Întrebare: Putem spune că Avraam a schimbat istoria lumii?

Răspuns: Da, deoarece Avraam a fost primul care i-a chemat pe babilonieni să reziste egoismului lor crescând, care înflorea în Babilonul Antic. Egoismul i-a împiedicat să se dezvolte și a condus treptat statul într-o criză uriașă, ceea ce numim Turnul Babel.

La acea vreme, Babilonul Antic, situat între râurile Tigru și Eufrat, găzduia 3 milioane de oameni. Conform standardelor moderne, aceasta nu este o populație mare, dar pentru lumea antică, era destul de substanțială, practic întreaga civilizație din acea vreme.

Oamenii trăiau pașnic și calm. Aveau de toate din abundență. Semănau cereale – grâu, secară, hrișcă – plantau ceapă și usturoi, creșteau oi și prindeau mult pește. Dovezi istorice în acest sens pot fi găsite în frescele conservate cu inscripții dedicate: „Vă ofer un kilogram de usturoi” și așa mai departe.

Oamenii duceau vieți simple, obișnuite și totul era bine. Dar dintr-o dată, între ei a izbucnit o competiție și au început să se „măsoare” reciproc după standarde egoiste: eu îi dau atât, iar el îmi dă atât. În timp ce înainte omul era ca un frate, un prieten și un vecin pentru altul, acum au apărut criterii complet diferite pentru relații.

Astfel, babilonienii au intrat într-o criză sălbatică, teribilă, din care nu au putut scăpa. Au început să construiască Turnul Babel, un simbol al egoismului care se străduiește să ajungă la ceruri, pentru că ei credeau că în acest fel îl pot cuceri pe Creator și Îl pot face să lucreze pentru ei.

Credința că cerul are o întindere solidă a persistat în umanitate timp de mii de ani. Am citit chiar și în manuscrise rusești că oamenii credeau că, dacă locuiesc aproape de orizont, își pot usca grâul pentru a-l împiedica să se strice. Acesta era modul lor de a-și imagina lucrurile, iar această noțiune a început să se estompeze treptat abia în Evul Mediu, odată cu apariția diferitelor științe în secolele XVII-XVIII.

Întreaga noastră civilizație a început cu Babilonul Antic. Avraam a dus la bun sfârșit o revoluție uriașă în lume, s-ar putea spune chiar singura. Toate celelalte revoluții au fost realizate „dintr-un vehicul blindat”, dar el a realizat o adevărată revoluție. El a dat umanității cheia pentru a influența lumea noastră, propriul nostru destin, și prin lumea noastră, și alte lumi. Ceea ce a făcut a fost incredibil.

Desigur, au existat Cabaliști înaintea lui; la urma urmei, el a trăit în a 20-a generație după Adam. Dar tocmai generația sa a reușit să aducă o metodă pentru a influența întreaga umanitate în lumea noastră, o metodă necesară urgent în vremuri de criză și de care lumea se poate folosi.

Întrebare: Noe a trăit în a 10-a generație, totuși Avraam a devenit un revoluționar?

Răspuns: Noe a realizat propria revoluție. S-ar putea spune că a salvat omenirea, dar a făcut-o singur. Nu a avut nevoie de un grup precum Avraam. Și-a îndeplinit misiunea luându-i pe cei dragi în arcă. Nu erau de fapt rude în sensul obișnuit, ci pur și simplu oameni care trăiau împreună ca o familie mare și unită. În acele vremuri, toată lumea trăia așa.

Noe a ridicat întregul grup de oameni deasupra egoismului pământesc; adică i-a salvat de potopul egoismului din arcă, iar arca simbolizează calitatea lui Bina.

Avraam a făcut același lucru la 10 generații după Noe, dar într-o stare diferită, într-o civilizație diferită. El a dezvăluit că era posibil să acționezi diferit, nu prin legăturile familiale, ci tot egoiste, ca în vremea lui Noe.

Ideea este că pe vremea lui Avraam, egoismul deja erodase întreaga umanitate. Și deși era formată din multe clanuri mari diferite (tipice lumii antice), Avraam a reușit să-i convingă că apropierea într-o singură familie, în ciuda egoismului care îi domnea, era tocmai salvarea lor.

Nu erau încă departe de a înțelege acest lucru, deoarece trăiseră recent în pace și prietenie, când dintr-o dată, egoismul a izbucnit printre ei și au început să se urască unii pe alții. Prin urmare, l-au crezut cu ușurință, s-au unit și și-au dat seama că aceasta era salvarea din problemele pe care și le creaseră singuri.

Pentru a reveni la viața normală, Avraam i-a unit într-un grup, în care au început să descopere relațiile corecte dintre ei.

Dintr-o lecție de Cabala în limba rusă 29.05.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O perturbare este o forță divină care îmi apare ca o perturbare datorită intenţiei sale de a dărui.

Dacă mă corectez de dragul de a dărui, această forță obstrucționantă nu-mi mai apare ca un obstacol, o văd ca pe o salvare, ca pe ceva pozitiv.

Aceasta înseamnă că transform perturbarea într-o formă pozitivă. Dar în realitate, nu o schimb; mai degrabă, îmi schimb intenția, și prin aceasta percep obstacolul diferit.

Cu alte cuvinte, justific guvernarea Creatorului. Ea vine la mine într-o formă negativă pentru că o percep printr-o perspectivă egoistă și îmi corectez perspectiva tocmai prin acest obstacol. Ea îmi servește drept etalon.

Apoi încep să văd influența Creatorului asupra mea ca fiind Bunul care face binele.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Spiritualitate - Un comentariu →

Avem o regulă conform căreia totul vine dintr-o singură sursă „pentru a încânta ființele create”. Pentru a atinge acest lucru, trebuie să folosim ceea ce ne stă în fața ochilor, ceea ce ne înconjoară.

Iar ceea ce ne înconjoară sunt prietenii. Tot ceea ce faci trebuie să fie îndreptat spre atingerea scopului creației, gradul de „a încânta ființele create”. Pentru aceasta, trebuie să te apropii de prieteni prin 125 de grade. Dacă faci acest lucru, vei urca la Creator prin aceleași 125 de grade.

Se spune că poruncile dintre om și prietenul său preced poruncile dintre om și Creator. Creatorul este ascuns, în timp ce prietenul este aproape. Dacă împlinești acțiuni în relație cu prietenul, acest lucru te avansează spre Creator în aceeași măsură în care depui eforturi în raport cu prietenii.

Omul nu simte față de cine împlinește acțiunea, dacă aceasta este în afara corpului său: „Vreau să fiu conectat cu Creatorul pentru că am o speranță de a primi ceva de la El. Dar prietenul, ce îmi poate da?”

În ceea ce privește dorința mea de a primi, există o diferență între Creator și prieten. De la Creator, sper să primesc plăcere, dar de la prieten, ce plăcere pot primi? Cel mult, niște mici bucurii corporale.

Totuși, dacă vorbim despre dăruire, despre ieșirea din dorința de a primi, atunci atât în ​​ceea ce privește prietenul, cât și Creatorul, este la fel.

Numai în ceea ce privește prietenul pot vedea cu adevărat dacă am ieșit din dorința de a primi și nu mă mai gândesc la mine. În ceea ce privește Creatorul, pot avea iluzii. Acolo, mă pot amăgi complet pentru că nu am niciun control real.

Dar în raport cu prietenul, pot vedea imediat dacă sunt capabil să fac ceva sau nu.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/02/26, Rabaș – Art.1 part.2, 1984-Scopul Societăţii – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare perturbare pe calea spirituală este o colecție de diverse mijloace pe care le dobândește omul: o înțelegere mai mare, o credință mai mare (deoarece omul trece prin această perturbare prin credință) și o nevoie mai mare de conexiune cu grupul, deoarece vede că numai prin aceasta poate fi mântuit.

Omul ajunge să prețuiască întregul vas care începe să prindă contur sub ochii lui: adevăratul vas colectiv al sufletului. El începe să dezvăluie că acest Kli colectiv se numește Şchina, așa cum se spune: „Şchina va locui printre noi”.

Datorită perturbărilor, omul devine mai înțelept. Altfel, de unde ar veni înțelepciunea? Transformând forța perturbării într-o forță utilă, văd prăpastia dintre cele două: între ceea ce înțelegeam anterior ca o perturbare și ceea ce a devenit acum ceva util. Îmi devine clar că, chiar și atunci, nu a fost o perturbare, ci un beneficiu, că m-a îndreptat exact în direcția necesară, și că mai devreme, nu aș fi putut primi această forță sub nicio altă formă decât ca o perturbare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să fac în perioadele de durere și suferință, când direcția este neclară? Ce ar trebui să fac într-o stare de confuzie și lipsă de înțelegere?

Răspuns: O stare de confuzie, o stare de lipsă de înțelegere, o stare de bucurie, o stare de durere, o stare de înțelegere – trebuie să ne raportăm la fiecare dintre ele ca fiind cea mai eficientă și necesară în momentul dat. Nu contează cum este simțită în dorința mea de a primi.

Ceea ce contează este că o experimentez, că nu rămân în inconștiență, în sentimentul că pur și simplu trăiesc; ar trebui să simt că această stare este starea mea spirituală, pe care o pot conecta cu Creatorul care mi-o dăruiește.

Atunci nu contează ce fel de stare este, poate fi rea sau bună, principalul lucru este că prin ea, Îl simt pe Creator trimițându-mi-o. De aici începe calea mea spre avansare.

Starea de confuzie indică de obicei o ascensiune la un grad superior față de starea anterioară. Dacă într-o stare de atenție dispersată, când omul nu înțelege, nu știe, este confuz, încearcă să asculte și nu poate, face eforturi, atunci în acest fel se atinge gradul superior.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/02/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora conține lumină deoarece Creatorul Se îmbracă în ea. Din această lumină generală, putem primi o anumită porțiune în dorința de a dărui, adică în Kli-ul (vasul) credinței. Există, de asemenea, un veșmânt exterior numit înțelepciune, iar vasul pentru a-l atinge este intelectul uman.

Astfel, pentru a atinge Tora, omul trebuie să dobândească un Kli (un vas spiritual). Dar dacă cineva studiază Tora fără intenția de a atrage lumina care reformează din ea, în care este conținută întreaga putere a Torei (chiar scopul pentru care a fost dată), atunci un astfel de studiu nu este binecuvântat. Este aşa, pentru că natura luminii care vine de la Creator este de a ne întoarce la sursă.

Tora este numită Tora vieții. Aceasta înseamnă că trebuie să simțim viața în lumina pe care o dezvăluim. Viața este ceea ce este atins la gradul Creatorului, în dorințele de dăruire. Și acest lucru este posibil numai lucrând cu intenția de a atrage forța din Tora care va servi drept combustibil pentru dobândirea Kliului de dăruire.

Există Creatorul și ființa creată, iar manifestarea Creatorului către ființa creată se numește lumină. Revelația luminii are mai multe forme. Cea mai externă manifestare a Creatorului către ființa creată este viața corporală. O manifestare mai interioară este înțelepciunea; și mai interioară este lumina care reformează și chiar mai interioară este lumina care umple Kli-ul spiritual care s-a întors la sursă.

Omul care începe calea spirituală trebuie mai întâi să „binecuvânteze Tora” intenționând să atingă adevărata Tora, adică lumina ei cea mai interioară. Dacă el nu se străduiește să dezvăluie lumina interioară, ci studiază doar partea externă a Torei de dragul dobândirii de cunoștințe, un astfel de om este considerat printre națiunile lumii. La urma urmei, omul dorește să îndeplinească munca pentru Creator cu intenția pentru sine, și prin urmare, primește din Tora, din această lumină, doar cunoaștere și înțelepciune.

Dar dacă omul intenționează să obțină echivalența de formă cu Creatorul, un astfel de om se numește Israel, și în consecință, ea cere mai întâi corectarea intenției sale de a dărui din lumină. După corectare, omul dorește să împlinească acțiuni pentru a dărui, adică să primească lumina de dragul dăruirii prin intermediul unui ecran și al luminii reflectate, în Kli-ul credinței.

Lumina care este revelată în Kli-ul credinței se numește lumina Hochma (lumina înțelepciunii). Dar aceasta nu mai este înțelepciune externă primită în dorințe egoiste; mai degrabă, este lumina înțelepciunii, adică revelația guvernării Creatorului asupra omului.

Din Lecţia zilnică deCabala 18/01/26, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă ating scopul creaţiei, există o diferență dacă îl ating pe o cale lungă sau una scurtă?

Răspuns: Există calea Torei și calea suferinței. Avansez fie primind lovituri, fie străduindu-mă să devin asemenea Creatorului. În ambele cazuri, scopul este același. Se spune că magazinul este deschis și negustorul ține contul. Luați din acest magazin în orice caz, fie că vreți, fie că nu. Trebuie să luați, trebuie să trăiți, trebuie să primiți plăceri.

Omul este taxat pentru ceea ce ia, fie că este conștient de acest lucru, fie că nu. Baal HaSulam scrie despre acest lucru în articolul „Pacea”. „Ce diferență face dacă un om este conștient sau nu?”, întreabă el acolo. Nu văd eu negustorul și pur și simplu iau din magazin, din această viață (din moment ce așa sunt construit)? Sau știu că există un negustor și că ceea ce iau, iau pe credit și trebuie în cele din urmă să rambursez?

Diferența este că negustorului nu-i pasă cât luați; magazinul este pentru tine, totul este pentru tine. Nu este fără motiv că la sfârșitul articolului se spune că totul este gata pentru ospăț. Totul a fost creat pentru tine de la început și, bineînțeles, la final vei primi totul.

Dar ceea ce contează pentru negustor este ca tu să te raportezi la toate „achizițiile” tale din această lume, din acest magazin, în mod intenționat. Pentru că în acest fel, te vei raporta la creație așa cum o face El și vei atinge gradul Său. Aceasta este adevărata plăcere: să fii în poziția Creatorului; El vrea să o atingi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când ridic moralul unui prieten, nu adaug satisfacție dorinței sale de a primi? Și trebuie el cumva să-mi returneze această muncă?

Răspuns: Ideea este că totul depinde de aceea cu care învăluiți cuvintele voastre chiar acum, de intenţia  voastră atunci când lăudați un prieten. Nu îl înalț pe el personal. Înalț ideea de dăruire reciprocă care există în grupul nostru. Făcând acest lucru, educ întregul grup și pe mine însumi despre cât de special și spiritual este actul de dăruire.

Cu intenția de a lăuda un prieten, mulțumindu-i în fața grupului, trebuie să trezesc o anumită atitudine față de actul de dăruire, nu față de el personal. Acest lucru ar trebui să ne ridice pe toți la nivelul de a aprecia importanța dăruirii.

Aceasta este o problemă pe care o putem observa în viața noastră de zi cu zi obișnuită. Îți pot oferi ceva, iar tu îl vei accepta cu dragoste pentru că ți se pare bun. Dar îți pot oferi același dar într-o astfel de formă sau cu o astfel de atitudine încât vei dori să scapi de el cu orice preț. Te vei simți foarte rău. Cu alte cuvinte, pot trezi tot felul de simțiri în tine prin chiar faptul că îți ofer ceva.

Trebuie să îmbrăcăm lauda unui prieten într-o astfel de intenție încât să înălț nu prietenul, ci Creatorul care ne-a dat puterea de a acționa. Pentru că, dacă nu ai fi primit aceste forțe de la Creator, nu ai fi putut face nici măcar ceva nesemnificativ care să fie bun față de mine.

Rezultă că de dragul unor relații bune între noi, ne îndreptăm nu unii către alții, ci către Forța superioară care ne dăruiește capacitatea de a face acest lucru.

În primul rând, combustibilul, intenția din fiecare dintre noi îndreptată spre dăruire, poate fi dată doar de sus, dacă suntem demni de ea. Prin aceasta, glorificăm Forța superioară, nu pe noi înșine.

În al doilea rând, totul se aranjează în așa fel încât, indiferent cât de mult lăudați pe cineva din grup, nu putem deveni mândri de asta, deoarece atmosfera generală este de așa natură încât acest lucru pur și simplu nu se poate întâmpla. Suntem preocupați de avansare, nu de privirile unora spre ceilalți.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 24/02/26, Rabaș – Art.1 part.2, 1984-Scopul Societăţii – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Astfel, înțelepții au găsit fără probleme un limbaj adecvat, prin care și-au putut transmite reciproc realizările, prin viu grai și în scris, din generație în generație. Au luat numele ramurilor din această lume, unde fiecare nume este autoexplicativ, ca și cum ar indica rădăcina sa superioară în sistemul lumilor superioare…

Din acest motiv, înțelepții Cabalei au ales un limbaj special pe care îl putem numi „limbajul ramurilor” (Baal HaSulam, „Studiul celor Zece Sfirot”, Vol. 1, Partea 1, Observație interioară).

Limbajul ramurilor este un limbaj pentru comunicare, nu pentru atingere.

De exemplu, atunci când ascult medici, pot înțelege anumiți termeni acceptați în mod obișnuit, dar nu și sensul lor intern, deoarece nu sunt medic. Nu știu exact ce spun despre funcționarea organelor, parametrii medicali, teste și așa mai departe. Adică, limbajul medicilor poate consta în cuvinte familiare mie, totuși îmi lipsesc cunoștințele necesare pentru a le înțelege și evalua.

Același lucru este valabil și pentru Cabala: pot citi cărți cabaliste în orice limbă, și în același timp, să nu înțeleg nimic din ele. Prin urmare, există o diferență între a cunoaște cuvintele și a le înțelege sensul.

Limbajul ramurilor nu vorbește despre sensul mecanic al unor cuvinte precum „ecran”, „restricție”, „lumină reflectată”, „lumină directă”, Hasadim, Hochma și așa mai departe. Mai degrabă, vorbește despre faptul că un cuvânt din lumea noastră desemnează o ramură care provine din rădăcina sa din lumea spirituală.

Când percep un anumit cuvânt, aud numele unei ramuri din lumea noastră și îmi imaginez instantaneu rădăcina sa din lumea superioară: calitatea dăruirii, apropierii, separării, conexiunii și așa mai departe, adică tot ce are legătură cu interacțiunea părților din cadrul sistemului unic de creație.

Întrebare: Poate un cabalist să nu știe cărei rădăcini spirituale îi corespunde o anumită ramură?

Răspuns: Este complet posibil. Depinde de nivelul cabalistului.

În general, sistemul HaVaYaH este revelat relativ repede, iar după aceea încep să apară tot felul de nuanțe, un discernământ secundar și terțiar și așa mai departe. Aceste armonice adaugă o mulțime de sentimente, și unele foarte importante, deoarece calitatea percepţiei proprietăților și acțiunilor spirituale depinde de ele. Prin urmare, chiar și cele mai mici nuanțe produc un efect extraordinar și adaugă profunzime informațiilor spirituale.

Întrebare: Să presupunem că Zohar-ul descrie oameni, animale, grădini, fructele copacilor. De ce a fost necesar să se transmită totul în mod specific în acest fel?

Răspuns: Pentru că acesta este limbajul ramurilor. Autorii Cărții Zohar nu puteau scrie altfel, deoarece acestea sunt numele unor părți ale sufletului nostru.

Întrebare: De ce atunci Baal HaSulam a scris diferit, folosind termeni cabalişti precum Zeir Anpin, Malchut și așa mai departe?

Răspuns: Problema este că în descrierea calităților spirituale există patru limbi. Baal HaSulam a folosit limbajul Cabalei, nu limbajul ramurilor.

Din Lecția zilnică de Cabala în limba rusă, 01.04.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este chiar adevărat că toate stările mele viitoare există déjà, până la sfârșitul dezvoltării?

Răspuns: Desigur, pentru că timpul nu există. Acum, poți decide doar dacă vrei să fii în acea stare sau nu și te miști de-a lungul axei stărilor. Și apoi timpul tău poate merge înapoi sau înainte, oricum dorești.

Întrebare: Atunci cum diferă starea mea prezentă de toate cele viitoare?

Răspuns: Dacă avansezi de-a lungul axei timpului (mai precis, axei stărilor), descoperi din ce în ce mai mult că ai de-a face cu lumina superioară, cu Creatorul. Începi să-L simți, adică forța care te guvernează pe tine și întreaga ta realitate. Aceasta este forța dăruirii și a iubirii care vrea să te dezvolte astfel încât să o poți percepe și să te ridici la nivelul ei.

Întrebare: Și cum este legată aceasta de viitorul meu?

Răspuns: Acesta este viitorul tău! Fie că vrei sau nu, trebuie să ajungi la asta.

Există Forța dăruirii și a iubirii, „Creatorul”, care ne-a creat din „nimic” și ne dă toate aceste stări să le simțim până când Îl vom simțim și vom începem să acționăm în același mod ca această Forță. Creatorul ne ajută să ne dezvoltăm la nivelul Lui. Acesta este viitorul nostru: „Să devenim precum Creatorul, cunoscând binele și răul”. Trebuie să devenim similari cu El în calitățile noastre, în egală măsură dăruind și iubind.

Întrebare: Și cum ne mișcăm între timp?

Răspuns: Ne mișcăm prin timp dorind să devenim ca Forța superioară. Avansăm; „sfințim” timpurile, adică noi înșine vrem să progresăm de-a lungul axei stărilor, axei timpului.

Întrebare: Deci se pare că viitorul nu vine la mine; eu însumi pășesc în viitor? Cum fac asta?

Răspuns: Îți imaginezi următoarele stări pe axa timpului și te schimbi astfel încât să te potrivești exact cu ele. În acest fel, avansezi.

Întrebare: Sunt stările viitoare cunoscute dinainte sau există alternative?

Răspuns: Nu există alternative! Întreaga axă a dezvoltării este deja stabilită și trebuie să treci prin toate stările de pe ea.

Totuși, se poate trece de la o stare la alta prin propria dorință sau se poate să fii împins prin forță, prin suferință. Avem doar două opțiuni: fie să avansăm la următoarea stare pe calea corectă și bună, cunoscând starea viitoare și lucrând la noi înșine pentru a o atinge mai repede, fie refuzăm să facem acest lucru pentru că merge împotriva egoismului nostru și suntem leneși. Atunci sistemul tot te împinge înainte, dar numai prin lovituri.

Întrebare: Este posibil să trăim fără simțirea timpului?

Răspuns: Este posibil. Dacă ne luăm dezvoltarea în propriile mâini, ne ridicăm deasupra timpului și acordăm atenție doar stărilor prin care trecem. Și când se întâmplă acest lucru? Dincolo de timp. Chiar acum, pot trece prin multe stări cu orice viteză doresc și mă pot îndrepta spre starea perfectă.

Întrebare: Și ce mă așteaptă în această stare perfectă finală?

Răspuns: Bunătatea absolută, astfel încât nici măcar nu poate fi imaginată. Așa cum un copil nu își poate imagina ce îl așteaptă în viața de adult.

Din KabTV, emisiunea Viaţă Nouă 934 – Ce este viitorul, 19.12.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→