Întrebare: Când vi se pune o întrebare, ce vă provoacă acest lucru?

Răspuns: O reacție foarte puternică! Uneori încep brusc să dau în clocot, sau dimpotrivă, mă aruncă fie spre o prezentare științifică, fie spre una psihologică, alteori umoristică și așa mai departe.

O întrebare provoacă schimbări foarte puternice în mine. Mai mult, în exterior poate fi generală sau obișnuită. Nu pare să existe o diferență între întrebări, dar în interior simt o furtună foarte puternică care mă aruncă din val în val. Prin urmare, întrebările și răspunsurile produc o muncă interioară uriașă în mine, un fel de tulburare interioară.

Întrebare: Vi se pare că primiţi un fel de injecție de egoism din partea acestui om?

Răspuns: Sigur. Neapărat. Exact asta se înțelege. Obțin un contact larg, puternic cu publicul care pune această întrebare, și pe baza amplorii acestei întrebări, mă conectez la acest public. Este mult stres, ca andocarea în spațiu sau ceva de genul. Și conform acestui modul andocat, deja eu lucrez.

Întrebare: Primiţi vreun conținut din asta?

Răspuns: Am o mare satisfacție în clarificarea problemei. Pentru că aceasta este o oportunitate de a umple acele suflete, acele vase goale care sunt acum conectate la mine.

Întrebarea este definiția golului, iar eu umplu aceste goluri. Îmi face o mare plăcere; nu egoistă, ca la lectorii obișnuiți. La urma urmei, știu cât de mult vor progresa oamenii care mă ascultă, chiar dacă nu înțeleg răspunsul. Chiar dacă ei încă nu-l pot realiza, este deja scris în sufletele lor.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Răspuns la orice întrebare”, 12.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi adesea că o conversație poate avea loc în tăcere, de la inimă la inimă. Puteți explica ce înseamnă să „vorbești cu inima”?

Răspuns: Prin simţiri. Când vrei să-ți transmiți sentimentele cuiva, dar este foarte dificil să găsești cuvintele potrivite, atunci cel mai bine este să rămâi tăcut.

Și niciuna dintre cei doi nu se simte inconfortabil. Pur și simplu rămâi tăcut. Și în acest fel, treptat, puțin câte puțin, începeți să vă înțelegeți unul pe celălalt fără cuvinte. Aceasta este ceea ce se numește „o conversație între inimi”.

Întrebare: Aţi spus că aţi stat adesea în tăcere cu profesorul dvs.. Ai simțit vreodată că trebuie să spuneţi ceva?

Răspuns: Nu, absolut deloc. Pur și simplu stai și te gândești, lângă el, iar el face la fel.

Întrebare: Și nu v-a îndemnat să spuneţi ceva? Nimic de genul acesta?

Răspuns: Nu, nu era nevoie. Nu era nevoie de nimic. Acestea sunt astfel de simţiri, astfel de momente, când totul este înțeles. Și are loc o conexiune interioară, un flux de sentimente de la unul la altul și înapoi, fără cuvinte.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 29.10.2023

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cine sunt acești „infractori ai lui  Israel”? Discuția se referă la relația unui om cu Creatorul, deoarece în realitate nu există nimic în afară de Creator și creatură.

Tot ce apare în fața ochilor noștri există doar în această lume corporală imaginară. Dacă îmi dau seama că, în legătura mea cu Creatorul, toate acțiunile mele, sau o parte din ele, nu sunt îndreptate spre El, ci spre propriul meu beneficiu, atunci mă numesc un infractor al lui Israel.

Omul poate crede că este drept, că lucrează pentru binele țării, al societății sau al familiei, dar desigur, aceasta este o autoamăgire. Dacă nu lucrează de dragul Creatorului, atunci înseamnă că lucrează pentru sine. Iar dacă ei doresc să lucreze pentru Creator, trebuie mai întâi să se îndrepte către El și abia apoi să apeleze la toate mijloacele disponibile, să le folosească pentru conexiunea cu Creatorul. Atunci, chiar și în tulburări, ei vor putea vedea ajutor pentru întărirea conexiunii cu Creatorul. Totul este depinde de intenție. Prin urmare, cel care se îndreaptă direct către Creator și dorește să-și clarifice starea, trebuie să-și examineze relația cu Creatorul din toate punctele de vedere, și pornind de aici, să decidă cine este cu adevărat. Dacă omul se numește un infractor al lui Israel, adică, îndreptat nu direct către Creator, ci în direcția opusă, înseamnă că a făcut o analiză profundă a calităților și intențiilor sale. Acesta este deja un grad foarte înalt, o rampă de lansare către corectare.

Înainte ca omul să devină infractor, nu poate deveni drept, deoarece se spune că „omul nu împlinește o poruncă decât dacă o încalcă mai întâi”. Mai întâi trebuie să existe revelația și recunoașterea răului și abia după aceea va exista distanțarea de rău și faptele bune.

Un infractor al lui Israel este o stare în care omul poate vedea dacă a deviat de la direcția directă către Creator (Yaşar-El). Unui om care se străduiește să devină Israel, lumina vine și îi arată că de fapt, este opusul.

Dacă el încearcă să se îndrepte precis către Creator, în linie dreaptă, fără a abate măcar puțin la dreapta sau la stânga, atunci descoperă că este întors cu fața exact în direcția opusă, nu către Creator, ci către sine însuși.

Atât timp cât omul deviază de la linia directă către Creator, nici măcar nu va cădea într-o Klipa. Diverse perturbări apar pentru om doar pentru a-l readuce pe linia dreaptă, direct către Creator. Dar dacă o persoană se aliniază precis cu Creatorul, atunci va vedea Klipa. Prin urmare, până când omul nu se îndreaptă direct către Creator, nu se va vedea pe sine ca un infractor.

Din Lecţia zilnică de Cabala 12/01/26, Rabaș – Art.33, 1985-Infractorii lui Israel

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→