Întrebare: În procesul de construire a grupului, fiecare dintre membrii săi și grupul în ansamblu primesc obstacole. Scopul acestor obstacole este de a spori aspirația către Creator și sentimentul nevoii de El?

Răspuns: Trebuie să vă imaginați că un anumit vas este suspendat în aer, iar acest vas este cel mai important lucru pentru noi. În el Îl vom revela pe Creator— mai întâi ca și cum ar fi în afara noastră, iar mai târziu, poate într-o formă mai interioară, când simțim că toate inimile noastre împreună construiesc acest vas. De ce vorbesc despre o formă exterioară? Pentru că trebuie să-ți îndrepți atenția spre exterior, dincolo de tine însuți. În niciun caz nu ar trebui să ne raportăm unii la alții ca la o societate închisă, care nu are nevoie de niciun scop dincolo de ea însăși.

Întrebare: Mă refer la instrumentul numit grup. În construirea lui, omul primește obstacole. Care este scopul lor?

Răspuns: Scopul obstacolelor pe care le primește omul în timp ce construiește grupul sau în timp ce își modelează atitudinea față de acesta este tocmai acela de a-și stabili atitudinea corectă. Cum știu care ar trebui să fie acea atitudine? Cu alte cuvinte, cum ar trebui să arate vasul final? Ajung la aceasta prin obstacolele pe care le primesc și le corectez în mod constant.

A depăși obstacolele înseamnă a le dobândi și a le integra în sine ca forță benefică. Prin aceasta, devin mai înțelept și mai experimentat, iar data viitoare voi primi un obstacol mai mare. Fiecare obstacol, odată corectat, devine în mine o forță activă și eficientă.

Problema noastră este că abia simțim că data viitoare vom fi mai puternici, deoarece data viitoare cădem și mai adânc. Și totuși, fiecare detaliu se alătură întregului. De aceea cad mai adânc.

Fără aceste obstacole, cum m-aș construi pe mine însumi? La fel se întâmplă și în viața noastră materială: un alt examen, o altă probă, o altă sarcină și așa mai departe. Prin aceasta, omul crește.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când un om lucrează cu măreția grupului lui, el lucrează împotriva dorinței sale de a primi. Vreau ca Creatorul să fie cât mai măreț posibil, deoarece aceasta îmi oferă mai multă încredere, mai multă pace; aparțin unui lucru măreț!

Dar când lucrez la măreția grupului, în ce constă măreția sa? Ea tinde tot mai mult spre dăruire; vrea să investească mai mult — aceasta este măreția grupului meu.

Adică, eu prețuiesc grupul în funcție de înclinația sa spre dăruire, iar acest lucrru nu oferă nicio împlinire dorinței mele de a primi. Când dorința de a primi nu capătă nicio împlinire, nu am de ales — trebuie să încep să prețuiesc aceste calități în sine.

Punând grupul înaintea mea, în locul Lui, Creatorul mi-a oferit posibilitatea de a face abstracție completă de dorința mea de a primi, și de a ieși din ea.

De aceea, El a sfărâmat vasul lui Adam HaRişon și i-a dat fiecărui om mediul înconjurător ca mijloc pentru atingerea dăruirii. Fără aceasta, nu am fi putut face nimic.

Grupul este mijlocul pentru atingerea măreției Creatorului, pentru a-L recunoaște ca Bunul care face bine.

Dacă separ grupul de Creator, nu mă voi apropia niciodată de împlinirea nici măcar a celei mai mici acțiuni care să ducă la ieșirea din sine.

Ca exemplu, Baal HaSulam aduce în discuție Rusia Sovietică: aceasta s-a desprins de Creator și a încercat să construiască o societate frumoasă în mod independent; Kibuţ-urile au făcut același lucru. Au existat și alte exemple similare în istorie, și toate s-au încheiat cu eșec.

În munca noastră, trebuie să conectăm grupul și Creatorul unul cu celălalt, astfel încât grupul să devină mijlocul. Rabaş scrie despre acest lucru foarte clar în toate articolele sale despre grup.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/02/26, Rabaș – Art.4, 1991-Ce înseamnă “Sabotorul a fost în potop și a fost omorât”, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că este imposibil să renunți la propria satisfacție, imposibil să-ți iubeşti semenii și imposibil să dăruiești altuia. Imposibil!

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Dacă omul ajunge la o realizare atât de tăioasă și amară în interiorul lui, este acesta un bine?

Răspuns: Aceasta este recunoașterea răului, a naturii sale! Și de acolo trebuie să-ţi spui în continuare că trebuie să mă ridic deasupra răului, deasupra acestei naturi. Ce trebuie să fac pentru asta? Unde pot găsi un astfel de remediu?

Oamenii nu l-au găsit încă. Au încetat deja să mai spere, pe de o parte. Dar pe de altă parte, ei înțeleg treptat din ce în ce mai mult, că dacă un astfel de remediu nu există, atunci nu există fericire, nimic bun, nici viitor.

Comentariu: Deci, iată o dilemă. Înțeleg că nu se poate trăi așa, că sunt așa, natura mea este așa, și în același timp, înțeleg că nu pot merge mai departe.

Răspunsul meu: Nu pot.

Întrebare: Am ajuns în punctul în care nu există cale de întoarcere și nici mers înainte. Ce ar trebui făcut în acest caz?

Răspuns: Când ajungem la o astfel de stare, începem să înțelegem, că dacă natura ne-a stabilit această sarcină, atunci evident că natura are și o soluție.

Întrebare: Este logic. Deci soluția nu este în jurul meu, nu este în prietenii mei, nu este nicăieri aici, ci în natura însăși. Și astfel, încet, încet, încep să comunic cu natura?

Răspuns: Da. Aceasta este comunicarea cu natura.

Întrebare: Deci, spun: „Soluția este în tine. Dă-mi această soluție.”

Răspuns: Da. Trebuie să se ajungă la punctul în care omul este cu adevărat obligat să se îndrepte către natură într-un astfel de mod.

Întrebare: Și în ce moment va da natura soluţii și va răspunde?

Răspuns: Când omul este în disperare completă, când are nevoie cu adevărat doar de asta.

Întrebare: Dacă generalizăm toate acestea, suntem conduși acum exact către această stare? Nu o putem ocoli, nu o putem evita?

Răspuns: În niciun caz.

Întrebare: Deci aveți un sentiment clar că suntem conduși tocmai spre asta?

Răspuns: Da. Trebuie doar să înțelegem și să simțim că inversiunea interioară se bazează pe acest punct. Este necesară; altfel nu veți trece la un alt mod de existență.

Întrebare: Și spuneți-mi, dacă vă aude un om, care sunt acțiunile sale în acel moment? Chiar dacă începe să comunice mecanic cu natura, cu Creatorul.

Răspuns: Doar să se întărească în această paradigmă.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.02.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă nu există nimeni în afară de El, atunci cui dăruiește Creatorul?

Răspuns: Este un sistem închis, unei părți din care i s-a dat intenționat un adaos egoist opus Creatorului pentru a-L revela mai clar. Această parte joacă totul în interiorul ei.

Imaginați-vă că aveți o orchestră fără tonuri minore sau majore. Ce ați face? Armonia este necesară.

Pentru a crea această armonie și a sublinia unitatea și perfecțiunea Sa, Creatorul a creat un sistem opus, unul care Îl contrazice. Din acesta Îl puteți investiga liber și, cel mai important, Îl puteți încorona.

Tocmai datorită egoismului pe care El l-a creat și asupra căruia lucrați, îl descifrați pe Creatorul care se ascunde în acest sistem, Îl revelați, și descoperiți că El este Unicul și Cel perfect.

Din Lecția zilnică de Cabala în limba rusă, 02.09.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Studiem că atingerea adeziunii cu Creatorul este scopul. Mijloacele pentru atingerea acestui scop sunt construirea unui vas (Kli)). Adeziunea cu Creatorul este un vas umplut cu lumină, starea finală în care calitățile vasului devin aceleași cu calitățile Creatorului. Apoi, omul umple acest vas cu lumină reflectată, cu atitudinea sa față de Creator, iar Creatorul umple vasul cu atitudinea Sa față de om, cu lumină directă.

Omul poate construi acest vas doar cu ajutorul grupului, deoarece părțile din interiorul vasului pot fi legate între ele doar prin intenția „iubește-ți prietenul ca pe tine însuți”.

Intenția comună pe care omul trebuie să o atingă poate fi obținută doar în grup.

Aceasta nu înseamnă că grupul îi dă forța dăruirii în sine. Mai degrabă, îi dă dorința de a atinge forța dăruirii și înțelegerea faptului că este incapabil să o atingă singur.

Îi dă conștientizarea faptului că Creatorul dorește, așteaptă și este gata să îl corecteze. Omul primește toate acestea de la grup în măsura în care se raportează la prieteni și le cere aceste forțe.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În percepţia sa, un om împarte timpul în trei noțiuni: trecut, prezent și viitor. Ce sunt acestea?

Răspuns: Prezentul este senzația care vine din influența luminii interioare. Aceasta este mai complexă decât teoria relativității a lui Einstein.

Einstein a descris o percepție specială a lumii exterioare, în timp ce Cabala descrie o percepție specială a lumii interioare a unui om, care este mult mai greu de înțeles. La urma urmei, trebuie să ne răsturnăm întregul sine pentru a o înțelege, în timp ce pentru a înțelege teoria relativității trebuie doar să răsturnăm mintea.

Simțirea trecutului este determinată de lumină – adică de împlinirea care a fost în dorință și a părăsit-o. Împlinirea care este în interiorul sufletului este prezentul. Iar împlinirea care stă în fața sufletului, gata să intre în el în momentul următor, se numește viitor.

Întrebare: Și ce este „sufletul”?

Răspuns: Sufletul este sistemul prin care simțim că existăm și care se umple cu lumina superioară.. Dacă ne dezvoltăm prin metoda Cabala, începem să simțim aceste împliniri, precum și trecutul, prezentul și viitorul care sunt asociate cu ele.

Trecutul, prezentul și viitorul sunt influența luminii care a fost, este și va fi asupra mea. Dorința mea de a mă bucura devine umplută de lumina superioară, numită Creator.

Senzația de trecut, prezent și viitor depinde de nivelul de dezvoltare al omului. Unii oameni nu sunt deloc preocupați de viitor, iar alții uită imediat trecutul. Mulți percep doar o porțiune îngustă a prezentului. Simțul timpului este individual pentru fiecare om.

Întrebare: Și unde exist eu, în trecut, prezent sau viitor?

Răspuns: Exiști în trecut, prezent și viitor, deoarece timpul nu există de la sine; există doar în simțirea ta. Toate stările tale viitoare există deja, până la ultima, în care tu și Creatorul vă contopiți în echivalență de formă și descoperi cum te umple Forța superioară, lumina care anterior rămânea în exterior.

La atingerea acestei stări finale, care se numește sfârșitul corectării, devenim umpluți de toată lumina care este încă în afara noastră.

Din KabTV, emisiunea Viaţă nouă 934 – Ce este viitprul?”, 19.12.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este extraordinar de dificil să descriem lumea spirituală cu cuvintele noastre pământești și să ne-o imaginăm într-o minte pământească. În esență, este complet imposibil, deoarece vorbim despre o natură complet diferită. Dar haideți să încercăm.

Trebuie să ne detașăm de tot ceea ce vedem, simțim și înțelegem în prezent și să ne imaginăm că plăcerea există din dăruire și că aceasta este singura plăcere care poate exista. Asta se simte doar în acte de dăruire, în Creator.

Creatorul a vrut să creeze o creație care să prețuiască foarte mult starea Creatorului. Și prin urmare, El a creat creația cu dorința de a se bucura și a implantat în ea cea mai mică plăcere dintre toate plăcerile posibile, o scânteie, o „lumânare subțire”.

Aceasta este o senzație înșelătoare, deoarece, în realitate, este imposibil să simți plăcere în dorința egoistă. Această scânteie este dată doar pentru a menține viața, astfel încât să poată exista cumva. Și prin intermediul acestei mici scântei, întreaga noastră lume trăiește.

Dar adevărata plăcere este posibilă doar din acte de dăruire; aceasta este o lege a naturii. Totuși, pentru a deveni capabili să apreciem această calitate, măreția dăruirii, începem, din punctul negru al creației, să construim vase enorme de primire, precum siluete negre pe un fundal alb.

Se dovedește că noi construim începutul rău, egoist, dintr-un singur punct negru minuscul numit „vârful literei «Yod»”. Și când lucrăm la acest punct negru, încercând cu toată puterea noastră să-l îndreptăm spre acte de dăruire, tocmai din această cauză el crește în direcția opusă, sub forma primirii.

Revelăm în acest vârf al literei „Yod” toate celelalte litere, toate calitățile, tot ceea ce există, pentru că în acest punct negru devenim complet opuși Creatorului. Și prin urmare, cu cât încercăm mai mult să ne asemănăm cu lumina, cu atât ne convingem mai mult de cât de opuși îi suntem, dezvăluind tot mai multe detalii. Așa, înscriem toate literele, în care sunt conținute toate calitățile, Parţufim spirituale, lumile și toate conexiunile existente.

Și principalul lucru este că în fiecare stare construim combinația dintre linia dreaptă și linia stângă, adică cu acele dorințe pe care le-am revelat datorită eforturilor noastre de a atinge dăruirea. Cu cât ne străduiam mai mult să dăruim, cu atât ne dezvăluiam egoismul, linia stângă. Dar, în ciuda acestui fapt, am încercat totuși să comparăm acele dorințe egoiste pe care le-am revelat în noi înșine cu dăruirea; adică, am încercat să le transferăm în linia dreaptă.

Făcând acest lucru, am atras asupra noastră lumina care se întoarce la sursă, astfel încât să acționeze asupra acelor litere negre care sunt revelate în noi, să le dea o formă mai clară și să dezvăluie toate componentele interacțiunii dintre lumină și dorință, întreaga TANTA (Taamim–Nekudot–Tagin–Otiot).

Astfel, mișcându-ne de jos în sus, dintr-un punct care schițează contururile literelor, și în interiorul lor, TANTA completă – toate senzațiile de la intrarea luminii în vas și ieșirea sa, atingem în cele din urmă lumina care este revelată în dorințe. Avansăm în direcția inversă, de jos în sus.

Când lumile coboară de sus în jos, totul se întâmplă în secvență inversă: mai întâi are loc unificarea izbitoare (Zivug deHakaa) în capul Parţufului, apoi TANTA, intrarea luminii în vas și ieșirea sa, iar în ultima etapă se formează literele (Otiot) și în cele din urmă, ajungem la punctul negru care se află la fundația lor.

Și exact în același mod ne construim calea de jos în sus, doar în sens invers. Prin dezvăluirea în linia dreaptă a măsurii în care suntem capabili să ne asemănăm cu lumina, stabilim astfel un echilibru între materialul care se află în interiorul literelor, grosimea lor și lumina care se află în afara literelor, în jurul lor.

Acele contururi negre ale literelor pe care le vedem în cele din urmă pe fundalul luminii albe reprezintă linia de mijloc la care am ajuns.

În linia de mijloc, se unesc două forme de rugăciune. Pe de o parte, „rugăciunea generală”, o cerere în numele celor mulţi. Și pe de altă parte, este o astfel de rugăciune generală prin care ne integrăm cu toții în Malchut și clarificăm scopul comun ca un singur om. În măsura în care suntem capabili să combinăm aceste două componente, această rugăciune va intra și ea pe linia de mijloc.

Din Lecția zilnică de Cabala din 24.10.2012, Rabaş – Art.15, 1986-Rugăciunea celor mulţi

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Se spune că bărbații schimbă lumea, iar femeile o îmbunătățesc.

Răspunsul meu: Există ceva în asta; sunt de acord. O femeie organizează lumea. Ea tinde să o conecteze, să o facă mai convenabilă, mai confortabilă, la fel cum dorește să-și amenajeze un apartament. Așa vede ea lumea.

Un bărbat, nu. El avansează. Are nevoie de schimbări în lume, de salturi, poate chiar de „metode chirurgicale” destul de extreme.

Femeile în general, nu merg pe această cale, și prin urmare, sunt mai potrivite pentru a guverna lumea.

În general, guvernarea ar trebui să fie în pereche. Știm că în fiecare familie soția comandă în liniște, iar soțul execută. Și dacă nu o face, atunci nu este o familie. De obicei, așa este întotdeauna. Dacă un bărbat înțelege acest lucru, este bine. În Tora i se spune lui Avraam: „Fă ce îți spune Sara”. Acest lucru este corect. Cred că așa ar trebui educat un om.

Comentariu: Acum patruzeci de ani, compania Xerox a efectuat cercetări la scară largă în departamentul său de vânzări despre cine vinde mai bine. S-a dovedit că femeile sunt vânzătoare mai bune decât bărbații. De atunci, atitudinea conducerii față de femei a devenit mai favorabilă.

Într-un studiu care a implicat aproximativ 3.000 de manageri, au fost identificate mai multe calități caracteristice care disting bărbații și femeile: diferențele, avantajele și dezavantajele acestora.

Prima este puterea și leadershipul ca puncte forte. Bărbații sunt interesați de recunoașterea oficială a autorității lor. Ei avansează cu forță, și prin urmare, ating adesea culmi de carieră și niveluri salariale mai mari în comparație cu femeile.

Femeile sunt mai concentrate pe procesele interne. Este important pentru ele ca munca să fie structurată așa cum și-au imaginat-o și nu contează cine se află oficial la cârmă.

Dezavantajul: bărbații, care se străduiesc să-și satisfacă ambițiile personale, sunt mai puțin loiali companiei.

Femeile pot să nu-și dorească puterea mai puțin decât bărbații, dar sunt adesea înclinate spre indecizie în lupta pentru scaunul de conducere.

Răspunsul meu: Acest lucru este natural. O femeie, prin natura ei, nu este înclinată spre conflict; este înclinată spre pace, gata să cedeze pentru a păstra mediul, compania în care lucrează, locul ei și așa mai departe. Un bărbat poate distruge totul pentru a-și obține autoritatea. Pentru o femeie, acest lucru poate fi complet străin. Firește, femeile sunt pregătite pentru tot felul de sacrificii, în timp ce bărbații nu.

În general, în majoritatea cazurilor, femeile sunt preferabile. Poate singurul domeniu în care acest lucru este mai puțin semnificativ este armata, și chiar și acolo nu în planificare. În dezvoltarea planurilor militare, aș implica și femeile. Absența lor mi se pare necesar să o analizăm.

În cele din urmă, nu văd unde un bărbat are un avantaj față de o femeie, cu excepția implementării precise.

Comentariu: Al doilea factor este poziţia de control în funcție de sex.

Cercetătorii au concluzionat că, pe măsură ce bărbații îmbătrânesc, se bazează din ce în ce mai mult pe propria experiență și abilități. Bărbații au o poziţie de control interior, și prin urmare, adesea o stimă de sine mai mare decât femeile, care acordă o importanță mai mare imaginii și opiniilor celorlalți.

De exemplu, atunci când apar probleme într-o școală, o directoare reunește profesori și părinți pentru a discuta și a găsi o soluție împreună.

Da. Bărbații tind să folosească o metodă mai puternică.

Dezavantajul: bazarea pe sine îl face pe bărbat mai puțin flexibil și poate duce la o încredere excesivă în sine.

O femeie poate fi mai vulnerabilă din cauza unei poziţii de control externe. Afacerile necesită adesea rigiditate, și prin urmare, femeile aflate în poziții înalte adoptă uneori calități masculine și echilibrează constant viața personală și îndatoririle profesionale.

Răspuns: Principalul lucru este colectivul. Dacă colectivul înțelege că în principiu, este mai bine cu o femeie lider decât cu un bărbat, atunci întregul colectiv beneficiază. Unde este întrebarea pentru acest răspuns?

Întrebare: Următorul factor îl reprezintă procesele interne ale companiei. Un om de afaceri creează o echipă. Bărbații sunt mai orientați spre rezultate. Ei apreciază angajații care sunt mai eficienți și produc rezultate mai bune.

O femeie șef creează o familie. Ea simte starea de spirit din colectiv, se concentrează pe confortul general. Femeile tind să aibă o inteligență emoțională mai dezvoltată pentru a crea o astfel de atmosferă.

Dezavantajul este că un bărbat poate reduce eficiența din cauza unei abordări individuale slabe față de fiecare membru. O femeie poate deveni prea preocupată de ceea ce se întâmplă în colectiv. Cum poate fi echilibrat acest lucru?

Răspuns: Nu reușim să facem acest lucru nici măcar în relațiile de familie, cu atât mai puțin în colectivele mixte de astăzi.

Acest lucru necesită un colectiv cu adevărat înțelept, unde toată lumea înțelege natura bărbaților și femeilor. Discutând totul împreună, ei se ridică deasupra egoismului lor.

Aici nu există relații personale de gen în sensul obișnuit. Ei raționează ca niște psihologi clari: cum se pot conecta pe linia de mijloc, nu feminină și nu masculină, ci tocmai la mijloc. Iar linia de mijloc este cea mai eficientă, corectă și posibilă combinație a acestor două linii.

Acest lucru este foarte dificil. Trebuie să lucrăm constant la asta. Nu se poate face o dată pentru totdeauna. Prin urmare, în cadrul unui colectiv ar trebui să existe o astfel de persoană, sau poate chiar o pereche, care să susțină constant complementaritatea reciprocă a aspirațiilor interioare, deciziilor și viziunilor părților masculine și feminine. Altfel, colectivul nu va fi cu adevărat eficient.

Comentariu: Următorul factor este strategia de a câștiga bani.

Un lider bărbat este în mod natural mai puțin răbdător și își dorește profit rapid „aici și acum”. Prin urmare, este gata să își asume riscuri, să folosească abordări creative care împing afacerile înainte.

O femeie lider ia adesea decizii mai atent și mai conservator. Ea gândește mai mult pe termen lung și strategic.

Dezavantajul: bărbații, din cauza nevoii lor de a-și asuma riscuri, sunt înclinați să ia decizii pripite și să suporte pierderi financiare grave.

Răspunsul meu: Dar le place riscul. Pentru ei, riscul în sine este un fel de recompensă: „Poate că pierd, dar mi-am asumat riscul! Am fost implicat!”

O femeie, prin natura sa, trebuie să acționeze cu grijă. Trebuie să-i pese; stabilitatea este primordială la ea – menținerea stabilității acum și în viitor. Un bărbat nu are acest lucru în același mod. Pentru el, principalul lucru este să sară înainte.

Ambele mișcări sunt absolut corecte; doar complementaritatea lor reciprocă este problematică pentru societatea noastră.

Comentariu: Al cincilea factor este stilul de comunicare.

Bărbații sunt oratori excelenți care inspiră masele. O femeie câștigă în comunicarea de la distanță. Femeile sunt în mod natural mai bune la citirea comportamentului nonverbal, posedă abilități puternice de ascultare și sunt mai sensibile la propriile experiențe.

Dezavantajul: bărbații adesea nu acordă atenție detaliilor și pot pierde negocierile pe teme evidente. Femeile, cu o poziţie de control extern, cheltuiesc o energie considerabilă analizând modul în care ceilalți le percep.

Răspunsul meu: Un bărbat nu vede ce este aproape. El nu citește fețe sau acțiuni subtile – lucrurile pe care o femeie le observă, le absoarbe și după care se orientează. Un bărbat nu le vede.

În viața de zi cu zi, aceasta este o abilitate uimitoare a femeilor, de a simți mediul. Asemenea unui animal care iese la vânătoare și simte tot ce-l înconjoară cu întregul său corp, așa este și o femeie. Un bărbat nu este așa. El este orientat spre scopuri; principalul său scop este să ajungă la un anumit punct, nu vede nimic altceva.

Suntem creați diferit; nimic nu se poate face în privința asta. Omul și calitățile sale nu pot fi refăcute. Corectăm egoismul, ajutăm omul să se ridice deasupra naturii sale egoiste, dar nu deasupra calităților sale inerente. Un bărbat rămâne bărbat, o femeie, femeie. Trebuie doar să înțelegem cum să le combinăm corect.

Prin urmare, trebuie să alegem combinația potrivită a acțiunilor noastre.

Întrebare: Ce ar trebui să ia în considerare liderii, bărbații și femeile, în munca lor?

Răspuns: Un lider adecvat trebuie să adune un colectiv de mai mulți bărbați și femei, precum un consiliu de administrație, care vor înțelege corect colectivul în sine, prin discuții vor înțelege corect sarcinile sale, își vor înțelege corect propria natură și vor determina cum să le combine astfel încât să dezvolte linia de mijloc, care să țină cont în mod optim de ambele abordări și să producă cel mai bun rezultat.

Și totuși, acest rezultat nu va fi în mod natural nici feminin, nici masculin, ci intermediar. Va fi întotdeauna un fel de compromis.

Trebuie să învățăm să trăim exact pe linia de mijloc.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 26.02.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când vi se pune o întrebare, ce vă provoacă acest lucru?

Răspuns: O reacție foarte puternică! Uneori încep brusc să dau în clocot, sau dimpotrivă, mă aruncă fie spre o prezentare științifică, fie spre una psihologică, alteori umoristică și așa mai departe.

O întrebare provoacă schimbări foarte puternice în mine. Mai mult, în exterior poate fi generală sau obișnuită. Nu pare să existe o diferență între întrebări, dar în interior simt o furtună foarte puternică care mă aruncă din val în val. Prin urmare, întrebările și răspunsurile produc o muncă interioară uriașă în mine, un fel de tulburare interioară.

Întrebare: Vi se pare că primiţi un fel de injecție de egoism din partea acestui om?

Răspuns: Sigur. Neapărat. Exact asta se înțelege. Obțin un contact larg, puternic cu publicul care pune această întrebare, și pe baza amplorii acestei întrebări, mă conectez la acest public. Este mult stres, ca andocarea în spațiu sau ceva de genul. Și conform acestui modul andocat, deja eu lucrez.

Întrebare: Primiţi vreun conținut din asta?

Răspuns: Am o mare satisfacție în clarificarea problemei. Pentru că aceasta este o oportunitate de a umple acele suflete, acele vase goale care sunt acum conectate la mine.

Întrebarea este definiția golului, iar eu umplu aceste goluri. Îmi face o mare plăcere; nu egoistă, ca la lectorii obișnuiți. La urma urmei, știu cât de mult vor progresa oamenii care mă ascultă, chiar dacă nu înțeleg răspunsul. Chiar dacă ei încă nu-l pot realiza, este deja scris în sufletele lor.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Răspuns la orice întrebare”, 12.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi adesea că o conversație poate avea loc în tăcere, de la inimă la inimă. Puteți explica ce înseamnă să „vorbești cu inima”?

Răspuns: Prin simţiri. Când vrei să-ți transmiți sentimentele cuiva, dar este foarte dificil să găsești cuvintele potrivite, atunci cel mai bine este să rămâi tăcut.

Și niciuna dintre cei doi nu se simte inconfortabil. Pur și simplu rămâi tăcut. Și în acest fel, treptat, puțin câte puțin, începeți să vă înțelegeți unul pe celălalt fără cuvinte. Aceasta este ceea ce se numește „o conversație între inimi”.

Întrebare: Aţi spus că aţi stat adesea în tăcere cu profesorul dvs.. Ai simțit vreodată că trebuie să spuneţi ceva?

Răspuns: Nu, absolut deloc. Pur și simplu stai și te gândești, lângă el, iar el face la fel.

Întrebare: Și nu v-a îndemnat să spuneţi ceva? Nimic de genul acesta?

Răspuns: Nu, nu era nevoie. Nu era nevoie de nimic. Acestea sunt astfel de simţiri, astfel de momente, când totul este înțeles. Și are loc o conexiune interioară, un flux de sentimente de la unul la altul și înapoi, fără cuvinte.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 29.10.2023

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→