Comentariu: Există cazuri când nu te simți cu adevărat om. Ei îți pun o întrebare și totul pare clar, dar există sentimentul că nu vă conectaţi de fapt la aspectul verbal al întreabării lor.

Răspunsul meu: Da, se întâmplă ca o întrebare să fie clară pentru tine, dar nu și pentru mine, fie pentru că nu găsesc toate cele patru ecrane care leagă întrebarea verbală de starea spirituală interioară a omului, fie pentru că starea pe care ei o descriu nu există. Cu alte cuvinte, ceea ce ei întreabă nu este încă o întrebare adevărată; este fundamental greşită în sine.

Dar dacă această întrebare trece printr-un alt ascultător sau un al treilea ascultător, când îi rog să mi-o pună din nou, atunci întrebarea își poate pierde claritatea inițială pe care o avea pentru cel care a pus-o, dar devine deja o întrebare corectă. Adică, dezvăluie adevăratul gol care își are locul în univers și cu care trebuie să lucrăm.

Întrebare: Care sunt aceste patru ecrane?

Răspuns: Cele patru ecrane sunt ceea ce se numește „Yod-Hey-Vav-Hey”, adică numele fundamental al Creatorului sau structura cu patru straturi a sufletului nostru, pe care trebuie să o simțim pentru a percepe corect influența luminii asupra noastră, care construiește o întrebare în noi, și în consecință, din întrebare să obținem această lumină, care este răspunsul.

Comentariu: Foarte des, cineva pune o întrebare prin intermediul Internetului, iar în timpul traducerii se pierde radical sensul întrebării.

Răspunsul meu: Acest lucru este firesc, deoarece oamenii nu se află în aceleași stări. Un om pune o întrebare, iar altul o simte într-un mod complet diferit.

Întrebare: Deci traducerea nu poate transmite simţirea celui care pune întrebarea?

Răspuns: Atât da, cât și nu. Nu aș merge atât de departe încât să spun că traducătorii distorsionează semnificativ sensul. De fapt, chiar dacă omul a formulat-o diferit decât a intenționat, adesea pot simți întrebarea exact așa cum a fost concepută.

Dacă este o întrebare puternică, corectă, care vine din inima omului sau din golul dorinței sale, atunci o voi simți chiar dacă traducerea nu este foarte bună. În principiu, atunci când un om are o durere mare, sau un gol interior, îl simțim chiar și fără prea multă exprimare externă.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Dificultăți de traducere”, 09.12.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este Creatorul energie infinită, de neconceput pentru imaginația noastră?

Răspuns: Este posibil să spunem așa. Dar în principiu, Creatorul este calitatea dăruirii, a emanației. Dacă omul dobândește o astfel de calitate, atunci Creatorul își canalizează forța în lume prin intermediul omului respectiv, iar el devine o extensie a Creatorului.

Întrebare: Ce înseamnă „a dărui Creatorul?”

Răspuns: Nu poți dărui nimic Creatorului. Această categorie este perfecțiunea absolută.

Întrebare: Și ce înseamnă „a fi o conductă a Creatorului în această lume?”

Răspuns: Înseamnă să încerci să transmiți această metodă și altora. Pe măsură ce o stăpânesc treptat, și ei vor deveni canale ale Creatorului, lumina superioară va trece prin ei și vor ajunge să se perceapă ca fiind Creatorul. Devenind similar Creatorului, omul devine un canal al energiei Sale către ceilalți.

Dintr-o lecție de Cabala în limba rusă, 21.01.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi trebuie să analizăm fiecare dintre stările noastre pe o scară de „adevărat-fals”, mai degrabă decât pe scara „dulce-amar”; adică, bazându-ne pe faptul dacă este bun sau rău în ceea ce privește scopul creației și nu dorința noastră de a primi.

Problema este că petrecem mult timp simțind că dulce este ziua și amarul este noaptea. Adică, lucrăm conform simţirilor noastre și nu putem înțelege nici singuri, nici cu ajutorul unui grup că definiția stării ar trebui să fie conform scopului creaţiei, adeziunea la Creator, și în ciuda faptului că încă nu simţim „dulce”, îl acceptăm ca adevăr și scop.

Aceasta trebuie să fie mai importantă decât „dulcele”. Atunci vom înlocui sistemul „dulce-amar” (analiza corporală) cu „adevărat-fals”, care este o analiză spirituală.

Și aici, numai grupul poate aminti omului care sunt instrumentele reale de măsurare, cum ar trebui să-și considere starea, să o analizeze, să accelereze procesul, să determine corect care stare se numește noapte și care este zi și apoi să treacă de la o stare la alta.

Dacă el decide cu adevărat că starea de noapte, pe care o consideră amară, este de fapt utilă, că este adevărul, atunci noaptea se transformă în zi.

Definesc sentimentul unui Kli necorectat, concentrat pe interesul personal, ca fiind noapte. Atrag lumina, care corectează acest Kli și îl transformă în zi, dându-i intenția de a dărui. Apoi ajung la decizia că intenția mea de a dărui este ziua.

Adică, este aceeași stare în care mă aflam înainte. Am considerat-o noapte din cauza lipsei de intenție de a dărui, iar acum, când dobândesc această intenție, decid că este zi și astfel trec prin această stare. Transformarea aceluiași Kli primitor într-un Kli dăruitor înseamnă că simt noaptea și după aceea există o zi. Și așa este la fiecare grad. Este la fel, doar că are o intenție dobândită.

Și dacă omul nu face eforturi să corecteze Kli-ul pe care l-a primit, nu încearcă să vadă întunericul real din el datorită primirii pentru sine, nu vrea să-l corecteze cu intenția de a dărui, atunci el nu utilizează timpul care i-a fost dat.

Omul totuşi va avansa în continuare în acest fel, dar foarte încet. Creatorul va avea milă de om și îi va schimba starea pentru că grupul îl va ajuta puțin, dar nu din cauza unei schimbări a stărilor sale interioare.

Trebuie să determin cât mai curând posibil că noaptea este atitudinea mea față de plăcere, față de faptul că o doresc. Atunci voi începe să-mi doresc corectarea, voi dori să realizez intenția de dragul dăruirii, să ader la adevăr mai degrabă decât la dulce. Aceasta este ceea ce eu numesc zi. Aceasta este întreaga muncă a omului. Omul este cel care determină ce este ziua și ce este noaptea și în ce parte a zilei se află.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/03/26, Rabaș – Art.34, 1988 “Ce este Ziua și Noaptea în muncă”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Un grup minunat s-a adunat aici la un Congres, uniți de o unitate imensă, colosală cu lumina interioară.

Și deși ne scapă înțelegerii, în realitate nimic nu este irosit. Trebuie doar să te cufunzi în interior, până la punctul din inimă și să vrei să te unești cu alte puncte. Atunci vei vedea că lumina domnește între noi și suntem cu toții uniți interior.

Asta este ceea ce trebuie să dezvăluim. Aceasta este, de fapt, realizarea științei Cabala. Tot ceea ce studiem, lumile, Parţufim, Sfirot, este o conexiune pe care o dezvăluim. Când intrăm în unitatea noastră interioară, atunci măsura conexiunii dintre noi și măsura dezvăluirii și ascunderii luminii alcătuiesc lumea spirituală.

Relația noastră este împărțită în cinci niveluri: Asia, Yeţira, Bria, Aţilut și Adam Kadmon, până la o conexiune totală, perfectă, numită „lumea Infinitului” unde nu există nicio limită a relației noastre. Și aceste niveluri, la rândul lor, sunt împărțite în Parţufim și Sfirot. În cele din urmă, doar acolo dezvăluim ceea ce este scris în Tora și în general, în toate cărțile cabaliste.

Nu avem unde să fugim. Trebuie doar să ne concentrăm constant asupra nivelului interior, profund, unde suntem interconectați. Totul depinde de atenția fiecăruia: să nu renunțăm la această aspirație.

Aici constă marea problemă: Cum putem păși în interior, să ne scufundăm iar și iar, până ajungem la acest nivel, până îl simțim între noi, până când prindem valurile interconectării noastre, care vor începe să ne conecteze pe fiecare dintre noi la sistemul comun. De unde putem obține puterea dorinței, atenției, empatiei și sensibilității?

Aici, din nou, am nevoie de un mediu. Singur, nu mă pot ține unit mai mult de o clipă. Pot încerca, să aplic mintea și simtirea, să mă scufund în interior, să vreau să fiu acolo și să mă țin tare, dar într-o secundă totul dispare.

Doar prietenii, care sunt deja două milioane în întreaga lume, vor ajuta. Toată lumea ar trebui să se gândească la toată lumea, pentru că depinde de toată lumea, iar apoi mă voi ajuta prin intermediul altora. Nu sunt incapabil de asta. Dar dacă mă gândesc la toată lumea, astfel încât și ei să se gândească la asta și să meargă către același lucru, atunci forța comună, gândul comun pe care îl trimit tuturor își va face treaba, chiar dacă ei nu mă aud.

Chiar dacă mă gândesc doar în liniște, pentru mine, dorința mea pentru beneficiul lor, care se numește „rugăciunea celor mulţi”, se întoarce la mine și mă ajută să rămân la nivel interior, cufundându-mă mai adânc.

Prin urmare, lucrând ca grup, nu ar trebui să ne dispersăm în direcții diferite. Trebuie doar să ne concentrăm asupra acestui punct interior: cum să ne menținem în straturile profunde ale grupului, unde suntem uniți unii cu alții. Acest lucru se aplică în egală măsură bărbaților și femeilor.

Externalitatea trebuie pusă și ea în slujba interiorului. După cum scriu Baal HaSulam și Rabaş, trebuie să vorbim despre importanța scopului, importanța prietenilor și importanța grupului. La urma urmei, ei îmi oferă inspirație, încredere și siguranță, astfel încât să mă pot apropia din ce în ce mai mult de nivelul meu interior, până când acesta se deschide. Și atunci voi simți că am intrat în lumea interioară, spirituală.

Prin urmare, există o lege: „Omul să-și ajute aproapele”. Numai cu sprijin reciproc fiecare dintre noi va putea atinge spiritualitatea. Nimeni nu va putea vreodată să o facă singur.

Din Congresul Internațional de Cabala 01/04/11, „Noi”, Lecția 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→