Daily Archives: 12 martie 2026

Totul este încredințat omului

938.04Noi trebuie să prioritizăm măreția prietenilor și măreția grupului ca fiind unu. „Unu” înseamnă ceva întreg. Nu este o cifră urmată de doi, trei și patru, ci colectivul tuturor. Mă percep pe mine ca fiind zero. Apoi, în funcție de numărul de zerouri care în simțirea mea mă separă de unu, îmi ridic nivelul.

La urma urmei, pot consta din 613 dorințe corectate îndreptate către Creator, iar acesta ar fi cel mai mic grad complet. Ideea este că aici am oportunitatea, nu doar de a-mi corecta dorințele, ci de a le crește incomensurabil. Atunci se deschide pentru om un vas, unul care este fără limite.

Asta oferă porunca „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Astfel, prin stabilirea unor astfel de relații în grup, primim forțe spirituale de la primul vas până la ultimul. Totul este încredințat individului conform liberei alegeri. Și ceea ce este interesant este că aceasta implică faptul că magnitudinea vasului pe care îl dezvoltă omul nu depinde de mărimea grupului sau de măreția prietenilor, ci doar de câte zerouri plasează omul între sine și unitate, adică între sine și imaginea completă a grupului în ochii săi.

Există multe detalii de clarificat aici, dar punctul crucial este cum se anulează omul pe sine și prin ce mărește grupul. Măreția societății în ochii omului și întreaga această chestiune de anulare de sine (când omul se supune parcă puterii grupului) trebuie determinată exclusiv de conexiunea cu Creatorul și nimic altceva.

Dacă omul adună toți acești factori laolaltă, atunci se îndreaptă spre scop.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Atitudinea corectă față de grup

938.01Cum ar trebui să mă raportez corect la grup? Grupul trebuie să mă ajute să înțeleg acest lucru și să-mi dea puterea să mă schimb. Grupul trebuie să facă totul. Este precum Creatorul.

Dar grupul trebuie să mai aibă o idee. Îmi cere acest lucru nu pentru a ne dărui unii altora și a trăi bine ca într-un club de hobby.

Trebuie să aibă un scop clar; facem toate acestea nu pentru confortul șederii noastre aici, ci pentru a deveni similari Creatorului, pentru a realiza adeziunea cu El. Atunci totul va reuși.

Dar dacă nu avem acest scop, vom eșua, așa cum s-a întâmplat în Rusia Sovietică și în kibuțurile noastre. Baal HaSulam scrie despre asta în articolul „Pacea”.

În măsura în care suntem capabili să construim un grup și să-l stabilim în forma corectă în raport cu noi înșine, în acea măsură grupul ne va servi, în locul tuturor mijloacelor care ne lipsesc pentru atingerea scopului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Revoluția lui Avraam

538Întrebare: Putem spune că Avraam a schimbat istoria lumii?

Răspuns: Da, deoarece Avraam a fost primul care i-a chemat pe babilonieni să reziste egoismului lor crescând, care înflorea în Babilonul Antic. Egoismul i-a împiedicat să se dezvolte și a condus treptat statul într-o criză uriașă, ceea ce numim Turnul Babel.

La acea vreme, Babilonul Antic, situat între râurile Tigru și Eufrat, găzduia 3 milioane de oameni. Conform standardelor moderne, aceasta nu este o populație mare, dar pentru lumea antică, era destul de substanțială, practic întreaga civilizație din acea vreme.

Oamenii trăiau pașnic și calm. Aveau de toate din abundență. Semănau cereale – grâu, secară, hrișcă – plantau ceapă și usturoi, creșteau oi și prindeau mult pește. Dovezi istorice în acest sens pot fi găsite în frescele conservate cu inscripții dedicate: „Vă ofer un kilogram de usturoi” și așa mai departe.

Oamenii duceau vieți simple, obișnuite și totul era bine. Dar dintr-o dată, între ei a izbucnit o competiție și au început să se „măsoare” reciproc după standarde egoiste: eu îi dau atât, iar el îmi dă atât. În timp ce înainte omul era ca un frate, un prieten și un vecin pentru altul, acum au apărut criterii complet diferite pentru relații.

Astfel, babilonienii au intrat într-o criză sălbatică, teribilă, din care nu au putut scăpa. Au început să construiască Turnul Babel, un simbol al egoismului care se străduiește să ajungă la ceruri, pentru că ei credeau că în acest fel îl pot cuceri pe Creator și Îl pot face să lucreze pentru ei.

Credința că cerul are o întindere solidă a persistat în umanitate timp de mii de ani. Am citit chiar și în manuscrise rusești că oamenii credeau că, dacă locuiesc aproape de orizont, își pot usca grâul pentru a-l împiedica să se strice. Acesta era modul lor de a-și imagina lucrurile, iar această noțiune a început să se estompeze treptat abia în Evul Mediu, odată cu apariția diferitelor științe în secolele XVII-XVIII.

Întreaga noastră civilizație a început cu Babilonul Antic. Avraam a dus la bun sfârșit o revoluție uriașă în lume, s-ar putea spune chiar singura. Toate celelalte revoluții au fost realizate „dintr-un vehicul blindat”, dar el a realizat o adevărată revoluție. El a dat umanității cheia pentru a influența lumea noastră, propriul nostru destin, și prin lumea noastră, și alte lumi. Ceea ce a făcut a fost incredibil.

Desigur, au existat Cabaliști înaintea lui; la urma urmei, el a trăit în a 20-a generație după Adam. Dar tocmai generația sa a reușit să aducă o metodă pentru a influența întreaga umanitate în lumea noastră, o metodă necesară urgent în vremuri de criză și de care lumea se poate folosi.

Întrebare: Noe a trăit în a 10-a generație, totuși Avraam a devenit un revoluționar?

Răspuns: Noe a realizat propria revoluție. S-ar putea spune că a salvat omenirea, dar a făcut-o singur. Nu a avut nevoie de un grup precum Avraam. Și-a îndeplinit misiunea luându-i pe cei dragi în arcă. Nu erau de fapt rude în sensul obișnuit, ci pur și simplu oameni care trăiau împreună ca o familie mare și unită. În acele vremuri, toată lumea trăia așa.

Noe a ridicat întregul grup de oameni deasupra egoismului pământesc; adică i-a salvat de potopul egoismului din arcă, iar arca simbolizează calitatea lui Bina.

Avraam a făcut același lucru la 10 generații după Noe, dar într-o stare diferită, într-o civilizație diferită. El a dezvăluit că era posibil să acționezi diferit, nu prin legăturile familiale, ci tot egoiste, ca în vremea lui Noe.

Ideea este că pe vremea lui Avraam, egoismul deja erodase întreaga umanitate. Și deși era formată din multe clanuri mari diferite (tipice lumii antice), Avraam a reușit să-i convingă că apropierea într-o singură familie, în ciuda egoismului care îi domnea, era tocmai salvarea lor.

Nu erau încă departe de a înțelege acest lucru, deoarece trăiseră recent în pace și prietenie, când dintr-o dată, egoismul a izbucnit printre ei și au început să se urască unii pe alții. Prin urmare, l-au crezut cu ușurință, s-au unit și și-au dat seama că aceasta era salvarea din problemele pe care și le creaseră singuri.

Pentru a reveni la viața normală, Avraam i-a unit într-un grup, în care au început să descopere relațiile corecte dintre ei.

Dintr-o lecție de Cabala în limba rusă 29.05.2016

Ce este o perturbare?

219.03O perturbare este o forță divină care îmi apare ca o perturbare datorită intenţiei sale de a dărui.

Dacă mă corectez de dragul de a dărui, această forță obstrucționantă nu-mi mai apare ca un obstacol, o văd ca pe o salvare, ca pe ceva pozitiv.

Aceasta înseamnă că transform perturbarea într-o formă pozitivă. Dar în realitate, nu o schimb; mai degrabă, îmi schimb intenția, și prin aceasta percep obstacolul diferit.

Cu alte cuvinte, justific guvernarea Creatorului. Ea vine la mine într-o formă negativă pentru că o percep printr-o perspectivă egoistă și îmi corectez perspectiva tocmai prin acest obstacol. Ea îmi servește drept etalon.

Apoi încep să văd influența Creatorului asupra mea ca fiind Bunul care face binele.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”