Noul meu articol pe Linkedin “Am văzut sfârşitul virusului Covid?”

Statul Israel se apropie rapid de nivelul de cincizeci la sută al populației care a primit a doua doză a vaccinului Covid. Țara redeschide școli, săli de sport, cinematografe, mall-uri și hoteluri. Am văzut ultimele manifestări ale Covid? Înțeleg că oamenii au ajuns la limită și răbdarea lor s-a epuizat, dar dacă mă uit la ceea ce spun experții, văd că nu sunt atât de încântați de ceea ce pare a fi un comportament neprevăzut.

Dacă vrem să vedem sfârșitul Covid, trebuie să ne concentrăm asupra a două lucruri: 1) Lăsați profesioniștii din domeniul sănătății să rezolve soluția între ei, fără interferențe din partea politicienilor și a altor organisme interesate, apoi urmați directivele lor. 2) Unim rândurile noastre, consolidăm solidaritatea noastră ca națiune.

Copiii de exemplu, nu sunt vaccinați. Dacă îi trimitem înapoi la școală, știm ce se va întâmpla. Virusul de astăzi nu este ceea ce era când a apărut pentru prima dată. Afectează copiii și chiar embrionii, așa că, îi putem lăsa pe copii să se înghesuie în sălile de clasă înguste, unde cu siguranță se vor infecta reciproc? Și dacă se îmbolnăvesc, cum îi va afecta pe părinți? Cum îi va afecta pe frații lor? Încă o dată, deciziile se iau în funcție de interese politice și nu în funcție de considerații medicale, iar toată lumea plătește pentru asta.

Înțeleg că oamenii vor să se distreze, dar de când este acesta un factor în deciziile unui guvern? Vara, oamenilor le place să meargă la plajă și să înoate în apă. Dar dacă apa este contaminată și scufundarea în apă pune viața oamenilor în pericol, ar mai intra oamenii în apă? Le-ar permite autoritățile să riște și să intre în apă? Într-o țară ordonată, autoritățile au autoritatea de a face ceea ce este potrivit pentru public; de aceea sunt numite „autorități”.

Din păcate, faptul că politicienii susțin politicile care le aduc puncte în opinia publică din cauza alegerilor care se apropie, indiferenti la siguranța publică, demonstrează doar că interesul lor nu este sănătatea noastră, ci promovarea propriilor lor cariere politice. Ar trebui să fim mai fermi în ceea ce le cerem oficialilor noștri aleși.

Dacă vrem să vedem sfârșitul Covid, trebuie să ne concentrăm asupra a două lucruri: 1) Lăsați profesioniștii din domeniul sănătății să rezolve soluția între ei, fără interferențe din partea politicienilor și a altor organisme interesate, apoi urmați directivele lor. 2) Unim rândurile noastre, consolidăm solidaritatea noastră ca națiune. Nu putem șterge numeroasele diferențe dintre noi, dar putem și trebuie să ridicăm valoarea unității deasupra oricărei opinii personale. Acestea sunt singurele instrumente pe care le avem pentru a învinge virusul. De fapt, acest din urmă instrument va rezolva nu numai criza noastră Covid, ci și toate crizele cu care ne confruntăm acum sau cu care ne vom confrunta în viitor.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ruşinarea agresorilor obţine rezultatul opus”

Recent, a existat o inițiativă de a arăta numele și fețele criminalilor și ale infractorilor sexuali pe panourile din Israel, pentru a-i rușina. Creșterea gradului de conștientizare a criminalității este foarte bună, dar acordând notorietate criminalilor vom obţine exact opusul scopului urmărit: îi va face mândri de ceea ce au făcut și îi va inspira pe alți potențiali infractori să acționeze.

Deoarece societatea noastră devine din ce în ce mai narcisistă, iar narcisismul, așa cum a observat corect revista Time, este o cauză principală a unor astfel de acțiuni, trebuie să ne ocupăm de narcisismul din societate, dacă vrem să împiedicăm viitorii autori să acționeze. Pentru a face acest lucru, trebuie să încurajăm solidaritatea socială.

Steve Chapman de la Chicago Tribune a scris într-un articol intitulat „Privează ucigașii în masă de faima pe care o caută” căci „Cu cât mai cunoscute sunt numele lor, cu atât sunt mai probabile să inspire imitatori care urmăresc o recunoaștere similară. Un tânăr de 26 de ani care a ucis nouă persoane într-un campus universitar din Oregon în 2015 scrisese anterior despre un alt criminal, „Un bărbat care nu era cunoscut de nimeni este acum cunoscut de toată lumea. … Se pare că, cu cât mai mulți oameni ucizi, cu atât mai mult ești în centrul atenției.’ ”

Revista Time a scris de asemenea despre problema de a da notorietate criminalilor, concentrându-se asupra modului în care criminalii folosesc rețelele sociale pentru a câștiga faima rănind alți oameni. Într-un articol intitulat „De ce Facebook Live tentează criminalii care caută faimă, Adam Lankford a scris:„Potrivit sondajelor Pew Research Center, 51% dintre americanii cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani spun că „a fi faimos” este unul dintre cele mai importante obiective ale generației lor în viaţă. În mod similar, ca parte a ambițiilor lor profesionale, mulți adulți concurează acum pentru a-și dezvolta baza Twitter și a se promova online. Din păcate, această dorință de faimă larg răspândită a fost însoțită de o estompare crescută a distincției dintre faimă și infamie”. În plus, și acest lucru este foarte important, Lankford adaugă că „Având în vedere acest context social, nu este surprinzător faptul că unii oameni, care nu pot obține faima în mod legal, vor comite crime pentru a obține în schimb faima. Acest risc este deosebit de ridicat pentru persoanele cu tendințe narcisiste, deoarece sunt atât de disperate de atenție și le lipsește empatia pentru cei pe care trebuie să-i zdrobească pentru a-și atinge obiectivele.” Dr. Scott Bonn s-a referit la astfel de oameni într-un articol al Psychology Today drept „monștri celebri” și a adăugat că unii „ucigași în serie caută de fapt notorietatea publică și se angajează activ în crearea imaginii lor publice”.

În mod clar, a da infractorilor faima pe care o caută nu îi va rușina. Dimpotrivă, îi va face mândri și va încuraja alți infractori să acționeze și să o facă mai îndrăzneț decât ar fi facut-o dacă nu ar fi văzut faima pe care o primesc alți infractori. În loc de faimă, trebuie să ne ocupăm de problemă la un nivel mai sistemic. Deoarece societatea noastră devine din ce în ce mai narcisistă, iar narcisismul, așa cum a observat corect Revista Time este o cauză principală a unor astfel de acțiuni, trebuie să ne ocupăm de narcisismul din societate, dacă vrem să împiedicăm viitori autori să acționeze.

Pentru a face acest lucru, trebuie să încurajăm solidaritatea socială. Așa cum a remarcat Lankford, oamenii cu tendințe narcisiste aşa cum sunt cei mai mulţi astăzi, sunt „disperaţi după atenție” și „nu au empatie pentru cei pe care trebuie să-i zdrobească pentru a-și atinge obiectivele”.

Într-o societate în care există solidaritate, fiecare primește atenția de care are nevoie. Membrii unei astfel de societăți simt că sunt dependenți unul de celălalt și, prin urmare, cultivă relații calde. Dependența reciprocă generează conștientizarea grupului, în care oamenii răspund nevoilor grupului lor, nu mai puțin decât răspund propriilor nevoi. Drept urmare, vor avea grijă să nu-i înlăture pe alții deoarece i-ar durea ca și când s-ar răni ei înşişi.

Odată ce oamenii dezvoltă conștientizarea grupului, devine mai ușor pentru ei să absoarbă ideea că grupul lor depinde de alte grupuri, la fel cum ei sunt dependenți de propriul grup. Acest lucru le-ar extinde conștientizarea socială și ar extinde gama lor de solidaritate socială, dincolo de grupul lor imediat, către comunitate, școală sau oraș. Treptat, cercul conștientizării va crește până când va cuprinde întreaga țară și, în cele din urmă, în funcție de disponibilitatea altor țări, va cuprinde întreaga lume.

Crima nu se întâmplă pentru că oamenii nu simt rușine; se întâmplă pentru că oamenii nu simt nici o afinitate. Hrănește afinitatea și ai eliminat crima. Acesta ar trebui să fie obiectivul nostru principal în toate sistemele de educație din întreaga lume. Dacă vom realiza acest lucru, vom avea un prezent sigur și un viitor fericit. Dacă nu facem acest lucru, nu va fi de folos niciun fel de rușinare, avertismente sau dispozitive tehnologice care să îndepărteze infractorii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Medicina așa cum ar face-o natura”

Cu câteva zile în urmă, un medic israelian a scris că după mai bine de 20 de ani de practică a medicinei se trezește de prea multe ori trebuind să spună că nu știe. El spune că virusul Covid a răsturnat totul în profesia sa, iar el și mulți dintre colegii săi se trezesc fără prea multe răspunsuri.

Dacă vrem să devenim sănătoși, trebuie să ne vindecăm atitudinea socială. Acest lucru ne va vindeca societatea, care la rândul ei, ne va vindeca corpurile, iar lumea va fi un loc sănătos și fericit în care să trăim.

Pare că realitatea ne ajunge din urmă în fiecare aspect al vieții noastre. Tot ce am pus pe un piedestal se prăbușește, inclusiv, dacă nu în primul rând, medicina modernă. Am transformat sănătatea într-o afacere, în afaceri, contează banii și nu oamenii.

Mai rău încă, în ultimul an lupta împotriva Covid-19 a devenit o luptă politică pentru putere iar deciziile, care costă vieți și mijloace de trai de milioane, se adresează mai degrabă intereselor partidului decât interesului poporului. La fel ca în toate celelalte, Covid ne-a expus natura și aceasta nu este frumoasă.

Am uitat că, în cele din urmă, corpul uman este cel al unui animal. Așa cum animalele își vindecă natura, așa am putea și noi, dacă am rămâne atenți la natura noastră. În loc de o atitudine de tăiere, înlocuire și cusătură, am fi putut ști cum să ne menținem sănătatea și cum să ne vindecăm ușor și rapid când avem nevoie de ea. Dar a fi sănătos nu este profitabil, așa că suntem învățați să nu ne mai ascultăm pe noi înşine şi să ne îmbolnăvim.

Nu pledez pentru veganism; Pur și simplu subliniez că am devenit surzi față de nevoile naturale ale corpului nostru, care, apropo, sunt foarte puține și nu costă aproape nimic. Dacă am fi mai atenți, am ști ce plante sunt bune pentru ce problemă și cum să ne menținem mai sănătoși.

Trăim în natură; natura ne-a generat, ne susține, totuși când vine vorba de sănătatea noastră, nu avem nicio idee despre cum să o folosim pentru a ne menține sau a ne recâștiga sănătatea. Este ca și cum am fi tăiat cordonul ombilical care ne-a hrănit și acum încercăm să supraviețuim deconectați de mama noastră hrănitoare.

Din păcate, deconectarea noastră este cel mai evident a unora faţăde ceilalţi. Nu numai că ne-am deconectat de la natură; noi în primul rând ne-am deconectat unul de celălalt. Suferim de narcisism moral – ne gândim la modul în care acțiunile noastre mai degrabă ne fac să simțim despre noi înșine, decȃt despre consecințele lor pentru ceilalți. Așa cum tratăm fiecare organ din corpul nostru ca și cum ar fi un sistem independent, ne tratăm pe noi înșine ca indivizi independenți, indiferent de societatea în care trăim. Aceeași abordare care ne îmbolnăvește societatea ne îmbolnăvește corpurile; suntem bolnavi din interior și din afară.

Deci, reconectarea la natură înseamnă reconectarea la orice și la fiecare, simțind că suntem cu toții părți ale unui sistem, care tinde către toate părțile sale, incluzȃndu-ne şi pe noi. Dar o face doar dacă și noi tindem către ea. Dacă vrem să devenim sănătoși, trebuie să ne vindecăm atitudinea socială. Acest lucru ne va vindeca societatea, care la rândul ei, ne va vindeca corpurile, iar lumea va fi un loc sănătos și fericit în care să trăim.

Filed under: Coronavirus, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Forța vindecătoare în mâinile medicilor ”

Când văd presiunea extraordinară sub care se află echipele medicale în lupta COVID-19 sunt plin de mare simpatie. Cunosc îndeaproape lumea medicilor. Părinții mei erau medici, și eu am început studiile în medicină dar am plecat foarte repede pentru că mi-am dat seama că nu era pentru mine. În schimb, am trecut la bio-cibernetică medicală, prima mea profesie.

Soarta fiecărui pacient, a fiecărei echipe medicale și a întregii omeniri depinde de revelarea forței vindecătoare a unității dintre noi.

Așadar, cine sunt eu să mă adresez și să vorbesc cu medicii și asistentele medicale, când ei au nevoie să se ocupe de decizii care pot face diferența între viață și moarte în fiecare zi? Ei știu cum să coopereze și să lucreze împreună ca experți recunoscuți care își tratează pacienții. Cu toate acestea, prea des acum, se trezesc neajutorați pentru a face față situațiilor cu care se confruntă.

Anul coronavirusului a pus o presiune extremă asupra sistemului de sănătate. Morbiditatea este crescândă, mutațiile virusului apar într-un ritm alarmant, iar campania de vaccinare este la apogeu. În acest scenariu exigent, echipele medicale sunt în prima linie a bătăliei. Ele au fost nevoite să se adapteze condițiilor care se schimbă rapid și noilor provocări, în timp ce se străduiesc să salveze vieți omenești – toate acestea în timp ce sunt îmbrăcaţi din cap până în picioare în costume de protecție greoaie, fierbinți și învață să citească expresiile feței prin măști. Circumstanțele sunt de neegalat.

În această situație fără precedent, există o recomandare pentru echipele medicale copleșite: conectați-vă mai mult între voi, nu doar într-o conexiune profesională sau într-o apropiere temporară forțată de epidemie, ci cu o conexiune serioasă și profundă. Acest lucru va produce mari forțe pozitive. Profesioniștii din domeniul medical vor primi combustibilul atât de necesar, care îi va motiva să lucreze mai mult în momentele de oboseală și să se ridice la nivelui sarcinilor în ciuda situațiilor care se înrăutățesc.

Când vorbesc de conexiune, nu mă refer la cooperarea mecanică obișnuită. Vorbesc despre o conexiune caldă, continuă, caracterizată prin interdependență, sprijin și recunoaștere reciprocă la locul de muncă.

Cu siguranță, aceste eforturi emoționale de conexiune au nevoie de multă energie interioară, deoarece necesită grijă și considerație pentru ceilalți, care sunt nenaturale pentru ego-ul uman. Dar tocmai aceste eforturi generează forța și vigoarea care vor reduce stresul și vor aduce echipa la o senzație comună de a se simți reciproc fără cuvinte și a capacității de a identifica împreună următoarea lor acțiune comună.

O tendință interioară subtilă de conexiune va transforma echipa într-o unitate integrată, cu un spirit de unul pentru toți și toţi pentru unul. Fiecare membru va căuta să-l completeze pe celălalt, să umple orice gol posibil sau îngrijorare, să fie un garant pentru celălalt și să-și deschidă inima.

Această senzație de colaborare perfectă le va cristaliza dorințele într-o voință fin concentrată care vizează o unitate indivizibilă, care îmbrățișează fiecare coleg din echipă.

Această conexiune profundă va reîncărca energia echipei și va atrage o putere specială personalului medical de la forța naturii, o putere disponibilă atunci când oamenii se unesc. Aceasta este forța care umple întregul univers. Nu numai că va întări echipa, ci va ajuta și pacienții să se vindece fizic și emoțional. Atât vindecătorii, cât și cei vindecați vor experimenta un mare beneficiu și satisfacție.

Și chiar și atunci când conflictele, disputele și izbucnirile apar în relațiile lor – și astfel de situații sunt de așteptat și sunt benefice – ele nu sunt altceva decât un apel pentru a se aduna și a vorbi câteva minute, a deschide o pagină nouă și a-i reconecta la obiectivul lor comun, încălzindu-le inimile. Astfel de momente sunt timpul pentru amintirea reciprocă că tot ceea ce se întâmplă provine dintr-o sursă supremă pentru a dezvălui boala urii și a competiției nemiloase dintre noi, care are nevoie de vindecare.

Astfel, fiecare situație dificilă și boală ar trebui privită ca o oportunitate de conexiune, un loc pentru a depăși dificultățile noastre, pentru a dobândi împreună o forță mai mare. Soarta fiecărui pacient, a fiecărei echipe medicale și a întregii omeniri depinde de revelarea forței vindecătoare a unității dintre noi.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “ Ce este pacea?“

În ebraică, termenul pentru pace („Shalom“) provine din cuvântul pentru întregime și perfecțiune („Shlemut“). Aceasta implică faptul că, dacă vrem să atingem integritatea și perfecțiunea, trebuie să ajungem acolo prin pace.

Pacea ar putea include astfel înțelegerea trecutului și a stării noastre actuale, precum și a acţiunilor și a diferitelor acorduri, dar aceea asupra căreia suntem cei mai siguri este destinația noastră finală: că am dori să progresăm către o stare perfectă și întreagă.

O stare perfectă și întreagă este una în care diferitele opuse se armonizează și se completează reciproc. Ca atare, spre deosebire de ceea ce se crede adesea despre pace, este imposibil să existe pace fără război și nu ar trebui să ne concentrăm pe încercarea de a aduce pacea convingând sau forțând pe alții să gândească ca noi, pentru că nu se va întâmpla asta.

O stare de complementaritate, integritate și perfecțiune nu există în nicio persoană în mod individual, dar apare atunci când fiecare ne detașăm de sinele nostru individual și creăm o nouă entitate în conexiunile pozitive dintre noi, deasupra ego-urilor noastre.

Pacea este, așadar, un proces îndelungat care implică educație, astfel încât fiecare dintre noi să se poată detașa de stările noastre actuale și să ajungă la o stare în care suntem împreună, în care trebuie să aderăm la noua stare perfectă și întreagă pe care o construim deasupra – și deconectată de noi –  și unde suntem cu toții conectați ca unul.

Pentru a ajunge la o astfel de stare, trebuie să atragem forța pozitivă a naturii în atitudinile și relațiile noastre reciproce, pentru a face pace între noi, astfel încât să înceapă să ne ajute să acționăm împotriva ego-urilor noastre. Acest proces are loc fără suprimarea sau ștergerea ego-urilor noastre. Dimpotrivă, împreună cu ego-urile noastre, forța pozitivă a naturii ne va transforma în ființe care au tendința de a iubi și de a se dărui unii altora deasupra ego-ului uman separator. Cu alte cuvinte, atragem forța pozitivă a naturii pentru a ne învălui și acoperi ego-urile cu mantaua iubirii, dăruirii și conexiunii și aceasta ne va oferi capacitatea de a ne comporta corect și de a ajunge la o stare de pace.

Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Imagine: Grafic care reprezintă metadatele a mii de documente de arhivă, care documentează rețeaua socială a sute de persoane din Liga Națiunilor. Grandjean, Martin (2014). „Cunoașterea este o rețea”. Caiete digitale 10 (3): 37-54. DOI: 10.3166 / LCN.10.3.37-54

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Evreii francezi apărându-şi loialitatea faţă de Franţa”

În ultimele luni, au existat voci ale evreilor francezi din Franța și din Israel care îi îndeamnă pe evreii din Franța să emigreze în Israel. Motivele lor variază de la criza franceză Covid-19 până la situația economică în scădere și predicțiile slabe despre viitor, până la dificultățile tot mai mari de a menține un mod de viață evreiesc în Franța. Totuși, principalul motiv pentru care evreii proeminenți precum directorul școlii evreiești Yavne din Marsilia sau Ariel Kandel, CEO Qualita, îi îndeamnă pe evreii francezi să plece în Israel, este antisemitismul. Cuvintele lor au stârnit furie și obiecții considerabile din partea liderilor evrei precum Haim Korsia, rabinul șef al Franței, dar au început totuși o adevărată dezbatere în comunitatea evreiască franceză.

Dacă vor să neutralizeze antagonismul împotriva lor, evreii francezi vor trebui să se unească între ei și apoi să răspândească spiritul de unitate în toată țara! Aceasta este singura lor șansă.

Sunt pentru dezbateri; ele ajută la examinarea ideilor – care sunt corecte și care sunt greșite, dar înainte de a dezbate trebuie să fim sinceri cu noi înșine. Deci mai întâi știu că majoritatea evreilor francezi își descriu identitatea ca fiind francezi și cu adevărat se văd ca atare. Cu toate acestea, în aceste zile întreaga noțiune de patrie și patriotism este în declin. În al doilea rând, cred că dacă evreii francezi își cercetează inimile cu adevărat, cei mai mulți dintre ei vor descoperi că șederea lor acolo este mai mult din comoditate decât din patriotism. Asta nu înseamnă că nu sunt loiali Franței, ci că motivația lor de a alege unde să locuiască are mai mult de-a face cu afinitatea și bogăția culturală decât cu loialitatea față de o anumită țară. În acest sens, ei nu sunt diferiți de mulți alți neevrei de astăzi. Este doar spiritul vremii: oamenii trăiesc acolo unde este confortabil.

Cu toate acestea, există o problemă. Afacerea Dreyfus este foarte vie în mintea evreilor francezi, iar antisemitismul în creștere din Franța este un memento constant că afacerea nu face parte din istorie, ci este un avertisment pentru prezent. Evreii sunt din nou vizați în Franța și în ciuda retoricii hotărâte a politicienilor împotriva ei, realitatea zilnică devine din ce în ce mai dificilă pentru evreii francezi să-și poarte colierele Steaua lui David cu mândrie și deschis, de teama agresiunii fizice.

Va fi un proces lung și dureros, dar cred că în cele din urmă actualii rezidenți ai Franței vor forța evreii din Franța să iasă de acolo. S-ar putea să fie o țară civilizată, dar nu atunci când vine vorba de evrei. Chiar și creștinii, și mulți francezi sunt foarte creștini, nu simt că evreii sunt o parte autentică a Franței. Și dacă adăugați la aceasta milioanele de imigranți musulmani care preiau țara, este clar că evreii nu au viitor acolo.

Există, desigur, un mod prin care evreii pot răsturna situaţia și inversa antisemitismul în filosemitism, dar pentru ca acest lucru să se întâmple, evreii ar trebui să se extindă cu adevărat. Dacă vor să neutralizeze antagonismul împotriva lor, evreii francezi vor trebui să se unească între ei și apoi să răspândească spiritul de unitate în toată țara! Aceasta este singura lor șansă. Aceasta ar inversa sentimentele celorlalți francezi față de evrei de la antagonism la prietenie și de la înstrăinare la apropiere. Poate fi o ţintă înaltă, dar este totuși în mâinile lor.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, vă rugăm să consultați cea mai recentă publicație a mea,Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism: Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Libertatea“: Tora și Mitzvot au fost date doar pentru a purifica Israelul, pentru a dezvolta în noi sensul recunoașterii răului întipărit în noi la naștere, care este în general definit ca iubirea noastră de sine, și pentru a ajunge la binele pur, definit ca „iubire pentru alții”, care este unicul şi singurul mod de a atinge iubirea de Creator.

Oamenii nu s-ar uni niciodată unul cu celălalt, dar pentru că tânjesc după Creator și vor să-L dezvăluie, această tȃnjire îi conectează. Nimic altceva nu poate uni cu adevărat nici o mamă cu copiii ei, nici un soț cu soția sa, familia, rudele, națiunile sau umanitatea. Prin urmare, trebuie să dorim și să ne îndreptăm spre rădăcina noastră spirituală, în care ne aflăm într-o fuziune absolută, cum sunt, de exemplu, amestecurile de gaze sau lichide, din care nu rămâne altceva decât un amestec omogen. Pentru aceasta a fost dată Cabala – să ne amestece și să ne unească.

Când încercăm să ne unim, începem să înțelegem măsura în care suntem incapabili să realizăm acest lucru, iar Creatorul este perceput tocmai în măsura în care suntem conectați. Ce să faci pentru ca acest lucru să funcționeze? Nu putem face nimic! Și acest „nu putem” este natura noastră și este răul absolut, care ne face să ne simțim ȋn respingere unul faţă de celălalt, aşa cum se resping reciproc doi poli identici ai unui magnet.

Recunoașterea răului arată cine suntem din naștere, și măsura în care nu ne putem conecta pentru a deveni un întreg. Această respingere reciprocă este definită ca ego-ul nostru, iubirea noastră de sine.

Când începem să simțim forța reală a ego-ului, respingerea, ura, eșecul, lipsa trezirii unul față de celălalt, putem începe să ne imaginăm forma opusă, care este iubirea față de ceilalți.

Marele nostru profesor, Baal HaSulam, spune că aceasta este singura și unică tranziție către iubirea de Creator. Prin urmare, trebuie să ajungem la o stare în care vedem că suntem neputincioși să ne unim, o respingem cu toată puterea și nu o dorim deloc.

Este dificil să-ți imaginezi cum poți suporta un sentiment ca iubirea, dizolvarea totală ȋn ceilalţi, atunci când nu mai rămâne nimic din tine. De fapt, sentimentul că nu te poți dizolva pe deplin în ceilalți îți aduce recunoașterea a ceea ce este de fapt iubirea și conexiunea.

Cu alte cuvinte, nu putem susține conexiunea iubirii, dacă nu o atingem ca urmare a respingerii. Aceasta este singura modalitate de a realiza trecerea de la ură și incapacitatea de a ne uni spre iubire.

Din emisiunea de pe KabTV “Fundamentele Cabalei” din 29.12.2019

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, On Quora: „Care este viitorul frontierelor naționale?”

Nu vor exista frontiere, națiuni sau țări în viitor.

Vom deveni cu toții membri ai unei națiuni care se întinde pe întregul glob, cu un limbaj clar pentru toată lumea.

De asemenea, religiile, credințele și obiceiurile își vor pierde din importanță și vor dispărea în acest proces.

Cu alte cuvinte, vom realiza în cele din urmă interconectarea noastră completă și interdependența ca un singur întreg, în echilibru cu legile integrale ale naturii.

Înlocuirea tuturor tipurilor de granițe geografice și ideologice va fi o atitudine bună și pozitivă în rândul tuturor ființelor umane.

Trecerea la acea stare finală va avea loc prin înțelegerea faptului că nu putem realiza o viață bună decât dacă fiecare dintre noi ne recunoaștem ego-urile într-o oarecare măsură

În timp ce în realitatea noastră actuală, o astfel de imagine pare utopică și nerealistă și că fiecare individ, grup și națiune este responsabil numai pentru sine și pentru proprii cetățeni, legile naturii stipulează că trebuie să avansăm către o stare absolută de conexiune, cu atitudini de considerație reciprocă care locuiesc în această legătură.

Acest tip de conexiune există peste orice limită pe care o avem în lumea noastră, fie că este vorba de granițe, sex, rasă sau limbă, printre altele, pe care le-am dezvoltat de-a lungul generațiilor.

Pe scurt, nimic nu ne va împiedica să ne integrăm unul cu celălalt, deoarece natura necesită acest proces.

Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “La un pas de disperare ”

Încetul cu încetul, ne scufundăm în realizarea că nimic nu pare să îmbunătățească lucrurile: nici noul an, nici noua administrație și nici vaccinurile. A trăi pe repede-ȋnainte pur și simplu nu mai funcționează. Nu a funcționat în ultimul an și se pare că nu va începe să funcționeze prea curând. Și cu cât ne realizăm asta mai mult, cu atât devenim mai disperați.

Există un motiv bun pentru care se pare că lumea rămâne fără putere. Din timpuri imemoriale, combustibilul nostru a fost căutarea următoarei plăceri, a următorului lucru de câștigat sau a următorului avantaj față de ceilalți. Am folosit un combustibil care stimulează ego-ul; unde ego-ul nu a văzut niciun beneficiu, nu am avut combustibil pentru a lucra.

Există un motiv bun pentru care se pare că lumea rămâne fără putere. Din timpuri imemoriale, combustibilul nostru a fost căutarea următoarei plăceri, a următorului lucru de câștigat sau a următorului avantaj față de ceilalți. Am folosit un combustibil care stimulează ego-ul; unde ego-ul nu a văzut niciun beneficiu, nu am avut combustibil pentru a lucra. În ultimul an, ego-urile noastre au avut atât de multe dezamăgiri, încât mulți încep să se îndoiască dacă ego-ul este într-adevăr regele pe care ar trebui să-l slujim. Poate că urmărirea zadarnică a plăcerilor, pe care nu le mai dorim, scurt timp după ce le obținem, și-a expus inutilitatea inevitabilă. La urma urmei, dacă știți deja că odată ce veți obține ceea ce doriți, în curând vă veți sătura de asta, ce rost are în primul rând să îl obțineți?

Timpul nostru este un moment de recunoaștere a adevărului despre motivațiile noastre, civilizația noastră, valorile noastre și, în cele din urmă, despre cine suntem ca ființe umane. Imaginea pe care o expune această realizare nu este frumoasă, dar este foarte sinceră și, din punct de vedere al sincerității, începe o creștere sănătoasă. Acesta este motivul pentru care cred că timpul nostru este atât de uimitor, pentru toate dificultățile sale.

Suntem într-o perioadă de mare schimbare; trecem de la a percepe lumea ca indivizi, la a o percepe ca un sistem integral din care suntem cu toții părți și în care suntem cu toții unul. A percepe lumea ca indivizi ne-a obligat să căutăm doar propriul nostru beneficiu. Cu toate acestea, acest lucru ne-a pus în contradicție cu direcția dezvoltării naturii.

Natura evoluează spre creșterea complexității, interdependenței și reciprocității. Când încercați să mergeți în direcția opusă întregii realități, lucruri rele trebuie să se întâmple. Acest conflict între traiectoria naturii și traiectoria noastră a fost cauza principală a tuturor nenorocirilor noastre, mai ales că am început să accentuăm individualismul, la începutul secolului al XX-lea, dar de la începutul secolului aceasta a prins un ritm enorm.

Atât timp cât vom continua să mergem împotriva traiectoriei naturii, tot ceea ce construim se va prăbuși. De aceea, în zilele noastre, nimic nu pare să funcționeze: vaccinurile sunt aici, dar și virusul; alegerile s-au terminat, dar nimeni nu este calm; și mai presus de toate, nimeni nu se simte încrezător în viitor și nimeni nu știe ce să facă în legătură cu aceasta.

Cu toate acestea, răspunsul este la vedere: dacă mergem împotriva naturii și continuăm să gândim ca indivizi, nu vom avea niciun viitor și nicio soluție nu va funcționa. Dacă gândim ca umanitate integrală, care face parte din planeta integrală, vom reuși și planurile noastre vor funcționa.

În adevăr, sunt foarte plin de speranță. Văd cum natura nu ne lasă de ales decât să regândim totul. Unitatea este direcția clară a mișcării noastre, deoarece către aici evoluează întreaga natură și noi nu suntem excluși. Singura întrebare este cât de mult vom fi de acord să suferim, înainte de a merge mai departe. Sfârșitul este sigur bun; drumul care ajunge acolo mă îngrijorează.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ghidul pentru viaţa online ”

Indiferent dacă ne place sau nu, trăim online. A rămâne acasă a luat proporții globale după mai bine de un an de pandemie. Acum este mai evident ca oricând că suntem legați unul de celălalt într-un mod interdependent, că ne influențăm constant reciproc prin diferite instrumente și platforme de comunicare online. Cum putem profita de această nouă realitate? Vom obține beneficiul suprem punând „ochelari” exacți pentru a examina natura noilor noastre relații.

Întrucât ceea ce numim viață „normală” nu se poate întoarce niciodată pe deplin, am face bine să învățăm să trăim în noul mediu într-un mod adecvat și semnificativ. Imaginați-vă fire invizibile care leagă toate inimile, toate mințile, toate dorințele, toate gândurile – conectându-se între noi toţi și fiecare. Această rețea de conexiuni are două stări posibile: o stare naturală inițială și o stare mai avansată la care trebuie să ajungem prin alegere proactivă și recunoaștere.

Închiderea prelungită a locurilor de muncă și a afacerilor ca urmare a crizei extinse a COVID-19 a transformat ocuparea forței de muncă și stilul de viață pentru milioane de americani și oameni din întreaga lume, care acum lucrează, studiază, comunică și socializează virtual. Este de așteptat ca viața online să rămână o parte durabilă a stilului nostru de viață chiar și după încheierea crizei de sănătate. Un studiu recent realizat de Pew Research a arătat că din 71% dintre persoanele chestionate care lucrează cu normă întreagă de acasă, 54% ar dori să continue acest lucru chiar și după ce pandemia este sub control dacă li se oferă o astfel de opțiune.

Întrucât ceea ce numim viață „normală” nu se poate întoarce niciodată pe deplin, am face bine să învățăm să trăim în noul mediu într-un mod adecvat și semnificativ. Imaginați-vă fire invizibile care leagă toate inimile, toate mințile, toate dorințele, toate gândurile – conectându-se între noi toţi și fiecare. Această rețea de conexiuni are două stări posibile: o stare naturală inițială și o stare mai avansată la care trebuie să ajungem prin alegere proactivă și recunoaștere.

În prima situație, indivizii din rețea își simt doar propriile interese și încearcă să-i folosească pe ceilalți pentru a-și îndeplini dorințele. O astfel de abordare autocentrată umple atmosfera rețelei cu un sentiment negativ și distructiv al competiției, al controlului, al diviziunii și al urii. Practic, nimeni nu doarme liniștit, toată lumea suferă într-un fel sau altul.

În situația mai avansată, indivizii încep să simtă că fac parte dintr-un colectiv cu un scop comun și că sunt complet dependenți unul de celălalt. Relația dintre membrii colectivului se bazează pe reciprocitate, completare, dăruire și iubire. Definiția succesului în al doilea scenariu este comunitară, unde toată lumea se străduiește să facă tot ce este mai bun pentru ceilalți.

Aceste două situații sunt complet opuse una faţă de cealaltă. Lumea care se simte în prima stare este o lume dificilă, în timp ce lumea care se simte în a doua stare este una frumoasă. Cine determină ȋn care lume voi locui? Eu o fac, prin atitudinea mea față de ceilalți!

Dacă mă raportez la toată lumea printr-o viziune egoistă a propriei satisfacții, trăiesc ca de obicei într-o lume în care relațiile noastre se deteriorează zi de zi. Dar dacă reușesc să dezvolt o atitudine mai presus de egoismul meu personal, pentru a include preocupările celorlalți, care nu sunt eu, mi se va deschide o lume cu susul în jos, o lume mai înaltă și mai pozitivă ȋmi va fi dezvăluită. Motivul pentru care nu o simt acum este că nu am dezvoltat încă atributele necesare pentru a înțelege asta. Acest lucru este oarecum similar cu modul în care funcționează emisiunile radio: ceea ce determină ce post voi asculta este frecvența internă la care este acordat receptorul meu.

Rețeaua în care trăim este una și aceeași, conexiunile dintre toți există deja, indiferent dacă le simțim sau nu. Dacă reușesc să dezvolt o nouă natură a „iubirii aproapelui tău ca pe tine însuți” și îi tratez pe ceilalți cu iubire și considerație, voi începe să simt că în această rețea de relații există o energie eternă și completă care mă umple cu bunătate.

Această sursă de putere ne direcționează perfect și ne clarifică înțelegerea pentru a dezvălui că viața are un scop foarte înalt, imposibil de împiedicat de nimeni sau de nimic. Dacă această schimbare de atitudine este pusă în practică în relațiile noastre umane, aceasta ne va lumina mediul virtual și vom realiza că fiecare moment al vieții noastre va deveni o oportunitate de a ne conecta cu forța iubirii, care umple toată creația cu atingerea unui deget.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→