Înţelepciunea Cabala este o metodă de unire a oamenilor. Ea ne învaţă că, în primul rând, omul trebuie să se corecteze pe sine, iar apoi tot ceea ce face va fi în beneficiul celorlalți.

Dacă încercăm să ne unim conform impulsurilor noastre interioare naturale, fără a ne corecta mai întâi pe noi înșine, încep să apară conflicte și probleme.

Înțelepciunea Cabala explică cum să ne unim corect. De aceea este atât de importantă pentru noi, mai ales în vremea noastră, când familiile se destrămă, prieteniile se dizolvă, iar oamenii se străduiesc din ce în ce mai mult să trăiască singuri. Când ei se unesc, o fac adesea din motive egoiste, care duc în cele din urmă la explozii de conflict și divorț.

Egoismul a crescut atât de mult încât acum trebuie să învățăm metoda adevăratei conexiuni. Psihologii și sociologii nu pot explica pe deplin de ce se întâmplă acest lucru. Recent însă, au început să concluzioneze că aceasta este o tendință globală în întreaga lume și ei se simt confuzi cu aceasta.

Înțelepciunea Cabala trebuie să se dezvăluie în lumea modernă ca o metodă de unitate pozitivă și binevoitoare. Este nevoie de ea oriunde umanitatea își descoperă incapacitatea de a se uni într-un mod bun și începe să rupă legăturile.

Drept urmare, vedem divorțuri în familii, certuri între copii, lupte aprige în școli, conflicte între părinți și copii și tensiuni la locul de muncă între angajatori și angajați.

Conflictele apar peste tot: între țări, în politica internațională, în fiecare stat și între partide politice. În interiorul oricărei națiuni există un conflict între multe opinii, mișcări și facțiuni contradictorii.

În curând ne vom simți complet deconectați, sfâșiați și distanți unii faţă de alții. Fragmentarea va atinge astfel de proporții încât omul va simți atât de multe dorințe conflictuale chiar și în interiorul lui, încât va deveni confuz și va pierde pacea și echilibrul interior.

Omenirea va simți o disperare și o neputință completă, iar această criză se dezvoltă treptat, pas cu pas. În unele țări apare mai puternic, în altele mai puțin, deocamdată. Dar deconectarea se răspândește ca o epidemie și va cuprinde în cele din urmă întreaga lume.

Va deveni atât de mare încât niciun om nu va ști cum să se conecteze corect cu ceilalți. Va apărea un blocaj interior, adică o lipsă de înțelegere și o lipsă de simţire. De aceea, este revelată înțelepciunea Cabala: ea este menită să unească oamenii într-o singură ființă umană, cu o singură inimă. Are puterea să facă acest lucru.

Fără o conexiune între noi, fără o comunicare adecvată, dezvoltarea noastră se va opri.

Putem deja vedea simptome ale acestei degradări în lume, judecând după ceea ce se întâmplă cu generația tânără: distanța tot mai mare dintre bărbați și femei, care nu mai doresc să întemeieze familii sau să aibă copii și popularitatea tot mai mare a drogurilor. Omul vrea să se retragă în sinea lui și să simtă lumea exterioară cât mai puțin posibil, pentru că nu este nimic plăcut în ea.

Prin urmare, înțelepciunea Cabala, care se ocupă tocmai de conexiunea corectă dintre oameni, va deveni foarte solicitată și necesară pentru toată lumea.

Din Congresul Internațional de Cabala din 17.07.2015, „O singură inimă pentru toți”, Lecția

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când „nu este răsplătit”, este exact opusul – nu are nicio dorință de Tora sau de rugăciune.

Orice face în Kduşa îi este impus, iar când se ianalizează, spune despre tot ceea ce ține de Kduşa că este pentru el ca poțiunea morții, că vrea să fugă rapid de toate lucrurile din jurul său (Rabaş, „Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă?”).

Întrebare: Ce înseamnă că „orice face, îi este impus”?

Răspuns: Rabaş arată cât de mult poate fi amăgit omul și să nu vadă unde se află de fapt. I se pare că este pe cale să construiască un Kli, dar dacă munca sa este fără depunerea de efort, atunci primește poțiunea morții. I se pare că avansează, se ridică și simte rodnicia muncii.

Totuși, dacă această înălțare nu vine pentru că are posibilitatea de a se conecta cu Creatorul și să se ridice deasupra tuturor problemelor și dificultăților, ci pentru că atunci când simte o lipsă în Kelim ale sale obișnuite, trăiește doar prin faptul că este conectat cu Creatorul datorită măreției Sale și nu din alt motiv – aceasta se numește sfințenie. Dar dacă se bucură de conexiunea cu Creatorul, iar dorința sa de a primi și intelectul sunt de acord cu aceasta, acest lucru este opus sfințeniei.

Acest diagnostic trebuie să fie complet clar pentru om. Studiul și grupul trebuie să îl ajute în acest sens.

În primul rând, avem nevoie de lumina care reformează, astfel încât mai întâi să vedem cât de mult dorințele noastre sunt opuse dorințelor Creatorului, cum toată realitatea, cu excepția realității noastre limitate, este construită pe baza dorinței de a dărui. Iar noi, în comparație cu realitatea spirituală, suntem doar un mic fir de nisip în care domnește legea împlinirii conform dorinței de a primi. Totuși, vedem că nici măcar în aceasta, nimeni nu a reușit.

Pentru noi, această lege nu este îndeplinită. Funcționează doar ca o pregătire, astfel încât să ajungem la concluzia că acest lucru este imposibil și să începem să construim ceva opus lui, care este deasupra lui. Deasupra lui înseamnă că trebuie să-l inversăm. Omul trebuie să-și pregătească multe mijloace și examinări care să îl ajute și care să-i amintească de avansarea sa. Altfel, nu va exista avansare.

Toate acelea cu care suntem de acord este respins în spiritualitate. Este important să înțelegem ce este această opoziție, deoarece nu este vorba despre a merge împotriva dorinței omului, ci despre Creatorul care domnește în interiorul ei.

Din Lecția zilnică de Cabala 07/03/26, Rabaș – Art.20, 1991-Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă grupul este „în flăcări”, este ușor să-i urmezi exemplul, dar dacă nu este?

Răspuns: Dacă nu simți că grupul este „în flăcări”, atunci aprinde-l. Ce te oprește? Cum? Nu contează cum. Strigă, scutură-i, cumpără-le cadouri; fă ceva! Caută o cale! Stai cu ei și vorbește. Spune-le că aceasta nu este viață, că nu acesta este motivul pentru care suntem aici. Hai să începem să facem ceva; să începem să-i trezim.

Grupul este un mecanism extern în raport cu mine, care mă va presa constant și mă va forța să mă schimb. Totuși, în momentul în care simt că am nevoie de schimbare, trebuie să investesc în grup. Atunci grupul îmi va întoarce acest lucru și de multe ori mai mult decât ceea ce investesc în el.

Grupul include multe dorințe de a primi: dorințe separate, necorectate, care există în diverse relații unele cu altele. Fiecare dintre prieteni trece prin ascensiuni și coborâri, și din această cauză, grupul este mereu în propria mișcare internă.

Schimbări interne au loc în interiorul său prin însăși natura sa, deoarece include multe forțe care sunt străine unele de altele. Una se ridică, alta coboară, și din această cauză, grupul se schimbă constant.

Din Lectia zilnica de Cabala 11/03/26, Rabaș – Art.34, 1988 “Ce este Ziua și Noaptea în muncă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Diferența dintre zilele lucrătoare și Sabat (Şabat) este că zilele lucrătoare reprezintă munca de corectare a sufletelor, un proces prin care omul atinge treptat starea scopului creației numită Şabat, starea de corectare finală. Această atingere este condiționată de munca desfășurată pe parcursul săptămânii, așa cum este scris: „Cine nu s-a străduit în ajunul Şabatului, ce va mânca în Şabat?”

Avansarea spirituală înseamnă că omul, în orice moment al vieții sale, își cântărește acțiunile pentru a determina măsura în care acestea sunt îndreptate spre scopul creației. Aceasta este diferența dintre nivelul material și cel spiritual al unui om.

Existăm în această lume și ni se pare că acțiunile controlează și determină totul. Într-adevăr, pentru a menține viața în corpul nostru animalic, acțiunile sunt indispensabile. Trebuie să arăm pământul, să semănăm semințe și să recoltăm culturi; adică trebuie să îndeplinim toate cele 39 de tipuri de muncă pentru a produce pâine, care constituie hrana de bază a omului.

Spre deosebire de animale, care doar adună fructe gata de mâncat și nu au nevoie să-și gătească singure hrana, oamenii trebuie să se implice activ în pregătirea hranei lor, deoarece nimic în natură nu există într-o stare gata de consum, cu excepția apei, sării și ierburilor.

Tot ceea ce ne procurăm pentru a ne susține existența necesită procesare. Trebuie să muncim „cu sudoarea frunții noastre”. Prin urmare, ni se pare că elementul principal este acțiunea fizică. Într-adevăr, pentru tot ceea ce are legătură cu viața materială în această lume, intenția nu este importantă. De exemplu, putem aduce lucrători din Thailanda, iar ei vor munci, în timp ce noi pur și simplu ne bucurăm de roadele muncii lor.

Același principiu se aplică respectării fizice a Torei și a poruncilor: cel care le îndeplinește este numit „om drept”, iar cel care nu face acest lucru este numit „păcătos”. Aceste definiții sunt corecte în ceea ce privește existența în această lume. Acest grad se numește „sfântul mineral” (Domem deKduşa); adică evaluarea faptului că omul este drept sau păcătos pe baza acțiunilor sale.

Totuși, există și un aspect spiritual al omului, iar aici trebuie să îndeplinim poruncile, nu cu ajutorul trupului, ci în conformitate cu „punctul din inimă”. Când omul are acest punct, poate îndeplini Tora și poruncile într-un mod spiritual, dar când îl lipsește, el nu poate.

Dacă cineva s-ar apropia de orice individ și i-ar spune că este o necesitate, că Creatorul ne-a poruncit așa, ca acest lucru să se întâmple spre binele său, atunci ar face totul strict la nivelul acțiunii materiale, în inimă (în dorința sa egoistă), dar nu în punctul din inimă (sămânța embrionară a unui Kli [vas] spiritual). Aceasta se numește a fi un „evreu adevărat”.

Totuși, pentru a lucra cu intenție, este nevoie de o conexiune cu Creatorul, care nu vine din „inima” obișnuită, ci din „punctul din inimă”. În acest sens, evaluăm acțiunile unui om în funcție de intenția sa, deoarece, în raport cu punctul din inimă, Creatorul nu ia deloc în considerare acțiunile noastre, ci doar intențiile. Intenția este acțiune.

Aceasta înseamnă, așa cum se spune, „El a făcut, face și va face toate acțiunile; nu există altul în afară de El”. Totul vine de la Creator, atât în ​​acțiuni, cât și în intenții. Întrebarea aici este doar despre atitudinea unui om față de ceea ce vine la el.

Conform acestei atitudini, adică, conform intenției omului, o evaluăm ca fiind neprihănită sau păcătoasă. Fie intenția sa este îndreptată către Creator, ceea ce se numește „de dragul de a dărui” (al Menat Lehaşpia), fie nu este încă îndreptată către Creator și se numește „de dragul de a primi” (al Menat Lekabel).

Din Lecția zilnică de Cabala 14.03.2026, Rabaș – Art.18, 1990-Ce înseamnă că vorbirea în Șabat nu va fi ca cea din timpul zilelor nesfinte ale săptămânii, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→