Baal HaSulam, „Ştiinţa Cabalei si Filosofia”: Şi, aşa cum regele Solomon nu l-a putut împiedica pe Asmodeus să şadă pe tronul său, prefăcându-se că este el până ce a ajuns în Ierusalim, înţelepţii Cabalei observă teologia filosofică şi obiectează că au furat carapacea exterioară a înţelepciunii lor pe care Platon şi predecesorii săi greci au obtinut-o în timp ce studiau împreună cu  discipolii profeţilor din Israel. Au furat elemente de bază din înţelepciunea lui Israel şi purtau o mantie ce nu le-a aparţinut. Până în zilele noastre teologia filosofică stă pe tronul Cabalei fiind mostenitoare peste stăpâna sa.

Filosofii greci i-au studiat pe profeţi de vreme ce Cabala era accesibilă tuturor de pe vremea lui Abraham. Totuşi, ei nu au putut să urce la înălţimea nivelului spiritual deoarece asta necesita eforturi mari. De aceea filosofia a luat numai partea exterioară a înţelepciunii; ei nu au încercat să corcteze natura umană ci să obţină cunoaştere.

Primul semn după care poţi cunoaşte un Cabalist este să vezi al cui student este el. Este imposibil să primeşti evoluţie spirituală fără a fi un student devotat şi apropiat al unui cabalist adevărat. Totuşi dacă eşti studentul unui cabalist autentic, asta nu îţi garantează avansarea spirituală dar cel puţin este prima condiție pentru a o obţine.

Al doilea semn al unui cabalist este acela că metodologia pe care o oferă este direcţionată numai către corecţia  egoismului uman. Aceasta este specific ceea ce deosebeste Cabala de anticii filosofi greci (religii, credinţe, metode spirituale, ş.a.m.d). Ele au furat carapacea externa a Cabalei (discuţiile despre lumile superioare, lumea ce va veni, răsplată şi pedeapsă,  ş.a.m.d) şi au început să o dezvolte intr-un mod egoist, mai degrabă pentru a manipula decât a corecta natura umană.

Acestea sunt principalele două semne care deosebesc un Cabalist autentic de unul fals. Mai departe nu doar filosofia, dar  toate metodologiile în general, inculzând pe cele ştiinţifice în care omul s-a angajat cu speranţa de a corecta lumea şi a obţine una mai bună, corectată, şi o viaţă mai mult sau mai puţin suportabilă, eventual, şi-au demonstrat falsitatea.

Poate că nu se manifestă în concluziile ştiinţifice, dar impunându-se în această direcţie, este posibil să corecteze lumea şi să aducă fericire umanitaţii. Este limpede ca lumina zilei, că, oamenii obişnuiţi, în care nu se manifestă încă o drinţă copleşitoare de spiritualitate (punctul din inimă), nu vor lua Cabala în serios.

De aceea numai o persoană care studiază de la un Cabalist recunoscut poate deveni şi el unul. Un adevărat Cabalist oferă deasemenea o metodă de corecţie a egoismului, nu fel de fel de “miracole” sau de acţiuni fizice în urma cărora cineva primeşte o recompensă sau o pedeapsă de Sus.

Cu alte cuvinte, asta nu este nici religie nici sistem de credinţe, nici filosofie nici teologie, si nici chiar stiinta naturii din lumea noastră, dar o metodă de corectare a egoismului cu scopul de a obţine unitate şi dragoste. Aceasta poate fi transmisă maselor numai după ce umanitatea devine convinsă că toate celelalte metode nu o pot conduce către mântuire.

Din partea a 4-a a  Lectiei zilnice de Cabala din 1/11/2011, “Înţelepciunea Cabalei şi filosofia”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Trebuie să înţelegem faptul că studiul nostru zilnic nu este pentru a obţine cunoaştere ci pentru dezvoltare. Fiecare lecţie la care participaţi, fie astăzi, fie ieri sau alaltăieri, sunt fazele dezvoltării voastre.

Asta nu este studiul unui anumit articol sau a unei părţi din Talmud Eser Sefirot. Studiind acest material, voi discerneţi prin ce nivel trebuie să vă dezvoltaţi. De aceea, mai târziu, în timpul zilei, este foarte important să rămâneţi în interiorul a ceea ce aţi studiat la lecţie.

Trebuie să petreceţi întreaga zi, învârtindu-vă în jurul orelor în care ne-am întâlnit la lecţie. Este necesar să lucraţi asupra lecţiei şi să o procesaţi, încercând să nu o pierdeţi, şi prin citirea blogului meu. Trebuie să procesaţi acest material cât mai mult cu putinţă. Făcând asta, noi deja ne unim în gândurile noastre şi ne găsim noi înşine în faza comună speficică a dezvoltării noastre.

Am văzut că chiar Rabash făcea aceaşi muncă: În timpul zilei se întorcea la materialul pe care îl studiasem dimineaţa. El vorbea de asemenea despre el folosind aceleaşi cuvinte, reamintind aricolul pe care îl citisem. Asta este bine deoarece înseamnă că o persoană îl trăieşte, transferându-l din capul său în inimă.

În fiecare zi Rabash şi eu ieşeam afară pentru o plimbare, iar dacă veneam un pic mai devreme îl găseam stând jos şi citind sau scriind ceva care avea de a face cu lecţia de dimineaţă. De fapt, când mergeam cu maşina, vorbeam doar despre articolul sau partea din Talmud Eser Sefirot pe care o studiam la lecţie.

Dacă trebuie să meargă la programarea la doctor, îşi lua articolele sau volumul din Talmud Eser Sefirot cu el şi, în timp ce stătea în sala de aşteptare vorbeam despre ele şi le studiam. De obicei, era acelaşi material pe care tocmai îl studiasem de dimineaţă.

Din lecţia din Talmud Eser Sefirot din 07.01.2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că am ajuns deja la stadiul în care toate cele şapte miliarde de oameni din lume studiaza şi actualizeaza Cabala. Acum, un copil se naşte în această lume. Ce se întâmplă cu el? El va trebui să înţeleagă  sensul cel rău, în scopul de a ajunge la cel bun? Dar la acea vreme, lumea va fi deja corectata, deci cum va simţi el răul?

Răspuns: În această lume există doar o reînnoire de corpuri fizice, dar nu si de suflete. Prin urmare, copiii care se nasc astazi sunt suflete vechi care dobândesc noi organisme. De aceea noi nu acordam atenţie vârstei unei persoane. Indiferent dacă un corp fizic a murit sau s-a născut să trăiască în această lume, sufletul continuă  încarnările sale.

Tu de fapt întrebi: Dacă toţi oamenii isi corecteaza ego-urile lor, va fi necesar ca mai multe persoane să se nască? Nu, sufletele nu vor mai trebui să se nască. Cu toate acestea, nu vom trăi pentru totdeauna biologic. Vom începe să simţim cum se schimbă lumea noastră, care achiziţionează treptat calităţile Lumii de Sus.

În măsura in care fiecare dintre noi şi noi toţi împreună suntem corectati intr-un singur sistem, percepţia noastră despre lume se schimba, de asemenea. Când ne vom urca de la primul nivel al lumii spirituale, la al doilea şi apoi la al treilea, vom merge de la o lume la alta. Şi când vom atinge starea de corecţie deplina în interconectarea comuna, lumea noastră va fi distrusă.

Este scris, „Şase mii de ani de tăinuire şi un an de distrugere.” Acesta va fi al saptelea mileniu. „Lumea va fi distrusă” înseamnă că această lume va dispărea din senzaţia noastră, deoarece noi o percepem prin egoismul nostru comun. De îndată ce egoismul nostru se întoarce spre daruire si iubire, atunci in loc de aceasta lume vom simţi lumea de sus.

Din prelegere în „Cabala L’Am” Hall din 1/11/11

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare dintre noi ar trebui să se asigure că timpul sau este folosit în modul cel mai eficient. Nu văd cum poate reuşi cineva în ceva fără un plan individual de muncă. Este esenţial de proiectat un astfel de plan pentru fiecare saptamana care urmeaza, pentru a ştii ce să facem.

Este nevoie  să-l stabilesc pentru mine şi sa nu dau înapoi de la ceea ce am planificat. Pe lângă aceasta, trebuie să fie legat la toate lucrările altor planuri, astfel încât să rămân conectat cu ele ca o roata dinţată în întregul sistem.

Prin urmare, fiecare oră şi fiecare minut trebuie să fie scris cu exactitate. Şi în măsura în care o persoană isi face griji cu privire la mediul extern, pentru a se asigura că munca sa aduce beneficii   altora, el reuşeşte, de asemenea, în munca sa interna,

Din Discutii despre munca spirituala 12/17/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Rabash scrie că o persoană „ar trebui să aibă credinţă.” Ce inseamna asta?

Răspuns: În primul rând, există o noţiune  a „credinţei în înţelepţi.”. Aceasta se referă la cabalistii care au efectuat călătoria şi ne-au lăsat metoda. 

Ei explica metoda într-un mod foarte logic şi la obiect, dar, deocamdată, inca avem nevoie să credem cuvintele lor. De acord, avem un punct în inimă şi suntem in acord cu ei. Cu toate acestea, există un loc pentru credinţă aici: mă încredinţez  in înţelegerea celui superior care a dobândit deja experienţa.

Nici macar o analiză reală, practica nu elimină o „pată de slăbiciune,” ceva nu foarte evident şi il urmez pur şi simplu pe cel superior. Literalmente il  apuc de mâna şi merg  de partea lui. Baal HaSulam explică faptul că este nevoie ca cineva să găsească un profesor şi sa se”agaţe” de el cu scopul de a încerca să-l cunoasca in interior prin acţiunile pe care acesta le recomanda.

Această credinţă este esenţială. Acesta este modul în care un copil crede un adult. Mai mult, accepti doar din credinţă acţiunile pe care le recomanda şi vei vedea că are dreptate datorita acestui mic şi rapid pas.

Acesta nu este credinţă oarbă: Încontinuu iti cobori capul, pentru ca să cresti uşor şi imediat ti se confirmă faptul că el are dreptate. În realitate, aceasta nu este chiar credinţă, ci studiu, un exerciţiu, care poate fi verificat imediat.

În general, în Cabala, noţiunea de „credinţă” sta in forţa de a darui, în timp ce „cunoaşterea” este forţa de a primi. Avansam prin aceste două forţe.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 1/12/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În scopul de a construi  gradele spirituale, trebuie sa adăug materie dorintei tot timpul. Înălţimea fiecarui nou grad corespunde greutatii starii mele actuale de egoism în care răul egoismului este dezvăluit.

Acest lucru se întâmplă în toate stadiile de pe calea spirituală. În scopul de a mă ridica,  ofer ego suplimentar, iar apoi simt răul. Apoi, cu ajutorul mediului, recunosc răul şi treptat iau la cunoştinţă  faptul că aceasta nu se produce întâmplător. Apoi incerc să-l asociez cu obiectivul: El vine de la Creator, care este bun, şi este destinat pentru propriul meu interes. Mai târziu, încep să conectez starea mea la daruire, în sensul că inalţ daruirea deasupra primirii.

Apoi, treptat, construiesc  un vector, o atitudine, de la acest rău. Ridic importanţa daruirii si dorinta de unificare deasupra primirii. Astfel, având formata aceasta atitudine, ma ridic la gradul următor.

Stau la gradul cel nou pentru o secunda, după care totul dispare. Dacă în timpul acestei secunde nu  primesc urmatoarea dorinţa în mine, voi coborî imediat. Cel mai crud, dar cel mai potrivit exemplu este placerea sexuala. De îndată ce se termină, devin complet gol şi am nevoie sa încep ceva nou.

Prin urmare, atunci când ma ridic la un grad de iubire si daruire pe care il doresc atât de mult, am instantaneu nevoie sa descopar o noua dorinta egoista. Acesta trebuie să fie dezvăluita pentru ca eu sa ma ridic la gradul următor. Aceasta dorinta este deja insuflată în mine, în formă de Reshimot (înregistrări informaţionale) şi am doar nevoie sa lucrez cu ele. În caz contrar, acestea vor fi dezvăluite după o lungă perioadă de timp, după câteva luni, de exemplu.
Cu toate acestea, caut dupa ele acum, în întuneric. Pana la urma, absenţa unor modificări este „noapte” pentru mine. Chiar şi cea mai bună condiţie posibilă  se transformă în noapte, dacă aceasta nu este reînnoita. Prin urmare, trebuie în mod constant  să fim înaintea evenimentelor: în loc sa menţinem doar viteza, este nevoie s-o acceleram.
Astfel, caut dupa o nouă, chiar mai mare dorinta egoista. Nu o „inventez”; caut dupa ea. Si cand am găsit-o, repet aceleaşi etape de lucru. În acest mod, lucrez la „mireasa,” până când o corectez complet si merg la „masa festiva a mirelui.” Metoda este simplă: ridic daruirea mai presus de primire, lucrand la credinţa mai presus de ratiune.

Fiecare nou grad „il ruineaza” pe cel anterior, schimband credinţa în egoism şi încep ascensiunea din nou. Între timp, mi se pare că am pierdut tot ce am realizat, dar, de fapt corectez o nouă porţiune de egoism în conformitate cu principiul gradelor trecute: „Keter al celui inferior devine Malchut al celui superior.”

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/10/2011, „Care este Sărbătoarea mirelui”
Trad

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Există o problemă foarte mare în Cabala: această ştiinţă este descrisă utilizând un limbaj alegoric. Este scrisă într-o manieră foarte dificila. Folosind exemple ciudate, expresii, Cabalistii se adreseaza noua, oamenilor din această lume, încercând să ne spună cum să facem încercări pentru a intra în Lumea de Sus. Ei încearcă să ne spună ceva despre Lumea de Sus, despre calităţile la care noi ar trebui să aspiram.
Această limbă nu este extrem de simplă. Trebuie să încercăm întotdeauna s-o traducem în limbajul  sentimentelor până când fiecare cuvânt vine sa rezoneze cu sentimentul corect într-o persoană. Fiecare cuvânt trebuie să „traga” unele sfori in mine, dand naştere unui răspuns interior.

Până ce se întâmplă asa, textul este neclar pentru noi. Este absolut extern, nu ne atinge, şi noi nu îl percepem  sau adaptam în noi, şi nu acţionam în acord cu el. Trebuie sa găsim modul de a simţi ceea ce autorul vrea să ne transmită. Acesta este cel mai important lucru. Citirea unui text cabalistic este ca acordarea unui instrument muzical. Dacă îl acordam în mod corect, atunci acest instrument va începe să cante de la sine.

Este scris că regele David a avut o harpă agăţata pe perete şi la miezul nopţii, când vântul de nord suflă prin camera, harpa cântă. Noi suntem la fel. Dacă ne acordam în mod corect la forţa externă, vom începe să-i simtim influenţa şi dorinţa şi sa ne potrivim in calităţi, ajungând la o rezonanţă cu ea şi „vibrand” ca ea. Asta este ceea ce trebuie sa obtinem.

Din lecţia de la Moscova din 1/16/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Scopul creaţiei îmi este clar în principiu. Ce nu inteleg este de ce a făcut Creatorul asta? Pentru ce are El nevoie de mine ? De ce a făcut El totul în acest fel?

Răspuns: El a făcut-o din două motive: În primul rând, natura Lui este Cel bun care face binele, în sensul că El a dorit să ne dea o infinită împlinire mai presus de timp, mişcare, spaţiu, precum şi de toate limitările. În al doilea rând, această împlinire trebuie să fie de acelaşi grad ca şi Creatorul, astfel încât sa ne bucuram de un statut egal cu al Lui şi să fim asa cum este El. Cu toate acestea, noi trebuie să realizam acest lucru noi insine, dobandind independenta si crescandu-ne pe noi insine la nivelul Sau.

Încă nu înţelegem cum putem ajunge la un astfel de statut, dar vom ajunge la o poziţie egală cu a Creatorului şi îi vom deveni egali în tot. Forţa iubirii şi bunătatii, care de fapt este Creatorul, Il obligă să creeze o fiinţă şi s-o duca la perfectiune. De fapt, noi suntem deja în această stare completa, deoarece El ne-a creat iniţial ca atare.

El nu ne-a creat în aceasta forma josnica in care ne aflăm în acest moment, astfel încât sa fim nevoiţi să ne reconstruim din nou. Nu, tot ce trebuie să facem este să descoperim conditia noastra adevarata. În ceea ce-l priveşte pe Creator, suntem încă perfecti în relatie cu El.

Dacă nu vom obţine acest statut independent, nu vom fi capabili să experimentăm lumea şi viaţa în Infinit. Am putea experimenta aceasta chiar acum, dar din moment ce Kelim (vasele, dorinţele) nu sunt încă dezvoltate, noi percepem această lumea în schimb.

Din Prelegere introductivă „De ce Creatorul este ascuns” 12/14/2010
Trad

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omenirea nu a realizat suficient ce inseamna a descoperi sau a dezvălui. Suntem confuzi şi nu înţelegem ce acţiune este corect să se facă. Cu toate acestea, intelepciunea Cabalei nu este menită să ne facă viaţa noastră confortabilă în această lume corporala. Dimpotrivă, ne informează că trebuie să pornim ascendent din această lume în lumea de sus, care ne este dezvaluita treptat.

Acolo, viaţa este complet diferita: nu este în noi, ci între noi. În spaţiul dintre particulele elementare ale universului, vom începe sa descoperim fenomene cu totul noi şi să simtim altfel: că suntem fiinţe integrante care sunt conectate la nivel global şi care locuiesc împreună într-un singur sistem unificat. În loc de sentimentul de „doar eu”, voi incepe sa simt acest sistem ca un întreg. Apoi, vom pierde senzatia eurilor noastre individuale. „Sinele” cuiva va deveni unul colectiv, intreaga lume.

Cabala explică că această tranziţie trebuie să aibă loc în timpul nostru. De aceea, suntem martorii unei crize globale, în tot ceea ce a fost creat pe parcursul a mii de ani ai evolutiei noastre. Trebuie sa devenim conştienţi de faptul că nu mai putem exista în paradigma anterioara  şi că a venit momentul să iesim într-o atitudine diferită faţă de sine şi faţă de lume. Noi trebuie să începem explorarea „vidului” dintre noi, care este umplut cu forţele enorme care, de fapt, ne guverneaza pe noi toţi.
Ca rezultat, vom afla cine suntem şi pentru ce suntem aici şi vom fi capabili să realizam o viata complet diferită. Pe de o parte, suntem împinşi la acest lucru prin suferintă, în timp ce pe de altă parte, suntem trasi de o forta interna, un apel. Fiecare persoană are acest „punct în inimă”, un punct de plecare al lumii noi, care este descoperit in spaţiile goale.
Intreaga inţelepciune a Cabalei este structurata în scopul de a dezvalui aceasta lume nouă sau noi dimensiuni adiţionale, unde noi încă nu existăm şi să ne spună despre metoda care ne va ajuta să dezvoltam o capacitate de a o simţi şi de a o studia, precum şi in ce fel sa interactionam cu ea.

Din lecţia de la Moscova  pe 1/16/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Tranzitia de la senzatia prezenta, interna la cea externa este provocarea cea mai mare pe calea evolutiei. In lumea fizica, egoismul este cel care ne face sa crestem furnizandu-ne motivatia naturala de a cauta. In lumea superioara, simtim ce minunat este sa pasim intr-o noua dimensiune. Incepem sa o vedem si sa o experimentam, si sa simtim fortele care interactioneaza cu toate partile ei. Dezvaluim tesatura fortelor care ne conecteaza, care rezulta natural din dorinta noastra pentru atingerea spirituala..

Trebuie sa iesim din perceptia prezenta la una mai inalta, si care consta in ambele dimensiuni simultan. Este o tranzitie psihologica dificila pentru ca este ca si cand ne-am naste din nou.

La fel cum un nou nascut iese din locul existentei anterioare in lumea externa datorita eforturilor sale la fel ca si ale mamei sale, la fel trebuie sa trecem prin aceleasi stadii ale maturarii interne si necesitatii de a ne naste. Prin eforturile proprii, « ne intoarcem cu susul in jos », ceea ce inseamna ca ne-am schimbat complet perceptia asupra realitatii. Forta cu care mama impinge, se sincronizeaza cu forta cu care se misca embrionul, iar ca rezultat iesim afara in lumea externa.

Asta este cea mai serioasa stare si un punct crucial in vietile noastre. Pentru prima data in istoria umanitatii, se intampla in masa. In trecut revelarea dimensiunii superioare sau a lumii externe se intampla la nivel de individ. Prima persoana care a facut asta a fost Adam, acum 5771 ani. Dupa el, de-a lungul miilor de ani, multi altii au descoperit aceasta posibilitate, au atins-o si descris-o in cartile lor, care s-au pastrat pana astazi. In acest fel metoda continua sa se dezvolte.

Totusi, astazi, este transformata dintr-o intelepciune individuala intr-o intelepciune de masa. De aceea, este supusa unor modificari serioase. Suntem pionieri in punerea ei in practica, iar procesul va fi mult mai usor pentru restul omenirii. Ne vom naste primii, apoi toti ceilalti ne vor urma pe baza aceluiasi principiu.

Ar trebui sa constientizam cat de competitiva, profunda si unica este aceasta cale.

Din lecti din Moscova 1/16/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→