Întrebare: Care este sensul conexiunii dintre cauză și efect? Este la fel ca lupta cu o boală, dar nu corectarea bolii în sine?

Răspuns: Nu, corectăm boala în sine. Când ne corectăm ego-ul, îl transformăm într-un sistem total diferit, un sistem de dăruire în loc de un sistem de primire.

Fiecare își restricționează ego-ul și apoi există un Masach (ecran) și Lumina care se reflectă, ceea ce înseamnă că nu dorește să primească tot binele pe care aparent îl poate primi, pentru sine. O persoană îl primește doar pentru a se întreține și a dărui totul altora.

Această stare se numește dăruire. În măsura în care ne putem conecta într-un sistem general comun, vom simți în interiorul lui atributul dăruirii, care curge între noi și se dezvăluie în interiorul nostru ca Creator.

Asemănându-ne cu forța superioară prin relațiile reciproce dintre noi, dăm posibilitatea ca ea să fie dezvăluită cumva în alții. Ea nu există în exterior pentru noi, dar dacă vrem să o simțim, nu există altă cale decât să ne conectăm între noi prin atribute, dorințe și acțiuni de dăruire unul altuia. Mai mult, nu este aceeași dăruire pe care ne-o imaginăm acum.

Este o acțiune foarte complicată în care te urci deasupra ta, împotriva ta. Procedând astfel, semeni într-o oarecare măsură cu Creatorul.

Desigur, în Creator nu există astfel de eforturi de Tzimtzum, tensiune și toate acestea, deoarece El este forța însăși. Dar pentru a-L simți în interiorul tău, faci eforturi, ceea ce înseamnă că păstrezi condiția asemănării cu Creatorul și atunci El se descoperă în tine astfel. Acesta este motivul pentru care o persoană este numită „Adam”, care provine din rădăcina ebraică „pentru a semăna cu Creatorul”.

El există singur și nu știm cum, dar El este revelat în interiorul nostru ca forță de dăruire, iubire, conexiune și acțiuni reciproce între noi. Despre aceasta este vorba în înțelepciunea Cabalei. Semănăm cu Creatorul și El se descoperă în noi. Aceasta este condiția echivalenței formei care este mijlocul pentru revelarea Creatorului unei persoane.

KabTV „Fundamentele Cabala” 15/09/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt relațiile cauzale din lumea spirituală manifestarea guvernării ierarhice în lumea noastră?

Răspuns: Glumești? Lumea noastră conduce lumea spirituală?

Comentariu: Relațiile cauzale din lumea spirituală sunt reflectate aici ca management ierarhic.

Răspunsul meu: Așa este, dar ce legătură are lumea noastră cu asta?

Poți gestiona lumea spirituală doar în măsura în care o poți influența. Pentru a face asta, trebuie să am o forță spirituală, forța de dăruire, forța iubirii, forța de conectare cu ceilalți, o forță pozitivă. Lumea noastră este negativă, este opusă lumii spirituale, este egoistă.

Dacă vrei să influențezi lumea superioară, mergi mai departe. O poți face în măsura în care începi să dăruiești, să infuzi energie pozitivă, atributul iubirii și dăruirii de la tine însuți altora.

Procedând astfel, vei începe să influențezi cu adevărat lumea superioară de jos în sus. Ierarhia va fi invers. Este posibil. Dar aceasta este singura cale.

KabTV „Fundamentele Cabala” 10/6/19

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Israelul – fără apărare împotriva zâmbetelor”

Au trecut aproape șase luni de la încheierea Operațiunii Gardianul Zidurilor, cea mai recentă rundă a conflictului dintre Israel și palestinieni. La suprafață, lucrurile au fost destul de calme de atunci. Dar nimic nu este vreodată cu adevărat liniștit în Orientul Mijlociu. Dușmanii Israelului au devenit mai deștepți și au înțeles că pot distruge Israelul mult mai repede și fără să tragă nici un foc, zâmbind și pretinzând că vor pacea. Pentru că simțim că ne simțim mereu vinovați de vreun păcat, ne îndrăgostim de oricine ne oferă un zâmbet prietenos, chiar dacă știm că este un cuțit în spate. Așa suntem noi; cei mai deștepți oameni de pe planetă sunt absolut proști când vine vorba de chestiuni care contează cu adevărat.

Dușmanii noștri de peste granița Gaza și-au învățat lecția. Prin diplomație și presiune asupra diferitelor entități politice, ei strâng fonduri și promovează deciziile guvernamentale în Israel care le permit să preia țara din interior.

Scopul lor final nu s-a schimbat. Ei se străduiesc să scape țara de evrei. Singurul lucru care s-a schimbat este modul în care intenționează să atingă acest obiectiv. Au realizat că nu ne pot învinge pe câmpul de luptă, așa că se vor lupta cu noi cu cuvinte și zâmbete în loc de arme și rachete.

Israelienii, care simt întotdeauna că trebuie să-și justifice existența, nu pot rezista unui non-evreu care le zâmbește. Este o afirmație că „suntem OK”. Chiar dacă cuțitul este ascuns vederii, nu vrem să-l vedem și să credem în sinceritatea „partenerului” nostru. Pentru că ne simțim mereu vinovați, datori față de lume, suntem absolut creduli și toate abilitățile și perspicacitatea noastră în afaceri zboară pe fereastră de îndată ce cineva ne ușurează călătoria perpetuă a vinovăției.

Nu există nici un remediu pentru această nebunie malignă decât să înțelegem de ce ne simțim vinovați și ce ar trebui să facem în privința asta. Fiecare evreu simte în adâncul sufletului că noi evreii datorăm ceva lumii și această senzație ne face să facem greșeli. Prin urmare, trebuie să înțelegem natura datoriei noastre, care este într-adevăr destul de simplă: trebuie să încetăm să dăm un exemplu de diviziune și batjocură reciprocă și în schimb, să devenim un model de responsabilitate reciprocă și iubire față de ceilalți.

De-a lungul generațiilor, am oferit numeroase „cadouri” lumii. Evreii au fost responsabili, în întregime sau parțial, pentru dezvoltarea aproape a oricărei ideologii, religii și tehnologii în ultimele două milenii. Cu toate acestea, lumea nu a fost recunoscătoare. Singura moștenire pe care lumea o vede cu adevărat ca meritorie este moștenirea noastră socială, care a susținut responsabilitatea reciprocă și iubirea față de ceilalți până la punctul în care cineva își iubește aproapele ca pe sine însuși.

Toată lumea este de acord că aceste idei sunt lăudabile. Cu toate acestea, toți sunt de acord în egală măsură că nu sunt realizabile, deoarece natura umană este rea în profunzime.

Aici intervine justificarea existenței noastre. Evreii sunt cei care trebuie să dovedească că „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” nu este o cauză pierdută, ci un scop realizabil. Dacă demonstrăm meritele iubirii de alţii în propria noastră societate, lumea nu se va îndoi de dreptul nostru de a exista ca națiune suverană. Dimpotrivă, va păstra și prețui suveranitatea noastră, deoarece va vedea în noi un exemplu de urmat și va dori să învețe din exemplul nostru.

Viitorul țării noastre nu depinde de sisteme de apărare sofisticate. Acestea sunt necesare deocamdată. Pentru o soluție permanentă, “gardianul zidului” nostru nu poate fi decât unitatea noastră, iubirea noastră unii pentru alții. Ne va proteja nu pentru că îi descurajează pe alții, ci pentru că îi apropie de noi și arată cum și ei pot dobândi cele mai necesare bunuri de astăzi: responsabilitatea reciprocă și iubirea față de ceilalți.

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Și Iosua a făcut un legământ cu poporul în acea zi și i-a pus o lege și o poruncă în Sechem.

Și Iosua a scris aceste cuvinte în cartea Legii lui Dumnezeu și a luat o piatră mare și a pus-o sub stâlpul ușii care este în sanctuarul Domnului.

Și Iosua a spus întregului popor: „Iată, piatra aceasta va fi martor împotriva noastră, căci a auzit toate cuvintele Domnului pe care ni le-a spus; va fi un martor împotriva voastră, ca să nu vă lepădați de Dumnezeul vostru.” (Profeți, Iosua, 24:25-27)

„Piatră” (în ebraică „Even”) din cuvântul „Havana”, înțelegere. Este vorba despre inima unei persoane, pe care o simte fie ca o piatră, fie ca pe ceva viu care are capacitatea de a auzi. Nu e de mirare că inima este numită fie una vie, fie una de piatră.

Trebuie să facem pietrele să simtă, să plângă și să trăiască și astfel am construi un Templu Creatorului din astfel de pietre, adică din inimile noastre. Aceasta este baza pentru oameni, pentru țară și pentru întreaga umanitate și, în principiu, pentru Creator.

Întrebare: Până când este necesar să-i avertizăm pe oameni și să-i amenințăm să nu-şi nege Dumnezeul lor?

Răspuns: Până la sfârșit. Până la corectarea completă (Gmar Tikkun). Și de fiecare dată o persoană va primi pedepse, recompense și va avansa într-un astfel de mod între aceasta și aceea.

Întrebare De ce nu învățăm?

Răspuns: Învățăm. Nu putem spune că nu învățăm din trecut, dar mereu apar noi dorințe, noi obstacole. Nu putem lua lucrurile din trecut și să mergem mai departe. Practic, când vom ajunge la scop, vom vedea că în principiu, totul a fost bine.

Din KabTV “Secretele Cărţii Eterne” 9/6/21

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→