Înțelesul expresiei „a impus muntele asupra lor ca o boltă” este că motivul pentru care acum ei trebuie să primească Tora și nu au altă opțiune este muntele, adică informația pe care au primit-o în gând și intelect, cum că se află într-o stare de coborâre, deoarece au rău în inimă. Acesta este ca o boltă, adică este prin constrângere și ei nu au de ales (Rabaş, Articolul „Ce este pregătirea pentru primirea Torei – 1”).

Starea în care îmi dau seama de opoziția mea față de Creator în toate calitățile mele se numește „a sta la Muntele Sinai”. Stau la poalele muntelui și deasupra mea este un munte de îndoieli, calitățile mele rele, care mă separă de Creatorul care este în vârful muntelui.

Cum știu că El este în vârf? Pentru că acolo se află punctul meu din inimă, numit Moise. Când simt diferența dintre aceste două simțiri, există nevoia să primesc lumina reformatoare. Mai mult, simt că Creatorul mă obligă să fac asta. După cum este scris, a le impune muntele ca o boltă este un semn de constrângere.

Creatorul coboară din vârful muntelui, unde se află calitățile Sale. Dacă mă ridic deasupra tuturor îndoielilor, deasupra naturii mele, atunci Îl voi întâlni acolo. Nu este întâmplător faptul că această stare mi se revelează: fie accept corectările și mă ridic deasupra tuturor îndoielilor, fie acesta va fi locul „îngropării mele”, deoarece voi fi îngropat sub toate dorințele și îndoielile mele.

Într-un astfel de caz, am cu adevărat nevoie de Tora, care se opune înclinației rele, deoarece prin ea dezvălui că înclinația rea ​​este natura mea și încep să urăsc Muntele Sinai.

Ce se numește ură, așa cum se spune: „Ura s-a coborât asupra națiunilor lumii”? Acest lucru este explicat ca și cum am primi Tora, iar apoi națiunile lumii au început să ne urască. Dar eu sunt cel care urăște națiunile lumii din mine, și prin urmare, primesc Tora după ce determin că răul este în mine.

Atât timp cât cred că înclinația mea este bună, deoarece este bună, o doresc. Și dacă vreau să o folosesc, atunci Creatorul, care are un scop, dorința de a mă ridica pe vârful muntelui („toată lumea trebuie să devină ca Moise”), dă lumina, și în această lumină, încep să intru în procesul de urcări și coborâri.

Astfel, definindu-mi natura ca fiind bună, rămân într-o coborâre, aşa încât de fiecare dată să o pot vedea în comparație cu lumina, până când ajung la decizia că este rea.

Până când nu se acumulează aceste coborâri recurente într-un munte, după care voi avea nevoie de Tora și voi fi pregătit să o primesc, nu voi dezvolta nevoia de Tora (ebraică: Tora înseamnă învățătură, teorie; „Horaah” – instrucțiune) ca ghid pentru corectare. Când accept Tora ca pe corectare, atunci merit dorința pentru ea ca sursă de împlinire.

Este clar că toate acestea se întâmplă sub constrângere. După cum se spune: El le-a impus muntele ca o boltă. Adică, El ne-a impus constrângerea („Kfiya” de la verbul „kafa” – constrâns, dar și răsturnat, întors cu susul în jos). Nu putem decât să devenim mai sensibili la ceea ce ni se întâmplă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 12/02/26, Rabaş – Art.18, 1987-Care este pregătirea pentru primirea Torei – 1

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →