Esența adunării este ca toți să fie într-o singură unitate și ca toți să caute un singur scop: să-L găsească pe Creator. În fiecare grup de zece există Şchina [Divinitatea] (Maor VaŞemeş. Paraşat VaYechi).

Când ne adunăm în grupul de zece, trebuie să ne preocupăm de Kli  (vasul) în care Creatorul este revelat și nu de revelația Sa însăși. Atingerea Creatorului constă în construirea unei stări în noi înșine în care El este obligat să fie revelat, deoarece El umple totul. Tot ce ne trebuie este baza în care El Se poate manifesta, nimic mai mult.

De exemplu, în întunericul spațiului cosmic pare să nu existe lumină. Dar dacă pui acolo o barieră, vezi că întregul spațiu este inundat de lumină, pentru că acum lumina are ceva de care să se lovească, ceva din care să se reflecte. Așa este și în starea noastră: trebuie să cerem crearea Kliului (vasului), nu revelarea Creatorului.

Trebuie să fim atenți la acest lucru, deoarece atunci vom fi direcționați mai precis către ceea ce ni se cere, ceea ce depinde de noi și ceea ce trebuie să realizăm, iar Creatorul va fi revelat imediat, automat. Aceasta este o lege a naturii.

În măsura în care creăm condiții adecvate pentru revelarea Sa, calitatea Creatorului se va manifesta conform legii echivalenței de formă. Adică, dacă împreună cu prietenii creez o calitate reciprocă de dăruire, atunci prin aceasta creăm condiția pentru revelarea Creatorului în noi, între noi.

Esența adunării este ca toți să fie într-o singură unitate și ca toți să caute un singur scop: să-L găsească pe Creator. În fiecare grup de zece există Şchina [Divinitatea]. În mod clar, dacă sunt mai mult de zece, atunci există mai multă revelaree a Şchina…

„Mai mult” este incorect. HaVaYaH include nu mai mult de zece. Este pur și simplu împărțit în zeci fracționare, particulare. Prin „creștere” nu se înțelege o cantitate numerică, ci puterea unității.

Este foarte important să știm că orice grup de zece urcă doar printr-o unitate din ce în ce mai puternică. Visul nostru, scopul nostru, este să fim într-un grup de zece complet, unul care constă cu adevărat din zece indivizi, care se dezvoltă constant și astfel se ridică tot mai sus.

[252656]
Din Congresul Internațional de Cabala 05/09/19, Moldova, Lecția 0

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul poate ajunge la recunoașterea răului doar în cadrul unui grup, care servește drept laborator spiritual, deoarece acolo interacționezi cu sufletul tău. Sufletul este perfect și întreg, așa cum era în Adam HaRişon.

Cu toate acestea, tu vezi doar o mică parte din el. Adică, vezi totul, dar doar ca un singur punct, iar în acest punct se află întreaga structură a sufletului.

Dacă iei lumina și o luminezi în acest punct, atunci, în loc de acel punct, începi să percepi o lume distinctă, lumea propriului tău suflet și începi să trăiești în ea. Aici totul depinde de câtă lumină atragi pentru a-ți ilumina toate calitățile.

Se spune că, dacă atragi lumina cu ajutorul grupului, atunci prietenii tăi devin reprezentanți ai tuturor celorlalte suflete ale lui Adam HaRişon. Atunci atragi lumină de mare amploare, care este îmbogățită de celelalte suflete cu numeroasele sale nuanțe, încât aceasta strălucește asupra ta în conformitate cu toate simțirile pe care le-ai acumulat, și prin urmare, te aduce la conștientizarea răului.

Pe scurt, totul depinde de atragerea luminii înconjurătoare. Aceasta este destinația supremă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 12/02/26, Rabaş – Art.18, 1987-Care este pregătirea pentru primirea Torei –

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce este avansarea? Este atingerea gradului Creatorului și nu fără motiv, se numește revelație. Nu trebuie doar să primim o impresie, nu doar să ne bucurăm, ci trebuie să descoperim gradul Său, pe care îl dezvăluim treptat până când atingem pe deplin starea Sa.

Nu există o cale a suferinței în avansare. Calea suferinței constă în acele stări în care încă nu doresc să avansez, nu am găsit puterea de a merge mai departe și nu am realizat grupul ca fiind singurul loc în care am liberă alegere pentru a avansa corect. Astfel, rămân în suferință.

Aceste suferințe se acumulează treptat până când mă obligă să caut o cale de ieșire din ele. Și când caut, găsesc această cale. Apoi sunt de acord să intru într-un grup care mă va obliga să avansez și sunt chiar gata să plătesc pentru asta, pentru că altfel voi simți din nou suferință.

Acest proces continuă până când încep să înțeleg că problema nu este suferința în sine, până când îmi doresc să am propria mea aspirație interioară, iar aceasta va deveni suferința mea, mai degrabă decât suferința animalică din cauza loviturilor primite. Prin urmare, voi lucra pentru a transforma grupul, astfel încât să-mi asigure avansarea, nu de teama loviturilor, ci pentru că scopul este măreț.

Cu alte cuvinte, nu pot avansa prin suferință. De fiecare dată, suferința este dată doar pentru a mă obliga să-mi schimb starea. Dacă nu sunt capabil să fac acest lucru singur, atunci din acel moment pot începe să gândesc, să examinez și să-mi investesc eforturile în grup, astfel încât acesta să mă trezească. Apoi înlocuiesc eu însumi calitatea suferinței și mă ridic din grad în grad. Dacă nu fac acest lucru, suferința vine ca și cum ar fi de la sine. Aceasta este singura diferență.

Prin urmare, libera alegere constă în alegerea grupului, în alegerea forței care va veni la mine în locul loviturilor și care îmi va dezvălui cum trebuie să mă schimb.

Fie loviturile mă vor obliga să mă schimb, fie grupul. Prin intermediul grupului, se întâmplă mai repede, mai bine și fără suferință. Baal HaSulam explică faptul că în acest caz, câștigăm de două ori: scurtez timpul, și străduindu-mă în fiecare stare să mă asemăn cu Creatorul, simt deja că sunt într-o oarecare conexiune cu El, similar cu El.

În fiecare stare, mă aflu într-o oarecare măsură în corectarea finală. Dar aceasta este doar dacă grupul îmi oferă conștientizarea necesității de a avansa spre atingerea statutului Creatorului. Dacă nu îmi oferă acest lucru, rămân în suferință și nu voi ști niciodată pe cont propriu cum să ies din ea sau cum să mă schimb.

De fiecare dată când doresc să folosesc grupul pentru avansare, voi descoperi în el posibilități și forțe și pregătirea de a primi dăruire de la mine și de a-mi oferi în schimb măreția Creatorului. Atunci starea pe care o simt va semăna într-o oarecare măsură cu corectarea finală. Grupul îmi va oferi o „trezire de sus”, o trezire care vine din afara mea, care mie îmi lipsește.

[353580]
Din Lecţia zilnică de Cabala 25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: De ce este ascuns scopul?

Răspuns: „Vreau să vin la Creator.” Să presupunem că am un fel de dorință de acest fel. Care este această dorință, nu știu. Ce ar trebui să fac, nu știu. Cine este Creatorul? Ce înseamnă „să vin la El”? Cum pot înțelege că eu sunt cel care vine la El? Dacă nu știu în ce stare mă voi afla și ce se va întâmpla exact cu mine, atunci doar rostesc cuvintele. Știu ce înseamnă ele?

Îmi imaginez acum că este bine, ca un copil care crede că este bine să fie să spunem, polițist: „Polițistul este mare; are o armă.” De asemenea, mă voi gândi că este bine să fiu în uniune cu Creatorul. Nu știu ce calități are El sau ce este asemănarea de formă. Dacă sunt la fel, ce voi fi eu? Cum este El? Și Cine Este El? Nimic nu este clar.

Dar dacă abordez de la început această idee cu ajutorul unui grup, atunci deja aflu unele detalii din ea. Adică, contopirea cu Creatorul devine mai clară pentru mine, și în această măsură, Îl înțeleg. Să presupunem că am înțeles a suta parte.

Acum apare din nou un fel de obstacol, și din nou, efectuez niște acțiuni în grup cu același gând de a veni la Creator. La urma urmei, de la început „Israel, Creatorul și Tora sunt una”. Și din nou, fac o clarificare.

Așadar mi-am îndeplinit acțiunile într-un grup, am făcut echipă cu prietenii mei și am dobândit putere de la ei, deoarece iubirea pentru prietenii mei ar trebui să mă conducă la iubirea pentru Creator, și din nou, mi-a devenit mai clar ce înseamnă „iubirea pentru Creator”, deoarece eram angajat în îndeplinirea poruncii „iubește-ți aproapele”. Drept urmare, totalitatea îndeplinirii acestei porunci mă conduce la îndeplinirea poruncii „iubește-ți aproapele”. Construiesc un Kli [vas].

„Iubește-ți aproapele” este construcția unui vas din 613 părți. Să spunem așa: lipesc împreună toate părțile unui Adam HaRişon (Primul Om) obișnuit, ca niște bucăți dintr-un vas de lut spart, iar lipiciul dintre ele este tocmai împlinirea poruncii „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. În acest fel, construiesc un Kli.

Și ceea ce este revelat în interiorul Kliului este deja „iubește-l pe Creator”. Când Creatorul umple vasul, El mă face să simt exact în acest fel. Astfel, un lucru devine cauza celuilalt.

[353295]
Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→