Daily Archives: 21 septembrie 2020

Un cadru și libertate absolută

Întrebare: Sunt oameni care nu pot trăi într-un cadru restrictiv. Și mai sunt oameni care nu pot trăi fără cadrul lumii noastre. Care este abordarea corectă a acestui fenomen?

Răspuns: Este o asemenea expresie: libertatea este o necesitate conștientă. Dacă simt nevoia pentru supunere, atunci în interiorul acestui cadru eu deja sunt liber. Dar asta este incorect deoarece cu toate acestea asta este tot o necesitate.

Dacă eu investighez natura în care mă aflu atunci încep să înțeleg că asta nu este o necesitate ci o dorință conștientă de a mă supune tuturor legilor naturii, tuturor forțelor care mă afectează și să mă ridic la nivelul de dăruire absolută. Asta este libertate absolută.

De pe KabTV “Abilitați de management” 7/2/20

Germanii legilor lui Moise, partea 8

Comentariu: Dezbinarea în Israel este mai puternică astăzi decât acum 100 de ani. Văd că nimeni nu învață nimic din istorie.

Răspunsul meu: Nu te baza pe istorie. Trebuie doar să explicăm totul în generația noastră. Sper că generația noastră va începe să ne asculte în cele din urmă.

Trebuie să execut acest lucru. Nu există nici o problemă cu asta. Privind la istorie, mă îndoiesc că voi fi dezamăgit sau că toată munca mea va fi degeaba. Nimic nu este irosit. Încă trebuie să ne îndeplinim scopul.

Dacă poți salva cel puțin o persoană, ca să nu mai vorbim de mase sau de întreaga umanitate, care caută direcție, dar nu știe unde să o găsească și le poți arăta cumva calea, atunci trebuie să acționezi astfel încât avansarea generală vizează un scop mai înalt, către o mișcare comună mai blândă a popoarelor.

Din „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” de KabTV, 12.08.19

 

În funcție de cerințele pământești

Întrebare: De-a lungul istoriei poporului evreu, a existat o confruntare constantă între ei.

Chiar și sioniștii au fost împărțiți între cei care credeau că Israelul ar trebui să devină un centru spiritual și cei care susțineau că este suficient să te muți aici și să creezi aici un centru politic.

În acel moment, în Rusia au apărut multe partide: menșevici, socialiști-revoluționari și sutele negre. Și, în fiecare dintre ele, evreii au luat parte activă. Adică, urmarea fragmentării religioase a fost cea politică.

Cum a cauzat înstrăinarea evreilor de la principiile religioase astfel de fenomene în natură?

Răspuns: Aceasta nu este înstrăinarea, ci absența cursului corect spre corectarea oamenilor, spre realizarea misiunii lor spirituale istorice. Lipsa de înțelegere a propriei lor unicități, a scopului lor, a dus la faptul că evreii au început să se angajeze în politică în loc să-i învețe pe oameni elementele de bază ale angajamentului spiritual.

Au trăit în conformitate cu nevoile lor pământești și au mers acolo unde i-a condus sufletul lor pământesc. Ei nu au fost învățați să aibă grijă de scopul lor superior, spiritual, istoric și au fost irosiți atât de mulți ani.

Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea a apărut Baal HaSulam și a explicat baza existenței noastre: de ce și la ce ar trebui să avansăm.

Comentariu: După ce au obținut drepturile și posibilitatea de a studia, mulți evrei ruși au început să lucreze în organele de conducere și altor organizații. Dar toate acestea nu au durat mai mult de 10-15 ani. Antisemitismul nu a dispărut și a început să unească evreii.

Răspunsul meu: În această perioadă, evreii au început să pătrundă în diferite curente mondiale. Și când antisemitismul a apărut în aceste curente, evreii s-au adunat într-un singur grup.

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, citiți cartea mea „Alegerea evreiască: unitate sau antisemitism, fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreiești”.

Din KabTV„ Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel”, 28.12.19

Porniți lumina din univers

În măsura în care suntem conectați în grupul de zece, vom începe să simțim nevoia de a adăuga din ce în ce mai multe grupuri de zece la noi și de a extinde granițele unității noastre, deoarece numai în această formă ne putem apropia din ce în ce mai mult de Creator.

Revelația Creatorului are loc atât în ​​moduri cantitative, cât și calitative. Forța revelației depinde de cât de mult ne putem extinde Kli-ul adăugând noi grupuri de zece, adică Partzufim. În același timp, calitatea revelației crește deoarece există entitatea principală, principalul Kli, in care sunt îmbrăcate cele suplimentare, adăugând armonici tonului principal.

Cele mai răsunătoare combinații, cele mai subtile parfumuri, toată frumusețea cercetarii, se realizează prin adăugarea de grupuri de zece suplimentare. Drept urmare, începem să simțim spiritualitatea. Așa cum în lumea noastră există ceva simplu, cum ar fi o baza fără de care nu poate exista nimic, dar toată frumusețea se realizează prin adăugari, condimente, care în sine nu par atât de importante și fundamentale, dar dau tot gustul, aroma și culoarea.

Aceasta nu este o simplă adăugare, deoarece lumea spirituală nu există în coordonate tridimensionale – nu are deloc axe, dar este ca o sferă. Prin urmare, trezind o celulă, aprindem și însuflețim întreaga creație. Atunci vom vedea că toate spațiile infinite ale universului, toate galaxiile sunt zero, pentru că vom intra în dimensiuni complet diferite.

Din prima parte a lecției zilnice de Kabbalah 9/9/20, „Munca in credința deasupra rațiunii”

“Avȃnd nevoie de un nou sistem de navigaţie” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Avȃnd nevoie de un nou sistem de navigaţie

Lumea se schimbă atât de repede încât nu o putem urmări.

Obișnuiam să studiem despre globalizare la școală sau la universitate, dar nu am simțit-o niciodată ca fiind o problemă reală în viața noastră. Acum este suficient să ne uităm pe fereastră în Europa de Vest și să vedem cerul albastru pal, devenind cenușiu de fumul din focurile de pe coasta de vest a Americii, pentru a înțelege că suntem într-o singură barcă. Navigăm în lume ca și când am trăi într-o lume tridimensională, dar nu este aşa; noi trăim într-o sferă și fiecare punct din acea sferă atinge orice alt punct. Orice facem, spunem sau chiar gândim, îi atinge pe toți ceilalți din lume. Este un gând înfricoșător, dar totuși adevărat. Sunt de acord cu fostul secretar general al ONU, Ban Ki-Moon, care a legat recent problemele lumii de „lipsa parteneriatului global”, dar cred că este mai profund decât parteneriatul; supraviețuirea noastră a devenit conectată.

Putem schimba fața Pământului și soarta umanității în câteva luni; este doar o chestiune de a trece de la o atitudine negativă la o atitudine pozitivă față de ceilalți. Dacă exercităm acest lucru, vom trăi în cer pe Pământ. Dacă nu, nu va trebui să murim pentru a merge în iad; va veni el peste noi.

De fapt, prima lecție pe care ne-a predat-o coronavirusul a fost că am trecut la o nouă dimensiune a existenței, una sferică, în care fiecare element are impact asupra fiecărui alt element. Mulți oameni au folosit fraza „O infecție oriunde, este o infecție peste tot”, pentru a descrie răspunderea noastră reciprocă cu privire la coronavirus, dar acest lucru este la fel de adevărat în ceea ce privește orice altceva.

Prin urmare, chiar dacă nu ne placem unii pe alții și, în multe cazuri, ne dorim cel mai mare rău, nu ne putem permite să menținem această atitudine; ne va face rău foarte direct și foarte personal. Am devenit responsabili unul pentru celălalt în sensul deplin al cuvântului. Ar trebui să ne pese de incendiile și uraganele din SUA, ca și cum ar avea loc în propriul nostru oraș; ar trebui să ne pese de milioanele de oameni care mor de Covid, ca și cum ar fi propria noastră familie și ar trebui să ne pese de milioanele de oameni din întreaga lume care nu au suficientă hrană și apă, adăpost sau chiar salubritate. Ar trebui să ne pese de toți oamenii care suferă pentru că astăzi sunt ei, dar mâine putem fi noi, exact aşa de simplu şi literal.

Și nu e ca şi cum nu putem face nimic.

Există multă mâncare și apă pentru toată lumea; putem face multe pentru a reduce Covid și chiar pentru a-l vindeca, și putem face multe pentru a ajuta Pământul să-și echilibreze climatul. Dar, în atitudinea actuală de “câinii mâncă pe câini”, nu vom face nimic și ne vom îneca cu toții în barca Pământului, care se scufundă.

Deci, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să schimbăm modul în care relaționăm unii cu alții. Dacă schimbăm atmosfera socială, se va simți brusc foarte natural să ne ajutăm reciproc. Când se va întâmpla acest lucru, resursele vaste pe care le-am stocat pentru propriile nevoi și le-am refuzat altora, își vor găsi rapid drumul către locul în care sunt cele mai necesare. Putem schimba fața Pământului și soarta umanității în câteva luni; este doar o chestiune de a trece de la o atitudine negativă la o atitudine pozitivă față de ceilalți. Dacă exercităm acest lucru, vom trăi în cer pe Pământ. Dacă nu, nu va trebui să murim pentru a merge în iad; va veni el peste noi.

“Mi-ai putea spune ceva despre conştiinţa colectivă?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: Mi-ai putea spune ceva despre conştiinţa colectivă?

Conştiinţa există în colectiv.

Noi toți existăm în conștiința colectivă, în mod similar cu modul în care un element holografic, atunci când întâlnește lumina, pare să împartă o singură lumină în spectre diferite.

Cu toate acestea, măsura în care realizăm conștiința colectivă se bazează pe măsura în care introducem fiecare din gândurile și dorințele noastre individuale în ea.

În timp ce fiecare dintre noi există în conștiința colectivă, înțelegerea noastră depinde de amploarea angajamentului nostru într-o astfel de conștiință.

Prin urmare, imaginea holografică există atât la scară colectivă, cât și la scară individuală, întrucât fiecare dintre noi deține potențial întreaga imagine colectivă, în cadrul fiecăruia dintre noi, în mod individual.

Pentru a ajunge la conștientizarea conștiinței colective este necesar să ne deschidem către dorința și gândirea colectivă care există în afara propriilor dorințe și gânduri individuale.

Avem capacitatea de a depăşi percepțiile noastre individualiste conectându-ne cu ceilalți, adică ne propunem să le simțim și să le îndeplinim dorințele, cel puţin în aceeași măsură în care fiecare ne propunem să ne îndeplinim propriile dorințe.

Comportându-ne într-o astfel de manieră – în timp, și prin diferite stări care ne fac să ne confruntăm cu granița dintre percepția noastră individualistă şi cea colectivă și, de asemenea, organizându-ne mediul înconjurător pentru a ne sprijini în alegerea imaginii colective în locul individualismului nostru, o dată și din nou – descoperim apoi treptat o lume mai largă.

Descoperim acea lume mai largă în propriile noastre gânduri și dorințe, adică în interiorul nostru, dar în acel spațiu simțim și acționăm față de colectiv ca faţă de noi înşine.

Când ajungem la o astfel de stare, realizăm armonia pură, fericirea și simțirea eternității.