Întrebare: Cum putem ajunge la o stare în care să muncim fără să experimentăm suferință?

Răspuns: Am dat adesea exemplul stării mele înainte de a fi supus unei intervenții chirurgicale. Nu mi-era frică de operație; mi-am dorit-o și eram chiar pregătit să plătesc doctorul pentru ea. O așteptam.

Dar dacă omul nu vede, nu știe sau nu simte că o anumită acțiune este pentru mântuirea sa, fuge de ea, se teme de ea și nu o dorește. Totul depinde de gradul în care recunoaște nevoia. Dacă scopul este important pentru tine, atunci consideri toate mijloacele care duc la atingerea lui ca fiind doar bune. Le privești ca pe un medicament pe care îl aștepți și pentru care ești dispus să plătești mulți bani. Nu îl percepi ca pe o lovitură.

Atitudinea noastră față de dorința de a primi și față de mijloacele prin care aceasta va fi corectată transformă sentimentul nostru de suferință în sentiment de plăcere. Aceasta este diferența.

Trec de la dorința de a primi la aspirația de a dărui. Toate loviturile pe care le experimentează această dorință, le percep ca mijloace de a atinge dorința de a dărui. Par dulci și le simt 100% așa. Nu le evaluez ca pe niște lovituri, pentru că prin ele mă detașez de dorința mea de a primi și nu simt nimic negativ în asta.

Poți numi asta psihologie sau altceva, dar asta se întâmplă cu substanța dorinței noastre de a primi. Acest lucru se aplică literalmente tuturor tipurilor de plăceri, atât în ​​lumile spirituale, cât și în această lume. Dacă leg orice simțire a mea, bună sau rea, cu dăruirea către Creator, cu scopul, atunci tot ceea ce servește acestui scop va fi simțit de mine ca plăcere.

Trebuie să înțelegem că scopul creaţiei este de a încânta ființele create. În dăruire, vom dezvălui plăceri nelimitate.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă că omul trebuie să-și construiască un „cap” (Roş)?

Răspuns: Este scris: „Din acțiunile Tale Te cunoaștem”. Asemănându-mă Creatorului, încep să-I percep gândurile.

Cum învățăm în această lume? Un copil mic se uită la tatăl său sau la un profesor și imită acțiunile lor fără să înțeleagă de ce. Așa este și cu noi: nu înțelegem, dar dacă îndeplinim acțiunile corespunzătoare, ne devine treptat clar de ce Cel superior a ales să acționeze în acest fel.

La început, omul vede doar forma exterioară – ceea ce face Cel superior în relație cu el. Dar pe măsură ce devine similar cu Cel superior, își atinge intenția: de ce Se revelează în acest fel și ce caută să realizeze în relația Sa cu cel de jos. În acest fel, i se acordă „capul”, așa cum se spune: „Din acțiunile Tale Te cunoaștem”.

Aceasta este singura acțiune prin care putem urca de la un grad inferior la unul superior. Acțiunea de la fiecare grad se numește aromele Torei. Când ating aromele Torei, dezvălui acțiunile Creatorului din mine și mă fac similar cu El, atunci gust aromele Torei.

Ta’amim (gusturile) sunt luminile care se răspândesc în Guf (corp) al Parţufului atunci când îmi aliniez intenția cu intenția de a dărui, și astfel, am un corp, un Parţuf. De acolo, ajung la vârful gradului, care se numește secretele Torei (Sodot Tora), intențiile Creatorului.

Astfel, dezvălui aromele Torei, iar Creatorul mi Se dezvăluie în această acțiune, dându-mi dorințe. Apoi, de la aromele Torei, ajung la secretele Torei: „Din acțiunile Tale Te cunoaștem”, la vârful Parţufului. Iar vârful Parţufului. constă în intențiile Creatorului, pe care nu mi-e permis să le dezvălui; trebuie să le păstrez.

Ce înseamnă „nu este permis să dezvălui”? Ce este severitatea acestei interdicții? În spiritualitate, „nepermis” înseamnă „imposibil”. Aceste capete se acumulează în mine de fiecare dată; toate sunt aranjate de jos în sus și se bazează pe respingerea luminii.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/02/26, Rabaș – Art.32, 1988-Care sunt cele două acțiuni în timpul coborârii

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Imaginează-ți că ești un părinte – poate strict, poate amabil, nu contează cum, dar iubitor – exact așa ar trebui să-i tratezi și tu pe ceilalți.

Întrebare: Și în momentul în care citesc asta în fiecare zi și înțeleg că nu pot face asta, este aceasta rugăciunea: „Nu pot!”?

Răspuns: Aceasta nu este încă o rugăciune, ci o stare în care te examinezi pe tine însuți și vezi cât de mult ai nevoie să fii corectat. Și apoi ai deja un fel de pretenții sau cereri de corectare. Și le expui.

Te judeci pe tine însuți; vii și ceri Creatorului să te corecteze pentru că tu nu te poți corecta. Singurul care poate este El. Dar numai în conformitate cu cerințele, cererile și implorările tale. Așa că grăbește-te!

Întrebare: Aţi început cu instrucțiunea de a iubi pe toată lumea.

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci vreau să ajung la asta, dar nu pot și cer asta?

Răspuns: Exact!

Comentariu: Mulțumesc. Minunat!

Răspunsul meu: Așa că, pregătește-te.

Din KabTV „Conversație cu Dr. Michael Laitman”, 26.02.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot fi sigur că măreția Creatorului este singurul motiv pentru anularea mea față de grup?

Răspuns: Cum verific dacă doar măreția Creatorului mă călăuzește pe cale? Amintindu-mi-o, încerc să mi-o amintesc, nimic mai mult. Trebuie să construim pe ceea ce avem. Pot fi sigur doar că, dacă îmi amintesc, îmi amintesc. Este ca un scut în fața mea. Nu am nimic altceva. Cum pot verifica acest lucru?

Întrebare: Dar există un rezultat?

Răspuns: A fi în întuneric înseamnă că nu pot vedea nici măcar un pas înainte. Nu pot verifica prin niciun rezultat dacă acțiunea mea a fost corectă. Trebuie doar să-mi imaginez rezultatul cât de mult pot, fără să știu deloc ce este, ca un fel de motto.

Se numește întuneric; faci ceva și nu știi ce este. Îți întinzi mâna fără să știi ce înseamnă „afară”. În mod similar, când te plimbi prin casă pe întuneric, bâjbâi fără să știi ce ai putea întâlni.

Așadar, „întinzi mâna”, adică faci un fel de mișcare interioară, nu știi nimic. Vrei doar ceea ce îţi va duce această acțiune. Dar ce înseamnă „vrei”? Ce știi despre ceea ce vrei să obții? Nu ai ajuns încă la starea în care te vei afla. Cu toate acestea, este considerat suficient că gândești așa în starea ta.

Singurul lucru de care poți fi sigur este: „Da, cred că așa este acum. Nu știu ce îmi pot imagina în continuare.” Un copil este un exemplu în acest sens. Și el face lucruri fără să știe ce face și ajunge la ceva. Nu are nici rațiune, nici putere; este ocupat cu lucruri imaginare, dar totul este aranjat astfel încât ceea ce face să ducă la ceva și crește.

Care este diferența dintre corporal și spiritual? Intenție, dorință. Care este diferența dintre un embrion corporal și unul spiritual? Embrionul corporal aparține lumii corporale: orice face el se dovedește a fi așa, și asta este. Dar ca embrion spiritual, trebuie să vreau să fiu format în forțe spirituale, la fel cum un embrion corporal în cele corporale.

La fel și aici: vreau să realizez ceva. Nu cunosc esența acțiunilor, mi s-a spus doar așa. Și nici nu știu care vor fi rezultatele. Doar motto-ul: vreau să fie așa. Aceasta este diferența dintre acțiunile spirituale și cele corporale: omul trebuie să ajungă la acțiune, iar apoi se întâmplă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→