Ce este un „obstacol”? Este atunci când sunt îngropat sub el și îl simt doar pe el. Există momente ca acesta. Apoi, de sus, i se dă omului treptat, capacitatea de a se vedea nu complet în interiorul obstacolului, ci puțin în lateralul acestuia. Adică, este iluminat puțin și apoi vede întunericul în raport cu lumina.

Dacă suntem în întuneric complet și nu există nicio amintire a luminii, nu percepem întunericul. Acesta este perceput doar prin trecerea de la o deficiență (Hisaron) la lumină. Hisaron, dorința, ne oferă o lumină care ne influențează de departe. În fiecare stare, Creatorul salvează omul trimițându-i schimbări de stări. Iluminarea se schimbă și cu ajutorul ei, omul își vede starea diferit în raport cu această iluminare. Apoi, el începe să își analizeze starea și să o examineze.

Dar cum poate să iasă omul dintr-o coborâre atunci când se află chiar în fundul dublei ascunderi? Există vreo posibilitate? Nu. Acest lucru se schimbă doar prin eforturile omului în conformitate cu Reşimot (înregistrările informaționale) care trebuie dezvăluite în interiorul lui, în conformitate cu faptul că motorul general a început să funcționeze și conduce întreaga creație spre corectare.

Dacă omul așteaptă schimbarea doar de la Creator, atunci aceasta are loc în conformitate cu starea generală și foarte lent. Dar dacă omul este pregătit, dacă își organizează un grup, o rutină, un cadru și se pune sub un anumit fel de influență (în afară de Creator, poate fi doar influența grupului), astfel el accelerează procesul, iluminarea care îl schimbă.

Aici se iau în considerare acțiunile unui om, ceea ce își pregătește în timpul unei ascensiuni, nu în timpul unei coborâri. În momentul în care lumina strălucește pentru tine, ce îți dorești din acea stare? Vrei să te bucuri de ea sau vrei să fii cât mai aproape de Creator? Adică, nu te gândești la bucurie, ci la cât de aproape ești, cu cine ai o conexiune și cât de mult îți dorești să fii cu El.

Chiar dacă stările nu se schimbă, conexiunea ta cu El este importantă pentru tine, deoarece El este măreț, cel superior, cel determinant, nu pentru că te poți bucura tu de plăcerea adeziunii la El în vasele de primire.

Dacă în timpul unei ascensiuni te întărești tocmai în astfel de gânduri, și numai în ele vrei să fii conectat cu El, ești ca și cum ai pregăti Kelim pentru viitor pentru a ieși mai repede dintr-o coborâre.

Cu alte cuvinte, totul este luat în considerare la noi doar în timpul ascensiunii noastre. Ai primit o ascensiune, acum să vedem cum poți rezista tentațiilor. Te vei detașa de dăruitor pentru a te cufunda în „farfurie” sau, în ciuda faptului că stai în „farfurie”, vei dori tocmai cu ajutorul ei, să fii conectat cu dăruitorul?

Astfel, omul există constant într-o stare de luptă între dorința și intenția sa.

Din Lecţia zilnică de Cabala  10/02/26, Rabaș – Art.32, 1988-Care sunt cele două acțiuni în timpul coborârii

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când privim la istoria noastră, care trebuie să se întâmple în fiecare om, intrarea în Egipt și ieșirea din el, despărțirea Mării Roșii, apropierea de Muntele Sinai și stând la poalele sale, nu vedem că acționează un om sau influențează cumva ceea ce se întâmplă. Tora spune categoric: „Așa a fost”.

Totul este predeterminat, iar noi suntem deja la sfârșitul acestei dezvoltări. Acum, această dezvoltare programată în potențial trebuie să se realizeze în fiecare dintre noi, fără excepție, și fără nicio posibilitate de a o evita.

Vedem că totul este conectat printr-un lanț de cauză și efect: nevoia unei stări și nașterea ei, care la rândul său generează nevoia următoarei stări și nașterea ei și așa mai departe. Dar rolul nostru în acest sens este de a accelera stările, de a participa la ele în mod conștient și de a ne crește sensibilitatea la ceea ce se întâmplă. Dar putem dezvolta sensibilitatea doar cu ajutorul grupului.

Grupul îmi poate crește gradul de conștientizare a răului și a binelui într-o mare varietate de stări și îmi poate intensifica sensibilitatea față de acestea atât de mult încât voi simți cum apar în mine în fiecare fracțiune de secundă, mai degrabă decât o dată la câteva zile, săptămâni sau luni.

Totul depinde de gradul de sensibilitate. Când o dobândesc și încep să îmi înțeleg stările, încep să le determin calitatea, esența și ce este bine și ce este rău.

Astfel, treptat, în lumina care mă influențează, încep să conectez stările bune și rele în raport cu statutul Creatorului, până când natura mea devine plină de ură pentru mine. Apoi ajung la poalele Muntelui Sinai, care este numit așa pentru că ajung la ură (Sina în ebraică) față de propria mea natură, și prin urmare, merit să primesc Tora.

Din Lecţia zilnică de Cabala 12/02/26, Rabaş – Art.18, 1987-Ce este pregătirea pentru primirea Torei – 1

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Realitatea nu trebuie să-și încheie dezvoltarea cu o explozie. Poți pune capăt Războiului lui Gog și Magog într-un mic laborator sau îl poți dezlănțui asupra întregii lumi, nu contează. Ceea ce contează pentru tine este să recunoști răul.

Dacă ai un microscop, recunoști răul înainte ca acesta să pătrundă și să înceapă să se dezvolte. Vezi dinainte că există un agent infecțios care poate distruge întreaga lume! Și asta este tot. Trebuie să atragem cât mai multă lumină posibil, astfel încât să ne arate acest lucru.

Nu există un parametru extern specific, spre care să poți arăta și să spui: „Iată-l, Muntele Sinai!”. Acest parametru este tensiunea ta, cauzată de faptul că nu mai poți tolera răul. Baal HaSulam scrie că acest lucru depinde de nivelul de dezvoltare al omului.

Un om dezvoltat care folosește Cabala, lumina care se întoarce la sursă, vede deja cât de teribil este. Nu mai trebuie să i se arate nimic.

Așadar, nu are rost să aștepte încă o sută de ani, atunci nu ar mai fi calea Torei, ci calea suferinței. Scopul primirii Torei, Cabala, este ca noi să putem trece prin această dezvoltare „externă”, fără a aștepta să o atingem prin dezvoltare naturală. Într-un fel sau altul, va trebui să muncim. Singura diferență este dacă va fi în suferință sau în bucurie.

Din Lecţia zilnică de Cabala 12/02/26, Rabaş – Art.18, 1987-Ce este pregătirea pentru primirea Torei – 1

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De unde pot obține atitudinea corectă față de orice simțire subiectivă și cum pot stabili atitudinea corectă față de aceasta?

Răspuns: Cum pot evalua fiecare dintre simțirile mele? Cum o pot măsura și cum pot fi sigur că o examinez în mod corect? Nu pot. Este vorba doar în raport cu grupul. Grupul este instrumentul de măsurare în locul Creatorului.

Dacă atitudinea mea față de grup este cu adevărat una de dăruire, dacă grupul plasează conceptul de dăruire (ceea ce se numește măreția scopului, măreția Creatorului) la cel mai înalt nivel și îmi arată cât de important este, în timp ce prin comparație toate celelalte calități și stări sunt scăzute, atunci în raport cu aceasta mă pot măsura pe mine însumi, gândurile mele, intențiile și modul în care îmi planific timpul și viața.

Dar dacă nu am standardul pe care mi-l oferă grupul, atunci în raport cu ce mă voi măsura? Pot inventa tot felul de sisteme de măsurare pe cont propriu, dar cu ele mă voi justifica pe mine întotdeauna. Nu am capacitatea de a mă verifica decât dacă construiesc un standard în afara mea, cum ar fi grupul. Altfel, cum aș ști cum să măsor?

Întreabă oamenii de pe stradă, toată lumea este un om drept, toată lumea dăruiește. Nimeni nu se consideră păcătos. Omul nu se poate numi pe sine păcătos, pentru că „eul” său ar fi atât de afectat încât nu s-ar mai putea tolera pe sine. Și nu poate permite asta pentru că este un sentiment teribil. Îl acoperim imediat cu ceva.

Prin urmare, dacă nu ar fi grupul care mă presează constant, mă trezește, mă împinge în direcția corectă, îmi cere progres și îmi dă indicația corectă despre ceea ce ar trebui să fiu, atunci nu aș avea nicio posibilitate să avansez.

Din Lecţia zilnică de Cabala  25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dorința noastră de a primi crește cu siguranță pe măsură ce dobândim capacitatea de a-i determina forma. Dacă am avansa pe calea ideală a dezvoltării, adică dacă am ieși din peșteri și am primi treptat o dorință tot mai mare de a primi și am transforma-o într-o dorință cu intenția de a dărui Creatorului, nu am simți niciodată răul conținut în noi.

Astfel, întreaga cale a dezvoltării prin care trecem acum trebuie să ne ducă la o stare mai rea decât oricare alta, dar în care vom avea conștientizarea lui Moise stând în vârful muntelui. Vom înțelege că există Creatorul și există scopul creației, iar ele stau deasupra noastră ca un mesaj de sus, ca ceva măreț, și numai cu ajutorul lor ne putem salva.

Când vom ajunge la o astfel de stare, atunci vom avea adevărata recunoaștere a răului, care se numește Războiul lui Gog și Magog. Numai atunci vom dori cu adevărat să merităm primirea Torei, vom deveni potriviți să o primim și vom dobândi ură față de întreaga noastră natură, pentru că vom vedea că, dacă Creatorul nu ne dă Tora, atunci acest loc va fi cimitirul nostru.

În Tora se spune că acest lucru trebuie să se întâmple fiecărui individ, apoi națiunii noastre în mod individual, ca un singur popor, și apoi întregii umanități în formă generală, colectivă, ca întreaga umanitate în relație cu Creatorul. Cu alte cuvinte, trebuie revelat atât în ​​particular, cât și în general.

Acesta este programul și nu există nicio scăpare de el. Cu cât suntem mai sensibili la stările noastre, cu atât mai repede vom ajunge la recunoașterea răului și îl vom depăși – fiecare individ, națiunea și întreaga lume.

Din Lecţia zilnică de Cabala 12/02/26, Rabaş – Art.18, 1987-Ce este pregătirea pentru primirea Torei – 1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu ne dă Creatorul capacitatea de a verifica dacă acțiunile noastre sunt corecte?

Răspuns: Este foarte simplu. Dacă mă văd cu adevărat ca fiind singurul din lume și raportez acest lucru la Creator și la faptul că trebuie să lucrez în relație cu El, atunci nu am nicio modalitate de a ști cine sunt, ce sunt, cine este Creatorul sau ce face El, pentru că El este ascuns.

Dacă El este ascuns, atunci eu însumi sunt în ascundere. Nu am nimic cu care să mă pot verifica.

Dacă există doar Creatorul și ființa creată, atunci nimic nu se poate face. Imaginați-vă că există Creatorul și există creatura. Și apoi ce? Cum poți ridica creatura la nivelul Creatorului? Dacă Creatorul ar fi revelat, creatura ar fi complet sub puterea Lui și ar fi forțată să îndeplinească acte de dăruire fără să știe de ce o face. Ar fi exact ca acum, când suntem dominați de dorința de a primi.

Trebuie să fim sub influența a două tipuri de natură. Dar cum se pot întâmpla ambele simultan? O voi alege pe oricare dintre ele care are cea mai mare influență,. Întrucât eu însumi sunt alcătuit din dorința de a mă bucura, îmi găsesc plăcere fie primind, fie dăruind. De asemenea, aș percepe prezența Creatorului ca plăcere și atunci aș fi fie în impuritate, fie în sfințenie, deoarece plăcerea poate fi primită din ambele.

Pentru ca omul să fie independent, Creatorul trebuie să Se ascundă. Atunci se pune întrebarea cum poate verifica omul, pentru care Creatorul este ascuns? Dacă omul nu are un punct de referință prin care să se măsoare, să se orienteze și să determine cine este și ce este, cum ar putea avansa?

Prin urmare, Creatorul, ascunzându-Se pentru a nu mitui omul cu plăceri, a dat grupul în locul Său, ceva căruia omul nu se poate vinde. Pe de o parte, grupul nu îi oferă plăcere așa cum o face Creatorul și nici nu îi dă viață așa cum o face Creatorul. Pe de altă parte, este o forță externă, ceva din afara lui.

Prin urmare, dacă omul dorește să se agațe de Creator conectându-se cu grupul și dăruind acestuia, atunci în relație cu grupul, el dobândește adevărata intenție de dragul dăruirii și devine similar Creatorului într-un mod autentic. În esență, omul folosește dăruirea către celălalt pentru a deveni asemenea Creatorului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă există un grup în care introduc legi spirituale în măsura în care le înțeleg, verific de fiecare dată în ce măsură eu nu mă conformez lor?

Răspuns: Se pare că noi construim forma spirituală a unui grup prin faptul că fiecare și-o imaginează ca pe o societate care funcționează cu relații între prieteni ca mijloc de a-L atinge pe Creator. Cu alte cuvinte, un grup nu este doar o adunare de corpuri, ci un concept comun pe care îl construim în gândurile noastre.

Calculul este simplu. Există o anumită cantitate de strădanie pentru Creator trezită în acești oameni. Poate că nici măcar nu o simt încă. Ei caută sensul vieții și așa mai departe. Aceasta este o dorință ascunsă pentru rădăcina de la care primesc obstacole, lovituri și suferință.

Apoi ei pun aceeași întrebare: „Care este sensul vieții mele?” Dar acum este adresată rădăcinii. Ei nu știu acest lucru, dar la început, această întrebare este adresată Creatorului ca rădăcină a suferinței, la Spatele Său (Achoraim), deoarece El activează în prezent în ascundere prin Spatele Său.

Apoi, dacă ei au deja o direcție către Creator, dată la început de El, trebuie să înțeleagă această direcție și să o dezvolte, în mijlocul tuturor obstacolelor care le apar, în special în chestiuni legate de construirea unui grup.

Există obstacole la nivel corporal: minerale, vegetale și animale. Și există obstacole la nivel uman, care acționează între prieteni. Aici, am ajuns deja într-o stare în care interferența obstacolelor devine parcă „ideologică”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Să ne reamintim unii altora și să ne inspirăm de măreția scopului nostru spiritual, de mediul care aspiră la acesta și de oportunitatea unică de libertate de alegere care ne-a fost dată. Câți oameni din lume au cu adevărat posibilitatea de a acționa liber? Dacă toți oamenii acționează conform dictatelor naturii lor, atunci nu există nimeni care să „acționeze” cu adevărat.

Dacă eu sunt complet guvernat de sus, atunci nu există „eu”. Se spune: „Am venit și nu era niciun om”.

Sunt mulți oameni, dar este ca și cum nu ar exista, căci niciunul dintre ei nu este liber în acțiunile sale. Dacă nu există nicio ființă umană care să posede liber arbitru, atunci nu există lumi, nimic altceva în afară de lumea infinitului (Olam Ein Sof).

În ceea ce privește Creatorul, nimic altceva nu există. Există doar cel care împlinește o acțiune liberă.

Imaginați-vă această imagine a realității: gol complet! Și în interiorul ei, sunt vizibile doar câteva dorințe, care au apărut și sunt capabile să îndeplinească acțiuni libere.

Și ai ocazia să fii la fel de liber și să devii Om (Adam)! Prin urmare, haideți să realizăm măreția acestei oportunități unice.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/10, Baal HaSulam, Prefaţă la “Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi trebuie să prioritizăm măreția prietenilor și măreția grupului ca fiind unu. „Unu” înseamnă ceva întreg. Nu este o cifră urmată de doi, trei și patru, ci colectivul tuturor. Mă percep pe mine ca fiind zero. Apoi, în funcție de numărul de zerouri care în simțirea mea mă separă de unu, îmi ridic nivelul.

La urma urmei, pot consta din 613 dorințe corectate îndreptate către Creator, iar acesta ar fi cel mai mic grad complet. Ideea este că aici am oportunitatea, nu doar de a-mi corecta dorințele, ci de a le crește incomensurabil. Atunci se deschide pentru om un vas, unul care este fără limite.

Asta oferă porunca „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Astfel, prin stabilirea unor astfel de relații în grup, primim forțe spirituale de la primul vas până la ultimul. Totul este încredințat individului conform liberei alegeri. Și ceea ce este interesant este că aceasta implică faptul că magnitudinea vasului pe care îl dezvoltă omul nu depinde de mărimea grupului sau de măreția prietenilor, ci doar de câte zerouri plasează omul între sine și unitate, adică între sine și imaginea completă a grupului în ochii săi.

Există multe detalii de clarificat aici, dar punctul crucial este cum se anulează omul pe sine și prin ce mărește grupul. Măreția societății în ochii omului și întreaga această chestiune de anulare de sine (când omul se supune parcă puterii grupului) trebuie determinată exclusiv de conexiunea cu Creatorul și nimic altceva.

Dacă omul adună toți acești factori laolaltă, atunci se îndreaptă spre scop.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum ar trebui să mă raportez corect la grup? Grupul trebuie să mă ajute să înțeleg acest lucru și să-mi dea puterea să mă schimb. Grupul trebuie să facă totul. Este precum Creatorul.

Dar grupul trebuie să mai aibă o idee. Îmi cere acest lucru nu pentru a ne dărui unii altora și a trăi bine ca într-un club de hobby.

Trebuie să aibă un scop clar; facem toate acestea nu pentru confortul șederii noastre aici, ci pentru a deveni similari Creatorului, pentru a realiza adeziunea cu El. Atunci totul va reuși.

Dar dacă nu avem acest scop, vom eșua, așa cum s-a întâmplat în Rusia Sovietică și în kibuțurile noastre. Baal HaSulam scrie despre asta în articolul „Pacea”.

În măsura în care suntem capabili să construim un grup și să-l stabilim în forma corectă în raport cu noi înșine, în acea măsură grupul ne va servi, în locul tuturor mijloacelor care ne lipsesc pentru atingerea scopului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→