De ce, pe drumul spre sfințenie, spre revelarea Creatorului, spre contopire, spre corectarea întregii creații, trebuie să hrănim dorințe impure, Klipot? De ce sunt necesare? Trebuie să înțelegem că Creatorul a făcut în mod intenționat spargerea pentru a amesteca dorinţele egoiste  și dorințele de dăruire.

Și când lucrăm, imaginându-ne ce înseamnă impuritatea (Klipa) și ce înseamnă sfințenia și cum să scoatem sfințenia din Klipa, din aceasta creștem și dobândim minte, sensibilitate și înțelegere a ceea ce a făcut Creatorul, de ce a creat El o creație făcută din lumină și întuneric, din dorința de a primi și dorința de a dărui și de modul în care ne separăm unul de celălalt.

Întreaga noastră viață este o căutare plină de frustrare și bătăi de cap. Și toate acestea pentru a putea extrage scântei din toate aceste tensiuni între primire și dăruire, între lumină și întuneric. Numai lumina sau întunericul singur nu ne pot ajuta, ci doar atunci când ne ciocnim unul de celălalt, ca și cum am lovi piatră pe piatră, scoţând scântei.

Aceste scântei sunt cele care ne umplu și ne conduc la o înțelegere atât de înaltă asupra materiei, încât prin ele începem să atingem Creatorul. Nu există în creație abilități de a-L atinge direct pe Creator, de a-L înțelege și de a-L simți.

Dar tocmai datorită acestei frecări, care produce scântei care luminează întunericul, putem începe să înțelegem calea pregătită pentru noi de Creator.

Trecem printr-o mulțime de stări dificile, apoi brusc, în întuneric și neînțelegeri, fulgerări de iluminare, apoi încă una și încă una, acestea ne permit să începem să-l recunoaștem pe Creator.

După ce am aprins câteva astfel de scântei, simțim deja cum să facem cunoștință cu Creatorul și cu acțiunile Lui.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/27/21, Scrieri ale lui Baal HaSulam, Shamati #36 „Ce sunt cele trei corpuri în om?”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este imposibil să avansezi spre scopul creaţei în linie dreaptă. Ne vom abate întotdeauna de la el, o dată într-o direcție și apoi în cealaltă. Este ca o rachetă care zboară spre o țintă, care se abate în mod constant cu un anumit unghi, dar se corectează constant în raport cu ținta.

La fel facem şi noi: ne abatem de la calea dreaptă, corectăm abaterea, ne abatem din nou și ne corectăm din nou până ajungem în sfârșit la scop.

Vedeți, nu putem simți dacă suntem pe traiectoria corectă. Avem întotdeauna nevoie de un fel de abatere care să ne permită să ne evaluăm starea. Dacă nu simt o abatere de la cale, atunci sunt într-o stare neutră, zero, fără nicio posibilitate de a merge înainte.

Toate simțurile noastre, văzul, auzul, mirosul, gustul și atingerea, sunt toate construite pe contrastul dintre două calități, pe diferența dintre adevăr și minciună, amar și dulce. Numai în această formă începem să înțelegem unde ne aflăm.

Ne plângem de probleme în familie, la locul de muncă, în grup; trecem prin multe stări diferite, uneori rele și alteori bune. Dar acest lucru nu este întâmplător, tocmai pentru că doar din cauza contrariilor, din cauza contrastului dintre lumină și întuneric, ne putem evalua pe noi înșine.

Și cu cât înaintăm, cu atât această estimare este mai fină și abaterea devine mai mică. Începem cu abateri mari și apoi amplitudinea lor se îngustează din ce în ce mai mult. Iar raportat la scop abaterile devin destul de microscopice dar extrem de importante în același timp. Adică, pe măsură ce ne apropiem de obiectiv, amplitudinea abaterii de la plus la minus devine din ce în ce mai importantă.

Este la fel ca în orice știință, un specialist de nivel înalt va vedea un abis de condiții în cea mai mică întrebare. Pentru o persoană obișnuită, doar lucrurile foarte mari sunt vizibile.

În timp ce lucrăm în grup, trebuie să încercăm să vedem aceste fluctuații, diferențe și schimbări între bine și rău în relațiile dintre noi și să le distingem unele de celelalte. Nu poate exista bine fără rău și rău fără bine în viața de familie sau în viața de grup. Dar toate acestea nu sunt date astfel încât să ne concentrăm serios asupra lor, ci astfel încât să percepem aceste schimbări ca pe un mijloc de a atinge Creatorul și de a-L menține constant în atenţie

Creștem rezoluția atât de mult și obținem o asemenea acuratețe ca și cum am fi măsurat anterior abaterea în metri, iar acum am îmbunătățit scara la milimetri. Devenim mai delicati și mai sensibili la schimbările care au loc în fiecare dintre noi și în noi toți împreună.

Iar aceasta nu este doar o schimbare a rezoluției, ci acestea sunt lumi diferite. Astfel urcăm din lumea Assiya la Yetzira, Beria, Atzilut, Adam Kadmon și ajungem în lumea infinitului. Totul este cât de subtil distingem diferența dintre primire și dăruire, dintre Creator și creație, dintre lumină și întuneric în toate variațiile lor.

Se spune despre asta: „Înțelepciunea vine cu experiența”. Cu cât lucrăm mai mult, cu atât ne dezvoltăm o sensibilitate mai mare față de toate aceste fenomene într-o asemenea măsură încât începem să simțim spiritualitatea.

Lumea spirituală este chiar aici! Creatorul și Shechina sunt prezenți aici, totul este spiritual aici. Dar unde este? De ce nu putem vedea nimic? Pur și simplu nu avem sensibilitatea pentru asta, ca și copiii mici care nu văd jumătate din ceea ce observă părinții lor. Și trebuie să dezvoltăm o astfel de sensibilitate pentru dăruire, pentru relațiile speciale dintre oameni.

Numim această relație specială dintre oameni Shechina și numim puterea conținută între ei Creatorul. De aceea se spune: „Creatorul a spus: ‘ca și cum El M-ar fi făcut’”. Construim o stare în care ÎL dezvăluim pe Creator.

Cu toții ne conectăm în Creator și de aceea aceasta se numește linia de mijloc.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 10/22/21, Scririle lui Baal HaSulam, Shamati #29 “Când gândurile vin la o persoană”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul se naște ca o creatură mică ale cărei simțuri se dezvoltă treptat împreună cu activitatea sa mentală. Simte lumea din jurul său, o explorează și se explorează pe sine prin această lume: cum reacționează el la mediu, cum depinde acesta de el și cum depinde el de mediu.

Acesta este subiectul psihologiei, adică studiul reacției omului la revelarea realităţii în acele proprietăți, calități, sentimente și minți în care se poate dezvolta în cadrul lumii noastre.

Cu alte cuvinte, psihologia poate fi definită ca totalitatea cunoștințelor omului despre lumea în care s-a născut și s-a dezvoltat. În consecință, „existența determină conștiința”. Diferența dintre Cabala și psihologie este că Cabala armonizează o persoană cu simțiri deasupra lumii noastre. Lumea noastră există în calitatea egoistă a primirii – așa o cunoaștem și o simțim. Dacă nu ieșim din această proprietate, așa cum se întâmplă de obicei cu oamenii, atunci o vedem prin proprietăți egoiste și evaluăm realitatea înconjurătoare în consecință.

Dacă studiem super-psihologia sau – fără să luăm în considerare deloc psihologia – suntem angajați în Cabala, atunci intrăm într-un domeniu complet diferit al înțelegerii lumii. Cabala calibrează o persoană astfel încât să evolueze pentru a atinge calități opuse lumii materiale. Dacă percepem lumea noastră în proprietatea egoistă de primire cu care ne-am născut și ne-am dezvoltat, atunci este psihologie. Și dacă ne ridicăm de la egoism la dăruire, iubire și ieșim din „eu-ul” nostru, ieșim din ceea ce numim un om în lumea noastră, atunci este Cabala.

Și apoi, în această nouă proprietate, dezvăluim relații complet diferite între noi și forțele naturii. Începem să înțelegem ce este un suflet – relația dintre un om și forța superioară care îl dezvoltă.

Prin urmare, putem spune acest lucru: proprietatea egoistă a lumii noastre în care ne-am născut și ne-am dezvoltat ne aduce înțelegerea acestei lumi și a noastră înșine. Noi numim asta psihologie. Iar dobândirea proprietății mai înalte decât lumea noastră – proprietatea dăruirii, proprietatea îndreptată de la mine către lumea înconjurătoare care îl aduce pe cineva la nivel spiritual – se numește știința Cabalei.

Din KabTV “Stări Spirituale” 10/15/21

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→