Toate erorile lumii noastre, în toate sistemele și religiile sale, rezidă în faptul că oamenii aduc spiritualul în material, trag spiritualitatea în jos și cred că există o parte de sfințenie în anumite forme, obiecte, artefacte și corpuri. Sărută o mână, sărută un copac, o imagine, o păpușă. Aici se află toată confuzia care a cuprins umanitatea.

Și indiferent cât de mult a luptat iudaismul împotriva acestui lucru (desigur, nu în exterior, ci în interior), nu a avut prea mult succes nici cu oamenii. Oamenii recurg la amulete, șnururi roșii, „apă vie”, își schimbă numele și se angajează în tot felul de lucruri „miraculoase”.

Ei cred că în acest fel atrag o strălucire binevoitoare și o abundență de sus către ei. Prin ce mijloace? Prin faptul că de astăzi îţi voi spune să zicem, nu Mișa, ci Grișa? Deci, ce se întâmplă cu asta? „Dar pur și simplu, aduce noroc.” Oamenii folosesc psihologia umană și forțele naturii și cred că este spiritualitate.

Desigur, în sfera acestei lumi putem face multe prin puterea unui om, chiar și prin puterea gândului, puterea dorinței. Firește, în lumea noastră există încă multe legi. Nu înțelegem de ce se întâmplă una sau alta și credem că vine din spiritualitate. Aceasta este o altă problemă. Este greu de dezvăluit și de distins.

Chiar și cei care se angajează în Tora cred că studiul lor este ceva spiritual. Ce este spiritual în asta? De la distrugerea Templului, spiritualitatea a rămas deasupra, detașată de noi. „Nu, noi studiem, iar asta se numește spiritual.” Dar viața dovedește că nu este nimic în asta. Uitați-vă la ce se întâmplă cu întreaga națiune. Astfel, confuzia este foarte profundă.

[354185]

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/03/26, Rabaș – Art.5, 1991-Ce înseamnă că faptele bune ale celor drepți sunt generațiile, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omul (care este „ceva din nimic”) să atingă planul Creatorului dacă nu ar fi existat în acea etapă?

Răspuns: Se spune: „Din acțiunile Tale Te vom cunoaște.”

Ce spune a doua etapă a dezvoltării dorinței? „Vreau să fiu ca Tine”, adică precum Keter. Când dezvăluie acțiunea lui Keter din interiorul lui Hochma, el spune: „Nu vreau să fiu ca Hochma,, nu vreau să mă bucur de lumina ei, ci vreau să fiu ca rădăcina, precum Keter, care dăruiește plăcere lui Hochma.”

Și apoi Bina dorește să atingă aceeași acțiune ca și Keter și îndeplinește această acțiune în Zeir Anpin și, prin dăruire ca Keter, ajunge la o înțelegere a plăcerilor care există în Keter și vrea să se bucure tocmai de ele. Prin urmare, Malchut dorește să se bucure de gradul Creatorului, de gradul lui Keter, adică de faptul că El este dăruitorul.

Să o spunem astfel: un copil se bucură de ceea ce îi dă mama. Acum se gândește: „Vreau să-i ofer plăcere mea mamei mele, astfel încât să se simtă bine.” Și face ceva pentru mama sa. Prin aceasta, ajunge să înțeleagă cât de mult îi place mamei să-i dăruie.

Plăcerea mamei de a-i da copilului niște bomboane nu este plăcerea lui față de bomboane și nici plăcerea pe care o transmite apoi mamei. El înțelege că la mamă această plăcere se măsoară ca un milion de bomboane. Și apoi el vrea să se bucure exact de o astfel de plăcere.

Aceasta înseamnă că în Malchut, în a patra etapă, apare o dorință suplimentară care nu exista înainte. Ființa creată a atins această dorință. Prin urmare a patra etapă se numește „Malchut” (regat); este o etapă care nu provine direct de la Creator și este rădăcina ființelor create. Malchut ste conectată încă la Creator, încă plină de lumină, nu este separată de acesta, dar dorința care este în ea nu a venit direct.

Copilul și-a dat seama: „Mama se bucură de un milion de ori mai mult de bomboana pe care mi-o dăruiește pentru că mă iubește, vrea să dăruiască, are o măsură colosală de dăruire. Atunci vreau să mă bucur așa cum se bucură Mama.”

Prin urmare, pentru această dorință suplimentară, care nu vine direct din stadiul de rădăcină, creația nu poate pune un paravan. Nu poate spune acum: „Dar vreau să dăruiesc, vreau să fiu ca El.” Nu poate, este incapabilă.

Acum vrea să se bucure de dăruire așa cum se bucură Creatorul, dar vrea să experimenteze această plăcere în dorința sa de a primi. Și prin urmare, ființa creată este capabilă doar să facă o restricție.

Aici apare o întrebare serioasă: de unde poate lua puterea pentru restricție? Cu alte cuvinte, aici este dezvăluită prăpastia dintre ea și Creator, numită „rușine”, iar apoi ființa creată face restricția.

[354327]
Din Lecţia zilnică de Cabala 19/03/26, Rabaș – Art.4, 1986-Despre Hesed [Milă]

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora maselor înseamnă că oamenii se angajează în acțiuni fără a cere un rezultat. Acțiunea în sine constituie rezultatul: „Slavă Domnului, fac ceea ce ni s-a dat. Iar răsplata aparține lumii viitoare.”

Sau este posibil ca omul să nu ceară deloc o recompensă. Cel care nu cere nicio recompensă, nici aici, nici dincolo, este numit un om complet drept. Astfel, acțiunile în sine sunt considerate a fi tot ce este necesar.

Cei din al doilea tip se percep ca devenind din ce în ce mai răi. Acțiunile lor nu le aduc nimic. Omul depune efort, studiază, vrea să obțină ceva, și ca urmare, se simte în dorințe neîmplinite. Unde este perfecțiunea în aceasta? Și ceea ce dorește să obțină nu se dezvăluie în realizarea sa. Aceasta este Tora individului. După cum se spune: „Părerea Torei este opusă părerii maselor.”

Și totuși, când vine vorba de examinare, aceasta se face în funcție de rezultat. Prin urmare, trebuie să înțelegem că toate erorile (Şgagot) și toate încălcările (Zdonot) prin care trece omul la începutul căii sale devin mai târziu adevăratul vas (Kli), numit porunci, merite.

Când o eroare sau o încălcare este revelată la om, aceasta semnifică faptul că Aviut (intensitatea dorinței) omului devine „mai groasă” și se revelează sub forma eșecurilor. Omul dorește să împlinească un act de dăruire care i se pare spiritual și descoperă că nu poate, nu este capabil, nu vrea, că este complet opus acestuia.

Când astfel de calități i se dezvăluie și vede cu adevărat cât de opus este acestuia, că poartă vina pentru tot, că este cel mai rău și că din cauza lui toți au suferit și continuă să sufere, atunci ajunge cu adevărat la recunoașterea erorilor și a încălcărilor. De fiecare dată, se împiedică, își dezvăluie eșecurile și apoi, pe măsură ce se adună, acestea se transformă în merite.

Nu este datoria omului să-și corecteze natura. Și dacă-şi îndreaptă degetul acuzator spre Creator, și asta este greșit. Omul trebuie să înțeleagă că toate erorile și încălcările sunt semne care dezvăluie o fractură pe care trebuie să construiască o rugăciune corectă, o cerere corectă, o cerere corectă.

Pornind de la aceasta, el nu mai dorește ca aceste calități să dispară. Acum ele apar opuse calităților Creatorului, dar trebuie transformate în similaritate cu Creatorul. Dacă omul se ridică deasupra acestor calități și le vede ca fiind utile, ca fiind perfecte din partea Creatorului, atunci, fără îndoială, rugăciunea sa va fi corectă și va ajunge la nevoia potrivită: să-și corecteze toate defectele într-o intenție de dragul dăruirii către Creator.

În același timp, el nu regretă că își face rău sieși și altora, că este inerent defectuos. Nu există rău; fiecare revelație a răului este doar pentru a vedea propria opoziție față de Creator.

Astfel, toată munca noastră de acum înainte trebuie aranjată în funcție de modul în care ne construim apelul, mesajul pe care îl transmit Creatorului. Trebuie să-l formulăm corect și să exprimăm că suntem gata să primim corectare de la El.

Dacă îmi construiesc corect atracția, înseamnă că mă cunosc pe mine însumi, știu ce trebuie transformat în mine și sunt cu adevărat pregătit pentru asta din perspectiva Creatorului. Apoi El o împlinește.

Din Lecția zilnică de Cabala din 16.03.2026, Rabash, „Ce înseamnă «Faptele bune ale celor drepți sunt generațiile» în Lucrare?”

[354164]
Din Lecţia zilnică de Cabala 16/03/26, Rabaș – Art.5, 1991-Ce înseamnă că faptele bune ale celor drepți sunt generațiile, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 În perioada de pregătire, când nu am atins încă revelația acțiunilor noastre, cum putem verifica rezultatul? Prin semnele pe care ni le dau profesorii noștri. Ei spun că, dacă un om se află într-un grup care îl presează constant, îl păzește pentru a nu fugi și simte constant că are nevoie de forțe suplimentare pentru a rămâne în grup în dorință și în  intenţie, aceasta înseamnă că avansează. Aceasta este prima verificare externă.

A doua verificare, internă, este examinarea de sine a omului; cât de repede se schimbă stările sale interioare, în ce ritm se produc aceste schimbări. El trebuie să treacă prin ele în timpul zilei.

Îmi amintesc cum odată am mers cu profesorul meu, Rabaş, la Tel Aviv. Am plecat dimineața, ca de obicei, și în ziua aceea, ni s-au întâmplat atâtea evenimente! Aveam multe lucruri diferite de făcut, și pe deasupra, am parcat mașina greșit, poliția a remorcat-o la parcare și a trebuit să luăm un taxi pentru a o recupera.

Ne-am întors acasă seara, chiar înainte de începerea lecției. La cinci minute după începerea lecției, Rabaş m-a întrebat: „Îți amintești ce s-a întâmplat cu noi astăzi?” Și mintea mea era complet goală, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Pe atunci, abia începusem să studiez Cabala, și pentru mine a fost o adevărată minune; cum se putea așa ceva, atât de multe se întâmplaseră în timpul zilei și nu-mi aminteam nimic, nici ce s-a întâmplat, nici când, nici în ce ordine! Șterse, dispărute! A trecut și tu trăiești constant în prezent. Îmi amintesc, prima simțire este întotdeauna așa, lasă un Reşimo.

Cu cât omul simte mai mult schimbările care au avut loc cu el în timpul zilei, cu atât mai bine. Un milion de schimbări pot avea loc, dar tu nu le simți, ele cad și trec, cad și trec. Trebuie să treacă prin tine, așa că lasă-le să treacă! Conform acestui fapt, ritmul este măsurat.

Acest lucru se întâmplă pentru că te străduiești spre un singur scop. Apoi, toate tulburările care vin, le iei în considerare pentru o clipă, se înlocuiesc unele cu altele și treci rapid prin ele.

[354169]
Din Lecţia zilnică de Cabala 16/03/26, Rabaș – Art.5, 1991-Ce înseamnă că faptele bune ale celor drepți sunt generațiile, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai dat o mână de ajutor cuiva, ai ajutat o femeie în vârstă să coboare din autobuz; în opinia dvs., acestea nu sunt fapte bune?

Răspuns: Și trăiești cu sentimentul că acumulezi fapte bune pentru viitor.

Întrebare: Totuși, acestea sunt fapte bune, nu-i așa?

Răspuns: Nu, faci asta doar pentru tine. Scoate-ți beneficiul personal din asta și vei ignora totul și nu vei face nimic.

Întrebare: Atunci cum ar trebui să trăiesc? După ce ar trebui să-mi măsor pașii?

Răspuns: Dacă nu-ți depășești egoismul și nu faci acțiuni împotriva lui, atunci nu vei face o faptă bună. Va fi vândută dinainte.

Întrebare: Înseamnă că sunt mituit tot timpul?

Răspuns: Da. Dacă omul își imaginează că face cele mai bune fapte din care va primi mai târziu un beneficiu, atunci totul este un eșec dinainte.

Întrebare: Atunci cu ce intenţie ar trebui să acționez?

Răspuns: Nu mă aștept la absolut nimic în schimb.

Întrebare: Că nu voi primi nimic pentru asta, niciun beneficiu?

Răspuns: Niciun beneficiu. Vor fi beneficii pentru lume și pentru oameni, dar nimic pentru mine. Ca și cum nimeni nu ar ști despre asta și nimeni nu va ști vreodată.

Comentariu: Adică, numele meu nu este nicăieri; nu este sculptat în piatră și nici menționat în legende. Nu este nicăieri.

Răspunsul meu: Nu.

Întrebare: Deci, am făcut ceva și asta este tot?

Răspuns: Da.

Comentariu: Acum, oamenii din artă (și nu numai din artă) se vor prăbuși când vor auzi asta. Înțelegeți? Întregul sistem de drepturi de autor este construit pe „aceasta este muzica mea, aceasta este creația mea; dacă o folosiți, trebuie să plătiți” și așa mai departe. Întreaga lume este construită pe asta! Iar noi mergem împotriva lumii.

Răspunsul meu: Da. Poți să o scrii pe o foaie doar pentru tine, și apoi să o arzi. Dar chiar și în astfel de acțiuni, când omul se gândește la ce va câștiga din asta, ca și cum ar economisi pentru zile negre, este totuși bine dacă acționează așa.

De fapt, nu-i oferă niciun beneficiu real, dar este totuși bine. Va fi mai puțin rău în lume datorită lui. Iar faptele bune vor începe de la un prag mai înalt, de la un grad mai înalt.

Comentariu: Și aceste fapte, atunci când omul își spune cu adevărat: „Am făcut o faptă bună? Indiferent dacă voi ajunge în rai datorită ei sau nu, pur și simplu fac o faptă bună”.

Răspunsul meu: El se ridică la un nivel superior și de acolo trebuie să înceapă să lucreze.

Întrebare: Știți, acum am salvat lumea. Pentru că lumea s-a uitat la asta și a spus: „Acest lucru este imposibil de realizat – credinţa mai presus de raţiune”. Dar acum ați adăugat un astfel de pas: voi faceți aceste fapte oricum. Nu vor fi încă fapte bune, dar vor fi ele un pas către faptele bune?

Răspuns: Da. Și apoi omul trebuie să se obișnuiască să împlinească astfel de acțiuni nu pentru sine, ci pentru lume. Și aici sufletul său începe să se dezvăluie lumii.

Întrebare: Ce este acest spațiu numit „suflet”? Ați spus „se dezvăluie”. Ce fel de spațiu este acesta?

Răspuns: Este un spațiu absolut gol pe care omul trebuie să-l umple cu dorința sa.

Întrebare: Spre lume? Dinspre sine? Și nimic pentru sine?

Răspuns: Nimic.

Întrebare: Este acesta gradul spre care se îndreaptă omenirea?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și poate ajunge la el?

Răspuns: Desigur.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 12.02.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Se întâmplă uneori ca un om aflat în stadiul inițial al studiului Cabalei să aibă întrebări pentru dvs., și chiar dacă nu le pune, simte că primește răspunsuri de la dvs..

Răspunsul meu: Desigur. În general, oamenii care sunt aproape de mine spun: „Întrebările noastre dispar.” Acest lucru este natural. Pentru că atunci când sunt aproape, se includ în mine ca unul mic lângă cel mare și atunci se simt în siguranță, ca într-un fel de adăpost și nu apar întrebări pentru ei. Într-adevăr, așa este.

Întrebare: Împliniţi omul?

Răspuns: Nu îl împlinesc. Mai degrabă, ei se umplu cu faptul că sunt atașaţi de mine și mă simt. Astfel, omul simte ușor acel echilibru interior, calm și plenitudine care există în mine.

Și deși eu însumi sunt într-o anumită neliniște interioară, la nivelul lui și chiar cu câteva niveluri mai sus, sunt într-o stare complet rezolvată, calmă.

El nu percepe nivelul meu superior, ci pe cel de la care interacționează cu mine, ca un copil cu părinții. Părinții au probleme și griji, dar lângă ei, copilul se simte calm. Nu simte nivelul neliniștii lor, ci simte la un nivel viu că sunt garanții echilibrului și siguranței sale.

Comentariu: Și apoi iese în lume și este surprins că nu este deloc așa cum credea.

Răspunsul meu: Da, firește. Dar totuși, acest lucru este bun pentru avansare. Îmi amintesc stările mele lângă profesorul meu când te afli într-o stare de perfecțiune absolută și liniște deplină, dar ești obligat să cultivi nevoi și dorințe de dezvoltare spirituală în tine.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Dificultăți de traducere”, 12.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→