-adevăr, toate numele pe care le atribuim Creatorului sunt manifestări ale Luminii Superioare în raport cu noi. Ne referim la ele ca „Boreh,” Creatorul, deoarece cuvântul „Boreh” constă din două cuvinte: „Bo” (vino) şi „Reh” (si vezi). Cu alte cuvinte, tu nu-L numesti, ci mai degrabă este fenomenul pe care il experimentezi inauntrul proprietatilor tale (Kelim, vase). Lumina care lucreaza asupra ta evocă în tine anumite senzatii, iar tu le atribui un nume.

La urma urmei, ce înseamnă „Creator milostiv” ? Simt că acum El mă tratează în acest fel, cu compasiune. Dar dacă El este într-adevăr milostiv, eu nu știu asta. Tot ce ştiu este că pentru mine, de exemplu, El a arătat milă. Prin urmare, toate numele Creatorului sunt reacţia mea fata de influenţa Luminii Superioare in mine.

În plus, „Elokim” este Bina; „HaVaYaH” este Zeir Anpin, iar „Adni” Malchut. Acestea sunt fenomene care ne sunt dezvăluite din sistemul superior. Ceea ce noi numim „Creator” este manifestarea unei anumite forţe  care este superioară în raport cu noi, nu ceea ce stabileşte această forţă în mişcare. Esenţa Creatorului, Azmuto, nu ne poate fi dezvăluita .

Pe scurt, „un judecător are doar ceea ce ochii lui pot vedea!” Când vei ajunge sa-L cunosti pe Creator, ii vei gasi tu insuti nume, deoarece noi suntem cei care numim fenomenele manifestate de Lumina Superioara.

Din Prelegere introductivă în Netanya 12/12/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce chiar şi atunci când o persoană ştie ce este bun pentru ea, încă mai merge şi face lucruri care-s rele?

Răspuns: Vedem ca acest lucru se întâmplă si cu copiii mici. De câte ori trebuie sa pedepsesti un copil până când începe să înţeleagă ceva? Şi chiar şi atunci, aceasta este un rezultat al pedepsei,  sau pur şi simplu a crescut şi a devenit mai inteligent? Poate pedepsele nu fost deloc benefice? Aceasta este într-adevăr o întrebare: Ce ne determina sa schimbam actiunile noastre?

În realitate, nu ne schimbăm fiind pedepsiti. În general, nu există astfel de lucruri, cum ar fi recompensa si pedeapsa aşa cum le înţelegem. Noi nu invatam niciodata sub influenta   nenorocirilor sortii. Noi pur şi simplu crestem până când  învingem Reshimo-urile noastre. Apoi altele noi apar în noi şi schimbări ale mediului înconjurător şi ne vom schimba sub influenţa acestora. Ne vom schimba doar prin confruntarea cu doi parametri: datele noastre interioare informationale (Reshimot) şi societatea înconjurătoare. Dupa cum acestea interacţionează unul cu altul, determină starea noastră.
Trebuie sa aducem Reshimot-urile noastre la echilibrul cu mediul. Acest lucru este tot ceea ce aspiram. Aceasta este legea de bază a universului: similitudinea, echilibrul, balanta. Totul în natură în mod automat aspiră la acest lucru. De aceea, de îndată ce apare un dezechilibru între noi si mediul inconjurator, atunci constient sau nu (în funcţie de dezvoltarea unei persoane) punem imediat toata energia noastra in faţă, incercand sa ne aducem la echilibru.

De exemplu, atunci când intri intr-o anumită societate sau un anumit grup de oameni, te adaptezi întotdeauna pentru ca doresti sa fii similar. Acesta este modul în care lucrurile sunt construite, aceasta este legea echivalenţei, legea iniţială pe care Creatorul a pus-o in capul tuturor lucrurilor. Creând o natura opusa fata de El, dorinta de a primi,  El doreşte să ajungem treptat la echivalenţa cu El, dorinta de a darui. Asta deoarece creşterea crează o minte în interiorul dorinţei şi apoi creatia castiga conştientizare, senzatii si il dezvaluie pe Creator, devenind egala şi identica cu El.

O persoană diferă fata de orice creaţie minerală prin apariţia unei minti care direcţionează conştient creatia spre asemănarea cu Creatorul. Prin urmare,  întreaga libertate de alegere constă în crearea în mod constan ta mediuuil înconjurător, pentru noi înşine, care ne „va trage în sus „, la Creator. Asta înseamnă că trebuie să avem grijă de mediul înconjurător ca si cum ar fi la un nivel mai ridicat decât noi. În acest caz, vom dori să devenim similari cu acesta, şi astfel vom păstra avansarea spre Creator. Prin imaginarea grupului ca fiind mai sus, mai mare şi mai ideal decât noi înşine, vom avansa înainte.
Prin urmare, totul depinde de crearea mediului corect, deoarece aceasta ne va permite să ne miscam în mod automat pe noi înşine înainte. Aici se află întreaga lege a creşterii.
Din lecţia de la Moscova de pe 1/17/11, Shamati

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Primesc puterea de a ajunge la spiritualitate din mediul înconjurător şi este o forţă unică. Ajungem la intelepciunea Cabalei cu o dorința pentru spiritualitate, dar această dorinţă este egoista: de a obţine atat lumea aceasta, cat si pe cea viitoare.

Aceasta dorinta enorma impinge o persoană inainte, dar atunci când intenţionează să țina legatura cu prietenii, ea trebuie să se anuleze şi sa creasca importanţa prietenilor. Astfel, ea ridică atitudinea sa fața de prieten la un nivel minim spiritual. Ea însuşi se anulează, doreşte să se unească şi recunoaşte prietenul ca fiind cel important.

Este un efort foarte neplăcut, respingător, dar nu există nici o altă opţiune: Noi trebuie să ne unim. Şi dacă o vom face, primesc de la prieten importanţa obiectivului, puterea de a urca. Această putere este spirituală. După toate, cu scopul de a ma intoarce la un prieten, ma anulez şi ridic valoarea lui. Din moment ce sunt legat de el în acord cu regula spirituala, importanţa prietenului, primesc de la el puterea de a urca în ciuda faptului că el este la fel ca mine.

Chiar daca ma comport fara speranța, deoarece doresc să obţin lumea spirituală in mod egoist, primesc adevarata putere de la prieten, care ma ridica mai presus de mine insumi. Acţionând în acest fel cu prietenii, obţin o abordare corectă a spiritualitatii. În plus, prietenii pot sa nu investeasca nici o atenţie pentru aceasta, nici măcar să fie conştienţi de ceea ce ma alimenteaza cu puterea spirituală.  O dobandesc prin efectuarea unui act egoist, anulându-ma pe mine însumi, în raport cu acestia, în ciuda  resentimentelor.
Este foarte dificil, dar dacă reuşesc să mă depăşesc, primesc de la prieteni puterea de a progresa în continuare. Aceasta este esenţa activităţii noastre şi acest lucru este obiectivul convenţiei viitoare.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Pregatindu-ne pentru congresul de la Berlin, simtim dificultati in timp ce incercam sa primim forte de la mediul inconjurator. In timp ce executam actiunile fizice, cum putem sa evitam pierderea conexiunii cu scopul interior?

Răspuns: In primul rand este bine ca oamenii simt o lipsa de intentie pentru ca fara componenta interioara, intentia de a darui, eforturile exterioare nu pot avea succes in obtinerea revelatiei Creatorului. Deci de unde putem obtine intentia corecta de a ne uni si de a ne conecta, in interiorul careia vom actiona?

Trebuie sa incercam, in felul in care un copil incearca sa fie un adult, cu toata puterea noastra sa tinem intentia si sa nu uitam ca noi executam actiunile exterioare prin efortul nostru interior. In ce masura suntem instare sa o facem, asta nu mai tine de succesul nostru.

Este posibil sa vrea Creatorul sa ne arate ca suntem mici si lipsiti de succes asa incat sa ne oprim din a fi mandrii de noi insine si sa simtim ca, fara ajutor de Sus nu vom fi in stare sa tinem intentia si nu vom fi in stare sa ne unim prin propriile noastre puteri. Daca am fi fost in stare sa o facem singuri, nu am fi avut nevoie de Creator si nu am fi ajus la nevoia: “Sa mergem impreuna la Faraon”. In esenta, o persoana nu are motiv sa se planga pentru starile pe care le primeste. Ele sunt descoperite ca rezultat al avansarii lui si astfel in orice moment, ele sunt corecte. Intrebarea este cum sa fii capabil sa construiesti atitudinea corecta fata de aceste stari cu ajutorul grupului.

De cele mai multe ori, ne facem un proces de constiinta despre trecut, gandindu-ne cum am actionat incorect, am facut ceva rau, am sarit peste ceva, nu am facut ceva si asa mai departe. Aceasta este influenta fortei impure, Klipa, ce ne aduce inapoi in trecut. Acelasi lucru este valabil atunci cand suntem amagiti cu privire la calitatile noastre: Ce rost are sa ne invinovatim daca suntem egoisti si in continuare sa revelam doar asta? Trebuie sa ne formam atitudinea corecta deasupra acestei stari.

De aceea totul depinde de efort. Este imposibil pentru o persoana sa fie nemultumita si sa vrea ceva diferit, dar nu conteaza  pentru ca senzatia este data de Sus. Incepatorileor le este aratat cat succes au, fiind incurajati si sprijiniti precum copii mici. In schimb, celor ce avanseaza le sunt aratate greselile nu pentru a se corecta singuri, ci pentru a cere corectia. Si toate reactiile sunt pentru binele nostru.

Munca interioara a unei persoane cu privire la grup trebuie separata de actiunile facute pentru organizarea studiilor, congreselor si diseminarii. Una nu se raporteaza la alta. Starile interioare de urcare si cadere nu trebuie sa influenteze munca exterioara. Trebuie sa fie o rutina zilnica si un program, in raport cu care actionam independent fata de dorintele noastre.

In munca noastra interioara facem eforturi atat cat putem dar senzatia pe care o primim—buna sau rea— depinde de ceea ce ar trebui sa simtim exact. Daca nu ne simtim inspirati, incantati si sprijiniti in general, inseamna ca aceastea ne sunt trimise pentru a ne detasa de egoism.

Dezamagirea ce o simte o persoana in raport cu starile in care se afla, ii arata ca dorinta egoista nu o sprijina si astfel in mod natural se indeparteaza de ea. Egoismul insusi ne ajuta sa il respingem, ceea ce este numit “ajutor impotriva ta”. Senzatia noastra neplacuta in munca este ajutor din partea opusa, pana cand suntem in stare sa ne ridicam deasupra naturii noastre si sa o privim de Sis impreuna cu Creatorul. Aceasta se numeste “stand impotriva Faraonului impreuna cu Creatorul”. Doar asa poate cineva sa se ridice si sa treaca Machsonu.
Din lectia din 12/24/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune, Suferinta - Niciun comentariu→

Intrebare: Putem construi intentia colectiva inainte sa inceapa lectia? Daca da, cum ?

Raspuns: Intentia colectiva trebuie sa se bazeze pe un scop comun. Ultimul nostru scop este sa ii facem Creatorului pe plac, pe care il egalizam cu El. Pentru a putea indeplini asta, trebuie sa il cunoastem pe El, intrucat El doreste ca noi sa ii vedem dragostea si bunatatea. Nu este nevoia noastra personala ; Creatoul doreste ca noi sa Il cunoastem.

Invatand cate ceva inseamna sa devii echivalet in forma. Asadar, facem tot ce putem ca ne indreptam eforturile inspre daruire. Eu depun efort nu ca sa ii fac pe plac egoismului meu, ci pentru ca doresc sa ies in afara mea si doresc sa il gasesc pe Creator tocmai pentru a-L bucura cu aceasta.

Ca sa pot face asta, trebuie sa posed Kelim (proprietatea, vasul) daruirii, si ma intorc spre Lumina ascunsa in textele Cabaliste, in mod special Cartea Zohar. Lumina ma poate reforma, sa merga cu mine de-a lungul acestui abis care sta intre proprietatea de receptie (a primi Kelim) si daruire (daruirea Kelim).

Totusi, daca ma gandesc la asta singur, nu am suficenta forta. Nici macar nu imi sustine abilitatea de a pastra intentia de a darui. Pe de alta parte, daca lucrez cu altii ca si o za in lant, intr-o singura dorinta unde toti se anuleaza inaintea celorlalti, atunci spiritul nostru comun castiga o mare putere. Cabalistii, care deja au trecut prin aceste stadii, ne-au promis ca aceasta este calea spre succes.

Totusi, sunt fericita sa fiu printre prieteni si sa pot sa construiesc intentia impreuna cu ei retragandu-ma din mine cat de mult pot, pentru a putea aduce placere Cratorului. In acest fel,devenim similari Creatorului in calitati si ajungem sa Il cunoastem in acelasi grad ; mai mult, realizam adeziunea cu El.

De aceea trebuie sa incepem sa ne pregatim inainte de lectie si sa  ajungem la ea cu o dorinta formata. Gandindu-ne la asta, persoana se « incalzeste » mai mult si mai mult pana cand in sfarsit reuseste. Este scris : « Mitzva (porunca) fara intentie este ca un corp fara suflet. » Iti este data porunca sa studiezi Torah, metoda Cabalista care este destinata sa reformeze inclinatia spre rau. Cu ajutorul sau, vei atinge daruirea, vei simti dragostea pentru ceilalti, si in sfarsit, pentru Creator. Torah deriva din cuvantul ebraic « Ohr » (lumina) si din cuvantul « Oraa » (instructiuni).

Dar daca nu te-ai echipat cu intentia corecta, stai la lectie ca mort si actionezi mecanic fiind lipsit de spiritul si Lumina vietii. Deci depinde de tine sa decizi pentru ce te ridici noaptea si ce faci.

Chiar daca persoana nu isi poate pastra intentia, lasa cel putin sa vada cat de mare este lipsa acesteia. Durerea de inima cauzata de asta, amaraste inima si este la fel de importanta.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 12/1/2010, “Introducere la Cartea Zohar,” Articolul “Incepatorii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: La inceputul lectiei, de obicei fixezi o directie comuna pentru noi toti ; ne ajuti sa ne fixam asupra intentiei comune. Cat de importanta este aceasta instructiune ?

Raspuns: Trebuie sa venim la lectie deja pregatiti, cu o dorinta anumita (intentie): ce imi doresc sa primesc de la lectie? Trebuie sa ma gandesc mult la asta inainte de lectie.

Cateodata imi organizez intentia pentru fiecare, fara sa ma bazez pe pregatirea noastra, ci mai mult fiind eu un exemplu. In orice caz, in general, fiecare din noi ar trebui sa se pregateasca pentru lectie in felul sau, cu propria sa intentie. Succesul fiecaruia in revelarea Creatorului depinde mai precis de intentie.

O mama ii daruieste copilului sau ceea ce crede ea ca este necesar. Totusi, pe masura ce se maturizeaza, o persoana alege lucrurile in functie de gustul sau, folosind propria experienta si intelegere.

Trebuie sa fim in contact cu Cartea Zohar deja; am incercat multe exercitii cu intentie. Pe parcursul zilei, o persoana are nevoie sa se pregateasca pentru lectie pentru a se acorda pe sine studiului. Trebuie sa dam oamenilor sansa de a construi intentia singuri, mai degraba decat sa ii adune la fel ca si un educator la scoala : « Luati-va de manute si urmati-ma » !

Trebuie sa ne pregatim pentru lectie in felul nostru, bazandu-ne pe senzatiile prezente si pe intelegerea bazata pe stadiul curent. De fapt, lectia este perioada in care se realizeaza dorinta. Aici, fiind la intalnire cu Lumina, o persoana poate primi ceea ce punctul din inima isi doreste.

Poate ar trebui sa stam in liniste pentru 5 minute inainte de lectie astfel incat fiecare persoana sa caute in sinea sa. Totusi, eu depind de tine in aceasta privinta : intre a te trezi si a veni la lectie, ai timp sa te gandesti, sa te acordezi si sa iti construiesti intentia.
Din prima partea a lectiei Lectia zilnica de Cabala 12/1/2010, “Introducere la Cartea Zohar,” Articolul  “Incepatorii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

In “Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”, Nr 4, Baal HaSulam scrie: “Creatorul pune o soarta buna in mainile omului… iar alegerea sa se refera doar la a o intari”. Creatorul conduce persoana spre prieteni si studiu, dar restul depinde de el. Nu te astepta ca cineva va face munca asta pentru tine.Este treaba ta sa iti sortezi uneltele si sa le aranjezi corect.

« Dar nu inteleg nimic! Nu pot studia, nu stiu cum sa ma refer la prieteni si sunt confuz si pe interior si la exterior » ! Te poti plange mamei tale, dar degeaba te plangi legii creatiei. La fel cum degeaba te certi cu legea gravitatiei.

Creatorul este legea naturii, care este daruire absoluta. Daca te sincronizezi cu asta, te simti bine, si daca nu, te simti rau in masura in care este nepotrivire. De fapt, ambele corespund nivelului tau de dezvoltare. In mod similar, in lumea noastra, tratam copii, adolescentii, adultii si batranii diferentiat, cu respect pentru anii lor.

Imaginadu-l pe Creator incorect, ii atribuim Lui anumite calitati si sentimente umane care ne caracterizeaza. Tot incercam sa il « convingem » sperand ca se va razgandi. Este cea mai serioasa greseala produsa de natura noastra egoista.

Inca de la inceputul timpului, oamenii au facut aceeasi greseala: Au transferat proprietatile lor asupra lumii inconjuratoare. Cerem si asteptam reactia chiar de la animalele de casa. La modul general asteptam sa gasim asemanare cu noi insine si concordanta in imaginatia noastra in toate nivelele naturii, inclusiv la nivelul vorbitor.

Aici difera intelepciunea Cabalei de toate religiile si credintele. Este scris : « Legea este stabilita si nu poate fi incalcata ». « Nu mi-am schimbat HaVaYaH ». Lumina Superioara ramane in repaus absolut, si toate schimbarile au loc doar in vase. De asemenea intreb Creatorul sa schimbe sau sa stie ca trebuie sa ma schimb si eu.

Rugaciunea mea este legata de mine. A ma ruga inseamna sa ma judec si sa ma schimb. Aceasta este singura cale pe care as putea primi un raspuns diferit de la legea neschimbata. Aceasta este de fapt ideea. Religiile nu vorbesc despre transformarea omului ; sugereaza ca ar trebui sa il « mituiesc » pe Creator prin actiuni mecanice sau rugaciuni inflacarate. Oamenii cred ca ii va ajuta, cu toate ca istoria umanitatii arata exact contrariul.

Cabala arata ca tu esti cel care trebuie sa se schimbe, nimeni altcineva. Continua sa ceri Creatorului cum ai facut inainte, dar pentru un motiv diferit: Aceasta este dorinta Sa, si tu faci asta impotriva dorintei tale.

Stai in fata Luminii. Schimbandu-te si devenind asemanator Creatorului in calitati, incepi sa percepi influenta sa care inainte a ramas in afara simturilor tale. Devii un vas pentru Lumina si cresti pana cand te umple cu totul.

Ca sa anticipezi Lumina Superioara nu inseamna sa fluieri in vant. Fa o miscare interioara spre El, doreste-ti sa te schimbi si te va  influenta. Toate schimbarile pe care le vedem in Lumina sunt schimbarile din interiorul nostru.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 12/17/2010, “Creatorul a facut inclinatia spre rau si a adus Torah ca si condiment”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Am auzit ca ati spus de nenumarate ori ca tot ce imi aduce greutati, ma jigneste sau ma raneste imi este necesar. Cum incep sa simt si sa inteleg asta ?

Raspuns: Cand o realitate adevarata incepe sa imi fie revelata, realizez ca percep totul in interior, si ca nu exista nimic in afara. Notiunea de “in afara mea” nu exista deloc, deoarece totul se intampla in senzatiile mele, in perceptia mea. Si o realitate aparenta pe care o observ frecvent: spatiozitatea acestei lumi, Universul fara sfarsit, Pamantul si numeroasele sale detalii, toate le percep in interior. Totusi, pe masura ce imi corectez dorinta egoista, intregul tablou se schimba.

De aceea, nu simtim asta in lumea noastra pentru ca noi percepem realitatea in dorinta care nu se schimba calitativ ea doar devine mai mare sau mai mica. Totusi, daca transformam principala sa calitate, absorbtia in sine, in daruire, am putea simti perceptiile anterioare din exterior si am putea judeca in mod corect ceea ce se intampla.

Nu este simplu. Este greu sa o apuci si imposibil de simtit. Schimbarea se intampla dintr-o data, si doar datorita Luminii Superioare care picatura cu picatura actioneaza asupra noastra.

In completare la calitatile lui sau ale ei (Kelim), persoana obtine unele noi. Aceasta lume nu dispare, dar in afara de asta, se percepe o realitate suplimentara, cealalta parte a ei. Doar atunci intelege unde anume se situeaza si intelege cu adevarat si ca lumea noastra este doar iluzie.

Din lectia Introductiva din Netanya 12/12/2010

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→