Întrebare: Când ar trebui să analizez dacă acțiunile mele sunt corecte sau nu?

Răspuns: Analiza corectă se face în cazul în care în fiecare secundă a vieții tale te „atașezi” de Creator. „Viața” înseamnă conștientizare. Sunt viu; mă simt pe mine însumi și am o misiune. După cum spune cântecul: „Există doar un moment între trecut și viitor; acest moment se numește viață.” În acest moment trebuie să te contopești cu Creatorul. Asta îți permite El să faci.

În acest fel, analizezi Reşimo (gena informațională spirituală). Nu există altă muncă aici. Dacă te concentrezi doar asupra acestui lucru, este foarte bine. Căci trecutul și viitorul sunt Klipot, deoarece vin la noi din lucruri inventate. Ele generează diverse calcule și temeri în noi care nu au nicio legătură cu realitatea.

Comentariu: Dar omul trebuie să se confrunte cu o combinație de mulți factori.

Răspunsul meu: Nu vorbesc despre ceea ce faci la locul de muncă. Acolo lucrezi cu nivelul mineral: cu oameni, cu planuri și așa mai departe; acolo trebuie să știi cum să lucrezi. Vorbesc despre definițiile voastre interioare, calitățile spirituale, despre ceea ce este conectat cu Creatorul.

Și cu Creatorul aveți un calcul simplu: nu am nicio putere asupra trecutului, prezentului sau viitorului. Munca mea este doar cu ceea ce am acum. Orice Reşimo mi-ar da El, trebuie să-l realizez acum. Și realizarea acestui Reşimo este adeziunea la Creator în secunda dată. Punct! Asta este tot.

Nu spun că așa ar trebui să ne raportăm la viață în general, așa ar trebui să ne raportăm la stările noastre spirituale. Și în material, îmi pot planifica munca cu o lună înainte, cu un an înainte. Una nu este conectată cu cealaltă. La muncă, mă ocup de nivelul mineral.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/03/26, Rabaș – Art.5, 1991-Ce înseamnă că faptele bune ale celor drepți sunt generațiile, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este meditația orientală atât de populară?

Răspuns: Meditația orientală este foarte populară în lume. Am vizitat odată un grup de americani în Carolina de Nord, într-un loc extraordinar de frumos din Munții Smoky. Au la dispoziție o suprafață imensă de teren.

Primesc donații din diverse surse care le permit să trăiască foarte modest, să mănânce, să aibă un acoperiș deasupra capului și să mediteze tot timpul. Ne-au rugat să nu mergem cu mașina sau chiar să trecem pe sub geamurile lor, pentru a nu-i deranja.

Oamenii stau ore întregi fără cea mai mică mișcare; omul este complet cufundat în sine. Întrebarea este, ce instrumente folosește pentru a se analiza? Din câte înțeleg din știința Cabala, acești oameni își suprimă egoismul, adică încetează să-l mai folosească și vor să obțină pacea completă.

Desigur, aceasta este o dorinţă egoistă, dar aparține celui mai scăzut, cel mai mic nivel de egoism, și prin urmare, omul simte o oarecare eliberare față de presiunea obișnuită a unei grosimi uriașe de egoism. Meditația coboară pe toată lumea la un nivel de egoism la care poate coborî.

Prin urmare, omului i se pare că atinge o revelație spirituală. Însă această definiție a lumii spirituale diferă de cea dată de știința Cabala. Oamenii sunt capabili să investească mult efort și timp în astfel de meditații, deoarece oferă o sursă puternică de hrană pentru ego și aduce un sentiment de confort și împlinire.

Nu este o întreprindere ușoară; necesită ca omul să se îndepărteze de viața activă, dar oferă o recompensă substanțială. Grupul pe care l-am văzut în Carolina de Nord număra sute de persoane, bărbați și femei. Mai mult, exista o interdicție asupra oricărei intimități fizice între bărbați și femei, sexul era strict interzis.

Omul trebuia să se ridice deasupra tuturor lucrurilor materiale și să ofere corpului doar hrana necesară existenței sale și să dedice tot restul contemplării interioare.

Am văzut și alte astfel de grupuri și m-am întâlnit cu sufiți în Anglia și SUA. Am avut întâlniri cu oameni care aveau o audiență regulată de treizeci de milioane de ascultători de radio în America.

Îmi este destul de clar ce se întâmplă în timpul meditației orientale. Oamenii își suprimă egoismul atât de mult încât aproape că încetează să mai fie simțit. Și atunci ei au sentimentul că plutesc în aer, deasupra întregii naturi. Prin urmare, ei se consideră deja în lumea spirituală.

Interesant este că mulți oameni folosesc simboluri cabaliste pentru exercițiile lor: de exemplu, literele alfabetului ebraic, cuvinte speciale (mantre), numele Creatorului „HaVaYaH”. Există chiar și multe biserici cu „HaVaYaH” și Steaua lui David gravate pe ele. Steaua lui David este un simbol al uniunii dintre materie și spirit.

Această meditație are cel mai mare succes la hindușii care se pot deconecta de la viață într-o asemenea măsură încât aproape că nu mai respiră. Corpul intră în hibernare internă, toate sistemele sale încetinesc atât de mult încât omul poate trăi multe zile fără hrană și apă și aproape fără oxigen.

Întrebare: În ce lume există omul în acest moment?

Răspuns: Aproape că nu există. Abia există viață în corp, metabolismul aproape se oprește, deci nu are nevoie de nimic.

Întrebare: Nu se pune acest lucru ca ridicare deasupra materiei?

Răspuns: Aceasta nu este o elevare spirituală. Elevarea necesită ca omul să iasă de sub puterea corpului, adică de dorința de a primi împlinire egoistă și să atingă dorința de dăruire. Toate tehnicile orientale ar dori să realizeze acest lucru, dar nu sunt în măsură pentru că nu au puterea de a se ridica la nivelul următor.

Ele doar suprimă forța vitală a omului, astfel încât acesta să simtă că s-a ridicat puțin deasupra vieții materiale fizice, deasupra nivelului animal. Și deși i se pare deja că aceasta este o etapă spirituală, știința Cabala vorbește despre o lume spirituală complet diferită.

Din KabTV conversația „Viaţă nouă 509 – Meditaţie şi Contemplatie, Partea 1”, 25.01.2015

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus odată că un evreu și un roman sunt pur și simplu două forțe care încearcă să clarifice a treia forță. Adică, ele se dezvoltă nu fără scop. A treia forță se naște independent sau din acestea două?

Răspuns: A treia forță este intermediară între ele, iar noi trebuie acum să o restaurăm și să o aducem la existență.

Tot ce s-a întâmplat până în acest moment a fost doar o pregătire pentru ceea ce trebuie să facem acum: să corectăm lumea. Nu evreii și nu celelalte națiuni, ci în mod specific noi, ceea ce facem luând Cabala ca sursă de corectare.

Întrebare: Există deja această a treia forță sau pur și simplu nu o percepem?

Răspuns: Trebuie să creăm împreună această a treia forță pentru că ea nu există; nu coboară de sus. Doar două forțe vin de sus: forța Creatorului și forța creației, calitatea dăruirii și calitatea primirii.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Adevărul despre realitate”, 08.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Un om trebuie să aleagă între adevăr și minciună. Nu există nimic de ales între dulce și amar; este clar că voi alege întotdeauna ceea ce este bun și dulce pentru mine și nu ceea ce este rău și amar. Nu sunt capabil să prefer o stare rea uneia bune.

Totuși, dacă văd adevărul și minciuna în opoziție cu dulce și amar, atunci este posibil să aleg adevărul amar, un sentiment rău, pentru că adevărul este mai important pentru mine.

Acestea reprezintă două niveluri diferite: nivelul animal (analiza conform dulcelui și amarului) și nivelul uman (analiza conform adevărului și minciunii) unde omul lucrează în credinţă deasupra raţiunii.

Dacă te ridici la calculul unic al adevărului, în care sunt incluse toate celelalte forțe și posibilități, înseamnă că ai atins adeziunea cu Creatorul.

Dar dacă evaluezi doar dulcele și amarul, atunci aceasta este o analiză (alegere) animalică. Și un animal nu greșește niciodată la nivelul său; alege întotdeauna ceea ce este bine pentru el, dar nu avansează la nivelul uman.

Totuși, natura nu ne permite să rămânem la nivelul animal; ne obligă să ne dezvoltăm.

La nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii, analiza comportamentului se reduce doar la analiza dulce și amar, cu o preferință pentru dulce. Cu toate acestea, pentru om există o diferență între nivelul animal din el, cu analiza dulce- amar, și nivelul uman din el, cu analiza adevăr-minciună.

Prin urmare, un om se află într-o confuzie constantă între animal și uman din el, căutând ce să aleagă și căutând un compromis, el își dorește dulcele, dar vede că beneficiul constă în adevăr.

Din Lecția zilnică de Cabala din 17.08.2010, Baal HaSulam „Introducere la cartea Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→