Întrebare: Dacă este scris „Cumpără-ți un prieten”, de ce nu este suficient un prieten pentru mine? De ce am nevoie de mai mulți prieteni?

Răspuns: Pentru că unul nu este suficient. După cum scrie Baal HaSulam în eseul „Dăruirea Torei” și în „Un Discurs la Finalizarea Zoharului”, „În mulțimea oamenilor este slava Regelui”. Aceasta înseamnă că nu pot fi inspirat de o singură persoană.

Pot fi inspirat de mulți care împărtășesc aceeași opinie ca mine, și care pot fi mediul meu. Desigur, poate fi și o singură persoană, dar totuși nu mă va influența atât cât este necesar.

Am nevoie de un mediu cât mai mare posibil, deși în interiorul lui văd oameni diferiți. Nu contează; de fiecare dată pot fi atent la cei de la care voi primi inspirație.

Pot fi inspirat de unii, în timp ce investesc eforturi – „cumpără-ți un prieten” – în mod specific în alții. Totuși, din moment ce toți sunt conectați într-o singură societate, nu contează. Așa funcționează. Mediul trebuie să fie cât mai mare și cât mai puternic posibil.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/02/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Dacă omul nu se poate inspira de la prietenii săi, înseamnă că scopul încă nu este important pentru ei. Poate că scopul este important pentru ei, dar încă nu și-au dat seama care este. Scopul este adeziunea la Creator prin echivalența calităților, pe care o pot atinge doar dacă adun putere din mediul meu; Creatorul mi-a dat impulsul inițial.

Pentru un astfel de om, nu a fost încă pe deplin înțeles întregul proces și nu își leagă scopul de adevăratul scop. Cred că acesta constă în a ști multe, în a vedea întreaga lume de la un capăt la altul, în a simți eternitatea, în a fi deasupra lumii. El nu a descifrat încă definiția corectă a scopului creației. Încă nu este complet conectat la dăruitor, cu înțelegerea că și el trebuie să ajungă la forța dăruirii. Apoi înlocuiește adevăratul scop cu un alt scop, îl îmbracă într-o altă haină, mai egoistă, mai ușor de înțeles pentru el. Acest lucru este normal. Ce pot face? Este rezultatul stării sale.

Cu toate acestea, trebuie să ne concentrăm din ce în ce mai mult pe a vedea cât mai clar posibil scopul, într-o formă mai apropiată de adevăr. Și apoi, datorită acestui fapt, omul va vedea că într-adevăr, îi lipsește puterea, cunoașterea și înțelegerea de unde să înceapă și va simți nevoia să se îndrepte către grup.

Dacă omul dezvăluie cu adevărat, de fiecare dată un scop și mai adevărat, mai îndreptat spre dăruire, mai îndepărtat de el în virtutea naturii sale, va simți mai clar că nu este capabil să facă un pas către scop. Atunci trebuie să-și amintească faptul că forțele pentru aceasta există doar în mediu. Și din moment ce a intrat deja în el, se îndreaptă către el din disperare.

Absența unei soluţi pentru ieşire este stimulul care mă obligă să mă îndrept către grup, deoarece altfel nu voi putea găsi puterea de a merge mai departe. Este ca nevoia de a menține viața în mine însumi, așa că vin și cer. Doar în acest caz, cererea în sine nu ajută. Trebuie să investești effort, și în schimb să primești putere.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/02/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Înțelesul expresiei „a impus muntele asupra lor ca o boltă” este că motivul pentru care acum ei trebuie să primească Tora și nu au altă opțiune este muntele, adică informația pe care au primit-o în gând și intelect, cum că se află într-o stare de coborâre, deoarece au rău în inimă. Acesta este ca o boltă, adică este prin constrângere și ei nu au de ales (Rabaş, Articolul „Ce este pregătirea pentru primirea Torei – 1”).

Starea în care îmi dau seama de opoziția mea față de Creator în toate calitățile mele se numește „a sta la Muntele Sinai”. Stau la poalele muntelui și deasupra mea este un munte de îndoieli, calitățile mele rele, care mă separă de Creatorul care este în vârful muntelui.

Cum știu că El este în vârf? Pentru că acolo se află punctul meu din inimă, numit Moise. Când simt diferența dintre aceste două simțiri, există nevoia să primesc lumina reformatoare. Mai mult, simt că Creatorul mă obligă să fac asta. După cum este scris, a le impune muntele ca o boltă este un semn de constrângere.

Creatorul coboară din vârful muntelui, unde se află calitățile Sale. Dacă mă ridic deasupra tuturor îndoielilor, deasupra naturii mele, atunci Îl voi întâlni acolo. Nu este întâmplător faptul că această stare mi se revelează: fie accept corectările și mă ridic deasupra tuturor îndoielilor, fie acesta va fi locul „îngropării mele”, deoarece voi fi îngropat sub toate dorințele și îndoielile mele.

Într-un astfel de caz, am cu adevărat nevoie de Tora, care se opune înclinației rele, deoarece prin ea dezvălui că înclinația rea ​​este natura mea și încep să urăsc Muntele Sinai.

Ce se numește ură, așa cum se spune: „Ura s-a coborât asupra națiunilor lumii”? Acest lucru este explicat ca și cum am primi Tora, iar apoi națiunile lumii au început să ne urască. Dar eu sunt cel care urăște națiunile lumii din mine, și prin urmare, primesc Tora după ce determin că răul este în mine.

Atât timp cât cred că înclinația mea este bună, deoarece este bună, o doresc. Și dacă vreau să o folosesc, atunci Creatorul, care are un scop, dorința de a mă ridica pe vârful muntelui („toată lumea trebuie să devină ca Moise”), dă lumina, și în această lumină, încep să intru în procesul de urcări și coborâri.

Astfel, definindu-mi natura ca fiind bună, rămân într-o coborâre, aşa încât de fiecare dată să o pot vedea în comparație cu lumina, până când ajung la decizia că este rea.

Până când nu se acumulează aceste coborâri recurente într-un munte, după care voi avea nevoie de Tora și voi fi pregătit să o primesc, nu voi dezvolta nevoia de Tora (ebraică: Tora înseamnă învățătură, teorie; „Horaah” – instrucțiune) ca ghid pentru corectare. Când accept Tora ca pe corectare, atunci merit dorința pentru ea ca sursă de împlinire.

Este clar că toate acestea se întâmplă sub constrângere. După cum se spune: El le-a impus muntele ca o boltă. Adică, El ne-a impus constrângerea („Kfiya” de la verbul „kafa” – constrâns, dar și răsturnat, întors cu susul în jos). Nu putem decât să devenim mai sensibili la ceea ce ni se întâmplă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 12/02/26, Rabaş – Art.18, 1987-Care este pregătirea pentru primirea Torei – 1

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot avansa dacă dorința de a primi mă domină?

Răspuns: Într-adevăr, Creatorul activează constant dorința de a primi în tine pentru a te avansa, iar apoi simți că te domină din nou. Nu este vorba nici măcar de faptul că te domină, ci că tu ești acea dorință de a primi.

Dar pentru a-i simți puterea asupra ta, ai nevoie de lumina superioară, care îți dă simţirea că există ceva în afară de dorința de a primi – dorința de a dărui. Atunci îți dai seama că dorința de a primi și tu nu sunteți același lucru. Trebuie să existe o a treia parte.

Dacă ai această separare între tine și dorința de a primi și conștientizarea puterii sale, aceasta este mântuirea. Acum, ceva depinde de tine.

Ai ieșit din necunoaștere și poți acționa. Te gândești: „Eu nu sunt egoismul meu, cel care mă urăște, cel care mă împiedică să avansez. L-aș ucide, dar cum punasta în practică? Este ca un cancer în mine.” Ar trebui să începi să cauți un fel de leac. Leacul pentru egoism nu poate fi decât lumina.

Problema ta este că nu vrei cu adevărat acest leac. Atunci ar trebui să mergi la un grup care îți va întări conștientizarea răului, astfel încât să vezi că această boală te omoară și te desparte de viața veșnică într-o asemenea măsură încât să începi să strigi. Adevăratul strigăt este cel care deschide cerurile.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/13/26, Rabaș – Art.29, 1989-Ce este pregătirea pentru primirea Torei, în muncă – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poți determina ce trebuie să corectezi și cum să corectezi acest lucru?

Răspuns: Cum poți determina starea ta, să o numești corect și să o măsori astfel încât să devină cauza corectării? Poate că îmi măsor starea, adică dorința mea, din moment ce nu am nimic altceva, dar acest lucru nu mă obligă să iau o decizie.

Sunt în dorința de a primi, care îmi oferă fie plăcere, fie suferință, și în funcție de aceasta determin dacă este bună sau rea. Pe baza acesteia, o folosesc sau încerc să o înlocuiesc (să dobândesc o altă dorință de a primi) și mă străduiesc să mă bucur de altceva. Și dacă nu mă pot bucura de ea, atunci nu am dorința pentru ea, o voi suprima.

Omul alege întotdeauna ceea ce îl poate bucura în cea mai utilă și mai ușoară formă, astfel încât să existe cât mai puțin efort posibil și cât mai multă plăcere posibil. Acesta este calculul nostru. Este un calcul natural pe care îl face toată lumea, de la funcționarea la nivelurile mineral, vegetal și animal până la funcționarea la nivelul vorbitor din noi. Așa funcționează la toate nivelurile naturii.

Dar dacă vreau să învăț cum să mă bucur mai mult, caut sisteme, mă alătur diverselor cluburi și învăț de la alții. Dezvolt utilizarea dorinței mele de a primi până la punctul în care, legal sau ilegal, mă pot bucura cât de mult îmi permit societatea și lumea. Pur și simplu calculez constant ce-mi este benefic și ce nu; maximul fiind întotdeauna scopul meu.

Conform acestui fapt, ne uităm la oameni și îi evaluăm. Este imposibil să cerem orice alt calcul, deoarece aceasta este natura noastră.

Atunci de ce primește omul lovituri de la conducerea superioară, de la Creator? La urma urmei, Creatorul i-a creat în așa fel încât acesta este singurul calcul pe care îl pot face ei. Puteți întreba oamenii de știință (biologi, psihologi etc.) și ei vor spune că acesta este calculul nostru. Deci, de ce ne pedepsește Creatorul, care ne-a creat așa? Pentru ce? Pentru că ne-a creat așa?

Creatorul nu ne pedepsește. Ceea ce vine la noi de la El nu este pentru a ne pedepsi, ci în conformitate cu legea care spune că nu există doar dorința de a primi în noi. Există și o altă forță care se află în noi în etapa pregătitoare – dorința de a dărui.

Prin urmare, trebuie să începem să facem calcule care să o ia în considerare. Pentru a face acest lucru, trebuie să începem să calculăm între dorința de a primi și dorința de a dărui. În măsura în care noi nu facem un calcul în conformitate cu nivelul dezvoltării noastre, experimentăm suferință.

Dacă ne-am forța să calculăm nu doar cât de mult vreau să mă bucur, ci și cât de mult ar trebui să ofer bucurie altora și dacă aș face acest lucru corect în raport cu mine și cu ceilalți, în funcție de dezvoltarea mea, atunci aș fi într-o stare bună. Nu aș simți nicio suferință.

Să presupunem că, în funcție de dezvoltarea mea, ar trebui să dau 20 până la 30% și să primesc 80%, acesta este nivelul meu actual. Va crește și va trebui să dau mai mult și să primesc mai puțin. Dacă aș cunoaște această lege, dacă aș ști ce se cere de la mine și aș pune-o în aplicare, m-aș simți întotdeauna confortabil și bine, deoarece aceasta este, în esență, legea care mă afectează.

De ce nu vedem această lege? Am face calculul pentru a ne simți bine. Însă scopul nu este să mă simt bine în dorința de a primi. Calculul (cât pentru mine și cât pentru alții) trebuie să vină nu doar din dorința de a primi, ci și din dorința de a adera la Creator, de a mă asemăna cu El. Nici dăruirea în sine nu este scopul. Scopul este să mă asemăn cu Creatorul, să fiu ca El, așa că legea conform căreia trebuie să dăruiesc nu îmi este dezvăluită.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→