Noul meu articol pe Linkedin “Ziua Unității Naționale – Alibi pentru mai multă diviziune”

O Zi sugerată a Unității Naționale obține sprijin din toate părțile spectrului politic din Israel. Ziua, care a început ca o inițiativă de comemorare a memoriei a trei adolescenți care au fost răpiți și uciși de teroriști, a evoluat către accentuarea valorii unității, dăruirii și responsabilității reciproce în toată țara și cu toți evreii din întreaga lume. Mă bucur să văd că unitatea este pe ordinea de zi, dar în ochii mei, dedicarea unei zile a unității nu este altceva decât un permis de divizare pentru restul celor 364 de zile. Unitatea trebuie să fie munca noastră zilnică. Fiecare zi în care nu încercăm să ne întărim unitatea este o zi în care nu suntem poporul lui Israel.

Unitatea este motto-ul nostru. Ne-am format națiunea acceptând să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă” și toate luptele noastre de la înființarea poporului nostru până la ruina celui de-al Doilea Templu au fost eforturi de a uni oamenii. Națiunea noastră nu a apărut așa cum au făcut-o alte națiuni. Am început ca un conglomerat de străini care l-au urmat pe Avraam din cauza ideii sale că bunătatea și iubirea față de ceilalți sunt cheile unei vieți bune. De-a lungul timpului, pe măsură ce am practicat aceste calități între noi, am format unitatea. Treptat, conglomeratul de străini a devenit o națiune.

Dar a fost o națiune ca niciuna alta: ori de câte ori unitatea a predominat printre noi ne-am simțit ca o națiune și unitatea noastră a strălucit ca un far de speranță că întreaga umanitate ar putea fi într-o zi unită, la fel cum am reușit noi să facem în ciuda originilor noastre diferite. Ori de câte ori diviziunea a preluat conducerea, am devenit o mulțime de străini adunați împreună împotriva voinței lor și am revenit la ura reciprocă pe care nicio altă națiune nu o prezenta. În acele vremuri, am fost întruchiparea răului, națiunile ne-au detestat și disprețuit și au vrut să ne îndepărteze. În cele din urmă, am cedat urii și romanii au distrus al Doilea Templu și ne-au exilat pentru următoarele două milenii.

Acum, că ne-am întors în țara Israelului și am stabilit un stat evreiesc, este de datoria noastră să lucrăm la unitate în fiecare zi. Este obligația noastră față de lume să reaprindem farul speranței, să arătăm că străinii pot forma o legătură mai puternică decât orice altă legătură și că pacea nu este un slogan gol, ci o aspirație fezabilă. Dedicarea unei zile pe an acestei sarcini, cea mai sacră, vocației poporului nostru, este o batjocură a chemării noastre. Ce vom face în restul anului, să ne urâm unii pe alții ca astăzi?

O Zi a Unității Naționale este un alibi pentru mai multă diviziune; avem nevoie de elementul autentic. Orice lucru mai puțin decât conexiunea adevărată a inimilor nu o va face. Dacă nu ne străduim să fim „ca un singur om cu o singură inimă”, așa cum ne impune vocația noastră, nu vom fi poporul autentic al Israelului, națiunea care a consacrat deviza „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și pentru care întreaga lume este preocupată să o vadă ridicându-se.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum definești binele și răul?“

Binele este atunci când progresăm într-o direcție care ne apropie de echilibrul cu natura și nu în direcțiile inventate de mintea umană.

Cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât mai mult natura îndepărtează direcțiile ideologice create de om în lume și ne presează să descoperim echilibrul cu sine.

„Bunul” devine astfel mișcarea noastră voluntară către echilibrul pe care natura dorește să îl experimentăm.

Dacă totuși ne mișcăm involuntar, atunci ne simțim rău.

Dezechilibrul nostru tot mai mare cu natura dă naștere la nenumărate probleme și crize pe toate nivelurile vieții – personal, social, economic și ecologic – pentru a ne împinge în cele din urmă să ne schimbăm direcția într-una bună.

Alternativ, putem spune de asemenea, că presiunile naturii sunt de asemenea, bune deoarece cu cât experimentăm fenomene negative în viața noastră, cu atât mai mult ne determină să examinăm direcția în care se îndreaptă viața noastră, iar apoi să luăm o decizie de a schimba direcția, mai devreme decât mai târziu .

Ideea este că nu ar trebui să ne simțim bine în timp ce creștem în dezechilibrul nostru cu natura și, în schimb, să progresăm spre echilibrul cu natura, care este locul spre care ne împinge natura. Un sentiment rău în abordarea noastră egoistă a vieții, unde existăm în opoziție cu natura, este astfel bun, deoarece din senzația negativă din viețile noastre egoiste, ne apropiem de găsirea unei soluții către o nouă direcție altruistă, echilibrată cu natura.

Pentru a acorda mai multă atenție la ceea ce natura dorește de la noi, ar trebui să luăm în considerare unde suntem și ce este natura din jurul nostru?

Natura este un sistem interconectat și interdependent. Totul există armonios în natură și, așadar, dacă ne organizăm cu relații armonioase, atunci putem realiza armonia existentă în natură în propriile noastre relații.

Ar trebui să considerăm că natura este formată din patru niveluri – mineral, vegetal, animal și uman – și noi oamenii, alcătuim cel mai înalt nivel al său, centrul creației. Echilibrul cu natura vine la noi la nivel uman, dezvoltând conexiuni pozitive între noi. Ar trebui astfel să ascultăm natura, să fim atenți la ceea ce vrea să înțelegem, să avem încredere în ea și să mergem cu fluxul ei.

Totul va funcționa atunci când vom ajunge la echilibru cu natura. Cel mai important, ar trebui să descoperim o lume nouă în legăturile pozitive dintre noi, deoarece astfel de conexiuni dețin cheia unei vieți pozitive pentru toată lumea și pentru natură ca un tot unitar.

Bazat pe discuţia Cabalistului Dr. Michael Laitman cu Semion Vinokur. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Scopul ascuns al antisemitismului online”

Internetul și rețelele sociale în special au devenit rapid cel mai răspândit și visceral câmp pentru antisemiţi Cele cinci mari platforme de rețele sociale din lume – Facebook, Twitter, Tik Tok, Instagram și YouTube – au ignorat 84% din rapoartele care le-au fost prezentate despre postările antisemite, potrivit unui nou studiu realizat de Centrul pentru Contracararea Urii Digitale, o organizație de monitorizare britanico-americană.

Dar creatorii studiului au răsucit totul din cap până în picioare. Aceste rețele nu au încercat niciodată să abordeze conținutul antievreiesc pe platformele lor. Dimpotrivă, acest tip de postări sunt bune pentru ei, evocă un răspuns din partea publicului. Materialele antisemite primesc feedback; se creează angajamente vii și dezbateri în jurul lor. Acestea generează o reacție în lanț de interes public. Deci, conținutului antisemit i se acordă un permis gratuit; oricine poate merge mai departe și scrie orice vrea pentru a stimula dialogul de ură.

Contrar modului în care ar putea părea, postările antisemite funcționează pentru noi ca o forță auxiliară împotriva noastră. Antisemiţii îi ajută pe sioniști. S-ar putea întreba cum este posibil acest lucru? Pot să atest că dacă nu aș fi simțit pe propria piele respingerea și animozitatea antievreiască din Rusia, nu aș fi imigrat în Israel. De aceea mulțumesc antisemiţilor. Le sunt dator.

Când eram un tânăr student în științe și am început să lucrez la un institut medical, nu puteam progresa nicăieri în domeniu sau să obţin facilități, doar pentru că eram evreu. Ori de câte ori îmi uitam identitatea, antisemiţii aveau grijă să-mi reamintească și să-mi spună direct în față: „Nu este pentru tine! Nu îți putem da permisiunea de a lucra în acest laborator, deoarece este secret”. În acest fel am fost învățat în repetate rânduri că Rusia nu era locul meu și acest lucru m-a împins să emigrez în țara Israelului.

Rețelele sociale sunt o arenă excelentă pentru dezvoltare. Nu în ele, ci cu ajutorul lor. În loc să luptăm cu ura împotriva evreilor pe rețelele sociale precum Don Quijote urmărind căutări imposibile și să ne străduim să reparăm ceea ce nu are nicio soluție în acest fel, trebuie să acceptăm presiunea antisemită ca pe un dar, care ne propulsează să ne trezim și să fim felul în care ar trebui evreii să fie. Ce înseamnă asta?

Ca evrei, trebuie să ne amintim că nu suntem cea mai slabă verigă din omenire. Dimpotrivă, suntem cei mai puternici dintre toți pentru că am primit înțelepciunea conexiunii pentru a îndeplini un rol spiritual specific de dragul întregii lumi. Rolul nostru este de a transmite această înțelepciune întregii rase umane.

Din cele mai vechi timpuri, am adus legi sociale spirituale întregii omeniri. Toate națiunile lumii au extras din aceste legi pentru bunăstarea lor și acum trebuie să ne străduim să ne întoarcem la acest statut. Dacă ne ținem de principiile originale ale națiunii israeliene, cele bazate pe legile Puterii Supreme, reguli de conexiune bună și complementară între oameni, deasupra egoismului instinctiv, vom putea furniza medicamentul pentru a vindeca societatea noastră bolnavă în general. .

Dar dacă insistăm să menținem câteva bucăți de idei amestecate de comunism, socialism, marxism și alte „isme”, care nu au nicio putere de a ridica omenirea deasupra egoismului inerent, atunci vom continua să fim în derută și să ne îndepărtăm de sursa noastră . Trebuie să aducem iubirea în lume – nu iubirea trecătoare așa cum o cunoaștem, care nu are rădăcini, nu iubirea artificială ca în cultura pop – ci adevărata iubire din inimă, una capabilă să depășească instinctul nostru rău.

Puterea Supremă se află în spatele a tot ce există în realitate, inclusiv antisemitismul. Deci, nu avem nimic de adresat în mod direct celor care scriu împotriva evreilor și nici nu ar trebui să-i admirăm pe cei care abuzează și care promovează conținut ofensator. Trebuie să recunoaștem existența și să admirăm forța care acționează în realitate; trebuie să luăm principiile poporului Israel cum sunt „Iubirea va acoperi toate crimele” și „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și să le implementăm între noi și să începem să le prezentăm lumii, să le prezentăm tuturor. Când această comoară devine domeniu public și este la dispoziția tuturor, antisemitismul pe web și peste tot va înceta.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “A fi ecologist, este bine plătit”

Un raport publicat recent de Grupul Interguvernamental pentru schimbări climatice (IPCC) afirmă că „Influența umană a încălzit clima într-un ritm fără precedent, cel puțin în ultimii 2000 de ani. … Schimbările climatice provocate de om, afirmă raportul, afectează deja multe condiții meteorologice și climatice extreme în fiecare regiune de pe glob. Dovezile schimbărilor observate în extreme, cum ar fi valurile de căldură, precipitațiile abundente, secetele și ciclonii tropicali și în special, atribuirea lor influenței umane, s-au consolidat de atunci [ultimul raport din 2013]. ”

În această vară, nu există o regiune în lume care să nu fi suferit din cauza schimbărilor climatice. Potrivit oamenilor de știință IPCC, viitorul oribil pe care l-au prezis se întâmplă deja și, de aici înainte, va fi tot mai jos, cu excepția cazului în care vom face așa cum se spune.

Cu tot respectul, cred că reducerea emisiilor, trecerea la surse regenerabile de energie, interzicerea utilizării materialelor plastice și toate măsurile pe care grupul distinct îl sugerează nu ne vor îmbunătăți nici un pic situația. Acesta va crea doar locuri de muncă bine plătite pentru persoanele care fac o carieră din a ne anunța. Nici măcar nu este vorba de incapacitatea grupului de a-și impune sugestii țărilor. Asta pentru că remediul pe care îl prescriu este un remediu greșit, deoarece diagnosticul lor este greșit de la bun început.

Le putem testa sugestiile – să ardem mai puțini combustibili fosili, să producem mai puțin plastic și așa mai departe – dar până când nu vom recunoaște inutilitatea ideilor lor, vom fi mult mai rău decât suntem astăzi și lucrurile sunt deja destul de grave. În loc să pierdem timp, resurse și vieți, ar trebui să lucrăm la singurul element despre care știm că funcționează defectuos: oamenii sau mai exact, relațiile dintre oameni. Chiar dacă nu vedem legătura dintre natura exploatatoare a relațiilor noastre, exploatarea naturii noastre și instabilitatea crescândă a climei, merită totuși să încercăm să experimentăm conexiunea, deoarece 1) ne va îmbunătăți relațiile, lucru care este un plus evident și 2) nu am găsit alt remediu. De fapt, suntem atât de nepăsători încât nu putem să o experimentăm prin restricționarea utilizării combustibililor fosili.

Deoarece insistăm asupra consumului excesiv, ecologiștii sugerează să folosim surse regenerabile de energie. Dar acest lucru este complet inutil.

De asemenea, vedem deja că planeta noastră este un sistem unic în care totul afectează orice altceva. De asemenea, vedem că totul este echilibrat în natură și îşi urmează parcursul, cu excepția noastră. Cu alte cuvinte, înțelegem că problema stă numai la noi. Acum trebuie să înțelegem profunzimea problemei – nu este că ardem un tip greșit de combustibil, ci că injectăm temperamentul nostru volatil în sistemul care ne susține: planeta Pământ.

Nimic din natură nu se luptă. Animalele vânează sau se luptă pentru dominare pentru a se reproduce. Dar, odată ce un animal a mâncat și nu se află în plin sezon de împerechere, acesta este liniștit și paşnic. Dimpotrivă, noi suntem mereu belicoși, căutăm mereu următorul vârf pe care să urcăm, şi următorul cățărător pe care să-l aruncăm de pe munte în drumul nostru spre vârf. Deoarece specia noastră se află în vârful piramidei, modul nostru negativ de gândire strică toate celelalte niveluri ale naturii și le supără existența echilibrată și armonioasă. În mod succint: fiecare problemă – de la catastrofe climatice până la cutremure, până la plăgi și războaie – provine din natura umană coruptă. Reparați umanitatea și ați reparat lumea.

Prin remediere, mă refer la repararea relațiilor dintre noi. Dacă ne schimbăm atitudinea unul față de celălalt de la ostil la grijuliu, vom schimba întreaga societate. În loc să dorim să-i exploatăm pe alții, vom căuta să-i sprijinim. În loc să dorim eșecul altor persoane, vom dori succesul lor, iar ei al nostru.

Datorită relației noastre pozitive unul cu celălalt, vom înceta să epuizăm resursele naturale, deoarece acest lucru ar fi nedrept pentru alți oameni și pentru generațiile viitoare. La fel, nu vom dori să stingem viața sălbatică, să tăiem pădurile, să poluăm aerul, apa și solul, deoarece acestea ar fi în detrimentul altora. În curând, vom realiza că vrem să folosim doar ceea ce avem cu adevărat nevoie și să dedicăm restul timpului și energiei noastre pentru a-i susține, încuraja și hrăni pe ceilalți. În acest fel, îngrijindu-ne unul pe celălalt, vom vindeca societatea și vom restabili echilibrul dintre climă și sol.

Ce-i drept, grija pentru ceilalți nu plătește bine celor care duc „lupta” schimbării climatice prin carieră. Ei ne vor spune că ar trebui să căutăm în altă parte soluții și nu la relațiile noastre, dar soluţiile lor vor fi greșite și înșelătoare. Dacă vrem un viitor bun, ar trebui să insistăm să ne îngrijim de viitorul celuilalt și atunci și al nostru va fi asigurat.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ziua Naţională a lenei – Ce idee grozavă!”

Marți în această săptămână, 10 august pentru a fi exact, a fost Ziua Națională a Lenei, o sărbătoare neoficială care sărbătorește „cartoful de pe canapeaua interioară”, potrivit site-ului Ora și data. Suntem învățați să disprețuim lenea și să admirăm hărnicia, dar starea actuală a lumii este rezultatul direct al muncii noastre excesive. Poate că dacă luăm o pauză din când în când, i-am da și Pământului o pauză, și toți am fi puțin mai siguri și mai calmi.

Având în vedere atitudinea noastră actuală față de lume, lenea este bună pentru noi și pentru toți ceilalți. Întrucât tot ceea ce facem este pentru noi înșine – adunând bogăția, puterea, posesiunile și de preferință în detrimentul altora – cu cât facem mai puțin, cu atât mai bine pentru toată lumea, în cele din urmă și pentru noi înșine. De fapt, dacă am putea impune întregii omeniri o pauză de o lună, totul ar înflori brusc. Păsările ar cânta, vremea s-ar liniști și nu ar fi inundații, incendii și războaie, doar dacă am putea face o pauză pentru câteva săptămâni.

Trebuie să începem să fim răspunzători față de natură și să înțelegem că suntem singurul element dăunător din ea și încă unul foarte puternic în acest sens. Acesta este motivul pentru care trebuie să ne impunem acea pauză. Datorită naturii noastre dăunătoare, înțelepții noștri ne instruiesc în Talmud: „Stai și nu face nimic – mai bine” (Iruvin 100a).

A nu face nimic nu înseamnă că trebuie să stăm toată ziua pe canapea. Putem duce copiii la plajă, să facem o plimbare, să facem ceva în grădină etc., fiecare în funcție de circumstanțe. Ideea nu este să „producem”, „să fabricăm”, deoarece acesta este locul în care dăunăm altora și naturii.

Dacă dorim să participăm la activități mai productive, trebuie mai întâi să ne gândim de ce vrem să le facem și, în principal, cine va beneficia din ele. Dincolo de a avea grijă de susținerea de bază a noastră și a familiilor noastre, tot ceea ce facem este excesiv și este dăunător.

Prin urmare, trebuie să reflectăm la motivele pentru care vrem să facem ceea ce vrem să facem, cine ar trebui să beneficieze de asta și cine ar trebui să piardă. Dacă descoperim că, în cele din urmă, este un act egocentric, cel mai bine este să îl evităm. Dar dacă este pentru a-i ajuta pe ceilalți, atunci suntem mai mult decât bineveniți să lucrăm la el cât de mult și cât putem de mult. Adică, dacă putem inversa intenția acțiunilor noastre, beneficiarul eforturilor noastre de la noi înșine la ceilalți, va fi o binecuvântare pentru lume și pentru noi. Orice altă motivație de a acționa va duce la rezultate negative. În acest caz, este mai bine să fii leneș și să eviți munca inutilă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

La Jocurile Olimpice de la Tokyo, care tocmai s-au încheiat, a existat un moment foarte emoționant când o atletă israeliană Linoy Ashram, care a câștigat primul loc la competițiile de gimnastică ritmică, a scos medalia de aur pe care a primit-o și a atârnat-o la gâtul antrenorului ei. Și, de fapt, acest lucru nu este surprinzător, deoarece pentru un atlet, un antrenor este ca un tată sau o mamă, totul depinde de antrenor. Fără el, un sportiv este doar materie primă în mâinile unui sculptor. Antrenorul îl face campion și desigur, medalia aparține de drept antrenorului.

Sportivul simte că antrenorul este cel care a ocupat primul loc. Și antrenorul simte că sportivul s-a sacrificat pentru a urma cu fidelitate instrucțiunile sale, iar acesta este succesul lor comun. De obicei, există o legătură foarte strânsă și caldă între un antrenor și un atlet și nu poate fi altfel.

Se spune că „o persoană este geloasă pe toată lumea, cu excepția fiului său și a elevului său”. La urma urmei, un profesor adevărat pune tot ce are în elev, iar realizările elevului indică abilitatea profesorului. Medalia nu se acordă antrenorului, ci sportivului, dar nu contează. La urma urmei, recompensa profesorului nu se află într-o medalie, ci într-un sentiment interior, în atingerea unui nou grad.

Dacă voi atinge vreodată realizări înalte în spiritualitate, va fi numai datorită profesorului meu. Încă îl simt îndrumându-mă.

Sper cu adevărat că elevii mei, pe care îi „antrenez” pentru ascensiunea spirituală, vor atinge nivele atât de ridicate încât Creatorul va fi revelat în fiecare dintre ei și se vor transforma și în mari învățători pentru întreaga omenire.

Văd la elevi continuarea căii. Elevul devine mâinile profesorului, mintea lui. Tot ceea ce vreau să realizez în viață, le aduc elevilor mei și ei continuă să deschidă drumul.

KabTV’ “O privire din interior” 8/9/21

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Zoharul pentru toți, Chayei Sarah, punctul 74: Toate faptele lui Balaam cel slab erau din partea impurității.

Toți ticăloșii: Balaam, Balak, Faraon, Haman și alții sunt rezultatul șarpelui. Șarpele este calitatea lor comună și toate sunt manifestări parțiale ale acestuia.

La începutul faptelor sale a luat un șarpe dintre șerpi și l-a legat în fața lui. A despicat capul șarpelui și i-a scos limba. Apoi a luat anumite ierburi, le-a ars pe toate și a făcut din ele o singură tămâiere. Apoi a luat capul acelui șarpe și l-a împărțit în patru laturi și l-a transformat într-o singură tămâiere (Item 77).

A face tămâiere înseamnă a profita la maximum de egoismul tău.

Balaam este o proprietate care ne atrage să fim atât de egoiști încât nici nu știm ce este. Doar pe măsură ce urcăm nivelurile spirituale, începem să o simțim.

De fapt, tot ceea ce este scris în Cartea Zohar vorbește despre oameni care sunt deja în urcare spirituală și simt aceste probleme.

În jurul său, el a desenat un singur cerc și a spus lucruri și a făcut alte fapte până când a atras asupra sa spiritele impurității, care l-au informat despre ceea ce era nevoie. Și el a acționat după cuvintele lor, în conformitate cu ceea ce știau ei din partea acelui șarpe al firmamentului (articolul 78).

Sarcina lui Balaam este aceeași cu cea a șarpelui. Toate personajele negative din Biblie sunt destinate doar să continue aceeași lucrare, adică să vină la o persoană la momentul potrivit și să-l înțepenească cu egoismul lor.

Căderea unei persoane în egoism o zguduie. Din această stare, începe să vadă un scop îndepărtat și să se grăbească spre el. Prin urmare, are nevoie de o astfel de scuturare, ceea ce este numit conștientizarea răului.

KabTV “Puterea Cărții Zohar” #16

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum putem produce energie regenerabilă?“

Folosim doar o proporție foarte mică din productivitatea posibilă a surselor de energie pe care le primim de la natură și asta pentru că folosim natura în mod egoist. Cu alte cuvinte, întrucât considerația noastră principală este cum să beneficiem noi înșine, în detrimentul celorlalți și al naturii, în consecință, extragem doar o cantitate mică de energia disponibilă în natură.

Dacă totuși ar fi să tratăm natura în mod altruist, dacă am putea lucra cu natura în conformitate cu același principiu altruist prin care ea ne tratează, atunci am putea primi toată energia disponibilă a naturii.

Ceea ce îi lipsește umanității este înțelegerea a ceea ce este natura la sursa ei, și a modului în care operează. Natura, este pur și simplu o calitate altruistă. Se referă la întreaga creație, la nivelurile mineral, vegetal, animal și uman, fără a lua în considerare propriul beneficiu, ci numai beneficiul creației. Dacă am practica o astfel de atitudine între noi, urmărind să implementăm o atitudine de „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, atunci am putea să extragem mult mai multă energie din natură și am obține echilibrul și stabilitatea cu natura și nu vom mai simți lipsuri. Ne-am alătura naturii armonios, integral și am primi o reacție pozitivă de la ea, în locul uneia negative.

Este ca și cum fără să vrea, natura ne-ar împărtăși astăzi energia noastră, ca și când ar fi obligată să elibereze o mică parte din resursele sale energetice pentru noi. Cu toate acestea, prin atingerea echilibrului cu natura, vom putea primi energia inepuizabilă care este plasată inerent în fiecare atom. De aceea, în esență, soluția pentru viitorul nostru pozitiv constă în tranziția noastră de la relații egoiste la relații altruiste și parcurgerea unei educații necesare pentru a face o astfel de tranziție mai lină.

Bazat pe emisiunea “Întrebări și răspunsuri” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman.. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Neutralitatea rețelei nu există, deoarece neutralitatea nu există”

Larry Sanger, cofondator al Wikipedia, recent a aruncat în aer enciclopedia online la a cărei dezvoltare a ajutat, din cauza lipsei ei de neutralitate. Nu este prima dată când face asta. La 14 mai 2020, Sanger a scris pe blogul său personal: „Wikipedia nu mai are o politică eficientă de neutralitate”. În schimb, el a declarat: „Wikipedia susține acum puncte de vedere controversate despre politică, religie și știință”. Luna trecută, Sanger și-a reiterat afirmațiile. A fost citată o poveste din 16 iulie publicată pe Fox News, dintr-un interviu acordat de Sanger către LockdownTV cu două zile înainte. Potrivit articolului, “ ‘Wikipedia este cunoscută acum de toată lumea ca având multă influență în lume … așa că în spatele scenei se joacă un joc foarte mare, urât și complex, pentru ca articolele să spună ceea ce vrea cineva ca noi să spunem’ a spus Sanger, adăugând că site-ul are o tendință liberală”. Pentru a rezuma într-un cuvânt ce a devenit Wikipedia, cofondatorul său a spus: „Cuvântul pentru ea este propagandă”.

Cu câțiva ani în urmă, neutralitatea rețelei era o problemă importantă. Există chiar și o abordare extinsă despre asta pe Wikipedia, ai ghicit, Wikipedia. Principiul neutralității rețelei impune furnizorilor de internet să nu discrimineze persoane sau organizații. Potrivit Investopedia, „neutralitatea rețelei prevede că furnizorii de servicii nu ar trebui să încetinească și nici să blocheze conținutul de la utilizatori”. Cu toate acestea, Sanger spune că propria sa creație nu reușește să respecte aceste prevederi.

După cum văd eu, problema nu este cu Wikipedia sau cu orice altă platformă care nu îndeplinește condițiile de neutralitate a rețelei. Problema este că ne așteptăm să îndeplinească în primul rând acești termeni. Este omenește imposibil să fii neutru. Formulăm o opinie în momentul în care întâlnim orice: o persoană, un eveniment sau o idee. Suntem orice, numai neutri nu, deci cum ni se poate cere să ne păstrăm acțiunile pe internet imparțiale?

Suntem inerent egoiști. Poate că nu ne place să recunoaștem acest lucru, dar o privire asupra stării lumii de azi mărturisește nivelul nostru de egoism. Dacă acesta este cazul și suntem atât de profund părtinitori încât suntem adesea incapabili să ne vedem propria noastră parțialitate, cum putem crea ceva neutru? De fapt, cine ar aștepta asta la noi? Ce persoană cu mintea sa dreaptă ar crede că oamenii pot scrie o intrare pe o enciclopedie fără a-și reflecta opiniile asupra subiectului?

Din fericire, cred că oamenii încep să înțeleagă că suntem hrăniți cu fapte strâmbe și „adevăruri” false. Vrem în continuare să consumăm suporturi media care să reflecte punctele noastre de vedere, care să ne facă să simțim că avem dreptate și care se adresează ego-ului nostru, dar cred că începem să ne dăm seama că a fi hrăniți cu poveşti false nu este în interesul nostru. Întrebarea este cât de mult vom fi dispuși să o tolerăm înainte de a spune „Destul! Nu mai putem întoarce spatele adevărului”.

Odată ce vom ajunge la această decizie, vom înțelege că nu există neutralitate nicăieri, deoarece suntem în mod inerent părtinitori și centrați pe sine și prin urmare, suntem motivul pentru care nu putem vedea lumea pentru ceea ce este. Deși există vinovăție colectivă și noi, ca specie, suntem egoiști, există și responsabilitate personală – conștientizarea faptului că toată lumea este egoistă nu mă scuză să fiu așa. Indiferent de ceilalți, am propria mea răspundere cu care să răspund, mai ales că sunt conștient de defectele mele. Prin urmare, a spune „ şi ceilalți, cu toții sunt așa” nu mă scutește de asumarea responsabilității pentru ceea ce aș putea corecta dar nu o fac.

Odată ce destui oameni își dau seama că propriile ego-uri ne împiedică să vedem lumea corect și prin urmare, ne fac să construim o lume răsucită, aceasta se va reflecta asupra restului umanității și va începe schimbarea. Nu pot spune câți oameni vor fi necesari pentru a începe schimbarea, dar când vom atinge masa critică, vom înlocui sentimentul actual predominant de autoîndreptăţire cu un sentiment de conexiune reciprocă. În loc să obținem plăcere din a pretinde ceea ce credem că este al nostru, ne vom bucura să dăruim ceea ce putem. Pe măsură ce societatea devine o societate de dăruitori, o atmosferă de responsabilitate reciprocă și preocupare pentru ceilalți se va răspândi prin comunități și familii, iar lumea din jurul nostru se va schimba în bine.

În acel moment, nu vom urmări neutralitatea rețelei sau vreo neutralitate, deoarece singura raţiune pe care o căutăm acum este dispoziția noastră de a exploata și abuza pe alții. Dar când scopul nostru este să-i încurajăm și să-i sprijinim pe alții, nimeni nu va căuta neutralitatea.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ca lutul în mâinile antrenorului”

Poate că una dintre cele mai simbolice imagini de la Jocurile Olimpice de la Tokyo, care s-au încheiat săptămâna trecută a fost cea a medaliatei de aur israeliane Linoy Ashram, care după ce a primit medalia, s-a dus la antrenorul ei și a atârnat medalia de gâtul antrenorului ei. Cu acest act simbolic, Ashram a declarat că a simțit că antrenorul ei Ayelet Zusman merită medalia la fel de mult ca și ea.

Într-adevăr, pentru un sportiv un antrenor este totul, ca mama și tatăl pentru un copil. Fără antrenor, un sportiv este un diamant neşlefuit. Antrenorul transformă talentul în medalii prin munca grea a sportivului. Legătura dintre cei doi este cu adevărat unică; nu poate fi altfel.

Un truism străvechi din Talmud spune următoarele: „Cineva ar putea să fie gelos de orice altceva în afară de fiul și discipolul său” (Sanhedrin 105b). Într-adevăr, un profesor adevărat pune tot ceea ce are în student și, indiferent ce realizează elevul, este ca și cum profesorul l-ar fi realizat.

Și eu am avut profesorul meu, „antrenorul” meu, dacă vreți. El m-a învățat tot ce știu și până în ziua de azi îl simt însoțindu-mă. Dacă voi realiza vreodată măreția, cu siguranță va fi datorită lui.

La fel, sper și mă rog ca proprii mei discipoli să realizeze ceea ce am realizat, și mai mult, și să devină învățătorii umanității și să conducă omenirea către unitate și iubire față de ceilalți. Pentru un profesor, discipolul este mâna, mintea lui. Puneți în discipol tot ce ați dorit să realizați, astfel încât discipolul să îl ducă mai departe. Este o legătură care depășește iubirea, iar în cazul înțelepciunii Cabala, este un angajament pe care atât profesorul cât și discipolul îl iau de dragul întregii umanități.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→