Avem o regulă conform căreia totul vine dintr-o singură sursă „pentru a încânta ființele create”. Pentru a atinge acest lucru, trebuie să folosim ceea ce ne stă în fața ochilor, ceea ce ne înconjoară.

Iar ceea ce ne înconjoară sunt prietenii. Tot ceea ce faci trebuie să fie îndreptat spre atingerea scopului creației, gradul de „a încânta ființele create”. Pentru aceasta, trebuie să te apropii de prieteni prin 125 de grade. Dacă faci acest lucru, vei urca la Creator prin aceleași 125 de grade.

Se spune că poruncile dintre om și prietenul său preced poruncile dintre om și Creator. Creatorul este ascuns, în timp ce prietenul este aproape. Dacă împlinești acțiuni în relație cu prietenul, acest lucru te avansează spre Creator în aceeași măsură în care depui eforturi în raport cu prietenii.

Omul nu simte față de cine împlinește acțiunea, dacă aceasta este în afara corpului său: „Vreau să fiu conectat cu Creatorul pentru că am o speranță de a primi ceva de la El. Dar prietenul, ce îmi poate da?”

În ceea ce privește dorința mea de a primi, există o diferență între Creator și prieten. De la Creator, sper să primesc plăcere, dar de la prieten, ce plăcere pot primi? Cel mult, niște mici bucurii corporale.

Totuși, dacă vorbim despre dăruire, despre ieșirea din dorința de a primi, atunci atât în ​​ceea ce privește prietenul, cât și Creatorul, este la fel.

Numai în ceea ce privește prietenul pot vedea cu adevărat dacă am ieșit din dorința de a primi și nu mă mai gândesc la mine. În ceea ce privește Creatorul, pot avea iluzii. Acolo, mă pot amăgi complet pentru că nu am niciun control real.

Dar în raport cu prietenul, pot vedea imediat dacă sunt capabil să fac ceva sau nu.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/02/26, Rabaș – Art.1 part.2, 1984-Scopul Societăţii – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare perturbare pe calea spirituală este o colecție de diverse mijloace pe care le dobândește omul: o înțelegere mai mare, o credință mai mare (deoarece omul trece prin această perturbare prin credință) și o nevoie mai mare de conexiune cu grupul, deoarece vede că numai prin aceasta poate fi mântuit.

Omul ajunge să prețuiască întregul vas care începe să prindă contur sub ochii lui: adevăratul vas colectiv al sufletului. El începe să dezvăluie că acest Kli colectiv se numește Şchina, așa cum se spune: „Şchina va locui printre noi”.

Datorită perturbărilor, omul devine mai înțelept. Altfel, de unde ar veni înțelepciunea? Transformând forța perturbării într-o forță utilă, văd prăpastia dintre cele două: între ceea ce înțelegeam anterior ca o perturbare și ceea ce a devenit acum ceva util. Îmi devine clar că, chiar și atunci, nu a fost o perturbare, ci un beneficiu, că m-a îndreptat exact în direcția necesară, și că mai devreme, nu aș fi putut primi această forță sub nicio altă formă decât ca o perturbare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să fac în perioadele de durere și suferință, când direcția este neclară? Ce ar trebui să fac într-o stare de confuzie și lipsă de înțelegere?

Răspuns: O stare de confuzie, o stare de lipsă de înțelegere, o stare de bucurie, o stare de durere, o stare de înțelegere – trebuie să ne raportăm la fiecare dintre ele ca fiind cea mai eficientă și necesară în momentul dat. Nu contează cum este simțită în dorința mea de a primi.

Ceea ce contează este că o experimentez, că nu rămân în inconștiență, în sentimentul că pur și simplu trăiesc; ar trebui să simt că această stare este starea mea spirituală, pe care o pot conecta cu Creatorul care mi-o dăruiește.

Atunci nu contează ce fel de stare este, poate fi rea sau bună, principalul lucru este că prin ea, Îl simt pe Creator trimițându-mi-o. De aici începe calea mea spre avansare.

Starea de confuzie indică de obicei o ascensiune la un grad superior față de starea anterioară. Dacă într-o stare de atenție dispersată, când omul nu înțelege, nu știe, este confuz, încearcă să asculte și nu poate, face eforturi, atunci în acest fel se atinge gradul superior.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/02/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora conține lumină deoarece Creatorul Se îmbracă în ea. Din această lumină generală, putem primi o anumită porțiune în dorința de a dărui, adică în Kli-ul (vasul) credinței. Există, de asemenea, un veșmânt exterior numit înțelepciune, iar vasul pentru a-l atinge este intelectul uman.

Astfel, pentru a atinge Tora, omul trebuie să dobândească un Kli (un vas spiritual). Dar dacă cineva studiază Tora fără intenția de a atrage lumina care reformează din ea, în care este conținută întreaga putere a Torei (chiar scopul pentru care a fost dată), atunci un astfel de studiu nu este binecuvântat. Este aşa, pentru că natura luminii care vine de la Creator este de a ne întoarce la sursă.

Tora este numită Tora vieții. Aceasta înseamnă că trebuie să simțim viața în lumina pe care o dezvăluim. Viața este ceea ce este atins la gradul Creatorului, în dorințele de dăruire. Și acest lucru este posibil numai lucrând cu intenția de a atrage forța din Tora care va servi drept combustibil pentru dobândirea Kliului de dăruire.

Există Creatorul și ființa creată, iar manifestarea Creatorului către ființa creată se numește lumină. Revelația luminii are mai multe forme. Cea mai externă manifestare a Creatorului către ființa creată este viața corporală. O manifestare mai interioară este înțelepciunea; și mai interioară este lumina care reformează și chiar mai interioară este lumina care umple Kli-ul spiritual care s-a întors la sursă.

Omul care începe calea spirituală trebuie mai întâi să „binecuvânteze Tora” intenționând să atingă adevărata Tora, adică lumina ei cea mai interioară. Dacă el nu se străduiește să dezvăluie lumina interioară, ci studiază doar partea externă a Torei de dragul dobândirii de cunoștințe, un astfel de om este considerat printre națiunile lumii. La urma urmei, omul dorește să îndeplinească munca pentru Creator cu intenția pentru sine, și prin urmare, primește din Tora, din această lumină, doar cunoaștere și înțelepciune.

Dar dacă omul intenționează să obțină echivalența de formă cu Creatorul, un astfel de om se numește Israel, și în consecință, ea cere mai întâi corectarea intenției sale de a dărui din lumină. După corectare, omul dorește să împlinească acțiuni pentru a dărui, adică să primească lumina de dragul dăruirii prin intermediul unui ecran și al luminii reflectate, în Kli-ul credinței.

Lumina care este revelată în Kli-ul credinței se numește lumina Hochma (lumina înțelepciunii). Dar aceasta nu mai este înțelepciune externă primită în dorințe egoiste; mai degrabă, este lumina înțelepciunii, adică revelația guvernării Creatorului asupra omului.

Din Lecţia zilnică deCabala 18/01/26, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→