Întrebare: Dacă un om are liberă alegere, pot să mă uit la trecutul meu și să spun că aș fi putut face ceva diferit atunci, că aș fi avut libertate de alegere?

Răspuns: Nu. De ce ați crede asta? Și în ceea ce privește viitorul, de asemenea nu. Și în prezent? În ce am eu în acest moment libertate de alegere? Doar în a mă întări, a fi de acord, a dori calitatea dăruirii, a mă strădui ca aceasta să se întâmple cât mai repede posibil și exact așa cum dorește Creatorul.

Am libertate de alegere, nu în acțiunea în sine, ci în implementarea ei. Fie ca aceasta să fie realizată, nu în așa fel încât să fiu de acord cu ea sub presiunea amenințărilor și a nenorocirilor, ci astfel încât din proprie voință, mergând mai departe, să-mi doresc realizarea ei.

Creatorul are totul planificat dinainte. În ceea ce privește acțiunile, în ceea ce privește ceea ce ni se va întâmpla, nu suntem deloc liberi. Tot ceea ce trebuie să trec este predeterminat.

Dar dacă nu vreau aceste stări, nu vreau să avansez spre o dăruire mai mare de fiecare dată, după ce am decis că din acest moment încolo, la fiecare etapă următoare, voi fi și mai dăruitor, atunci inevitabil dezvălui aceste stări ca suferință. Nu am nicio cale de ieșire: avansez, dar sufăr din ce în ce mai mult.

Sau dimpotrivă, dacă mă conving că aceste stări sunt bune și eficiente, că le vreau dinainte, atunci îmi sunt revelate ca bunătate, ca fericire, abundență și eternitate.

Totuși, etapele prin care trec sunt obligatorii. Eu pot determina ritmul, dar nu pot evita să parcurg fiecare dintre aceste stări.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/03/26, Rabaș – Art.5, 1991-Ce înseamnă că faptele bune ale celor drepți sunt generațiile, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să tăiem permanent buruienile rele din jurul nostru care ne deranjează şi trebuie de asemenea să ne ţinem departe de mediile rele, de oamenii care nu agreează calea adevărului. Trebuie să veghem cu atenție ca să nu fim atraşi să-i urmăm.

Aceasta se numeşte „izolare”, atunci când omul are gândurile „autorităţii unice,” numită „dăruire” şi nu ale „autorităţii multiple,” care este calitatea iubirii de sine, numită „două autorităţi” – autoritatea Creatorului şi autoritatea proprie. (Rabaş, „Despre importanţa societăţii”).

Toate acestea sunt clare; problema apare doar odată cu implementarea. Fiecare dintre noi este sub propria autoritate și nu înțelegem ce înseamnă să fii sub autoritatea altcuiva. „Înseamnă că trebuie să devin sclav? Dacă există autoritate, atunci există un proprietar?”

De fapt, trebuie să fim sub autoritatea dorinței altruiste, în locul celei egoiste. Ne este foarte greu să înțelegem aceste lucruri. Pur și simplu nu vedem unde și cum se întâmplă toate acestea.

Însă, în timp, prin studiu și participare la viața grupului, dacă omul atrage asupra sa influența unei mici lumini, ea începe treptat să se trezească. Apoi devine capabilă să discearnă adevărata natură a distincției dintre autoritatea publică și autoritatea singulară, autoritatea Creatorului și autoritatea creaturii, calitatea dăruirii și calitatea primirii. Aceste detalii sunt dezvăluite cu mare dificultate, însă odată ce sunt desluşite, omul începe să înțeleagă ce se desfășoară în fața lui.

„Este o cale lungă”, au spus înțelepții, „dar o poți scurta dacă urmezi mai multe sfaturi.” Sfatul este simplu. Dacă vrei să te percepi la un grad superior, în următoarea dimensiune, atunci construiește-o, formează-o. Unește-te cu cei care își doresc același lucru, și împreună, trezeşte forța superioară, astfel încât între voi, în înțelegerea și simțirea voastră comună, să se creeze o rețea care va deveni următorul grad.

Totul are loc în percepția omului. Creatorul în Sine este de neatins; Îl percepem doar în relațiile dintre toate părțile realității, care se află în percepția noastră. Dacă îți schimbi atitudinea față de realitate, chiar acea atitudine va deveni Creatorul tău (Bore), din cuvintele „Bo” (vino) și „Re” (vezi).

Chiar acum, pentru tine, Creatorul este forța egoistă care guvernează toată realitatea pe care o vezi. În această formă o percepi și o simți. Așadar, schimb-o prin lumina reformatoare. Există o astfel de forță pe care o trezești; este următorul tău grad.

Toate gradele există deja în acea dimensiune, în acel „canal de forță informațională” din care poți primi totul. Conectează-te și primește. Dacă vrei să știi ce va fi mâine, vei ști. Dacă vrei să știi cum să realizezi schimbări, vei ști cum. Doar conectează-te. Aceasta este lumina reformatoare.

În general, abordarea noastră este aceasta: ne unim unii cu alții și trezim lumina care va realiza corect această unitate. Trebuie să demonstrăm disponibilitatea noastră proporțională cu starea în care ne aflăm, și să cerem corectări.

Pentru implementare, este foarte, foarte simplu. De aceea, articolele lui Rabaş despre grup sunt atât de simple și directe. Sunt puține la număr, iar toate aceste materiale pot încăpea în câteva zeci de pagini. În ele se află întreaga metodă. Orice altceva sunt doar completări care ajută la atragerea luminii. Pentru a descrie cum să organizăm grupul în care atragem această lumină, zece pagini sunt suficiente.

Așadar, astăzi munca noastră este în primul rând să ne organizăm în structura corectă, iar apoi să ne îndreptăm atenția către o rugă de corectare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/03/12, Rabaş – Art.12, 1984-Referitor la importanta Societatii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În articolul „Noaptea miresei” (Introducere la Cartea Zohar), se spune că legea (o condiție a ordinii spirituale) este de așa natură încât creatura nu-L poate percepe pe Creator în mod deschis dacă se află într-o stare sau calitate opusă Lui.

Prin urmare, numai în echivalența calităților cu Creatorul Îl putem percepe, în acele calități în care suntem similari cu El în cantitate și calitate. Căci este un defect în gloria Creatorului ca creatura să-L perceapă ca pe un răufăcător, iar ființa creată nu ar mai putea rămâne conectată cu El.

Din acest motiv, Creatorul acționează în ascundere. El trebuie să trezească stări negative în noi, totuși nu simțim că acestea vin de la El. Deși în mod natural, „nu există nimeni în afară de El” și numai El face acest lucru. După cum se spune: „Cel care face întunericul și creează lumina”.

Trebuie să simțim întunericul din ce în ce mai mult. Acesta trebuie să fie revelat constant în noi, astfel încât să-l putem corecta și să dezvăluim lumina, Creatorul, în locul său.

Astfel, munca noastră constă întotdeauna în ascundere și revelație, ascundere și revelație. Ascunderea Creatorului produce întuneric; revelația produce lumină. Aceste două stări trebuie în mod necesar să alterneze. Conștientizarea noastră trebuie să fie îndreptată spre înțelegerea faptului că ambele stări sunt bune, că vin din iubire și sunt îndreptate tocmai către noi, astfel încât să putem atinge perfecțiunea.

Dacă omul nu este pregătit, atunci starea de ascundere a Creatorului este resimțită de om ca întuneric și rău, ca și cum Creatorul s-ar ascunde de el. Aceasta este cea mai mare pedeapsă din lume.

Astfel, ne-a fost prescrisă îndrumarea Lui spre bine și rău, cu îndrumarea recompensei și a pedepsei. Cel care face eforturi să nu-și piardă credința în Creator, adică în fiecare situație, orice s-ar întâmpla, dacă încerc să mă îndrept constant către gândul că tot ceea ce se întâmplă acum cu mine, în mine, în afara mea și în întreaga lume este guvernarea Creatorului și încerc să rămân în această conștientizare în ciuda faptului că simt stări neplăcute, atunci obțin recompensa: în cele din urmă, Creatorul îmi este revelat.

Dar dacă nu vreau să mă mențin constant în gândul că totul vine de la Creator, că tot ce mă înconjoară este doar Creatorul, care prin prieteni, prin străini, prin cei apropiați, prin oricine și în orice fel, prin miliarde de influențe diferite asupra mea, se joacă cu mine, atunci în cele din urmă El dispare din simţirile mele și mă despart de credința în Creator, de simţirea Lui.

Numai grupul de zece poate menține pe fiecare dintre noi în credință constantă în Creator, într-o direcție constantă către El, în conexiune constantă cu El, în gândul constant că totul vine de la Creator: El face totul, El mă guvernează și chiar și gândurile mele despre El sunt de asemenea, de la El.

Adică, fie că vreau sau nu vreau să fiu conectat cu El, aceasta vine tot de la El. Și nu contează dacă gândurile mele sunt bune sau rele, dacă acțiunile mele sunt bune sau rele. Principalul lucru este să I le atribui. Acesta este cel mai important lucru.

Din Congresul Internațional de Cabala 07/09/19, Moldova, Lecția 4

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ni s-a dat calea credinței, care este mai presus de rațiune (Rabaș – Art.3, 1985-,,Despre Adevăr şi Credinţă”).

Rațiunea este ceea ce simțim și înțelegem, în timp ce credința este aceea la care trebuie să ne ridicăm și să acceptăm mai presus de rațiune. Anume să nu luăm în considerare simțirile și rațiunea noastră atunci când simțim dacă ceva este bun sau rău pentru noi, ci să acceptăm în schimb că Creatorul știe mai bine ce este bine pentru noi și ce nu.

De exemplu, în lumea noastră mergem la medic. Personal, mi-e foarte frică de injecții. Am suferit multe operații și am fost tăiat de multe ori, dar totuși mi-e frică. Orice formă de corectare sau vindecare se face pe carne vie. Trebuie să ne străduim să ajungem la o stare în care să putem îndura orice schimbări, orice corectări, cu bucurie și fără durere.

Când Creatorul începe să ne vindece, va fi plăcut, în bucurie și dulce pentru noi că acest lucru ni se întâmplă, cu condiția să percepem importanța scopului ca fiind mai mare decât importanța corpului nostru animalic.

Acest lucru a fost absolut verificat; este complet sigur!

Dacă omul se conectează la scop, atunci nu contează ce suferințe trec prin corp, deoarece nu le va simți deloc ca suferință, ci doar ca bucurie. Acesta nu este masochism; este pur și simplu o lege a naturii, deoarece gândul este superior dorinței, superior firii.

Din Congresul Internațional de Cabala 07/09/19, Moldova, Lecția 4

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→