În fiecare dimineață, înainte de lecţie, ne ridicăm în picioare din nou și deschidem o pagină nouă. Același lucru se poate întâmpla și în timpul zilei.

Se spune: „Lăsați lucrurile vechi pe care le-ați auzit deja să apară în ochii voștri ca fiind noi în fiecare zi.” De fiecare dată, omul trebuie să se simtă ca o creație nouă, intrând din nou și din nou în contact, începând munca spirituală și apropiindu-se de Creator.

Cu fiecare astfel de reînnoire, el realizează Reşimot, până când se acumulează un număr suficient din ele. Acest număr nu este cunoscut dinainte, dar contorul continuă să ticăie, angrenajele continuă să se rotească, iar cifrele de după virgulă se schimbă; la un moment dat, roata principală din stânga va trece de la un număr la altul.

Așa este și cu noi. Prin urmare, ar trebui să fim bucuroși să reînnoim contactul nostru, intenția noastră și strădania noastră către scop.

Se spune: „Scopul acțiunii constă în gândul inițial.” Deja acum trebuie să țin în minte scopul pe care sper să-l ating în final. Încotro mă îndrept? Ce anume vreau? De fiecare dată trebuie să-mi imaginez acest lucru din nou, mai precis, mai clar, mai ușor de înțeles, mai tangibil.

În scopul final, toate gândurile și eforturile mele, dorințele și dezamăgirile converg, se contopesc și devin complete. Munca mea se termină în punctul contactului final, iar acest punct se numește „picătura unității”.

În el, eu însumi, întreaga realitate pe care o simt și Creatorul, adică atributul dăruirii, Forța superioară, devin un întreg. Aceasta este starea pe care deja trebuie să mi-o imaginez acum.

Yehuda Aşlag (Baal HaSulam) oferă o altă formulare: Omul trebuie să se îndrepte spre unitatea lui Israel, a Torei și a Creatorului. Numiți-o cum vă este convenabil. Principalul lucru este să ne gândim la punctul final al unității.

Și cu cât mi-l imaginez mai clar în simţire și în minte, cu atât mai mare bucurie ar trebui să-mi ofere. Pentru că atunci, fără îndoială, realizez Reşimo actual și avansez constant spre sfârșitul acțiunii.

[29527]
Din Lecția zilnică de Cabala din 12.12.2010, Baal HaSulam Articole Prefata la Cartea Zohar

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce cauzează eșecul atunci când încercăm să trezim o idee spirituală?

Răspuns: Eșecurile apar pentru că nu putem trezi grupul pur și simplu strigând despre asta, deoarece strigătul nostru se risipește instantaneu. În schimb, necesită efortul fiecărui individ să ceară o cerere pentru toţi ceilalți. Fiecare om ar trebui să înţeleagă singur: dacă nu este de acord că măreția Creatorului ar trebui să fie principalul lucru în grup, ar trebui să scoată acest punct de dezacord și să se țină de opinia grupului fără ezitare.

Aceasta se numește a merge prin credinţă deasupra raţiunii. Acest lucru nu va fi considerat fanatism, deoarece cu fiecare pas, omul dezvăluie un grad mai mare de rațiune. Și de fiecare dată, el este obligat să supună problema unei analize raționale. Nu se poate face nimic.

Opinia grupului este că scopul adeziunii la Creator este singurul lucru pe care îl avem și nu există nimic altceva în viața noastră în afară de acesta.

Aceasta ar trebui să fie atitudinea generală. De exemplu, așa cum se întâmplă de Pesah, există un entuziasm general. Poate că nu ne este foarte clar că se referă la măreția Creatorului; scopul nu este complet clar, dar există un sentiment de înălțare. Toată lumea pare să plutească ușor deasupra solului.

Aceeași atmosferă ar trebui să predomine în grup și nu ar trebui să vă lăsați să cădeți. Aceasta trebuie să determine cum și ce fac în viața mea.

[353863]
Din Lecția zilnică de Cabala 07/03/26, Rabaș – Art.20, 1991-Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum pot să-mi dau seama dacă am reușit sau nu să atribui totul Creatorului? Și dacă nu am reușit, ce ar trebui să fac în continuare?

Răspuns: Succesul înseamnă că, chiar acum simt că fac un pas înainte și îmi clarific starea mai profund. Aceasta nu înseamnă că dobândesc o viziune clară împotriva tulburărilor. Dobândesc claritate în sensul zicalei: „Îți vei vedea lumea în timpul vieții tale”, dar aceasta nu este încă adevărata atingere a scopului.

Totuși, când cauzele și consecințele îmi sunt revelate ca guvernare a Creatorului, încep să înțeleg că, prin această acțiune, mi-am unit atitudinea, lucrarea Lui asupra mea și starea la care am ajuns. Adică, guvernarea Lui îmi este clarificată într-o oarecare formă, dar devine clarificată doar pentru ca eu să cad imediat într-o tulburare și mai mare și să o clarific într-un întuneric și mai mare.

Astfel, de fiecare dată mi se dă putere și cunoaștere suplimentară, sau s-ar putea spune, puterea cunoașterii, astfel încât să fiu pregătit pentru următoarea tulburare.

[353309]
Din Lecţia zilnica de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Cum poate ajunge omul de la Lo Lişma la Lişma? Este scris: „Când îi înveți pe copii, femei și oameni needucați, aceștia sunt învățați să muncească doar din frică și pentru a primi recompensă. Până când nu dobândesc cunoștințe și multă înțelepciune, li se predă acel secret puțin câte puțin”. Aceasta înseamnă că în noi există anumite calități numite „femei, copii și oameni needucați”. Și dacă încep să studiez metoda de avansare către Creator, chiar dacă nu am nimic în afară de aceste calități, pot totuși să avansez de la ele și să ajung la corectarea lor, să ajung la țel.

În esență, așa începe toată lumea. Nimeni nu se naște un mare cabalist. Desigur, fiecare are un nivel diferit de pregătire, în funcție de ceea ce a parcurs omul în încarnările anterioare, dar nimeni nu se naște cu calități cu care să fie pregătit să simtă lumea superioară și să trăiască în lumea superioară.

Tu însuți trebuie să creezi dorințele de a simți lumea spirituală în tine; le creezi din suferințe, una după alta! Altfel, nu vei simți setea de cunoaștere și nu vei simți împlinirea ei.

Nu există altă cale decât să mergi pas cu pas, dorință după dorință. Nu poate fi dobândită în niciun alt mod. Fiecare trebuie să parcurgă întreaga cale. Prin urmare, ți se oferă posibilitatea de a alege dacă să scurtezi calea, să o parcurgi repede și cu bucurie sau să o lungeşti și să primești lovituri și suferință.

Care este scopul suferinței și al prelungirii timpului? Cum ajută, ce împiedică? În orice caz, treci prin aceleași grade, dar la fiecare dintre ele, până când dobândești minte și rațiune, suferi și primești lovituri care te readuc la starea anterioară.

De exemplu, stai în fața unei probleme dificile, în fața unui obstacol: „M-am săturat de toate astea. Nu le mai vreau. Scopul este departe; poate că au dreptate, dar în doar câteva luni am auzit deja tot ce vorbesc aici. Pe scurt, nu simt că pot rămâne aici. Mă voi întoarce acasă.”

Și astfel viața ta revine pe făgașul ei obișnuit. Încep loviturile și suferințele, dar tot nu le legi de nimic: „Toţi oamenii din lumea asta suferă.” Te învârtești, îți arzi viața, te naști din nou și așa continuă până când te întorci la gândul că este imposibil să trăiești așa și apare din nou aceeași întrebare: „Care este sensul vieții mele?” Apoi vei reveni la Cabala și te vei regăsi din nou într-o stare în care vei avea nevoie de sprijinul mediului înconjurător.

Cu alte cuvinte, dacă în starea anterioară (când ai lăsat totul și ai plecat) te-ai fi îndreptat către mediu și ai fi primit sprijin, dorințe, impresii, entuziasm și inspirație a simţirii măreției scopului din acesta, ai fi putut avansa cu succes. Dar în schimb, abandonezi timp de zeci de ani doar pentru a te întoarce în același loc, fiind mai pregătit să asculți mediul înconjurător. Asta este tot ce s-a schimbat.

Tot studiul nostru este destinat doar acestui lucru: la fiecare grad, la fiecare pas, să ne protejeze de astfel de abandonuri care durează zeci de ani și să mergem mai departe fără a ne abate. Aceasta este întreaga noastră alegere.

[352953]
Din Lectia zilnica de Cabala 09/02/26, Rabaș – Art.15, 1990-Ce înseamnă că înainte ca ministrul egiptean să cadă, strigătul lor nu a primit răspuns, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→