Întrebare: Cum se realizează analiza adevărului și a falsității?

Răspuns: Într-un grup, acest lucru se întâmplă incomparabil mai repede decât atunci când o persoană o face singură. Într-un grup, vezi instantaneu reacția prietenilor tăi, cum te raportezi la ei, cum se raportează ei la tine, dacă oferi într-o oarecare măsură sau nu.

Atunci înțelegi că nu oferi, ci doar primești. În acest caz, poți determina rapid că aceasta este starea de „noapte”, deoarece grupul nu salută manifestarea dorinței de a primi, ci vrea să te vadă ca pe un dăruitor.

Cu ajutorul reacției grupului, îți determini foarte repede starea și ajungi la o concluzie: sunt aceste calități în tine zi sau noapte, bune sau rele, adevăr sau falsitate, dulci sau amare.

Dar nu ești singurul care privește grupul. Grupul în sine trebuie, de asemenea, să-ți ofere constant reacțiile sale, inspirația sa, noi standarde și instrumente de măsurare care se schimbă constant către o precizie mai mare și înălțimi mai mari pe care grupul le cere membrilor săi.

Se pare că, fie că vrei sau nu, grupul te energizează constant și te pune în mișcare.

Fără aceasta, va dura mult timp pentru ca o persoană să treacă de la o stare la alta. Dacă cineva nu este într-un grup, dacă depune eforturi singur, acest lucru se poate întinde pe luni sau ani, în timp ce într-un grup poți trece prin asta într-o singură zi și să primești imediat critici și să vezi ce se întâmplă.

Din Lectia zilnica de Cabala 11/03/26, Rabaș – Art.34, 1988 “Ce este Ziua și Noaptea în muncă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îmi pot corecta cele 613 dorinţe dacă nu sunt familiarizat cu ele?

Răspuns: Desigur, nu ești familiarizat cu ele. Exact asta se numește ascundere.

Totuși, atunci când vreau să ating scopul, când mă cufund în el cu capul înainte, chiar în acel moment încep să mă cuprindă tulburări . Să luăm în considerare o tulburare care vine la mine în forma sa pură, deși în realitate acest lucru nu se întâmplă aproape niciodată.

Această tulburare se numește dorința mea, care se trezește în mine acum; este necorectată și există cu intenția de a primi și declar că vreau să o împlinesc prin diverse acțiuni externe. Și dacă pe fondul acestei tulburări, intru totuși în grup și cer o iubire mai mare pentru Creator prin munca în grup, prin iubirea pentru prieteni, atunci înseamnă că eu corectez această dorință.

De unde știu ce fel de dorință este? În ce constă ea? La ce anume este ea opusă? De ce este una dintre cele 613? Care este diferența dintre ele? Nu știu asta, pentru că răspunsurile se găsesc la un asemenea grad încât este imposibil să le cunoști. La un grad superior, aceleași dorințe îmi vor veni mai clarificate. Dar acum este doar o dorință ascunsă.

Este ca un bebeluș care nu știe ce să facă cu mâinile și picioarele sale, nici cum crește. Mai târziu, începe treptat să înțeleagă. Și apoi ajunge să știe din ce în ce mai bine cum să-și folosească mâinile și picioarele ca persoană adultă.

Așa este și cu noi. Primim aceste dorințe la nivelul zero (Aviut Shoreş); nu știm cum să le folosim și noi putem doar efectua aceeași muncă împotriva bazei lor. Apoi va exista primul nivel (Aviut Alef) al celor 613 dorințe, al doilea (Aviut Bet), al treilea (Aviut Gimel) și al patrulea (Aviut Dalet). Aceasta înseamnă că ne ridicăm din lume în lume. Dorințele sunt aceleași, doar mai clarificate, cele 613 „organe” sunt aceleași, dar devin din ce în ce mai mari. Totuși laînceput, aceste 613 organe, aceste 613 dorințe, apar ca tulburări.

Cum este conectată o tulburare cu alta, la fel ca organele corpului? Nu știu. De ce, tocmai într-o astfel de situație și cu ce este conectată, nu înțeleg nimic din toate acestea. Trebuie pur și simplu să efectuez aceeași muncă asupra bazei fiecăreia dintre ele.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În muncă, un „loc” este un loc al deficienței.

Adică, dacă omul are o lipsă, ar trebui să spunem că are un loc în care să primească o umplere pentru acea lipsă. Dar dacă nu are nicio lipsă, nu se poate spune că aceasta poate fi umplută, deoarece nu există nimeni care să o umple (Rabaş, „Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă?”).

„Locul” este, așa cum spune Rabaş, ceea ce a fost creat din absență, dorința de a primi, creatura. Adică, creatura este locul în care Creatorul este revelat.

Când este omul numit creatură? Când creează, produce și dă naștere acestui loc. Nu apare de la sine; trebuie construit din mai mulți factori. Inițial ni se dau toate datele, toate cauzele și toate condițiile pentru construirea dorinței. Dar munca creării sale ne revine nouă.

Dacă vrem să construim ceva în lumea corporală, punem o fundație și începem construcția de la ea. Același lucru este valabil și în spiritualitate. Trebuie să luăm ca fundament dorința de a primi, creată din absență, care ne este la dispoziție.

Ca și în lumea noastră, învățăm de la oameni mari care ne transmit experiența lor. Ca și în această lume, trebuie să depunem eforturi mari împotriva dorinței noastre pentru a construi ceva. Mintea noastră iubește să se odihnească, iar corpul preferă să rămână liniștit, să facă doar ceea ce îi este convenabil și plăcut. Și pentru a face ceva, trebuie să ne obligăm să depunem eforturi împotriva dorinței noastre.

Efortul este ceea ce facem împotriva dorinței. Pot să sar de dimineața până seara, dar acesta nu va fi considerat efort dacă corespunde dorinței mele. Și pot sta nemișcat fără să mă mișc, totuși acesta poate fi un efort mare, deoarece este împotriva dorinței mele. Testul aici este dependența de dorința omului.

Construcția spirituală este similară cu construcția corporală. Primim dorințe care sunt opuse de a deveni un loc pentru revelația Creatorului și trebuie să le corectăm astfel încât să devină potrivite pentru a fi împlinite de Creator. Munca noastră constă în pregătirea și organizarea locului.

Acest loc se numește suflet. În timp ce îl construim, trecem prin 125 de grade, și în funcție de gradul la care se află creatura, Creatorul îi este revelat. Atunci omul devine o locuință, un loc de reședință pentru Şchina, un templu pentru revelarea Creatorului.

Din Lecția zilnică de Cabala 07/03/26, Rabaș – Art.20, 1991-Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce fel de mecanism poate fi construit care să mă forțeze să rămân constant concentrat pe schimbarea stărilor mele interioare? Cu siguranță, este grupul. Cum mă pot trezi? Cum pot construi un mecanism în mine care să mă trezească constant? Eu nu pot. Îmi este imposibil să fac asta.

În esență, corpul meu este o dorință de a primi, o dorință de a mă bucura. Dacă se află într-o stare de satisfacție relativă și se pare că a rămâne în acea stare este avantajos pentru el, atunci pur și simplu va sta sau va zăcea acolo. Aceasta este natura sa.

Pentru a-l schimba, trebuie să construiesc niște stări exterioare pe care nu le simt încă, ele nu există în corp, dar l-ar forța să se schimbe.

Acum nu sunt altceva decât o dorință de a primi. Cu toate acestea, trebuie să cultiv o atitudine specifică în mine față de scop, una care exercită suficientă presiune asupra dorinței de a primi, încât să o facă să se simtă inconfortabil și neliniștită, cu excepția cazului în care se mișcă activ în direcția scopului.

Abia atunci va începe să se miște: „Mă simt rău, ce ar trebui să fac, unde pot găsi ceva bun?” Ce constituie „bun”? Este vorba de a merge la un bar, la un meci de fotbal, la un club de noapte sau de a viziona un film. Dar ce este cu adevărat bun? În fiecare stare pe care o întâlnește dorința mea, aceasta nu își găsește împlinirea suficientă. Totul este învăluit în întuneric până când, dintr-o dată, o lumină începe să strălucească undeva în depărtare!

Omul trebuie să treacă prin aceste discernăminte interioare, astfel încât dorința de a primi să se trezească doar către căutarea adevăratei plăceri. Pentru asta, trebuie să primească suficient combustibil, adică presiune și senzația de suferință care îl va forța să se elibereze de starea sa actuală. Această presiune îl obligă să caute adevărul, un adevăr care odată găsit, devine o sursă de dulceață profundă.

Mai mult, necesită un mediu  de susținere, un grup, care să-l încurajeze, să-i ușureze calea și să-l poarte mai departe. Toate acestea nu sunt ușoare. Când începi să construiești acest mecanism și să vezi de ce depinzi, când începi să analizezi toate aceste stări, ajungi la realizarea despre care a scris Baal HaSulam în articolul „Libertatea dorinței”. Pe scurt, este vorba de faptul că exist eu și calitățile mele, care se schimbă constant; există mediul înconjurător ale cărui calități se schimbă și ele, și nu există nimic altceva.

Nu am nicio putere asupra „eului” meu și a calităților mele. Cu toate acestea, pot schimba potențial mediul înconjurător și calitățile acestuia. Voi exercita influență asupra grupului, și la rândul său, acesta mă va influența pe mine. Singura forță care mă poate influența este grupul. Acesta poate provoca transformarea mea trezind un sentiment de rușine atunci când îmi dă lovituri, realizând cât de mult am nevoie de ele. Sunt de acord să primesc lovituri și să fac ajustări, tot ce este necesar, cu condiția să mă îndrume în direcția corectă.

Dacă omul este de acord, are dreptul să fie pus în grupul corect. Alege un grup care îl va transforma și va exercita presiune asupra sa și este gata să plătească pentru asta cu eforturile sale, servindu-i în orice mod posibil. Totul vine din recunoașterea faptului că singura sa alegere liberă este să aleagă un grup care va exercita presiune asupra sa și îl va forța să se miște în direcția corectă.

Nu există nicio alarmă în interiorul tău care să te trezească brusc, astfel încât să-ți schimbi o stare. Senzația de deficiență (Hisaron) nu va apărea din interior. Va veni în cele din urmă, dar într-un ritm atât de lent și natural, încât progresul tău va fi determinat doar de suferință. Doar grupul, mediul tău imediat, te poate trage înainte. Dacă ai început deja să înțelegi asta, atunci poți accelera schimbarea stărilor tale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/03/26, Rabaș – Art.34, 1988 “Ce este Ziua și Noaptea în muncă”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→