Ce este un „obstacol”? Este atunci când sunt îngropat sub el și îl simt doar pe el. Există momente ca acesta. Apoi, de sus, i se dă omului treptat, capacitatea de a se vedea nu complet în interiorul obstacolului, ci puțin în lateralul acestuia. Adică, este iluminat puțin și apoi vede întunericul în raport cu lumina.

Dacă suntem în întuneric complet și nu există nicio amintire a luminii, nu percepem întunericul. Acesta este perceput doar prin trecerea de la o deficiență (Hisaron) la lumină. Hisaron, dorința, ne oferă o lumină care ne influențează de departe. În fiecare stare, Creatorul salvează omul trimițându-i schimbări de stări. Iluminarea se schimbă și cu ajutorul ei, omul își vede starea diferit în raport cu această iluminare. Apoi, el începe să își analizeze starea și să o examineze.

Dar cum poate să iasă omul dintr-o coborâre atunci când se află chiar în fundul dublei ascunderi? Există vreo posibilitate? Nu. Acest lucru se schimbă doar prin eforturile omului în conformitate cu Reşimot (înregistrările informaționale) care trebuie dezvăluite în interiorul lui, în conformitate cu faptul că motorul general a început să funcționeze și conduce întreaga creație spre corectare.

Dacă omul așteaptă schimbarea doar de la Creator, atunci aceasta are loc în conformitate cu starea generală și foarte lent. Dar dacă omul este pregătit, dacă își organizează un grup, o rutină, un cadru și se pune sub un anumit fel de influență (în afară de Creator, poate fi doar influența grupului), astfel el accelerează procesul, iluminarea care îl schimbă.

Aici se iau în considerare acțiunile unui om, ceea ce își pregătește în timpul unei ascensiuni, nu în timpul unei coborâri. În momentul în care lumina strălucește pentru tine, ce îți dorești din acea stare? Vrei să te bucuri de ea sau vrei să fii cât mai aproape de Creator? Adică, nu te gândești la bucurie, ci la cât de aproape ești, cu cine ai o conexiune și cât de mult îți dorești să fii cu El.

Chiar dacă stările nu se schimbă, conexiunea ta cu El este importantă pentru tine, deoarece El este măreț, cel superior, cel determinant, nu pentru că te poți bucura tu de plăcerea adeziunii la El în vasele de primire.

Dacă în timpul unei ascensiuni te întărești tocmai în astfel de gânduri, și numai în ele vrei să fii conectat cu El, ești ca și cum ai pregăti Kelim pentru viitor pentru a ieși mai repede dintr-o coborâre.

Cu alte cuvinte, totul este luat în considerare la noi doar în timpul ascensiunii noastre. Ai primit o ascensiune, acum să vedem cum poți rezista tentațiilor. Te vei detașa de dăruitor pentru a te cufunda în „farfurie” sau, în ciuda faptului că stai în „farfurie”, vei dori tocmai cu ajutorul ei, să fii conectat cu dăruitorul?

Astfel, omul există constant într-o stare de luptă între dorința și intenția sa.

Din Lecţia zilnică de Cabala  10/02/26, Rabaș – Art.32, 1988-Care sunt cele două acțiuni în timpul coborârii

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când privim la istoria noastră, care trebuie să se întâmple în fiecare om, intrarea în Egipt și ieșirea din el, despărțirea Mării Roșii, apropierea de Muntele Sinai și stând la poalele sale, nu vedem că acționează un om sau influențează cumva ceea ce se întâmplă. Tora spune categoric: „Așa a fost”.

Totul este predeterminat, iar noi suntem deja la sfârșitul acestei dezvoltări. Acum, această dezvoltare programată în potențial trebuie să se realizeze în fiecare dintre noi, fără excepție, și fără nicio posibilitate de a o evita.

Vedem că totul este conectat printr-un lanț de cauză și efect: nevoia unei stări și nașterea ei, care la rândul său generează nevoia următoarei stări și nașterea ei și așa mai departe. Dar rolul nostru în acest sens este de a accelera stările, de a participa la ele în mod conștient și de a ne crește sensibilitatea la ceea ce se întâmplă. Dar putem dezvolta sensibilitatea doar cu ajutorul grupului.

Grupul îmi poate crește gradul de conștientizare a răului și a binelui într-o mare varietate de stări și îmi poate intensifica sensibilitatea față de acestea atât de mult încât voi simți cum apar în mine în fiecare fracțiune de secundă, mai degrabă decât o dată la câteva zile, săptămâni sau luni.

Totul depinde de gradul de sensibilitate. Când o dobândesc și încep să îmi înțeleg stările, încep să le determin calitatea, esența și ce este bine și ce este rău.

Astfel, treptat, în lumina care mă influențează, încep să conectez stările bune și rele în raport cu statutul Creatorului, până când natura mea devine plină de ură pentru mine. Apoi ajung la poalele Muntelui Sinai, care este numit așa pentru că ajung la ură (Sina în ebraică) față de propria mea natură, și prin urmare, merit să primesc Tora.

Din Lecţia zilnică de Cabala 12/02/26, Rabaş – Art.18, 1987-Ce este pregătirea pentru primirea Torei – 1

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Realitatea nu trebuie să-și încheie dezvoltarea cu o explozie. Poți pune capăt Războiului lui Gog și Magog într-un mic laborator sau îl poți dezlănțui asupra întregii lumi, nu contează. Ceea ce contează pentru tine este să recunoști răul.

Dacă ai un microscop, recunoști răul înainte ca acesta să pătrundă și să înceapă să se dezvolte. Vezi dinainte că există un agent infecțios care poate distruge întreaga lume! Și asta este tot. Trebuie să atragem cât mai multă lumină posibil, astfel încât să ne arate acest lucru.

Nu există un parametru extern specific, spre care să poți arăta și să spui: „Iată-l, Muntele Sinai!”. Acest parametru este tensiunea ta, cauzată de faptul că nu mai poți tolera răul. Baal HaSulam scrie că acest lucru depinde de nivelul de dezvoltare al omului.

Un om dezvoltat care folosește Cabala, lumina care se întoarce la sursă, vede deja cât de teribil este. Nu mai trebuie să i se arate nimic.

Așadar, nu are rost să aștepte încă o sută de ani, atunci nu ar mai fi calea Torei, ci calea suferinței. Scopul primirii Torei, Cabala, este ca noi să putem trece prin această dezvoltare „externă”, fără a aștepta să o atingem prin dezvoltare naturală. Într-un fel sau altul, va trebui să muncim. Singura diferență este dacă va fi în suferință sau în bucurie.

Din Lecţia zilnică de Cabala 12/02/26, Rabaş – Art.18, 1987-Ce este pregătirea pentru primirea Torei – 1

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De unde pot obține atitudinea corectă față de orice simțire subiectivă și cum pot stabili atitudinea corectă față de aceasta?

Răspuns: Cum pot evalua fiecare dintre simțirile mele? Cum o pot măsura și cum pot fi sigur că o examinez în mod corect? Nu pot. Este vorba doar în raport cu grupul. Grupul este instrumentul de măsurare în locul Creatorului.

Dacă atitudinea mea față de grup este cu adevărat una de dăruire, dacă grupul plasează conceptul de dăruire (ceea ce se numește măreția scopului, măreția Creatorului) la cel mai înalt nivel și îmi arată cât de important este, în timp ce prin comparație toate celelalte calități și stări sunt scăzute, atunci în raport cu aceasta mă pot măsura pe mine însumi, gândurile mele, intențiile și modul în care îmi planific timpul și viața.

Dar dacă nu am standardul pe care mi-l oferă grupul, atunci în raport cu ce mă voi măsura? Pot inventa tot felul de sisteme de măsurare pe cont propriu, dar cu ele mă voi justifica pe mine întotdeauna. Nu am capacitatea de a mă verifica decât dacă construiesc un standard în afara mea, cum ar fi grupul. Altfel, cum aș ști cum să măsor?

Întreabă oamenii de pe stradă, toată lumea este un om drept, toată lumea dăruiește. Nimeni nu se consideră păcătos. Omul nu se poate numi pe sine păcătos, pentru că „eul” său ar fi atât de afectat încât nu s-ar mai putea tolera pe sine. Și nu poate permite asta pentru că este un sentiment teribil. Îl acoperim imediat cu ceva.

Prin urmare, dacă nu ar fi grupul care mă presează constant, mă trezește, mă împinge în direcția corectă, îmi cere progres și îmi dă indicația corectă despre ceea ce ar trebui să fiu, atunci nu aș avea nicio posibilitate să avansez.

Din Lecţia zilnică de Cabala  25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→