Noul meu articol pe Linkedin “Natura face un hiatus”

Un nou an este un moment excelent pentru reflectare. Aceste zile, pe măsură ce începe un nou an conform calendarului ebraic, cred că ar trebui să reflectăm la ceea ce a însemnat Covid-19 pentru noi, ca societate. Unde mergeam? Până la izbucnire chiar, tensiunile internaționale crescuseră la astfel de niveluri, încât toată lumea a fost tacit de acord că va izbucni un uriaș război. America vs. China, Rusia vs. America, Coreea de Nord vs. America, Pakistan vs. India (ambele puteri nucleare), conflictele regionale și globale amenințau să izbucnească în întreaga lume. Virusul a forțat totul să se oprească. Ne-a dat o pauză, o șansă de a ne redirecționa.

Pandemia, incendiile fără precedent, sezonul uraganelor fără seamăn, violența de stradă și din familii, tensiunile rasiale și sociale și toate celelalte lovituri care ne-au lovit anul acesta, indică faptul că ne confruntăm cu o schimbare sistemică. Dar asta ne-a salvat de noi înșine.

Coronavirusul ne-a arătat, de asemenea, cât de repede se recuperează natura dacă o lăsăm în pace. Timp de câteva săptămâni, am asistat la o recuperare a faunei sălbatice pe care nu am mai văzut-o până acum, și pe care nu o credeam posibilă. Dar, de îndată ce restricţiile au fost ușurate, ne-am reluat lăcomia, de parcă am fi spus „Natura poate aștepta”.

Pandemia, incendiile fără precedent, sezonul uraganelor fără seamăn, violența de stradă și din familii, tensiunile rasiale și sociale și toate celelalte lovituri care ne-au atins anul acesta, indică faptul că ne confruntăm cu o schimbare sistemică. Dar asta ne-a salvat de noi înșine. Orice vătămare a provocat dezastrele, acestea sunt mult mai mici decât ceea ce am avea, și ne-am provoca nouă înşine prin înstrăinarea noastră totală și atitudinea abuzivă față de natură și față de oameni. Eram la un pas, iar natura ne-a tras înapoi de la marginea prăpastiei.

Sper că nu ne va lăsa să mergem din nou acolo și sper că vom înțelege în cele din urmă că trebuie să ne oprim și să ne gândim la viețile noastre. Natura ne-a oprit cursa de șobolani, dar trebuie să ne întrebăm de ce. Dacă facem asta, atunci putem construi împreună o viață grozavă. Dacă nu o facem, atunci fie natura va continua să ne împiedice prin lovituri din ce în ce mai dureroase, fie ne vom distruge noi înșine și o mare parte a planetei, împreună cu noi.

Filed under: Diseminare, Economie si bani, Educatie, Egoism - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Flăcările urii sunt mai fierbinți decât focul”

Cumva, flăcările de pe Coasta de Vest, care s-au răspândit până acum în jumătatea de vest a SUA, din Montana pȃnă în Texas, par să fi atenuat certurile electorale aprinse, bătălia fără speranță împotriva Covid-19 și chiar tragedia pe care acest sezon al uraganelor o dezlănțuie în statele de-a lungul Golfului Mexic. Dar dacă nu ne dăm seama că flăcările, furtunile, virusul, tensiunile rasiale și violența de pe străzile Americii și din casele americane provin din aceeași sursă, lucrurile se vor înrăutăți, oricât de greu ar fi să ne imaginăm.

Ura din inimile a prea mulți americani de astăzi este mai fierbinte decât flăcările care ard cele mai frumoase peisaje ale țării. Ea declanșează furtuni, aprinde străzile și pune oamenii unul împotriva celuilalt. Până la stingerea focului din inimile americanilor, țara va continua să se destrame.

O persoană de pe pagina mea de Facebook a întrebat cu resentiment: „Te rogi pentru ea (America)? Te rogi pentru vecinii tăi?” Era supărată de ceea ce părea a fi admonestare și simțea că nu mi-ar păsa. Înțeleg de ce s-ar simți așa, dar adevărul este chiar opusul. Din 2002, am făcut cel puțin patru tururi lungi de la o coastă la alta a Americii, discutând despre viitorul pe care l-am văzut pentru America în general, și pentru evreii americani în special. În timpul tuturor evenimentelor, avertismentele mele au fost întâmpinate cu ridiculizare și condescendență. Asta nu m-a împiedicat să încerc din nou și din nou. Și când nu făceam turnee, scriam sau vorbeam despre asta – pe paginile mele de socializare și pe orice debuşeu care îmi publica avertismentele. Încă o fac. Sunt acestea acțiunile cuiva căruia nu îi pasă? Oare cineva căruia nu i-ar păsa, ar ieşi de pe drumul lui, ar investi bani și s-ar confrunta cu derȃderea și acuzațiile că este nerealist?

Chiar și acum, când avertismentele mele se împlinesc, unii americani aleg să se concentreze mai degrabă pe tonul cuvintelor mele decât pe acțiunile lor. În loc să vadă că spun acum ceea ce spuneam în ultimele două decenii și că singurul meu scop este să-i avertizez și să sugerez ceea ce cred că îi va ajuta, ei aleg să analizeze alegerea cuvintelor mele. Le-ar fi mult mai util dacă ar privi în propriile inimi și ar examina cum se simt unul față de celălalt, deoarece aceasta este cheia problemei.

Acesta este adevarul. Aș putea alege să vorbesc cititorilor mei cu cuvinte dulci și să fiu o persoană populară, dar asta nu ar fi un act de iubire; ar fi linguşire pentru a câștiga faimă sau bani. Mai rău încă, nu le-ar oferi nimic valoros cititorilor mei vorbitori de limbă engleză, care să-i ajute în criza crescȃndă. Darul meu a fost atunci ceea ce este şi acum: adevărul. Dacă aveți o băşică, spargeți-o cât este mică. Atunci doare întotdeauna cel mai puțin. Așa că, acum știţi că mă rog pentru America, iar rugăciunea mea este întotdeauna aceeași: ca americanii să cunoască adevărul și să aibă puterea și curajul de a acționa în consecință.

Ura din inimile a prea mulți americani de astăzi este mai fierbinte decât flăcările care ard cele mai frumoase peisaje ale țării. Ea declanșează furtuni, aprinde străzile și pune oamenii unul împotriva celuilalt. Până la stingerea focului din inimile americanilor, țara va continua să se destrame.

În gȃlceava și certurile despre cine are dreptate, toată lumea greșește. Singurul răspuns corect este că certurile există pentru a ne ridica deasupra lor și a face pace. Diferențele sunt făcute pentru a ne ajuta să evoluăm și să vedem mai multe puncte de vedere. Atât timp cât nu înțelegem că nu putem câștiga războiul social decât dacă ambele părți se unesc deasupra urii dintre ele și că ura însăși este singurul inamic real, necazurile vor continua să vină mai repede și mai intens.

Acest lucru este valabil pentru America, așa cum este valabil pentru oriunde altundeva. Dar în acest moment, America arde, se îneacă, moare prin focuri de armă și umple spitalele cu pacienți Covid. Și din moment ce americanii sunt în durere, inima mea se îndreaptă către ei. Mă rog pentru ei și le doresc binele: să vadă adevărul și să aibă curajul să se unească, deasupra urii.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Individual şi colectiv în pocăinţă”

„„Cum vor ispăși evreii păcatele lor?” s-a întrebat regele David. La care Creatorul a răspuns: „Când suferința se va abate asupra evreilor din cauza păcatelor lor, ei ar trebui să se adune înaintea Mea într-o unitate deplină. Împreună își vor mărturisi păcatele și vor recita ordinea iertărilor, iar eu voi răspunde rugăciunilor lor.’”(Mishna) Aceasta exemplifică însăși esența națiunii israeliene, care ne cere să adoptăm o abordare colectivă față de tot, de bine și de rău.

Pentru această spargere a poporului nostru este cea pentru care ar trebui să cerem iertare, pentru ignorarea decalajelor crescânde dintre noi, pentru uitarea a ceea ce se așteaptă de la noi ca popor, și pentru comportamentul nostru real, care nu este sincronizat cu garanția reciprocă.

Slichot (iertările), rugăciunile comune rostite în timpul înaltelor sărbători, reprezintă un moment special de introspecție și pocăință. Dar pentru ce ar trebui să cerem iertare? Această perioadă specială ne arată că, în mod colectiv, ne-am îndreptat în viața noastră mai mult spre separare decât spre legătura cu ceilalți, și acesta este păcatul pentru care trebuie să cerem iertare.

Acest lucru are implicații importante pentru Zilele Pocăinței dintre Rosh Hashanah și Yom Kippur. Toată introspecția noastră – tot ceea ce dorim să reflectăm, să examinăm, să clarificăm, să recunoaștem, să mărturisim, să cerem iertare – trebuie, de asemenea, să fie realizată în comun și în deplină considerare a fiecărui membru al națiunii.

Cu toate acestea, din moment ce am fost crescuți separat, am fost instruiți și încurajați să ne gestionăm ca indivizi. În consecință, ne-am îndepărtat de începuturile noastre împreună și ne-am pierdut conștientizarea de noi înșine ca popor. Cu alte cuvinte, ne-am întors de la a ne comporta ca o societate inspirată, organizată și operată în conformitate cu garanția reciprocă.

Senzația că suntem ca organele unui singur corp – conștiința în care fiecare individ nu este evaluat separat, ci mai degrabă ca parte integrantă a unui întreg sănătos și complet funcțional – a degenerat. Trebuie să ne trezim treptat din această amăgire a divizării și să ne dăm seama că suntem priviți de ceilalți ca popor, nu ca o colecție de grupuri, de facțiuni sau de persoane separate.

Pentru această spargere a poporului nostru este cea pentru care ar trebui să cerem iertare, pentru ignorarea decalajelor crescânde dintre noi, pentru uitarea a ceea ce se așteaptă de la noi ca popor, și pentru comportamentul nostru real, care nu este sincronizat cu garanția reciprocă.

Nu există niciun motiv să fim supăraţi și să ne reproșăm reciproc; nu există niciun motiv pentru ceartă și cuvinte dure. În general, astfel de cuvinte realizează puțin și au adesea efectul opus. Luați, de exemplu, educarea copiilor. Ne ridicăm vocea și le poruncim „să fie buni, să dăruiască și să împartă”, dar cuvintele noastre par să nu fie auzite. Înainte de a se conforma, trebuie să recunoască în noi ceva, care vine din adâncul interior. Amintiți-vă de părinții voştri. Nu vă amintiți în special acțiunile lor mai degrabă, decât cuvintele lor? Deoarece copiii observă totul și au o abilitate puternică de a recunoaște ceea ce vine din locul real al inimii, ei învață cel mai bine din exemplele personale; noi suntem la fel.

Trebuie să profităm de ocazia oferită de Înaltele Sărbători pentru a redescoperi legăturile de conexiune iubitoare dintre noi. Ne lipsește doar conștientizarea diviziunii noastre pentru a putea striga și a cere forța de a ne uni, forța iubirii și a corectării. Scopul nostru final este de a interioriza noțiunea că suntem părți ale unui singur corp, care funcționează în garanție și iubire reciprocă.

Iubirea despre care vorbim este internă, profundă și ascunsă. Nu izbucnește în fața tuturor, așa cum se vede în filme sau la teatru, unde oricum, este iubire egoistă. Deci, este dificil și complicat să demonstrezi cum este atunci când toți sunt conectați și se simt ca unul.

După ce ajungem la această conștientizare profundă a stării în care ar trebui să fim, și să ne dăm seama că nici măcar nu am ajuns să depunem eforturi suficiente în acea direcție, atunci suntem gata să ne căim și să ne rugăm pentru ajutor. Când ajungem împreună la o cerere atât de sinceră de vindecare și unitate între noi, suntem pregătiți cu o rugăciune, care, cu siguranță, va fi împlinită.

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Bunicii au o funcție specială în dezvoltarea nepoților lor? Cum se compară asta cu funcția părintelui?

Răspuns: Părinții furnizează corporalitate pentru copiii lor. Buncii sprjină nepoții lor mai mult spiritual.

Întrebare: Astăzi este dificil pentru adulți să țină pasul cu tinerii. Ce pot ei să îi învețe pe copii? Prin urmare, noi vedem căci copiii își neglijează părinții. Dacă în trecut părinții au transmis unele abilitați copiilor lor din generație în generație, astăzi un copil poate să-și câștige traiul singur.

Răspuns: Tu vorbești din punctul de vedere al egoismului absolut: Un copil poate căștiga bani. Dar el are nevoie de mai mult decât atât. El are nevoie de sprijin emoțional, mental, spiritual și psihologic. Fără părinți și chiar și fără bunici, el nu poate să găsească asta în el însuși.

Întrebare: Ce abilitați pot să transmită mai departe părinții copiilor lor astăzi în afară de sprijinul emoțional?

Răspuns: Când copiii încep să aibă copii lor, atunci părinții le pot da ceea ce simt copiii că este necesar pentru ei înșiși.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 5/21/20

Filed under: Copii, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Cercetări noi sugerează că creierul uman răspunde mai mult emoțional la acțiunile negative pe care oamenii le efectuează și astfel ne este mai ușor să dăm vina decât să le oferim complimente. Pentru a complimenta o persoană, trebuie să activăm partea creierului care este responsabilă pentru gândirea analitică, în timp ce, pentru a-i insulta și mustra pe alții, sunt suficiente emoțiile pure și sentimentele spontane. Aceasta înseamnă că creierul este de vină pentru toate. Pe de altă parte, spuneți că ego-ul este de vină pentru toate.

Răspunsul meu: Creierul este doar o mașină mică. Nu produce nimic. Dar, în cele din urmă, când citim informații, vedem că este mai greu să spunem ceva pozitiv despre altul decât să spunem ceva negativ.

O reacție negativă este pur emoțională, iar emoțiile sunt egoul nostru direct, deci nu avem nevoie de energie pentru a o folosi. Pe de altă parte, a ajunge la concluzii pozitive despre o altă persoană este o mare muncă internă, deci, desigur, o persoană nu este înclinată să o facă.

Întrebare: Deci, aceasta înseamnă că toate războaiele nebunești inexplicabile care au loc acum sunt o ciocnire de emoții.

Răspuns: Desigur !!! Nu este logic acest lucru?

Comentariu: Și trebuie să vă ridicați deasupra emoțiilor, dar susțineți imediat că este imposibil.

Răspunsul meu: Este imposibil. Cum ne putem ridica deasupra sentimentelor noastre dacă sentimentele sunt cine suntem? Nu suntem ființe umane fără sentimente, ci computere și nu putem opera astfel.

Întrebare: Aceasta înseamnă că omenirea se va ciocni continuu în aceste războaie?

Răspuns: Da, dacă nu își schimbă sentimentele, nu își va schimba ego-ul și nu îl va corecta.

Deci, ne confruntăm cu epoca corectării ego-ului. Nu este o chestiune simplă, dar este clară și bună. Aici înțelepciunea Cabalei este dezvăluită ca metodă de corectare a ego-ului.

Întrebare: Aceasta înseamnă că tot ce avem nevoie este să ajungem la recunoașterea răului; aşa este?

Răspuns: Da, atât. Ce altceva mai avem nevoie? În lume nu există alt rău decât acela. Totul va merge bine.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” KabTV, 18.12.18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Asimilarea în locul ascensiunii spirituale

Comentariu: Astăzi, America a luat locul Germaniei. Evreii de acolo urmează aproape același drum ca și omologii lor din Germania și Spania. Totul se întoarce.

Evreii americani sunt bine stabiliți și nu se gândesc la niciun alt loc unde să locuiască lângă America. În plus, ei disprețuiesc și pe Israel și nu vor să se asocieze cu el în niciun fel.

Răspunsul meu: Acesta este același lucru care s-a întâmplat cu evreii din Germania. Evreii americani vor avea ocazia să plece, dar nu o vor face. Deși ar putea merge în orice altă țară, nu vor merge!

Întrebare: Încerc să înțeleg ce este asimilarea. La urma urmei, nu este vorba doar de oprirea respectării tradițiilor și de a deveni ca toți ceilalți. Care este sensul interior al asimilării?

Răspuns: Este faptul că evreii se scufundă în natura altor națiuni, societăți și religii și nu vor să audă despre scopul lor sau despre datoria lor față de întreaga civilizație.

Conform științei Cabalei, evreii sunt datori tuturor. Și națiunile lumii o simt. Dacă evreii nu sunt angajați în rambursarea datoriei și nici nu caută să-și dea seama chiar pentru ei înșiși, atunci în mod firesc, calculul vine.

Este vorba despre asimilarea internă. Evreii, care odinioară erau altruisti, care aveau o metodă spirituală care putea uni alte națiuni, au căzut brusc în egoism și au devenit ca toți ceilalți. Aceasta se numește asimilare. Iar ceea ce li se cere este ascensiunea spirituală.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, citiți cărțile mele : Like a Bundle of Reeds: why unity and mutual guarantee are today’s call of the hour, and The Jewish Choice: Unity or Anti-Semitism, Historical facts on anti-Semitism as a reflection of Jewish social discord.

Din „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” de KabTV, 12.08.19

Filed under: Antisemitism, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Însăși viața unei persoane este o graniță pentru eul său. Are limitări naturale, adică circumstanțele în care ne aflăm, de exemplu, pandemia care a cuprins lumea astăzi sau începutul crizei financiare. De asemenea, există obligații pe care noi, ca societate umană, ni le asumăm. Grădinița, școala, armata, sportul, munca, familia, toate acestea ne impun anumite limite. O persoană se află în mod constant într-un fel de limitări ale vieții.

De unde vine rădăcina lipsei de libertate a unei persoane?

Răspuns: Cum poate fi liber? Cum vă imaginați o persoană și, în general, oricine în natură care este liber, dacă natura este o asociere de forțe și legi care lucrează doar împreună, pe baza unui singur obiectiv dintr-un singur punct?

Nu este nimic liber în natură, pornind de la univers la tot ceea ce există pe Pământ.

Ce înseamnă libertatea? Să fac ce vreau? Ce vreau? Cine definește acest lucru?

În general, conceptul de libertate este foarte relativ. Să spunem că vreau să obțin libertatea. Înseamnă că mă gândesc la cum să fac asta. Exist întotdeauna în anumite limite, circumstanțe, schimbări care mă afectează. Desigur, în acest sens, nu sunt liber.

Dacă sunt de acord cu ceea ce mă afectează și justific în mod absolut aceste influențe și reacția mea față de ele, atunci nu voi simți limitările lor, presiunea lor asupra mea și mă voi simți liber.

Observație: Este o abordare interesantă. Se pare că unele circumstanțe mă presează în mod constant.

Comentariul meu: Miliarde de diverși factori! Dar sunt de acord cu ei și mă alătur bucuros acțiunilor lor fără a rezista deloc, ci dimpotrivă, acceptând de fiecare dată cu plăcere influența lor asupra mea și, prin urmare, nu simt nici o rezistență din partea mea. Aceasta se numește libertate.

Totodată, nu simt nici o presiune! Sunt liber! Dar numai cu condiția să înțeleg ce se întâmplă cu mine, să pricep, să simt, să percep și să fiu absolut de acord cu asta.

Din „Management Skills” de la KabTV, 02.07.2020

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Libera alegere - Niciun comentariu→

Astăzi este o zi specială în memoria profesorului meu, Rabash, aniversarea plecării sale (Yahrzeit). Dar, de fapt, această zi nu poate fi numită specială pentru că suntem întotdeauna în legătură cu Rabash, cu spiritul său înalt, calea sa.

Nu este obișnuit printre cabaliști, ca oamenii obișnuiți, să ne întristăm pentru decedat, pentru că trupul său nu mai este lângă noi. La urma urmei, el este legat de noi chiar mai mult decât în ​​timpul vieții corpului fizic pentru că suntem plini de spiritul său și zi de zi încercăm să ne lipim de cuvintele sale, de mesajul său, de sufletul său.

De aceea, rămâne doar să mulțumim Creatorului pentru că ne-a trimis un astfel de suflet, care a devenit ghidul nostru pe calea spirituală, ne conduce și ne îndrumă. Prin Rabash, Creatorul ne umple și ne gestionează.

În primul rând, bineînțeles, ar trebui să fim recunoscători Creatorului și, după El, acestui mare suflet Rabash pentru eforturile sale de a construi grupul cabalistic Bnei Baruch pentru a ne transmite toată înțelepciunea Cabalei și metoda de corectare cu ajutorul căruia putem realiza fuziunea cu Creatorul.

De aceea am numit grupul nostru Bnei Baruch (Fiii lui Baruch) în cinstea lui Baruch Shalom HaLevi Ashlag. Să sperăm că vom putea să justificăm numele pe care l-am luat și să-i implementăm metodologia până la scopul creării.

Cabaliștii de obicei nu sărbătoresc ziua pomenirii, așa cum este obișnuit, pentru a comemora decedatul în această zi și pentru a se aduna la mormântul său. Înțelegem că o persoană nu este acolo unde este îngropat corpul său. Gândurile noastre sunt direcționate într-o cu totul altă direcție.

Baal HaSulam a spus că nu contează pentru el unde va fi îngropat sacul său de oase, deoarece sufletul nu este legat de rămășițele materiale. Vrem să ne lipim de sufletul lui Rabash și de aceea acordăm o asemenea importanță zilei memoriei sale, deoarece aceasta este o ocazie, o oportunitate specială, de a ne apropia și mai mult de spiritul său și de a avansa în continuare în drumul său către Creator.

Desigur, sărbătorim această zi specială a amintirii lui Rabash, dar o asociem mai mult cu calea spirituală pe care a pavat-o.

Am ales acest nume Bnei Baruch pentru grupul nostru cabalistic, deoarece Baruch Shalom HaLevi Ashlag este tatăl nostru spiritual, ceea ce înseamnă că suntem fiii lui. Prin urmare, nu aveam nicio îndoială că ar trebui să fim numiți Fii ai lui Baruch. Speram că putem fi demni de acest nume.

Am fost cu profesorul meu timp de doisprezece ani și m-am simțit ca un copil mic care crește lângă un adult. Mi s-a părut uriaș și am încercat să-l țin tot timpul de mână ca un copil ce se agață de un tată. Prin urmare, nu a trebuit să caut acest nume; mi-a venit natural, de la sine.

Centrul nostru este situat pe strada numită după Rabash. Petach Tikva are acum o stradă numită după el, iar clădirea centrului Bnei Baruch se află pe această stradă. În fiecare zi îi studiem articolele, metodologia și obținem totul de la el. Este clar că Baal HaSulam stă în spatele lui Rabash, dar este extrem de înalt, ca un spațiu nesfârșit. Și Rabash este mai aproape de noi. El este ca un tată pentru noi.

Baal HaSulam este urmat de Baal Shem Tov, apoi de Ari și apoi de rabinul Shimon, autorul cărții Zohar. Prin acest lanț, primim toate sursele noastre pentru studierea Cabalei. Rabash și Baal HaSulam sunt doi oameni pe care ni i-a dat Creatorul, astfel încât să ne putem apropia de El.

Sunt recunoscător discipolilor mei pentru faptul că au primit de la Creator dorința de a accepta acest material, de a se lega de scopul creației și de a încerca să-l atingă. Mulțumesc!

Din lecția zilnică de Cabală 22/9/20, „Ziua Memorială pentru Rav Baruch Shalom HaLevi Ashlag (Rabash)”

Filed under: Surse Cabaliste - Niciun comentariu→