Omul nu ar trebui să lucreze pentru vasele de primire, ci pentru importanța Creatorului, care sunt numite vase de dăruire. În aceleași vase de primire care experimentează doar plăcere sau suferință, dulce-amar, introduc propriul meu sistem de valori numit adevărat-fals, mai aproape sau mai departe de Creator.

Îl aduc pe Creator în ele! Apoi măsor întotdeauna vasul după gradul de apropiere de El și nu după ceea ce simte omul în interiorul vasului. Aceasta se numește Creatorul care umple vasele.

Cum pot face acest lucru mai eficient, mai rapid și mai precis? Chiar dacă nu vreau să văd acest lucru și voi fugi în mod natural de această muncă, cum mă pun într-o stare care îmi permite să văd clar, astfel încât în ciuda dorinței mele de a primi, să pot rămâne în această muncă și să nu fug?

Pentru a face acest lucru, îmi voi organiza un mediu. Asta îmi dă un sentiment al importanței spiritualității, al depășirii egoului și al urmăririi sistemului adevărat-fals în locul sistemului dulce-amar, chiar dacă nu vreau. Îmi permite să văd în ce sistem de valori mă aflu.

Adică mediul, grupul, mă ajută să mă opun egoului și să îndur stări pe care altfel nu le-aș fi putut îndura, fugind subconștient de ele și petrecând timp calmându-mă, cum se spune, totul e bine, e în regulă, avansez. M-aș înșela pe mine însumi fără să știu, incontrolabil.

Întrebare: Cum știu care este adevărul?

Răspuns: Primesc informații despre adevăr din lumina înconjurătoare. Dar le primesc în măsura dorinței mele de a le dezvălui.

Dacă urmăresc cărțile singur, voi avea în continuare această dorință, dar într-un grup, ea se desfășoară mult mai repede. Un grup este ceva viu, în timp ce cărțile, în toată importanța lor, sunt la un alt nivel.

În grup, primesc constant critici de la prietenii mei, schimbări în stările mele față de ei și în stările lor față de mine. În plus, un grup are un profesor care mă influențează prin grup, iar studiile mele în grup iau o altă formă. Adică, totul trebuie să treacă prin alte suflete, căci sunt interconectat cu ele, legat de ele.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08/02/26, Rabaş – Art.36, 1985-Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există o rugăciune care precede rugăciunea, o cerere ca eu să am nevoile corecte și să-mi pot vedea starea în adevărata ei lumină. Abia după aceasta apare o rugăciune adevărată.

Omul și-a pregătit Kli-ul pentru corectare, iar apoi are loc corectarea, ceea ce înseamnă că lumina influențează cu adevărat omul și acesta primește intenția de dragul dăruirii.

Nu este vorba că Creatorul are nevoie de rugăciunile, cererile, laudele sau binecuvântările noastre. Mai degrabă, prin ele definim starea noastră din fiecare tip de dorință în raport cu o stare corectată.

Și dacă vrem cu adevărat să obținem corectarea fiecărei calități, atunci este un semn că ne-am pregătit Kli-ul astfel încât în ​​el, pentru fiecare dorință, să poată apărea o intenție de dragul dăruirii.

Dar dacă dorința mea încă nu are nevoie de intenția corectă, atunci nu pot lucra cu ea. Numai în măsura în care realizez necesitatea acestei intenții omul poate începe să lucreze cu dorința; altfel, va fi coerciție, iar în spiritual nu există coerciție.

Din Lecția zilnică de Cabala din 14.02.2026, Rabaș – Art.27, 1988-Ce înseamnă „Creatorul nu-i tolerează pe cei mândri” în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe de o parte, spunem că omul trebuie să lucreze constant la dezvoltarea unei simţiri a lipsei de lumină, chiar până la punctul „întunericului egiptean”. Pe de altă parte, se spune că până când omul nu acceptă ascunderea ca fiind cea mai bună stare posibilă pentru sine, el nu poate atinge revelația.

Cum poate el să împace construirea unei deficiențe, o sete de lumină care nu îl lasă să doarmă și acordul cu ascunderea?

Răspuns: Această contradicție provine din faptul că în noi există două „sisteme”, numite „Mocha” și „Liba”.

Liba este inima, dorința, care poate doar simți. Nu o poți înșela spunând: „Te simți bine!” când ea se simte rău și invers.

Mocha este mintea, înțelegerea omului despre ceea ce se întâmplă.

De exemplu, am o durere de dinți. Ce ar trebui să fac? Chiar și „împotriva voinței mele”, în ciuda protestelor naturii mele animalice, a inimii mele, iau o decizie rațională și merg la dentist. Îmi provoacă și mai multă durere, îmi face o injecție, îmi scoate nervul și așa mai departe, și chiar îi plătesc bani și îi mulțumesc. Și toate acestea pentru că, în cele din urmă, înțeleg, nu simt, ci tocmai pentru că înțeleg că mă voi simți bine după procedură.

Din aceasta vedem că, dacă omul nu dezvoltă ambele sisteme, Mocha și Liba, în sine va rămâne doar un animal și va acționa conform simţtirilor sale, conform naturii sale.

Datorită mecanismului lui Mocha, este capabil să aducă viitorul mai aproape, să facă ceva care nu aduce niciun beneficiu din punctul de vedere al momentului prezent. Cu cât omul este capabil să ia în considerare viitorul mai îndepărtat, cu atât acel om este mai măreț.

Vedem că există oameni care muncesc 20 sau 30 de ani pentru a realiza ceva și realizează cu adevărat multe. Și există alții care sunt incapabili să facă mai mult decât să lucreze într-un mic magazin: să dea, să primească, să ia plata „chiar pe loc”, câteva monede, dar imediat. Omul se mulțumește cu pasărea din mână; O minte mică nu este capabilă de mai mult.

Ni se cere să dezvoltăm o minte extrem de avansată, Mocha. Trebuie să fiu pregătit să trec prin întregul proces de corectare. S-ar părea că sunt pregătit pentru asta, totuși nu fără motiv, Creatorul spune: „Vino la Faraon!”

Singur sunt incapabil să fac asta și nici măcar nu aș putea să-mi doresc asta, decât în ​​cazul în care știu că este în beneficiul meu să merg împreună cu El și să mă corectez de dragul scopului, poate unul foarte îndepărtat. Poate că abia după cinci, șapte sau chiar zece ani voi atinge cu adevărat pe Cel superior. Dar merită să o încep, pentru că nu văd nicio altă împlinire în această viață pentru care ar merita să trăiesc.

Dacă omul revine constant la analiza acestui punct, el nu va părăsi câmpul de luptă.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 09/02/26, Rabaș – Art.15, 1990-Ce înseamnă că înainte ca ministrul egiptean să cadă, strigătul lor nu a primit răspuns, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

În întreaga realitate nu există nimic altceva decât Creatorul și ființa creată. De ce a aranjat Creatorul astfel încât creația, omul, să nu fie singur, ci să fie înconjurat de mulți alții ca el, înconjurat de o lume întreagă, în care există derutat și nedirecţionat către Creator?

Dacă Creatorul ar sta în fața mea, m-aș înțelege cumva cu El. În orice caz, nu aș evita contactul cu El și chiar dacă aș încerca să-l evit, aș ști totuși că nu am de ales, că numai El există și că trebuie să stabilesc contactul cu El. El nu ar dispărea din câmpul meu vizual.

Totuși, lumea este aranjată în așa fel încât în loc de Creator, sunt obligat să mă ocup de tot felul de lucruri: prieteni, societate, profesor și cărți. Trebuie să organizez întreaga lume, familia mea, copiii mei, atât de multe detalii din mediul meu încât mă îndepărtez tot mai mult de Creator și uit de El. Și chiar dacă îmi amintesc de El, mediul mă derutează imediat, și încă o dată, mă îndepărtez de scop.

Acest lucru este făcut intenționat, astfel încât prin propriile mele eforturi, să cresc importanța Creatorului. Dacă numai Creatorul ar sta în fața mea, aș fi îndreptat automat către El: nu ar exista nicio cale de ieșire, fie că aș vrea sau nu, aș fi obligat să stabilesc această conexiune și nu aș avea unde să fug.

Dacă, pe lângă Creator, există multe alte atracții, factori și cauze și se pare că acestea sunt cele care îmi modelează viața, mă derutează, par mai importante, ca și cum mi-ar oferi mai multă plăcere decât Creatorul și îmi determină viața în locul Lui, atunci am o problemă serioasă. În acest caz, trebuie să-mi organizez relația cu Creatorul, fiind în același timp conectat la toate aceste lucruri.

Așa se „joacă” Creatorul cu mine. Dorind să fie important în ochii mei, El mă înconjoară cu diverse lucruri, iar acestea mă derutează, mă atrag, îmi determină viața, ca și cum aș depinde de ele și nu de El. Acest lucru continuă până când clarific că în realitate, toate acestea sunt false și că nu soția mea, societatea, lumea, soarta, națiunile sau țara mă guvernează.

Ajung la concluzia că trebuie să-mi construiesc constant relația cu Creatorul pe fondul acestor tulburări.

Dacă pun în mod constant importanța Lui în ochii mei mai presus de orice tulburare pe care El o ridică în fața mea, atunci fără îndoială, devin din ce în ce mai atașat de Creator și mă apropii treptat de El. El știe deja ce tulburări poate folosi pentru a întări conexiunea dintre noi.

Acest proces se numește munca pentru recunoașterea importanței Creatorului. În toate obstacolele, văd constant că în spatele lor stă același și unicul Creator. În acest fel, mă construiesc și adun putere pentru a ajunge la El. Toate aceste tulburări se transformă pentru mine în organe și forțe care se încorporează în sufletul meu.

Din Lecţia zilnică de Cabala 2/16/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cine stabilește direcția spirituală?

Răspuns: I-am adunat pe oamenii din direcția spirituală tocmai pentru că au o predispoziție de a găsi un teren comun și niciunul dintre ei nu vrea să iasă în evidență. Doar din acest motiv!

Ei înțeleg că o decizie comună este cea corectă. Și nu pentru că este corectă în sine, ci pentru că atunci când este împărtășită, colectivă, atrage o binecuvântare de sus, de la Creator.

De fapt, poate fi absolut greșit în comparație cu ceea ce ar putea veni de la unii studenți inteligenți de-ai noștri. Dar el este singur, și prin urmare, nu va primi sprijin spiritual de sus. Ei însă, sunt împreună, și prin urmare, vor primi sprijin spiritual. În cele din urmă, ei vor câștiga.

Există o vorbă: „Ceea ce construiesc tinerii, duce la distrugere, iar ceea ce distrug bătrânii duce la construcție.” Și acest lucru este cu adevărat așa.

În comparație cu toți oamenii inteligenți ai lumii noastre, eu nu valorez nimic. Dar spun ceea ce gândesc la nivelul meu și se adeverește. De ce? Pentru că doar sprijinul există. Doar acest sprijin determină și organizează totul.

Conform logicii, poți spune: „Nu ar trebui să fie așa”. Și totuși nimic nu va funcționa pentru tine, în timp ce pentru mine va funcționa. Prin urmare, dacă direcția spirituală ia decizii colective, ceilalți o pot urma în siguranță cu ochii închiși. În niciun caz nu ar trebui să facă parte din ea „băieți inteligenți” singuri!

În locul meu poate exista doar un colectiv și de aceea l-am ales dinainte.

Întrebare: Și cum se îmbracă Forța superioară în acest colectiv, în procesul de luare a deciziilor?

Răspuns: Ei înșiși nu știu. Fac asta prin ei, prin intermediul Forței superioare. Ei nu au nicio legătură cu asta. Trece prin ei pur automat și asta este tot.

Cine sunt ei? Sunt la același nivel ca tine sau chiar mai jos. Ce diferență face?! Poți vedea singur, există oameni speciali acolo? Sunt pur și simplu oameni care înțeleg că o decizie colectivă prevalează asupra uneia personale – asupra oricărei decizii personale! Adu-i pe cei mai puternici, cei mai inteligenți, cei mai excepționali, orice vrei, nu va face absolut nicio diferență.

Întrebare: Cum poate împiedica omul pe „băieții deștepți” să preia puterea?

Răspuns: Dacă totul rămâne așa cum este acum, doar cu direcția spirituală în locul meu, și oricine începe să se opună este imediat înlăturat din „Bnei Baruch”; acesta poate să meargă oriunde vrea, în orice direcție, atunci comunitatea noastră va continua să existe în forma corectă.

Doar colectivul! Nimeni în locul meu. Nimeni. Totul rămâne unde este, fiecare rămâne pe pozițiile sale. Nimeni nu comandă, nimeni nu iese în evidență și totul în organizație funcționează conform aceleiași ierarhii ca acum. Doar direcția spirituală conduce. Nimeni nu are dreptul să ia decizii sau să facă ceva fără ea.

Întrebare: Dar oamenii pot argumenta despre direcție, pentru a o stimula?

Răspuns: Nu, asta nu se numește argumentare, ci propunere. Și dacă direcția consideră necesar, va accepta propunerea. Dar cel mai bine este să nu propunem nimic. Cine poate propune ce? Cel care propune trebuie să înțeleagă cine este.

Să presupunem că ne pregătim acum pentru un Congres. Pot exista propuneri de organizare a acestuia într-un fel sau altul, dar numai la nivelul pur tehnic al acestei lumi. Tot ce privește luarea deciziilor la un nivel superior, nu.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Distrugerea lui Laitman”, 18.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când are loc schimbarea intenţiei de la Lo Lişma la Lişma  (de dragul Creatorului)? Se schimbă „combustibilul” meu după Machsom sau încă operez din intenția „de dragul meu”?

Răspuns: După Machsom, se schimbă „combustibilul” omului. Acesta iese din ascunderile duble și simple în care exista înainte de Machsom și ajunge la revelarea Creatorului. Care este diferența dintre răscumpărare și exil?

Răscumpărarea este simțirea prezenței Creatorului, guvernarea superioară asupra întregii realități. Dar dacă nu simți acest lucru, atunci ești în exil (care este de fapt locul unde te afli acum). Poți să-L asculți, să-L gândești și să-L imaginezi, dar nu-L simți cu adevărat. Prin urmare, această simțire nu determină cursul vieții tale.

Dar când începi să-L simți pe Creator, simți că nu există nicio altă forță care să acționeze în afară de El. Și Faraonul și toate celelalte „personaje” sunt factori prin care Creatorul determină și aranjează tot ceea ce ți se întâmplă, atât în ​​interior, cât și în exterior. Și toate acestea sunt pentru ca, prin discernerea acestor schimbări, să se poată dezvolta unicul punct din inima ta. Punctul din inimă este începutul sufletului (Nefeş).

Referitor la modul în care dezvălui că tot ceea ce ți se întâmplă, atât interior, cât și extern, sunt doar acțiunile Sale, se spune: „Două lumini, cea interioară și cea înconjurătoare, şlefuiesc Kli-ul ca apa. Astfel, este construit Kli-ul.”

Din Lectia zilnică de Cabala 09/02/26, Rabaș – Art.15, 1990-Ce înseamnă că înainte ca ministrul egiptean să cadă, strigătul lor nu a primit răspuns, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Adesea, omul care pune o întrebare o pune de fapt, în beneficiul altora. Așadar, își dau seama că și ei au această întrebare. Cum putem extrage informații mai profunde de la dvs.? Cum ar trebui să fie atent omul atunci când pune o întrebare?

Răspuns: Nu depinde de mine sau de cel care întreabă, ci de nivelul general al celor prezenți, chiar și al celor aflați departe, pe Internet. Când simt publicul, lucrez pentru el; acesta determină nivelul la care vorbesc și chiar stilul de prezentare a materialului.

Dacă sunt mai multe femei care stau în fața mea, le vorbesc diferit față de cum vorbesc cu bărbații. Dacă publicul este format din studenți noi, în mod natural țin o prelegere ca și cum ar fi pentru copii mici, folosind un limbaj blând, accesibil. Pentru un public mai pregătit, cum ar fi studenții mei cu experiență, conversația va fi scurtă, clară și precisă.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Răspundeți la orice întrebare”, 12.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se poate demonstra clar „Din acțiunile Tale Te cunoaștem”?

Răspuns: Este foarte simplu. De exemplu, văd nişte oameni efectuând o anumită acțiune. Nu știu de ce sau care este scopul lor. Vin la ei cu mintea mea, pentru că nu am „capul” lor și doar acțiunea îmi este revelată. Și astfel, prin dorința mea, capacitățile mele, propria mea „minte”, încep să-i imit în acțiunile lor; vreau să acționez împreună cu ei.

Există astfel de exemple în lumea noastră. O vedem în educaţie când copiii devin treptat ca noi, își doresc să fie ca noi. În acțiunea spirituală, arată așa: Creatorul îmi dăruiește, iar eu vreau să-L încânt, să fac același lucru pentru El. Cerându-I putere, devin similar cu El în această acțiune: El dăruiește, iar eu acționez față de El în același mod; adică, ajung la o stare în care primesc intențiile Sale, „capul” Său (Roş).

Ce fac eu, încerc să fiu ca El? Studiez materialul (dorința) asupra căruia lucrează El, atitudinea Sa față de acesta, forma în care El este revelat în material. În realitate, progresez de jos în sus, de la efect la cauză.

Se spune: „Nu există fir de iarbă jos fără un înger deasupra, care să-l lovească și să spună: «Crește!»”. Înțelegând firul de iarbă, materialul său și modul în care îngerul acționează asupra lui pentru a crește, încep să cunosc îngerul, prin procesele pe care le folosește.

Mă asociez cu acțiunile sale, vreau să fiu exact ca el, și prin aceasta, același „cap” (Roş) se formează în mine. Astfel, devenim egali în acțiunea pe care o îndeplinește.

Ceea ce este comun între noi este relația cu materialul pe care El l-a creat și dorința pe care o realizează în el. Adică, mă raportez deja la propriile mele dorințe ca la un experiment de laborator, începând să-mi separ „sinele” de corpul meu și considerându-l locul unde putem fi similari și ne puteem contopi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/02/26, Rabaș – Art.32, 1988-Care sunt cele două acțiuni în timpul coborârii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Descopăr răul chiar în folosirea dorinței de a primi. De ce este revelat în acest fel?

Răspuns: Primesc dorința și intenția de a mă bucura pentru mine de sus, ca un lucru dat. Acum trebuie să văd care este motivul. Ce fel de dorință am primit? Poate fi o dorință care îmi aduce o mare plăcere sau o oportunitate de a mă bucura pentru a atinge un scop.

Prin urmare, fac un efort să dezvălui că ceea ce este important pentru mine nu este împlinirea dorinței, ci intenţia pentru aceasta. Chiar dacă mă bucur pentru mine în dorință, așa cum fac acum, și rămân într-un Hisaron (lipsă) neîmplinit, intenția pe care am primit-o de dragul de a primi este totuși în esență, rea pentru mine. Adevărul este că Creatorul devine mai mare în ochii mei, decât împlinirea intenționată a dorinței.

Astfel, trebuie să prețuiesc măreția Creatorului mai mult decât plăcerea care poate fi obținută în dorință. Când realizez acest lucru, am ajuns la realizarea răului.

Dar acest lucru se întâmplă doar pentru că lucrăm în grup și încercăm să ne inspirăm de fiecare prin importanța scopului, a Creatorului. Apoi dezvolt nevoia de a face acest lucru și mă rog Creatorului să mi Se reveleze ca ceva mai mare decât dorința pe care mi-a dat-o înainte.

Cu alte cuvinte, în acțiunile Creatorului față de mine se întâmplă următoarele: El îmi dă o dorință cu intenția de a primi pentru mine, iar eu trebuie să dezvălui prin intermediul grupului, prin cărți, că această dorință este rea, deoarece dorința în sine este mai înaltă în ochii mei decât măreția Creatorului. Apoi Îi voi cere Creatorului să mi Se reveleze ca fiind măreț și nu ca o sursă de plăcere, astfel încât măreția Lui să mă ajute să-mi folosesc dorința cu intenția opusă – să-I dăruiesc Lui.

Când realizez acest lucru, rugăciunea mea devine o rugăciune pentru dăruire. Adică, nu mă rog pentru umplerea Kliului, ci pentru oportunitatea de a lucra de dragul dăruirii.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 10/02/26, Rabaș – Art.32, 1988-Care sunt cele două acțiuni în timpul coborârii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Mincinoșii sunt cei care spun că idealismul este fie inerent, fie un rezultat al educației. Mai degrabă, este un rezultat direct al religiei. Atât timp cât religia nu s-a extins suficient în întreaga lume, întreaga lume era barbară, fără un gram de conștiinciozitate.

Abia după ce slujitorii Creatorului s-au extins, posteritatea agnosticilor a devenit idealistă. Astfel, idealistul este așa doar datorită poruncii strămoșilor lui. Cu toate acestea, este o poruncă orfană, adică fără comandant.(Baal HaSulam, „Scrierile ultimei generaţii”).

Inițial, Baal HaSulam vorbește despre răspândirea cultului primitiv al idolilor în lume, unde oamenii venerau copaci, pietre și soare. Mult mai târziu, au apărut cele trei religii majore ale lumii (iudaismul, creștinismul și islamismul); toate acestea provenind din Cabala. Dacă nu ar fi fost Cabala, din care toți adepții ei cu excepția câtorva, s-au rostogolit la vale și au început să o transforme în practici pământești obișnuite, atunci astăzi nu ar exista nici cele trei religii principale, nici toate celelalte.

Întrebare: Deci, când Baal HaSulam vorbește despre religie, se referă la cea care exista înainte de iudaism, creștinism și islamism?

Răspuns: Tora afirmă că, înainte de apariția Cabalei în Babilonul antic, existau diverse credințe; fiecare om își venera propriul idol familial, iar aceasta era o practică pur psihologică.

Mai târziu, regele Nimrod a dorit să unească toate triburile care locuiau în stat (așa-numitele șaptezeci de națiuni ale lumii) într-o singură națiune. Pentru aceasta, avea nevoie de ceva unificator, de o singură imagine spirituală supremă.

La aceasta a început să lucreze Avraam, un rezident al Babilonului. Tatăl lui Avraam, Terah, nu numai că se închina la idoli, dar îi și fabrica și vindea. Avraam, spre deosebire de Terah, a intrat sub influența regelui Nimrod și a înțeles că era nevoie de o singură forță pentru a uni oamenii, deoarece egoismul creștea și îi diviza și îi înstrăina din ce în ce mai mult.

Pentru a crea un stat și o singură națiune, era necesară o forță de consolidare. Nimrod reprezenta autoritatea statală, în timp ce Avraam îndeplinea aceste funcții ca preot spiritual.

Însă când Avraam a început să dezvolte conceptul unei singure creații spirituale și al unei forțe supreme care ar guverna totul, a ajuns la concluzia că această forță exista deja. A descoperit-o încercând să armonizeze numeroasele totemuri la o singură sursă comună.

Generalizând această idee și transformând toate zeitățile într-o singură forță, a înțeles că aceasta nu are imagine. Este atât de universală încât este lipsită de orice formă.

Astfel, unicul idol pe care doreau să-l creeze a „prins viață” brusc și a devenit real. După ce au descoperit că există o singură forță bună a naturii care conține totul, unește totul, generalizează totul și guvernează totul, Avraam a început să-i învețe pe oameni acest lucru.

Asta i-a convenit lui Nimrod, deoarece acum el era singurul conducător, rege și autoritate pe pământ, în timp ce Dumnezeu era în ceruri. Practic, toți conducătorii au folosit acest model până în zilele noastre.

Dar Avraam a început treptat să anuleze autoritatea lui Nimrod: „Cine este el? Trebuie să ne închinăm Creatorului și să interacționăm direct cu El.” O confruntare puternică a apărut între el și Nimrod, iar Avraam a fost forțat să părăsească Babilonul împreună cu adepții săi, care îl înțelegeau și erau de acord cu el.

Cei care nu ajunseseră încă la această înțelegere și își doreau o existență normală, sigură și egoistă au decis să rămână cu Nimrod. Dar nu au putut face acest lucru, deoarece fără forța unificatoare pe care a predicat-o Avraam, egoismul a început să-i separe, să-i divizeze și să-i întoarcă unii împotriva altora.

Și-au dat seama că trebuie să se disperseze, altfel s-ar distruge reciproc într-un război intern. Aceasta a fost o decizie rațională. Astfel, s-au împrăștiat în întreaga lume cu idolii lor, în timp ce slujitorii Creatorului au plecat cu Avraam.

Întrebare: Ce au învățat Avraam și adepții săi cu aceleași idei? A fost înțelepciunea Cabala?

Răspuns: Da, o metodă de unire a oamenilor, de a le permite să se ridice la nivelul Creatorului.

Întrebare: Cabaliștii numesc aceasta, religie?

Răspuns: În principiu, ceea ce a revelat Avraam se numește Daat („religie”).

Prin urmare, Baal HaSulam scrie că sensul singurei religii adevărate este atingerea unicei forțe a naturii care guvernează totul. Omul poate dezvălui această forță dacă urmează calea corectă către atingerea ei, prin care dobândește cunoașterea absolută a tuturor legilor realității.

Baal HaSulam nu acordă atenție la nimic altceva.

Din KabTV, emisiunea „Ultima generație”, 03.07.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→