Cum poate ajunge omul de la Lo Lişma la Lişma? Este scris: „Când îi înveți pe copii, femei și oameni needucați, aceștia sunt învățați să muncească doar din frică și pentru a primi recompensă. Până când nu dobândesc cunoștințe și multă înțelepciune, li se predă acel secret puțin câte puțin”. Aceasta înseamnă că în noi există anumite calități numite „femei, copii și oameni needucați”. Și dacă încep să studiez metoda de avansare către Creator, chiar dacă nu am nimic în afară de aceste calități, pot totuși să avansez de la ele și să ajung la corectarea lor, să ajung la țel.

În esență, așa începe toată lumea. Nimeni nu se naște un mare cabalist. Desigur, fiecare are un nivel diferit de pregătire, în funcție de ceea ce a parcurs omul în încarnările anterioare, dar nimeni nu se naște cu calități cu care să fie pregătit să simtă lumea superioară și să trăiască în lumea superioară.

Tu însuți trebuie să creezi dorințele de a simți lumea spirituală în tine; le creezi din suferințe, una după alta! Altfel, nu vei simți setea de cunoaștere și nu vei simți împlinirea ei.

Nu există altă cale decât să mergi pas cu pas, dorință după dorință. Nu poate fi dobândită în niciun alt mod. Fiecare trebuie să parcurgă întreaga cale. Prin urmare, ți se oferă posibilitatea de a alege dacă să scurtezi calea, să o parcurgi repede și cu bucurie sau să o lungeşti și să primești lovituri și suferință.

Care este scopul suferinței și al prelungirii timpului? Cum ajută, ce împiedică? În orice caz, treci prin aceleași grade, dar la fiecare dintre ele, până când dobândești minte și rațiune, suferi și primești lovituri care te readuc la starea anterioară.

De exemplu, stai în fața unei probleme dificile, în fața unui obstacol: „M-am săturat de toate astea. Nu le mai vreau. Scopul este departe; poate că au dreptate, dar în doar câteva luni am auzit deja tot ce vorbesc aici. Pe scurt, nu simt că pot rămâne aici. Mă voi întoarce acasă.”

Și astfel viața ta revine pe făgașul ei obișnuit. Încep loviturile și suferințele, dar tot nu le legi de nimic: „Toţi oamenii din lumea asta suferă.” Te învârtești, îți arzi viața, te naști din nou și așa continuă până când te întorci la gândul că este imposibil să trăiești așa și apare din nou aceeași întrebare: „Care este sensul vieții mele?” Apoi vei reveni la Cabala și te vei regăsi din nou într-o stare în care vei avea nevoie de sprijinul mediului înconjurător.

Cu alte cuvinte, dacă în starea anterioară (când ai lăsat totul și ai plecat) te-ai fi îndreptat către mediu și ai fi primit sprijin, dorințe, impresii, entuziasm și inspirație a simţirii măreției scopului din acesta, ai fi putut avansa cu succes. Dar în schimb, abandonezi timp de zeci de ani doar pentru a te întoarce în același loc, fiind mai pregătit să asculți mediul înconjurător. Asta este tot ce s-a schimbat.

Tot studiul nostru este destinat doar acestui lucru: la fiecare grad, la fiecare pas, să ne protejeze de astfel de abandonuri care durează zeci de ani și să mergem mai departe fără a ne abate. Aceasta este întreaga noastră alegere.

[352953]
Din Lectia zilnica de Cabala 09/02/26, Rabaș – Art.15, 1990-Ce înseamnă că înainte ca ministrul egiptean să cadă, strigătul lor nu a primit răspuns, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Un grup nu va fi niciodată complet clar, sau pe deplin corectat. Dimpotrivă, se spune că „distrugerea bătrânilor constituie o construcție”. Adică, cu cât apar mai multe ciocniri, cu condiția ca acestea să fie legate de ideea spirituală, cu atât mai mult acest lucru duce la construirea a ceva, deoarece astfel de dezacorduri sunt cu adevărat de dragul cerului.

Dezacorduri despre ce? Despre modul în care tu, eu și el credem fiecare că putem ajuta grupul să se aprindă mai puternic în măreția Creatorului, măreția scopului. Aceasta nu privește munca fizică sau schimbările fizice din grup, ci doar efortul interior al omului, în raport cu grupul.

Unul gândește într-un fel, altul gândește diferit, așa că fiecare să facă ce gândește. Dar ideea noastră comună trebuie încălzită la maximum, ascuțită, clarificată. În plus, există o mie de căi către ea. Fiecare om o simte în felul său, în propriul suflet, și în aceasta nu există dezacorduri. Aici, eu nu te pot ajuta și tu nu mă poți ajuta. Fiecare înțelege în sine, dar fiecare trebuie să înțeleagă clar care este ideea în sine.

Prin urmare, acestea nu sunt argumente, ci clarificări. Un argument poate exista doar dacă omul consideră că ideea principală nu este cel mai important lucru. Pentru că tot ceea ce facem trebuie să fie doar de dragul ideii principale. Nu este vorba de a pune ceva într-un colț în spatele unui geam, într-un dulap special, și a-l numi sacru.

Măreț înseamnă că această idee este forța călăuzitoare, originea tuturor gândurilor și acțiunilor mele.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/30/26, Rabaș – Art.20, 1991-Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este oare posibil să existe războaie și în spiritualitate? Întotdeauna am crezut că acolo există doar iubire.

Răspuns: De la începutul lumilor până la sfârșit, întreaga realitate, cu excepția unicului Creator, unica Forță superioară a iubirii, este construită pe lupta contrariilor, adică pe război. Creatorul este atins de noi prin atingerea iubirii ca anulare absolută a urii, războiului și opoziției, adică în anularea completă a fiecăruia în fața celorlalte. În acest fel, formăm imaginea Creatorului din noi. Îl creăm. După cum se spune: „Voi M-aţi făcut.”

Întrebare: Vorbiți despre războiul din interiorul fiecărui om? Este acesta războiul spiritual?

Răspuns: Da, războiul extern există doar la nivel animal.

Întrebare: Ați spus odată că războaiele externe apar pentru că nu ne-am purtat războaiele interne în mod corespunzător, și prin urmare, apar războaiele externe. Puteți explica acest lucru puțin mai mult? Înseamnă că nu mi-am dus războiul până la sfârșit?

Răspuns: Ar fi trebuit să lupt. Ar fi trebuit să rezist. Ar fi trebuit să mă opresc și să conduc forțele luminii împotriva forțelor întunericului din mine. Și astfel ar fi trebuit să văd cum mișcam lumea către o stare de conexiune, apropiere și iubire între toate părțile ei opuse. Și astfel aduc starea de război la starea de pace adevărată.

Pacea este Şalom, din Şlemut, integritate completă, unificare deplină (Haşlama). Cumva nu am finalizat această lucrare undeva, și prin urmare, i-am permis să se manifeste chiar și în cea mai joasă formă în această lume fizică.

Întrebare: Așadar acum, pentru a opri acest război extern, trebuie să mă întorc din nou la războaiele mele interne?

Răspuns: Trebuie să o fac și toată lumea trebuie să o facă, deoarece războiul extern există doar pentru a ne împinge spre conexiunea internă.

Întrebare: Deci, rezolvarea războiului prin forțe externe, când cineva câștigă și cineva pierde, nu este o soluție reală?

Răspuns: Desigur că nu.

Întrebare: Atunci va mai exista un război?

Răspuns: Desigur! Nimic nu se rezolvă în acest fel. Este doar un pas pe drum, pe cale, despre cum să continuăm următoarea pagină a războiului.

Întrebare: Va veni următoarea pagină a războiului într-un fel sau altul? Și poate va fi și mai teribilă?

Răspuns: Desigur, mai teribilă. Cel mai important lucru este că la începutul unui conflict, determinăm rapid despre ce este vorba și îl stingem prin unirea și completarea părților aflate în conflict, astfel încât acestea să-L dezvăluie pe Creator.

Întrebare: Să presupunem că există două părți aflate în conflict, care se urăsc reciproc. Cum se pot opri brusc, la începutul conflictului?

Răspuns: Prin ridicarea deasupra lor însele, prin ridicarea una deasupra celeilalte și prin imaginarea cum ar trebui să fie lumea dacă se unesc atât de mult încât nu se mai disting între ele, ci simt doar conexiunea dintre ele.

Din KabTV’, “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 03/14/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că fiecare bărbat are o femeie interioară.

Răspunsul meu: Da, aceasta este dorința lui. Ideea este că în lumea noastră suntem împărțiți în diferite părți: bărbați, femei, copii și bătrâni. În lumea spirituală, toate acestea există într-un singur suflet, care are o parte masculină, o parte feminină și aceea căruia ele dau naștere: ecranul și dorința, Masach  și Aviut. Nașterea unui alt Parţuf, un alt nivel, este precum copiii lor.

În lumea noastră, toate acestea au căpătat o formă finală, care este exprimată în diverse obiecte materiale; trebuie să le unim. Adică, ne conectăm unii cu alții în familii, în timp ce simultan, suntem obligați să unim părțile feminine și masculine: dorințele, aspirațiile și obiectivele.

Întrebare: Oamenii spun adesea că ne-am născut unul pentru celălalt și existăm în rai ca un singur întreg. Recunoaște Cabala un astfel de concept?

Răspuns: Desigur, oamenii nu se întâlnesc întâmplător. Nu este o coincidență faptul că părinții dau naștere acestor copii anume, că un bărbat și o femeie se căsătoresc, mai târziu poate se separă și apoi se întâlnesc din nou.

Acest lucru este firesc, mai ales astăzi, când oamenii au atât de multe oportunități de contact. Călătoresc, se grăbesc nebunește de la un capăt la altul al lumii și se învârt peste tot.

Pe de o parte, acest lucru conectează oamenii la nivel spiritual într-o singură dorință. Pe de altă parte, uitați-vă la relațiile lor personale. Se căsătoresc și divorțează, se reunesc și se despart. Toate acestea au ca scop finalizarea rapidă a includerii reciproce la nivel spiritual, care rămâne de împlinit, transformarea ei dintr-un nivel corupt, egoist, într-unul spiritual.

Comentariu: Când un bărbat și o femeie se întâlnesc și încep să flirteze, acesta este un nivel. Odată ce se angajează în relații intime, se formează o conexiune mai profundă între ei, ca și cum ar avea loc un alt tip de uniune. Se comportă chiar diferit, pentru că sunt mai apropiați.

Răspunsul meu: Da, în mod natural, deoarece relațiile sexuale din lumea noastră corespund uniunii spirituale, Zivug de Hakaa din lumea spirituală. La nivel animal, apare un tip special de contact interior. Însă acest nivel animalic definește și nivelul spiritual.

De aceea spun că în zilele noastre tot felul de întâlniri întâmplătoare au devenit mai frecvente. Aceasta este etapa finală a dezvoltării noastre egoiste pământești; nu este o dezvoltare morală, spirituală sau psihologică, ci etapa de maturizare a dorințelor noastre.

Din KabTV, emisiunea “Am primit un apel. Bărbat şi femeie”0 9/11/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dvs. percepeți toate procesele care au loc diferit față de cum apar în imaginea acestei lumi. Ați spus că ați perceput o criză de mult timp, dar încă nu s-a manifestat fizic, adică în lumea exterioară. Cum este posibil acest lucru? Ce este acest proces și de ce există un astfel de decalaj?

Răspuns: Baal HaSulam explică acest lucru în multe dintre articolele sale. El spune că există o acțiune numită „coborâre de sus” și o acțiune numită „primire de jos”.

Tot felul de comenzi, acțiuni și fenomene coboară asupra noastră de sus. Dar în timp ce acestea sunt realizate în percepţia noastră și în timp ce suntem conștienți de ele, trece o anumită perioadă de timp. Prin urmare, există o întârziere între coborârea de sus și primirea de jos.

Întrucât un cabalist se află la un nivel superior lumii noastre, el vede forțe coborând în lumea noastră, și prin urmare, crede că trebuie făcut ceva rapid. Iar restul oamenilor sunt încă într-o stare de ebrietate; ei spun: „Totul este în regulă. De ce acolo, intrați în panică?”

Așa, se întâmplă că un cabalist apare, se grăbește și strigă precum Baal HaSulam cu 20 de ani înainte de al Doilea Război Mondial. El spunea că evreii ar trebui să fugă din Polonia, că în curând Hitler o va cuceri.

Messing și alții chiar, au avertizat despre asta. Dar nimeni nu i-a ascultat, au fost reduși la tăcere, considerați dușmani ai poporului și așa mai departe.

Am vorbit odată cu o figură israeliană importantă, un om de mare cultură, un industriaș puternic, foarte preocupat de viitor. La un moment dat, s-a întâlnit cu președintele Statelor Unite și a vorbit cu el despre necesitatea de a schimba rapid lumea, de a educa oamenii și de a-i încuraja să fie buni și iubitori unii cu alții. Dar președintele nu a înțeles nimic.

Un politician atât de avansat și respectat l-a înțeles complet greșit! Nu că eu nu am înțeles, dar m-am gândit că ar fi bine să fac aşa. Nu aceasta este calea de urmat. Adică, oamenii încă nu înțeleg.

Și au dreptate, pentru că ei acționează pe baza a ceea ce există în lumea noastră. De ce ar asculta un fel de „mistici”, chiar dacă mediul se clatină de mult timp și totul se destramă?

Chiar vor acorda atenție unor cabaliști care dau din degete spre ei și spun că este necesar să schimbăm relațiile din societate, să schimbăm mediul social din lume? Nu o vor face. Nu au instrumentele, influența sau educația necesare pentru asta.

Vedem ce se întâmplă cu copiii noștri. Aceștia sunt cele mai prețioase creaturi pentru inimile noastre, dar îi lăsăm în voia sorții lor; așa cum îi educă strada sau școala, așa va fi. Drept urmare, avem parte de droguri, promiscuitate, gol și lipsă completă de scop în viață. De aceea, omenirea își vede viitorul atât de sumbru.

Dar nici măcar nu trebuie să ne corectăm singuri, principalul lucru este că, dacă am putea corecta copiii, să-i îndrumăm corect, atunci cel puțin generația viitoare ar trăi bine. Noi, ca adulți care îi iubim atât de mult, nu putem privi cum se cuvine și cu sobrietate la ceea ce se întâmplă. Este atât de stupid! Creatorul ne oferă un fel de umbră de sus. Dacă descoperă întreaga imagine, cum pot părinții să trateze viitorul copiilor lor în acest fel?!

Întregul sistem educațional, întreaga comunitate mondială, a lansat asta. Toată lumea ridică mâna: „Ei bine, și copiii mei vor fi așa. Ce pot face?” Ei au același răspuns ca și politicienii și spun că nu avem mijloacele de a corecta oamenii.

Prin urmare, ne îndreptăm spre stări în care suferința se va acumula într-o asemenea măsură încât omenirea va urla pentru că nu se va putea ascunde de problemele cu „politicile sale de struț” și apoi va fi de acord să asculte ce are de spus știința Cabala.

Întrebare: Vorbiți din punctul de vedere al unui om obișnuit, care vede că nu este înțeles, întreaga lume nu îl aude. Dar dacă creația este aranjată complet diferit, dacă este în interiorul tău, atunci ce contează?

Răspuns: Ce diferență face dacă este în interiorul meu sau în exterior? Trebuie să repar asta. De aceea mi s-a oferit oportunitatea de a vedea asta din exterior, pentru a fi mai ușor de remediat.

Întrebare: Deci trebuie să existe un apel la percepția care există, ca și cum ar veni din exterior?

Răspuns: Sigur. Trebuie să ajung la oameni, să-i corectez și să promovez Cabala, astfel încât să vină la mine și să lupte pentru același scop – unificarea.

Întrebare: Deci este imposibil să faci asta intern, cu un grup mic?

Răspuns: Nu, nu este posibil. Nu pot face munca pentru alții, deși acești alții, așa cum vrei să spui acum, sunt în mine.

Altfel, iei liberul arbitru din fiecare parte din tine despre care crezi că există în afara ta. Această parte își poate corecta egoismul doar dacă se simte liberă de tine și o face singură. În acest fel, vă veți ajuta reciproc.

Și nu este schizofrenie. Faptul că nu putem pune împreună mai multe lucruri opuse în mintea noastră este problema noastră. Aceasta este problema îngustimii lumii noastre, pentru că avem doar dorința de a ne bucura și nimic altceva.

Dar avem și alte posibilități de a experimenta universul existent. Pentru a le dezvolta, ni se oferă așa-numita „schizofrenie”: deși acestea sunt părțile mele care există în afara mea și tot ce mă înconjoară este eu; este al meu, dar pe de altă parte, trebuie să le corectez exact ca și cum nu ar fi ale mele, ajutându-le să fie independente, iar apoi fiecare parte se va repara singură.

După ce ne-am corectat, ne vom reuni într-un singur întreg, iar toate corectările noastre independente se vor uni. Adică, toate dorințele noastre se vor aduna într-o singură dorință, iar toate micile noastre ecrane se vor aduna într-un singur ecran.

Din KabTV, emisiunea “Am primit un apel. Schizofrenia” 07/10/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă este scris „Cumpără-ți un prieten”, de ce nu este suficient un prieten pentru mine? De ce am nevoie de mai mulți prieteni?

Răspuns: Pentru că unul nu este suficient. După cum scrie Baal HaSulam în eseul „Dăruirea Torei” și în „Un Discurs la Finalizarea Zoharului”, „În mulțimea oamenilor este slava Regelui”. Aceasta înseamnă că nu pot fi inspirat de o singură persoană.

Pot fi inspirat de mulți care împărtășesc aceeași opinie ca mine, și care pot fi mediul meu. Desigur, poate fi și o singură persoană, dar totuși nu mă va influența atât cât este necesar.

Am nevoie de un mediu cât mai mare posibil, deși în interiorul lui văd oameni diferiți. Nu contează; de fiecare dată pot fi atent la cei de la care voi primi inspirație.

Pot fi inspirat de unii, în timp ce investesc eforturi – „cumpără-ți un prieten” – în mod specific în alții. Totuși, din moment ce toți sunt conectați într-o singură societate, nu contează. Așa funcționează. Mediul trebuie să fie cât mai mare și cât mai puternic posibil.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/02/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Dacă omul nu se poate inspira de la prietenii săi, înseamnă că scopul încă nu este important pentru ei. Poate că scopul este important pentru ei, dar încă nu și-au dat seama care este. Scopul este adeziunea la Creator prin echivalența calităților, pe care o pot atinge doar dacă adun putere din mediul meu; Creatorul mi-a dat impulsul inițial.

Pentru un astfel de om, nu a fost încă pe deplin înțeles întregul proces și nu își leagă scopul de adevăratul scop. Cred că acesta constă în a ști multe, în a vedea întreaga lume de la un capăt la altul, în a simți eternitatea, în a fi deasupra lumii. El nu a descifrat încă definiția corectă a scopului creației. Încă nu este complet conectat la dăruitor, cu înțelegerea că și el trebuie să ajungă la forța dăruirii. Apoi înlocuiește adevăratul scop cu un alt scop, îl îmbracă într-o altă haină, mai egoistă, mai ușor de înțeles pentru el. Acest lucru este normal. Ce pot face? Este rezultatul stării sale.

Cu toate acestea, trebuie să ne concentrăm din ce în ce mai mult pe a vedea cât mai clar posibil scopul, într-o formă mai apropiată de adevăr. Și apoi, datorită acestui fapt, omul va vedea că într-adevăr, îi lipsește puterea, cunoașterea și înțelegerea de unde să înceapă și va simți nevoia să se îndrepte către grup.

Dacă omul dezvăluie cu adevărat, de fiecare dată un scop și mai adevărat, mai îndreptat spre dăruire, mai îndepărtat de el în virtutea naturii sale, va simți mai clar că nu este capabil să facă un pas către scop. Atunci trebuie să-și amintească faptul că forțele pentru aceasta există doar în mediu. Și din moment ce a intrat deja în el, se îndreaptă către el din disperare.

Absența unei soluţi pentru ieşire este stimulul care mă obligă să mă îndrept către grup, deoarece altfel nu voi putea găsi puterea de a merge mai departe. Este ca nevoia de a menține viața în mine însumi, așa că vin și cer. Doar în acest caz, cererea în sine nu ajută. Trebuie să investești effort, și în schimb să primești putere.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/02/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Înțelesul expresiei „a impus muntele asupra lor ca o boltă” este că motivul pentru care acum ei trebuie să primească Tora și nu au altă opțiune este muntele, adică informația pe care au primit-o în gând și intelect, cum că se află într-o stare de coborâre, deoarece au rău în inimă. Acesta este ca o boltă, adică este prin constrângere și ei nu au de ales (Rabaş, Articolul „Ce este pregătirea pentru primirea Torei – 1”).

Starea în care îmi dau seama de opoziția mea față de Creator în toate calitățile mele se numește „a sta la Muntele Sinai”. Stau la poalele muntelui și deasupra mea este un munte de îndoieli, calitățile mele rele, care mă separă de Creatorul care este în vârful muntelui.

Cum știu că El este în vârf? Pentru că acolo se află punctul meu din inimă, numit Moise. Când simt diferența dintre aceste două simțiri, există nevoia să primesc lumina reformatoare. Mai mult, simt că Creatorul mă obligă să fac asta. După cum este scris, a le impune muntele ca o boltă este un semn de constrângere.

Creatorul coboară din vârful muntelui, unde se află calitățile Sale. Dacă mă ridic deasupra tuturor îndoielilor, deasupra naturii mele, atunci Îl voi întâlni acolo. Nu este întâmplător faptul că această stare mi se revelează: fie accept corectările și mă ridic deasupra tuturor îndoielilor, fie acesta va fi locul „îngropării mele”, deoarece voi fi îngropat sub toate dorințele și îndoielile mele.

Într-un astfel de caz, am cu adevărat nevoie de Tora, care se opune înclinației rele, deoarece prin ea dezvălui că înclinația rea ​​este natura mea și încep să urăsc Muntele Sinai.

Ce se numește ură, așa cum se spune: „Ura s-a coborât asupra națiunilor lumii”? Acest lucru este explicat ca și cum am primi Tora, iar apoi națiunile lumii au început să ne urască. Dar eu sunt cel care urăște națiunile lumii din mine, și prin urmare, primesc Tora după ce determin că răul este în mine.

Atât timp cât cred că înclinația mea este bună, deoarece este bună, o doresc. Și dacă vreau să o folosesc, atunci Creatorul, care are un scop, dorința de a mă ridica pe vârful muntelui („toată lumea trebuie să devină ca Moise”), dă lumina, și în această lumină, încep să intru în procesul de urcări și coborâri.

Astfel, definindu-mi natura ca fiind bună, rămân într-o coborâre, aşa încât de fiecare dată să o pot vedea în comparație cu lumina, până când ajung la decizia că este rea.

Până când nu se acumulează aceste coborâri recurente într-un munte, după care voi avea nevoie de Tora și voi fi pregătit să o primesc, nu voi dezvolta nevoia de Tora (ebraică: Tora înseamnă învățătură, teorie; „Horaah” – instrucțiune) ca ghid pentru corectare. Când accept Tora ca pe corectare, atunci merit dorința pentru ea ca sursă de împlinire.

Este clar că toate acestea se întâmplă sub constrângere. După cum se spune: El le-a impus muntele ca o boltă. Adică, El ne-a impus constrângerea („Kfiya” de la verbul „kafa” – constrâns, dar și răsturnat, întors cu susul în jos). Nu putem decât să devenim mai sensibili la ceea ce ni se întâmplă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 12/02/26, Rabaş – Art.18, 1987-Care este pregătirea pentru primirea Torei – 1

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot avansa dacă dorința de a primi mă domină?

Răspuns: Într-adevăr, Creatorul activează constant dorința de a primi în tine pentru a te avansa, iar apoi simți că te domină din nou. Nu este vorba nici măcar de faptul că te domină, ci că tu ești acea dorință de a primi.

Dar pentru a-i simți puterea asupra ta, ai nevoie de lumina superioară, care îți dă simţirea că există ceva în afară de dorința de a primi – dorința de a dărui. Atunci îți dai seama că dorința de a primi și tu nu sunteți același lucru. Trebuie să existe o a treia parte.

Dacă ai această separare între tine și dorința de a primi și conștientizarea puterii sale, aceasta este mântuirea. Acum, ceva depinde de tine.

Ai ieșit din necunoaștere și poți acționa. Te gândești: „Eu nu sunt egoismul meu, cel care mă urăște, cel care mă împiedică să avansez. L-aș ucide, dar cum punasta în practică? Este ca un cancer în mine.” Ar trebui să începi să cauți un fel de leac. Leacul pentru egoism nu poate fi decât lumina.

Problema ta este că nu vrei cu adevărat acest leac. Atunci ar trebui să mergi la un grup care îți va întări conștientizarea răului, astfel încât să vezi că această boală te omoară și te desparte de viața veșnică într-o asemenea măsură încât să începi să strigi. Adevăratul strigăt este cel care deschide cerurile.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/13/26, Rabaș – Art.29, 1989-Ce este pregătirea pentru primirea Torei, în muncă – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poți determina ce trebuie să corectezi și cum să corectezi acest lucru?

Răspuns: Cum poți determina starea ta, să o numești corect și să o măsori astfel încât să devină cauza corectării? Poate că îmi măsor starea, adică dorința mea, din moment ce nu am nimic altceva, dar acest lucru nu mă obligă să iau o decizie.

Sunt în dorința de a primi, care îmi oferă fie plăcere, fie suferință, și în funcție de aceasta determin dacă este bună sau rea. Pe baza acesteia, o folosesc sau încerc să o înlocuiesc (să dobândesc o altă dorință de a primi) și mă străduiesc să mă bucur de altceva. Și dacă nu mă pot bucura de ea, atunci nu am dorința pentru ea, o voi suprima.

Omul alege întotdeauna ceea ce îl poate bucura în cea mai utilă și mai ușoară formă, astfel încât să existe cât mai puțin efort posibil și cât mai multă plăcere posibil. Acesta este calculul nostru. Este un calcul natural pe care îl face toată lumea, de la funcționarea la nivelurile mineral, vegetal și animal până la funcționarea la nivelul vorbitor din noi. Așa funcționează la toate nivelurile naturii.

Dar dacă vreau să învăț cum să mă bucur mai mult, caut sisteme, mă alătur diverselor cluburi și învăț de la alții. Dezvolt utilizarea dorinței mele de a primi până la punctul în care, legal sau ilegal, mă pot bucura cât de mult îmi permit societatea și lumea. Pur și simplu calculez constant ce-mi este benefic și ce nu; maximul fiind întotdeauna scopul meu.

Conform acestui fapt, ne uităm la oameni și îi evaluăm. Este imposibil să cerem orice alt calcul, deoarece aceasta este natura noastră.

Atunci de ce primește omul lovituri de la conducerea superioară, de la Creator? La urma urmei, Creatorul i-a creat în așa fel încât acesta este singurul calcul pe care îl pot face ei. Puteți întreba oamenii de știință (biologi, psihologi etc.) și ei vor spune că acesta este calculul nostru. Deci, de ce ne pedepsește Creatorul, care ne-a creat așa? Pentru ce? Pentru că ne-a creat așa?

Creatorul nu ne pedepsește. Ceea ce vine la noi de la El nu este pentru a ne pedepsi, ci în conformitate cu legea care spune că nu există doar dorința de a primi în noi. Există și o altă forță care se află în noi în etapa pregătitoare – dorința de a dărui.

Prin urmare, trebuie să începem să facem calcule care să o ia în considerare. Pentru a face acest lucru, trebuie să începem să calculăm între dorința de a primi și dorința de a dărui. În măsura în care noi nu facem un calcul în conformitate cu nivelul dezvoltării noastre, experimentăm suferință.

Dacă ne-am forța să calculăm nu doar cât de mult vreau să mă bucur, ci și cât de mult ar trebui să ofer bucurie altora și dacă aș face acest lucru corect în raport cu mine și cu ceilalți, în funcție de dezvoltarea mea, atunci aș fi într-o stare bună. Nu aș simți nicio suferință.

Să presupunem că, în funcție de dezvoltarea mea, ar trebui să dau 20 până la 30% și să primesc 80%, acesta este nivelul meu actual. Va crește și va trebui să dau mai mult și să primesc mai puțin. Dacă aș cunoaște această lege, dacă aș ști ce se cere de la mine și aș pune-o în aplicare, m-aș simți întotdeauna confortabil și bine, deoarece aceasta este, în esență, legea care mă afectează.

De ce nu vedem această lege? Am face calculul pentru a ne simți bine. Însă scopul nu este să mă simt bine în dorința de a primi. Calculul (cât pentru mine și cât pentru alții) trebuie să vină nu doar din dorința de a primi, ci și din dorința de a adera la Creator, de a mă asemăna cu El. Nici dăruirea în sine nu este scopul. Scopul este să mă asemăn cu Creatorul, să fiu ca El, așa că legea conform căreia trebuie să dăruiesc nu îmi este dezvăluită.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→