Întrebare: De ce sunt femeile mai rezistente la stres decât bărbații?

Răspuns: Este ceva fiziologic: ele trebuie să dea naștere, să-i crească pe copii și să aibă grijă de familiile lor. Ca atare au o rezistență mai mare față de toate.

Întrebare: Am putea spune că egoiștii sunt mai supuși stresului decât ceilalți?

Răspuns: Desigur. Cu cât dorința egoistă este mai mare, ea depinde mai mult de tot felul de condiții externe.

Întrebare: Există vreo metodă prin care ne putem controla în totalitate senzațiile și emoțiile?

Răspuns: Da. Dacă o persoană își abandonează egoismul, atunci nu mai există nimic care să-l poată influența din afară.

Întrebare: Stresul este contagios?

Răspuns: Desigur. Se transmite. Poate infecta regiuni întregi.

Întrebare: Se spune că tinerii sunt mai vulnerabili la stres decât persoanele în vârstă. Este de acord?

Răspuns: Da, tinerii au un sistem instabil și își transmit această stare de la unii la alții.

Întrebare: Pentru a trece mai ușor peste greutățile vieții, psihologii îi sfătuiesc pe oameni să se compare cu cei care sunt într-o stare mai rea decât a lor. Consideri că această acțiune este una eficientă?

Răspuns: Nu. Este greșită, opusă naturii umane și vulgară. Trebuie să mă gândesc că altcineva o duce mai rău, așa că mă simt mai bine. Este ceva josnic să te relaționezi astfel la viață.

Întrebare: Șocurile psihologice și fizice puternice le sunt transmise genetic descendenților pentru ca aceștia să devină mai rezistenți la stres. Ești de acord cu această afirmație?

Răspuns: Da. Orice boală ne face mai puternici.

Întrebare: Este posibil ca schimbările climei să conducă la creșterea ratei depresiilor și a anxietății?

Răspuns: Este ceva natural. Ne aflăm în interiorul unei sfere numită generic natură care ne afectează prin toți factorii săi.

Întrebare: Una dintre reacțiile la stresul îndelungat este evadarea într-o lume iluzorie. Mulți oameni pleacă undeva, într-un sat izolat. Crezi că este o metodă eficientă?

Răspuns: O persoană este gata să facă orice pentru a scăpa de presiunile interne și externe. Dar nu există scăpare.

Întrebare: Există statistici cu privire la modul în care cei mai de succes oameni de pe planetă reușesc să facă față stresului. De exemplu, Bill Gates citește înainte de culcare. Tim Cook, CEO la Apple încearcă să ignore cuvintele cinicilor. Omul de afaceri Elon Musk își privește frica în ochi. Jeff Bezos, fondatorul Amazon, râde foarte mult. Directorul de operațiuni al Facebook, Sheryl Sandberg își oprește telefonul pe timpul nopții.

Tu cum faci față stresului?

Răspuns: Nu cred nici un cuvânt din ce spun ei. Totul este atât de superficial încât nici nu știu cum ar putea funcționa.

Ce fac eu? Studiez înțelepciunea cabalei și găsesc alinare în ea. Descopăr aici răspunsul la toate întrebările. De aceea, ea este cel mai important lucru pentru mine.

Din emisiunea KabTV “Abilități manageriale” 6/25/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cine, în opinia dumneavoastră, este responsabil pentru creșterea copiilor: familie, școală, mediu? Care este rolul fiecăruia dintre acești factori?

Răspuns: Rolul principal în creșterea copiilor revine părinților lor.

Părinții sunt obligați să se ocupe de creșterea copiilor; nu poate fi altfel. Oricât de mulți supraveghetori și profesori ar pune statul, nimeni nu poate înlocui persoana care are dragoste instinctivă pentru copil.

Observație: Dar în condiții moderne, un copil are foarte puțin timp acasă. Deci, o persoană este crescută de societate, școală și muncă.

Răspunsul meu: Ne-am organizat lumea astfel. Asta avem! Egoismul nostru este configurat astfel încât să fim gata să ne despărțim de copiii noștri cât mai curând posibil.

După 15-20 de ani, copiii știu că trebuie să plece de acasă, iar părinții sunt deja pregătiți pentru ca aceştia să înceapă o viață independentă. Și vor continua să aibă grijă de ei înșiși.

Cu alte cuvinte, atunci când construim o societate, punem deja bazele viitoarei relații sociale, inclusiv a relațiilor de familie.

Întrebare: În familia modernă, copilul este învățat să ia tot ce are nevoie din această lume, adică să fie egoist. Pe de altă parte, societatea promovează prin școli și mass-media să fie altruistă, amabilă și să ajute pe toată lumea. Și copiii primesc mesaje conflictuale. Ce este corect aici?

Răspuns: Nimeni nu are dreptate. Este necesar, așa cum se spune, să mergi de-a lungul liniei de mijloc: acolo unde este necesar, trebuie să existe o anumită rigiditate și, acolo unde nu este necesar, mai ușor. Un comportament de mijloc binevoitor ar trebui să predomine întotdeauna.

Din „Era post-Coronavirus” de la KabTV, 21.05.2020

Filed under: Copii, Educatie, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

De ce a apărut coronavirus-ul?

Datorită faptului că nu există o legătură corectă între toate elementele creației, la toate nivelurile: minerl, vegetatal, animal și uman.

Acolo unde ar trebui să apară deja o conexiune, conform programului general de dezvoltare care ne îndreaptă spre sfârșitul corecției, dar încă nu există, din aceste locuri de ruptură ca din crăpăturile zidurilor, virușii se târăsc afară.

Virușii sunt dorința de a primi care ar fi trebuit corectată până acum, dar pe care nu am corectat-o încă. De aceea apar acești viruși. Încercăm să luptăm cu ei la toate nivelurile, sub toate formele, dar în realitate trebuie să îi tratăm la cel mai înalt grad unde se manifestă, adică la gradul uman.

Pe lângă faptul că acest coronavirus dăunează sănătății noastre, chiar mai rău, aceasta duce la distanțarea noastră unul de celălalt, închide locurile de muncă, grădinițele, școlile și așa mai departe. În acele locuri în care virusul are un impact negativ asupra societății umane, trebuie să facem o corecție prin conexiunea noastră corectă.

Nu putem opri epidemia punând măști, ascunzându-ne în case, închizând școli, grădinițe și cinematografe – toate acestea nu sunt necesare. Trebuie doar să facem o corecție la cel mai înalt grad, adică în relațiile dintre oameni. Să începem să ne corectăm făcând conexiunea corectă între noi și procedând astfel vom neutraliza coronavirus-ul. Este scris: „Iubirea va acoperi toate crimele (adică toți virușii la nivelul uman)”.

Apoi vom vedea cum cu ajutorul celor mai puternice arme, începem să punem întreaga creație în ordine de sus în jos, tot mai mult, până când acești viruși dispar din gradele inferioare: Din corpurile umane, din animale, din absolut tot. Acesta ar trebui să fie nivelul impactului nostru asupra tuturor problemelor pe care le dezvăluim în natură astăzi; toate corecțiile sunt doar prin unitatea noastră.

Prin conexiunea noastră, vom călăfătui toate fisurile din care ies virușii, aceste mici vipere, iar epidemia se va opri. Boala devine mai acută zi de zi, dar există un remediu!

Din a 2-a parte a lecției zilnice de Cabala 31/08/20, Scrierile lui Baal HaSulam, „Arvut (garanție reciprocă)”

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Cel mai important lucru este să simțim că această criză de astăzi este problemă comună care ne unește și ne ajută să înțelegem că suntem conectați unul cu celălalt.

Cu toții să ne luăm angajamentul ca din acest moment înainte, când ne gândim la coronavirus în raport cu familia noastră, orașul nostru, școala la care va merge copilul nostru și munca noastră, ne vom îngrijora pentru întreaga umanitate.

Vom dori ca întreaga umanitate să fie vindecată de coronavirus, cauzat de egoismul nostru care este revelat tot mai mult în fiecare zi. Dacă ne simțim aproape unii de alții și suntem capabili să ne conectăm și să ne îmbrățișăm, atunci toți virușii vor dispărea.

De îndată ce ne gândim la nenorocirea noastră personală, să o extindem puțin și să ne gândim la problema noastră comună, globală.

Egoiștii sunt de obicei fericiți că întreaga lume suferă pentru că atunci propria lor problemă nu mai pare atât de cumplită, așa cum se spune, „o problemă împărtășită este o problemă înjumătățită.” Dar aici este exact opusul: sufăr pentru întreaga lume. Suferința mea este mult mai mare dacă văd nu numai că am de suferit pentru copiii mei, familie, rude, cunoștințe, dar toată omenirea suferă.

Trebuie să începem să o tratăm diferit. Faptul că toată lumea suferă cu mine nu mă face să mă simt mai bine, ci dimpotrivă, mă doare mult mai mult pentru că întreaga lume suferă.

Din lecția pentru femei 29.08.2020

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Când digul se rupe”

Nu a fost deloc surprinzător să descoperim că Jacob Blake Sr., tatăl americanului negru Jacob Blake Jr., care a fost împușcat pe 23 august de către un ofițer de poliție alb din Kenosha, Wisconsin, are o lungă istorie de postări rasiste și antisemite pe social-media. Antisemitismul crește peste tot; tensiunea este în aer și chiar și acolo unde este încă liniște, se simte ca și cum pământul ne tremură sub picioare. Când digul se sparge și începe inundația, nimănui nu îi va părea rău să-i vadă pe evrei înecându-se.

Nivelul antisemitismului crește nu numai în America, ci în întreaga lume. Dar SUA, unde comunitatea evreiască este cea mai proeminentă și puternică din lume, va fi epicentrul cataclismului.

Este greu de spus când va veni punctul critic, dar dacă traiectoria nu se schimbă, el va veni cu siguranță, și evreii americani vor experimenta ceea ce a trăit fiecare diaspora evreiască de când a început exilul, acum două mii de ani: dispariția și expulzarea.

Într-o lume atât de plină de ură și atât de lipsită de umanism, nu putem ignora obligația noastră față de națiuni: de a fi „o lumină pentru națiuni”, de a da un exemplu de unitate și responsabilitate reciprocă. Nu trebuie să facem plăcere națiunilor sau să le liniștim. Nu ne judecă după modul în care ne raportăm la ei; ei ne judecă după modul în care ne raportăm unii la alții! Când ne urâm, ne învinovățesc pentru răspândirea războiului între ei. Pur și simplu, fără un exemplu de unitate, ei nu se pot uni și să înceapă să lupte. Și adânc, în interior, ei simt că este din cauza noastră.

Am dat lumii știință și tehnologie, artă și cultură, cunoaștere și înțelepciune, totuși lumea ne urăște din ce în ce mai mult și nu ne arată nici o recunoștință.

Este timpul să ne dăm seama că nu acestea sunt ceea ce se așteaptă de la noi; se așteaptă de la noi să dăm un exemplu de Arvut Hadadit (responsabilitate reciprocă).

Am devenit o națiune doar odată ce ne-am unit „ca un singur om cu o singură inimă” la poalele Muntelui Sinai (muntele urii). Imediat după aceea, ni s-a ordonat să fim „o lumină pentru națiuni”, pentru a aduce lumii unitatea pe care noi am câștigat-o. Absența acelei lumini a unității este cauza lumii haotice în care trăim, iar obligația noastră este de a aduce acea unitate, dând un exemplu.

Putem nega asta, însă negarea nu ne va elibera de datoria noastră, sau nu va convinge lumea că nu suntem de vină. Așadar, putem alege să ne unim deasupra urii noastre, să facem ceea ce lumea așteaptă de la noi și să câștigăm favoarea pentru prima dată în istorie sau să primim biciul omenirii, așa cum am făcut în Europa acum optzeci de ani.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Sfârșitul erei ego-ului și declinul regatului ego-ului”

Statele Unite sunt o țară unică. Oamenii săi au imigrat acolo cu singurul scop de a-și construi o viață bună și de a scăpa de viața rea pe care o avuseseră în patria lor. În multe privințe, pionierii săi au fost evadați. Au venit din Anglia, Olanda și Germania și au construit o țară care idolatriza valori precum „Fiecăruia, al lui” și „Ce-i al meu este al meu și ce-i al tău este al tău”.

Virusul ne-a spus că civilizația noastră exploatatoare, unde oamenii sunt înstrăinați unii de alții, nu poate continua, că trebuie să schimbăm modul în care ne raportăm unii la alții și la natură și că predominanța ego-ului trebuie să se încheie. Firește, țara cea mai influențată de egoism a suferit cea mai gravă lovitură: Statele Unite ale Americii.

Și America a reușit. În timp ce alte țări erau înlănțuite de religie, tradiție, maniere și cultură, americanii erau liberi să-și construiască propria viață și o făceau cu vigoare. Au făcut din religie o treabă personală, în care statul nu trebuie să se amestece, au sfințit proprietatea privată mai mult decât sfințenia vieții, iar țara a continuat să crească pe măsură ce veneau tot mai mulți oameni, de mai multe naționalități și culturi.

În cele din urmă, chiar și sclavia a fost abolită, diversitatea etnică a atins apogeul și America a prosperat. Se părea că munca grea ar oferi fiecărei persoane o casă în suburbii, o mașină pe alee și un gard de pichet în jurul gazonului sau, pur și simplu, realizarea Visului American.

Dar ceva s-a schimbat în ultimele decenii. Decalajele salariale au crescut, prețurile au crescut și taxele de școlarizare au crescut. Treptat, Țara Oportunității a devenit un ținut al dezamăgirii, frustrării și disperării. Egoul, pe care Declarația Drepturilor Omului l-a încoronat drept conducător în America, nu reușește să-și țină promisiunea de a trăi ușor și în lux. Acum, în a treia decadă a mileniului trei, viața în America a devenit grea, dură și fără speranță.

Dar nu pentru că americanii au făcut ceva rău. De mult timp, calea americană a fost calea de urmat. Pentru o lungă perioadă de timp, America a fost dovada că etnii și culturi diverse ar putea trăi cot la cot (mai mult sau mai puțin) pașnic. Diversitatea societății americane a fost o dovadă a devizei americane a posibilităților nelimitate și i-a conferit forță și flexibilitate, pe care nicio altă țară nu le-a avut.

Dar ego-ul nu este pasiv.

Este un monstru care continuă să crească și, dacă nu îl îmblânzești, se va ridica împotriva proprietarului său. Aceasta este o parte a necazurilor Americii. Egoul neînfrânat a făcut inegalitatea să crească la astfel de niveluri, încât unii oameni nu își pot hrăni copiii, iar alții au mai multe miliarde de dolari decât pot număra. O astfel de societate este nesustenabilă.

Cealaltă parte a necazurilor Americii este natura însăși.

A devenit intolerantă la egoism. Dacă, până de curând, ați putut scăpa poluând oricât de mult aţi dorit, aţi minerit și forat cât ați putut, și aţi stins specii în stânga și în dreapta, anul acesta, natura a oprit sărbătoarea umanității printr-un mic servitor cu un nume mare: SARS-CoV-2, alias Covid19.

Coronavirusul a oprit civilizația și ne-a arătat pentru doar câteva săptămâni de carantină cât de frumoasă ar putea fi lumea dacă doar am înceta să o distrugem. Mai mult decât atât, virusul ne-a spus de unde să începem, urmărind sănătatea celuilalt prin purtarea măștilor și stând la o distanță de doi metri.

Virusul ne-a spus că civilizația noastră exploatatoare, în care oamenii sunt înstrăinați unii de alții, nu poate continua, că trebuie să schimbăm modul în care ne raportăm unii la alții și la natură și că predominanța ego-ului trebuie să se încheie. Firește, țara cea mai influențată de egoism a suferit cea mai gravă lovitură: Statele Unite ale Americii.

Toate țările suferă și toate țările vor continua să sufere de loviturile economice, sociale, fizice și emoționale, forțate de Covid-19. Dar America, a cărei populație este cea mai diversă și a cărei cultură este cea mai individualistă, va suferi cel mai mult.

Asistăm la apariția unei noi ere, în care oamenii învață să coopereze și să se gândească unii la alții, unde grija și considerația iau conducerea, iar acumularea și îndreptăţirea de sine devin demne de dispreț. Bineînțeles, țara care a condus lumea în auto-îngăduință va fi ultima, când va începe noua eră.

Dar nu este pierdută orice speranță.

America este o țară a pionierilor, a oamenilor înflăcărați, care au îndrăznit să provoace necunoscutul și au învins încercările. Va trebui să se reinventeze, să-și restructureze societatea și să-și reeduce oamenii, iar dacă o țară o poate face, aceasta este America.

În acest moment, SUA suferă o dezintegrare civilă, care ar putea deveni un război civil. Dar dacă există dorință, există o cale. Dacă poporul american dorește să-și salveze țara, trebuie să se unească și să-și schimbe societatea într-o entitate coezivă, reciproc responsabilă, care servește ca exemplu al modului corect de a trăi, într-o eră de dependență reciprocă. Singura întrebare este dacă americanii au această dorință.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Știm că totul este echilibrat de către Creator, așa că de ce ar trebui să înceapă să conducă răul, astfel încât să putem ajunge la bine?

Răspuns: În primul rând, este pentru că așa ne încurajează Creatorul. În al doilea rând, natura omului este rea. Deci, trezind răul, Creatorul ne zguduie și ne trezește foarte puternic. Să presupunem că ați primit o scrisoare de la poliție sau un mesaj de la bancă că ați câștigat ceva. Ce ar avea un impact mai mare asupra ta? Desigur, mesajul negativ ar avea un impact mai mare. 

Întrebare: Dar cum pot fi egali negativul și pozitivul? La urma urmei, o persoană nu este un robot insensibil.

Răspuns: Totul depinde de atitudinea mea față de acordarea de către Creator a mea. Dacă prețuiesc orice formă de dăruire a Lui, ca un copil care înțelege corect că toate acțiunile părinților săi sunt necesare și de dorit, nu are nicio diferență pentru mine ceea ce primesc de la El.

Pot să urc deasupra ego-ului meu și să particip complet și reciproc cu El în condiții total diferite. Condițiile mele inițiale sunt în starea zero, unde sunt deja detașat de mine și plutesc deja deasupra mea.

Din „Fundamentele Cabalei” KabTV, 14/10/18

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “ În vremuri împrumutate”

La câteva ore după anunţarea rezultatelor, câștigătorul alegerilor prezidențiale 2020 vine pe scenă, mulțumește susținătorilor săi, poate mulțumește rivalului său pentru o cursă grea, și promite că va fi președintele tuturor, nu doar al celor care l-au votat. Dar, atunci când o țară este divizată atât de adânc, cum a devenit azi America, nu sunt sigur că vreun președinte poate petici America.

Îmi dau seama că un an electoral este întotdeauna tensionat, dar convergența alegerilor, pandemia Covid-19, dezastrele naturale, escaladarea tensiunilor rasiale și neîncrederea dintre forțele de ordine și cetățeni, au creat o furtună perfectă, care pune America în pericol de prăbușire. Cred că țara este într-un timp împrumutat, care se epuizează rapid.

Pentru a uni din nou America, ai nevoie mai mult decât de cuvinte; ai nevoie de un obiectiv comun. Când oamenii cu puncte de vedere diferite împărtășesc un scop comun, punctele lor de vedere diferite contribuie la atingerea lui, deoarece acestea pot acoperi mai multe unghiuri, privește lucrurile din perspective diferite și reflectă probleme la care nu s-a gândit cealaltă parte înainte de a se materializa. Dar, când fiecare parte vede țara ca propria sa proprietate și dorește să o exploateze pentru a-și promova propriile interese, suntem împinşi spre adâncirea prăpastiei şi creşterea furiei.

În prezent, America se îndreaptă spre anarhie. Există o neîncredere între democrați și republicani, conservatori și progresiști. Încrederea a fost deja spartă acum patru ani, dar anul acesta dușmănia și ura au devenit evidente. Sunt cu toții pentru sinceritate, dar când eşti mândru cu derâderea ta faţâ de altul și nu intenționezi să o remediezi, semeni vânt și vei culege furtuna.

Îmi dau seama că un an electoral este întotdeauna tensionat, dar convergența alegerilor, pandemia Covid-19, dezastrele naturale, escaladarea tensiunilor rasiale și neîncrederea dintre forțele de ordine și cetățeni, au creat o furtună perfectă care pune America în pericol de prăbușire. Cred că țara este într-un timp împrumutat, care se epuizează rapid.

Singura cale de ieșire din situație este de a pune pe primul loc beneficiile societății americane în ansamblu și, prin această abordare, să vedem cum să sprijinim fiecare segment al țării. Niciun segment nu va prospera dacă nu vor prospera toate. Dar dacă poporul american se poate ridica peste secole de diviziune și ajunge să se simtă ca o singură națiune, va deveni un far de speranță pentru umanitate. Dacă nu, lumea va urmări cum se prâbuşeşte America.

Filed under: Criza, globalizare, Depresie, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe BIZCATALYST “Credinţă şi convingere în vremuri de criză ”

Când lucrurile merg prost, oamenii privesc spre ceruri pentru răspunsuri și alinare. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au căutat ceva de care să se țină, în momente de criză și suferință, așa că este firesc ca această pandemie să fi declanșat o căutare a unei forțe superioare, după cum confirmă studiile. Acest strigăt ne va grăbi descoperirea sensului vieții și ne va ajuta să interiorizăm un răspuns care va fi găsit în puterea iubirii dintre noi.

Un sfert dintre americani spun că virusul COVID-19 le-a întărit credința religioasă, în timp ce doar 2% susțin că a slăbit-o, potrivit unui sondaj al Centrului de Cercetare Pew. Alte studii confirmă o legătură directă între dezastrele naturale și momentele de criză și o tendință crescută de a apela la o putere mai mare. Numărul căutărilor Google pentru cuvântul „rugăciune” în 75 de țări aproape s-a dublat de la începutul crizei coronavirusului.

Oamenii trebuie să simtă că au o ancoră, că există ceva în care să aibă încredere sau de care să se țină.

Așa cum un copil își apucă mama și nu-i dă drumul, pentru că este percepută ca fiind cel mai sigur loc, și noi, adulții așa cum suntem, avem nevoie de o sursă de siguranţă. În lumea din jurul nostru, nu găsim o astfel de sursă.

Odată, omenirea s-a întors către forțele neînsuflețite ale naturii, cum ar fi soarele și luna, ca puteri conducătoare. Astăzi, fără să mai existe loc către care omenirea să se întoarcă și să nu mai rămână nimic în care să creadă, rămâne doar o putere superioară. Dar exact cine sau ce este aceasta, nu suntem siguri. Există discuții interminabile, ipoteze, percepții și credințe în jurul acestor întrebări. La urma urmei, inimile noastre tânjesc după certitudinea că ceva gestionează și aranjează totul în viață.

La sfârșitul zilei, ne putem întreba dacă natura exactă a unei puteri supreme contează, atât timp cât însăși existența ei ne ajută să ne simțim mai în siguranță, în scurta noastră viață din această lume. Atât timp cât credința noastră calmează psihicul obosit, alegem să ne agățăm de ea.

Iar când o persoană se simte mai bine, este bine pentru cei din jur, deoarece oamenii calmi sunt mai amabili unul cu altul. Sunt mai puțin dispuși să se certe sau să îi rănească pe alții. Deși specificul și obiceiurile din jurul credinței pot diferi, fiecare dintre cele opt miliarde de oameni din lume crede în ceva, iar această credință este acceptată ca fiind normalul, de aproape fiecare persoană.

Această noțiune de credință este, de asemenea, legată de conceptul de rugăciune.

De la izbucnirea pandemiei de coronavirus, credințele oamenilor i-au reunit în rugăciuni comune, care au fost transmise în direct maselor, pe social media. Consecințele rugăciunilor colective sunt, de asemenea, pozitive, deoarece atunci când oamenii cred că pot accesa o forță puternică prin unirea într-o rugă comună, o fac prin procesul de conectare și de a cere ca unul. Și dacă există unele probleme în viața noastră, aceste probleme ne leagă unul de celălalt. Când suntem mai uniți, cu siguranță unitatea noastră atrage un răspuns.

Când depășim distanța dintre noi și exprimăm dorința de a ne aduna pentru a ne uni într-o cerere comună, ne ridicăm deasupra ego-ului individual – singurul factor care ne menține separaţi – îmbunătățim astfel soarta fiecăruia.

Atât timp cât cerem spre binele tuturor și nu în detrimentul cuiva, rugăciunea noastră este acceptată. În cele din urmă, nu contează deloc de ce credem, către cine ne îndreptăm, religia sau metoda specifică pe care o practicăm, sau chiar în ce limbă ne rugăm. Ceea ce contează este dorința și cererea noastră comună.

Ca urmare a pandemiei, am atins un nou stadiu în dezvoltarea noastră, care ne va propulsa către un nou grad de viață, o nouă viziune asupra lumii, asupra umanității, ca o singură familie. Problemele cu care ne confruntăm ne împing înainte. Ne ajută să descoperim că puterea supremă este una și este pentru toți și că ea poate fi accesată prin conexiunea dintre noi. Omenirea descoperă puterea iubirii care este revelată în unitatea noastră.

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Comentariu:  Se spune că cel mai accesibil remediu pentru stres atunci când lucrurile sunt rele, este cântatul. Chiar mai bine, să cânți într-un cor. Italienii și spaniolii ies pe balconul lor și cântă.

Oamenii de știință spun că atunci când cântăm, o mare parte a creierului nostru este activată. Creierul are o rețea de neuroni cântătoare, care este distribuită destul de larg. Acesta este un fel de aerobic, în care corpul produce endorfine, hormoni ai bucuriei. Acest lucru reduce nivelul de stres și îmbunătățește starea de spirit.

Răspunsul meu:  Evident.

Întrebare:  Când cânt, parcă ies emoțional și prin simţuri din mine și lucrez pentru altcineva?

Răspuns:  Pentru alții, pentru toată lumea!

Întrebare:  Înseamnă că melodia are un sens profund, chiar spiritual?

Răspuns:  Ei cântă împreună. Dacă muzica este corală, atunci, desigur, acesta este un efect complet diferit.

Corul îi conectează pe toți împreună, într-un întreg comun! Dacă în același timp cântă ceva de genul Psalmilor, atunci există un impact foarte puternic.

Lăudăm comunitatea noastră, unitatea noastră și vrem să apelăm din interiorul nostru, din întregul nostru comun, către forța superioară a naturii, către Creator, pentru a-L contacta. Suntem pentru El și El este pentru noi.

În Italia, oamenii au încercat să facă acest lucru și, ca urmare, nu au aproape nimic.

Comentariu:  În primul rând, trebuie să ne rezolvăm noi înşine, în Israel.

Răspunsul meu:  Nu vom putea fi capabili să ne rezolvăm singuri! Omenirea va suferi, dar vom suferi şi mai mult.

Întrebare:  Dacă am începe să cântăm?

Răspuns:  Dacă Israelul începe să cânte împreună, în cor, toată omenirea se va alătura și va fi cu adevărat un apel al întregii umanități către forța superioară. Ne vom ridica la nivelul spiritual, ne vom regăsi în perfecțiune, în sănătate, în eternitate.

Întrebare: Când spui: „Israel va cânta în cor”, ce vrei să spui prin asta? Ce este Israelul? Cine este acesta?

Răspuns:  Ei sunt doar poporul Israel. Toți cei care se asociază cu noi și nu neapărat de origine evreiască. Dacă cântăm, întreaga lume va fi imediat vindecată absolut și imediat de toate bolile, de toate problemele, interne și externe, și în principal de cele psihologice.

Întrebare:  Spui: „Vom cânta”. Ce vom cânta?

Răspuns:  Inima cântă! Cântă că vreau să mă unesc cu toată lumea și că împreună cu toată lumea ne îndreptăm către Creator. Doar cu un singur lucru: să ne ajute să fim împreună unii cu alții și cu El.

Întrebare:  Întorcându-mă spre Creator, ce spun? Ce Îi cânt cu inima mea?

Răspuns: Doar să simt conexiunea dintre mine, umanitate și Creator, nimic mai mult.

Întrebare:  Simt că aceasta este iubire, că aceasta este dăruire?

Răspuns:  Desigur, aceasta este iubire, aceasta este dăruire și este ca sentimentul unui făt în pântecele mamei.

Întrebare:  Cu alte cuvinte, fătul cântă o binecuvântare pentru mama sa?

Răspuns:  Da, desigur. Cea mai bună stare. Nu există nimic mai bun! ”

Din KabTV „Știri cu Michael Laitman”, 06.07.2020

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→