Category Archives: Educatie

“Ştiinţa demonstrează – Dezbinarea ucide” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Ştiinţa demonstrează – Dezbinarea ucide

Oricât de mult nu ne-am plăcea unul pe altul, știința a dovedit că atenuarea Covid-19 necesită solidaritate națională. Adevărul incomod este că pandemia nu face distincție între stânga și dreapta, ortodocşi și laici, evrei și arabi; suntem cu toții egali înaintea virusului. Dacă stăm împreună, îl vom învinge. Dacă nu, el ne va învinge. Acest lucru este la fel de adevărat pentru fiecare țară, ca și pentru întreaga umanitate.

Cu câteva zile în urmă, Eran Halperin, profesor de psihologie socială la Universitatea Ebraică din Ierusalim, și Ron Gerlitz, CEO la aChord – Psihologie Socială pentru Schimbare Socială, au publicat o lucrare Op-Ed în The Jerusalem Post intitulată „Pentru a slăbi coronavirusul, grupurile disparate din societatea israeliană trebuie să se unească”. Lucrarea menționează un studiu internațional recent în care peste 100 de cercetători din întreaga lume au examinat zeci de mii de cetățeni din 67 de țări, printre care peste 1.200 de israelieni, „pentru a înțelege ce ar influența cel mai mult dorința lor de a respecta instrucțiunile legate de pandemie”. Cercetătorii au descoperit că „factorul cheie care îi motivează pe oameni să adere la orientările privind distanțarea și igiena este nivelul identificării grupului lor național; adică cât de conectați se simt la grupul lor național și cât de central îl consideră în identitatea lor”. Judecând după această concluzie, fragmentarea în societatea israeliană este vinovatul din spatele eșecului nostru în depășirea virusului și nu politica guvernului sau insubordonarea acestui sau acelui grup de instrucțiuni. Asistăm la începutul unei crize sociale în Israel. Dacă nu ne ridicăm deasupra sentimentului nostru de indignare îndreptăţită, vom provoca țării noastre o catastrofă fără precedent.

Poporul Israel a apărut din oameni care aparțineau unor triburi și clanuri diferite, adesea rivale, din tot Orientul Apropiat și Mijlociu. Acești „refugiați” și-au părăsit concetăţenii, pentru că au crezut în ideea de unitate mai presus de diferențe. Sub conducerea lui Abraham, ei au găsit un loc unde să-și poată trăi ideea.

Poporul Israel de astăzi nu este deloc ceva de felul acesta. Suntem din nou fragmentați, împărțiți în fiecare aspect – religie, cultură, etnie, educație, limbă, politică și orice alt aspect pe care vi-l puteți imagina. Cu excepția numelui nostru, nu mai suntem o națiune. Am ajuns să fim străini, extratereștrii, unii cu alții. Dacă vrem să ne merităm numele, „poporul Israel”, trebuie să o luăm de la capăt.

Atunci, grupul lui Abraham a continuat să se dezvolte până când, la poalele Muntelui. Sinai, după ce a experimentat calvarul exilului în Egipt, evreii s-au unit „ca un singur om cu o singură inimă” și și-au stabilit națiunea. Curând după aceea, ciocnirile și conflictele au început să se dezlănțuiască în interiorul poporului și națiunea nou formată s-a străduit să-și mențină valoarea de bază: „Ura stârnește lupte, dar iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12).

Acum două milenii, am suferit o înfrângere amară a urii noastre și am fost exilați și împrăștiați peste tot în lume. Oriunde mergeam, eram priviți ca proscriși, străini.

Chiar și când ne-am întors în Israel și ne-am restabilit suveranitatea, am făcut-o doar pentru a ne proteja de oprobiul națiunilor și nu din cauza valorii inițiale a unității mai presus de diferențe, care ne-a modelat națiunea. În prezent, mulți israelieni se simt în deplasare în Israel. Ei văd asta ca pe o reședință temporară, până când găsesc un loc mai liniștit unde să locuiască.

Dar fără un sentiment de apartenență la o singură națiune, Israelul se va dezintegra. Putem vedea deja cum o pandemie pe care am fi putut-o înfrânge, dacă am fi participat cu toții la înfrângerea ei, ne sfâșie. Nu pentru că virusul este atât de cumplit; ci pentru că nu există solidaritate între cetățeni și nu există încredere între cetățeni și guvern. Lipsa de afecțiune și încredere duce la inacțiune, care la rândul său duce la contaminare. Și contaminarea duce la pierderea de vieți omenești.

Introducerea articolului menționat recent afirmă pur și simplu că „logica ce stă la baza comportamentelor individuale de bază necesare pentru reducerea contaminării … se bazează pe apartenența la [un] colectiv”. Nu avem niciun simț al unui colectiv, și îl plătim cu viața noastră, viața celor dragi și a mijloacelor de trai ale sutelor de mii de oameni din mica noastră țară.

Nu contează ce credem sau cine credem că este corect. Dacă nu ne reunim, atunci greșim cu toții, plătim cu toții și vom plăti încă mai mult.

Când va purta o persoană responsabilitatea pentru acțiunile sale?

Observație: Jonathan Swift a scris în Gânduri despre diverse subiecte: „Toate accesele de plăcere sunt echilibrate de un grad egal de durere și de epuizare; este ca și cum ai cheltui anul acesta o parte din veniturile de anul viitor”.

Comentariul meu: Din punctul de vedere al Cabalei, acest lucru nu este pe deplin adevărat. Pentru că, dacă o persoană nu se naște din propria voință liberă, incapabilă să aleagă familia în care este născută și primește o educație excelentă, fără a i se refuza nimic, întrucât așa este familia sa și așa mai departe, atunci nu poți cere nimic de la ea. Deci, persoana a fost făcută conform modelului superior.

Întrebare: Nu are nicio libertate?

Răspuns: Bineînțeles că nu. Deci, el nu ar trebui să fie responsabil pentru acest lucru. Dar atunci când are o ocazie clară și definită de a începe să se refacă, va fi responsabil pentru aceasta. Dar, de asemenea, numai în măsura în care i s-a oferit de fapt această oportunitate.

Toți oamenii care există în lumea noastră, de la bogați la săraci, de la sănătoși la bolnavi, orice vrei, există în felul acesta, așa există. Nu pot fi plângeri în legătură cu ei.

Întrebare: Dar cum să nu ne plângem? Cum judecăm oamenii?

Răspuns: Judecați deci după instanțele dvs. Ați inventat instanțele și judecați. Cum poți judeca oamenii? Pentru ce?! Pentru ce este în mine de la Creatorul care m-a creat în acest fel și pentru ce e în mine de la părinții mei pe care Creatorul i-a creat astfel, încât să aibă un astfel de efect asupra mea?

Deci, cine sunt eu? Unde am punctul meu, punctul meu de libertate de care pot să mă folosesc și să mă dezvolt? De unde știu modul corect de a o face? De ce aș face-o?

Ce are o persoană care să nu fie dat de natură? Cum se poate schimba atunci? Dacă trebuie să mă schimb, atunci trebuie să am o pârghie ca să o fac.

Ce fel de voință liberă are o persoană? Ce este asta? Nu există voință liberă. Nu poți indica o mișcare liberă a sa, o dorință liberă, un gând liber, pe care nu l-a primit de la cineva sau ceva, astfel încât să apară de nicăieri. Nu există așa ceva! Prin urmare, omul nu este liber.

Întrebare: Deci, am fost creat de natură și natura mă conduce de la început până la mormânt?

Răspuns: Absolut în toate! În plus, există o iluzie de libertate!

Întrebare: Aici natura se joacă cu mine. Ce îmi dă iluzia libertății?

Răspuns: Este făcut special pentru a te face să te simți ca un om!

Libertatea apare numai atunci când apare o altă forță într-o persoană, o forță superioară, care începe să se opună forței sale pământești. Doar în diferența dintre ele, în intervalul dintre ele, o persoană poate obține independență față de ambele forțe și poate obține alegerea liberă. Numai dacă este nevoie de sens în viață.

Sensul vieții este înțeles doar prin căutarea independenței. Nu este vorba de a deveni ca alții, în funcție de felul în care sunt alți oameni, unii sunt mai bogați de exemplu. Nu luați niciun exemplu de la alții! Am nevoie de mine însumi. De sinele meu.

Întrebare: Ce este complet diferit la faptul că sunt bogați sau săraci?

Răspuns: Este adevărat chiar dacă cineva se află pe o insulă pustie. Singurul meu scop este să mă regăsesc.

Întrebare: Căutarea unui om începe cu asta?

Răspuns: Da. Din faptul că înțelege că nu este liber începe să caute ce este libertatea. El începe să înțeleagă că libertatea constă, în primul rând, în a se ridica deasupra egoismului său, care îl umple complet, îl subjugă. Deși omul nu poate scăpa de acest egoism, el ar vrea!

Când nu poate, dar vrea, atunci găsește ocazia de a atrage o forță exterioară către sine, care, chiar și în ciuda eforturilor sale de a rămâne în egoism, îl va scoate din ea. Nu vreau să ies din egoism, dar o fac astfel încât această putere superioară să mă scoată oricum. Există o întorsătură atât de interesantă! Dar este minunat.

Întrebare: Așadar, ajung la starea în care nu vreau să ies din egoism?

Răspuns: Desigur, nu vreau. Nimeni nu vrea! Pe toate planurile spirituale, nimeni nu vrea să o facă.

Întrebare: Un om se străduiește pentru asta de atât de mult timp, de ce nu vrea?

Răspuns: Cum s-a străduit? Nu era conștient de nimic. Acum, când se descoperă că este egoist, nu mai poate. Cum se poate despărți de asta?

Întrebare: Deci, acest egoism îi este foarte drag?

Răspuns: Da. Aceasta este toată agonia plecării din Egipt, trecerea Mării Roșii.

Întrebare: Cum se întâmplă acest lucru?

Răspuns: Acest lucru se întâmplă deoarece faci astfel de acțiuni complet nerezonabile, iar aceste acțiuni te scot afară. Și apoi zici: „Nu vreau, nu vreau!” – dar este prea târziu.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 18.05.2020

“Ar trebui ca Pământul să se elibereze de oameni?” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Ar trebui ca Pământul să se elibereze de oameni?

Dacă animalele și plantele ar putea vorbi, probabil ar spune că viața a fost mult mai bună înainte de a veni noi, oamenii. Au perfectă dreptate. Un raport al ONU a constatat că nu mai puțin de un milion de specii de animale și plante sunt expuse riscului de dispariție din cauza activității umane. Epuizăm solul, tăiem păduri, vânăm specii întregi, poluăm aerul, contaminăm solul, murdărim mările și facem acest lucru într-un ritm accelerat. Dacă aș fi fost natura, aș fi declarat război umanității cu mult timp în urmă.

Dar natura nu va aștepta ca noi să devenim înțelepți și să începem să ne dezvoltăm pozitivitatea. Va expune din ce în ce mai mult natura noastră lipsită de scrupule, așa cum se întâmplă acum, până când ne vom da seama că nu avem de ales decât să ne schimbăm. Ne considerăm separaţi de natură, când de fapt suntem o verigă în lanț. Mai mult, suntem vârful piramidei. În prezent, difuzăm negativitatea în întregul sistem, și întreaga natură a înnebunit.

Să luăm în considerare de exemplu, aceste date de la Times Union: incendiul complex din august, care arde în prezent în California, a doborât recordul unui singur incendiu, deoarece a depășit 1 milion de acri. Mai mult, suprafața totală a terenurilor arse de incendii din California în acest an a depășit 4 milioane de acri, mai mult decât dublul recordului anterior. Și dacă acest lucru nu este suficient, atunci iată informațiile care ne doboară: incendiul complex din august este mai mare decât toate incendiile înregistrate în California între 1932 și 1999, combinate! Într-adevăr, o specie nocivă.

Dar există un motiv pentru care suntem aici și există un motiv pentru care am fost creați atât de șchiopi încât nu avem nici măcar bunul simţ de a nu ne distruge propria casă. În timp ce două forțe – pozitive și negative – guvernează întreaga natură, o singură forță guvernează omenirea. În loc de echilibrul dintre dăruire și primire, fierbinte și rece, naștere și moarte și zi și noapte, prin care viața curge perfect pentru toată natura, forța negativă este singurul conducător al inimilor noastre. Acesta este probabil motivul pentru care este scris: „Răutatea omului este mare pe pământ și toată intenția gândurilor inimii sale este numai rea, întreaga zi”.

Dar, este adevărat, există un motiv pentru care ne naștem atât de răi: avem o misiune de îndeplinit. Vocația noastră ca ființe umane este să înțelegem întreaga profunzime a creației și, pentru a face acest lucru, trebuie să înțelegem gândirea din spatele ei. Am devenit negativi, astfel încât să putem dezvolta latura pozitivă a dorinței noastre și să învățăm cum să o integrăm cu negativitatea noastră înnăscută. Dacă vom realiza acest lucru, vom restabili echilibrul în propriile noastre vieți, în toată societatea umană și în toată natura.

Dar natura nu va aștepta ca noi să devenim înțelepți și să începem să ne dezvoltăm pozitivitatea. Va expune din ce în ce mai mult natura noastră lipsită de scrupule, așa cum se întâmplă acum, până când ne vom da seama că nu avem de ales decât să ne schimbăm. Nu există nicio îndoială că va trebui să dezvoltăm în noi latura pozitivă; singura întrebare este cât de mult va trebui să suferim până când vom înțelege „aluzia” naturii și vom începe să lucrăm asupra noastră.

De fapt, nu este greu. Ne avem unul pe altul. Nivelul de ură care a apărut în societatea americană, dar și în alte părţi ale lumii, indică de unde trebuie să începem – acceptându-ne reciproc. Societatea umană este la fel de diversă ca întreaga natură. Dar, în timp ce prețuim diversitatea din natură, în societate o urâm. Când vom învăța să ne acceptăm unii pe alții și să îmbrățișăm diversitatea culturilor și etniilor noastre, vom avea șansa să ne schimbăm și mediul.

Suntem deja într-un moment în care imense întinderi de pământ devin nelocuibile. Chiar și în Statele Unite continentale, oamenii fug din casă, din cauza incendiilor și uraganelor, iar părți din Europa se îneacă în urma inundațiilor. După toate probabilitățile, mulți dintre ei nu vor mai putea reveni. Și această tendință doar va crește în următorii ani.

Va fi un deceniu teribil pentru omenire, dacă nu îl transformăm într-un deceniu de trezire. Dacă ne trezim la sarcina noastră și începem să dezvoltăm forța pozitivă din noi, să învățăm cum să avem grijă unul de celălalt și de natură, vom inversa tendința. Dacă nu, viața noastră pe Pământ va deveni insuportabilă.

Profesia post-coronavirus

Întrebare: Ce sfat poți da tinerilor, în special în era post-coronavirusului? Care profesii vor rămâne și unde să-și concentreze eforturile?

Răspuns: Eu cred că cel mai important lucru în viitor va fi ceea ce are nevoie întreagă societate. Aceasta va fi focalizarea.

Fiecare om ar trebui să știe ce va avea nevoie societatea pentru a-și securiza propriul job, abilitățile și educația corectă. Așadar nu este nimic mai important decât să primești educația adecvată și să devii o persoană care îi poate educa pe alții.

Cu alte cuvinte, cel mai important lucru este munca socială direcționată spre consolidarea tuturor membrilor societății, spre transformarea societății într-un sistem integral, corect. Asemenea oameni vor fi necesari tot timpul. Aș sfătui tinerii și oamenii de orice vârstă să învețe exact asta.

Aceasta este profesia de care toată lumea are nevoie personal, nici măcar pentru muncă ci pentru participarea și integrarea lor și a tuturor celorlalți în societate.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 6/4/20

“Predicţia sumbră a fostului Medic Sef este reversibilă” (Medium)

Medium a publicat noul meu articol “Predicţia sumbră a fostului Medic Sef este reversibilă

Sally Davies, fost ofițer medical şef pentru Anglia, a scris pe The Guardian: „COVID-19 nu este nici prima, nici ultima urgență de sănătate cu care ne vom confrunta. Colegii mei de știință estimează că ne vom confrunta cu o pandemie sau cu o urgență de sănătate cel puțin o dată la cinci ani, de acum încolo. Există șansa ca acesta să fie scenariul optimist. Realitatea ar putea fi mult mai rea”. Cred că predicția este atât o veste bună, cât și o veste rea. Este o veste bună, deoarece oamenii de știință încep să-și dea seama că pandemia nu este un eveniment unic, ci face parte dintr-un proces permanent de schimbare. În același timp, este o veste rea, deoarece oamenii de știință nu au nicio idee despre ce să facă în legătură cu aceasta. Ei oferă soluții dubioase pentru a atenua distrugerea pe care aceste crize o vor provoca umanității, dar nu au nicio idee cum să le prevină, cum să inverseze traiectoria sumbră și nici măcar nu gândesc în acea direcție. Suntem deci sortiți să suferim de aici înainte? Nu, nu suntem. Prin consolidarea solidarității noastre, putem inversa traiectoria și preveni cu totul ca astfel de crize să se întâmple.

Modul în care relaționăm unii cu alții, cum ne construim rețelele sociale, ce proiectăm pentru ceilalți și ce valori instalăm în societate au un impact real asupra sănătății noastre. Oamenii bine conectați nu sunt doar mult mai fericiți; sunt, de asemenea, mult mai sănătoși.

În 2015, Julianne Holt-Lunstad, renumit neurolog și psiholog la Universitatea Brigham Young, a publicat o analiză amplă care a analizat influența izolării sociale, a singurătății și a vieţuirii singur, asupra sănătății oamenilor. Rezultatele au fost notabile în lumina pandemiei de astăzi. Ea a descoperit că izolarea socială „a dus la o rată crescută de mortalitate de douăzeci și nouă la sută și vieţuirea singur cu treizeci și două la sută – indiferent de vârsta, sex, locație sau cultura subiectului”. (The New Yorker a publicat pe 23 martie.)

Într-un interviu recent pentru ziarul israelian Haaretz, Holt-Lunstad a spus că a fi activ social nu „doar ne prelungește speranța de viață, ci ne influențează și sănătatea în alte moduri, cum ar fi rezistența la viruși” (tradus din ebraică). În interviu, Holt-Lunstad s-a referit, de asemenea, la un studiu de la Universitatea Carnegie Mellon, care a constatat că persoanele cu multe legături sociale solide au un sistem imunitar mai bun și o rezistență mai bună la virușii de răceală obişnuită, în timp ce persoanele cu puține conexiuni sociale erau semnificativ mai vulnerabile. Cercetătorul a subliniat că, deși nu ar trebui să nu respectăm instrucțiunile autorităților cu privire la distanțarea socială și purtarea măștilor, ar trebui să facem un efort conștient pentru a menține legăturile sociale, sub aceste limitări.

Aceste concluzii coincid cu ceea ce am spus de la începutul epidemiei, dar există mai multe concluzii care pot fi trase din aceste constatări. Cred că nu ar trebui să adoptăm o abordare pasivă aici, ci mai degrabă să fim mult mai proactivi. Virușii au existat cu mult înainte de izbucnirea COVID-19. Am fi putut fi infectați cu mult timp în urmă, dar nu am fost, pentru că sistemul nostru imunitar era mai puternic.

Mai ales în ultimele decenii, am devenit din ce în ce mai izolați și, prin urmare, mai slabi. Această izolare face parte din ceea ce cercetătorii Jean Marie Twenge și William Keith Campbell numesc „o epidemie de narcisism”. În cartea lor cu titlul The Narcissism Epidemic: Living in the Age of Entitlement(Epidemia de narcisism: trăirea în epoca îndreptăţirii) ei stabilesc că, în ultimele decenii, am văzut o creștere exponențială a tendințelor narcisiste în rândul tinerilor și al populației generale. În cuvinte simple, creștem mult mai egoist decât înainte, mult mai repede decât înainte și, prin urmare, mult mai singuri. Procedând astfel, ne slăbim sistemul imunitar și ne expunem la amenințări pentru sănătate care înainte nu obișnuiau să reprezinte niciun risc. Acesta este motivul pentru care spun în continuare că nu vom găsi un vaccin sau un remediu pentru coronavirus, deoarece chiar dacă vom găsi ceva pentru această plagă, o altă amenințare și mai rea o va înlocui rapid. Acum, în cele din urmă, medicina o confirmă.

Dacă vrem să ne protejăm de viruși și de alte forme de crize naturale, trebuie să lucrăm la coeziunea noastră socială, la relațiile dintre noi, la solidaritatea noastră ca societate și în comunitățile noastre. Aceasta nu este o presupunere teoretică; este o măsură practică pe care trebuie să o luăm pentru a ne proteja pe noi înșine și pe cei dragi de îmbolnăvire și moarte sau de a rămâne marcat.

Modul în care relaționăm unii cu alții, cum ne construim rețelele sociale, ce proiectăm pentru ceilalți și ce valori instalăm în societate au un impact real asupra sănătății noastre. Oamenii bine conectați nu sunt doar mult mai fericiți; sunt, de asemenea, mult mai sănătoși.

Data viitoare când vrem să înlăturăm pe cineva pe rețelele sociale sau chiar dintre prietenii noștri, ar trebui să ne gândim de două ori înainte de a face acest lucru; ne va lovi înapoi, ca un bumerang. Și după ce ne oprim din a terfeli, să începem să construim o societate pozitivă, care să prețuiască grija și ajutorul. Să nu fim egoiști; pur și simplu nu merită.

“Privind legea şi ordinea, şi Primul Amendament” (Linkedin)

Noul meu articol pe Linkedin “Privind legea şi ordinea, şi Primul Amendament

În ultimul timp, s-a vorbit mult despre brutalitatea poliției. Problema brutalității poliției a existat mereu, dar odată cu creșterea tensiunilor rasiale din America, fiecare incident pare să devină titlu de ziar și să provoace proteste, adesea indiferent de circumstanțe.

Dacă tendința actuală continuă, SUA vor cădea în anarhie și toți cei 330 de milioane de americani vor suferi.

Pentru a fi clar, întrunirea pentru a protesta este un drept protejat de Primul Amendament, la fel și libertatea de exprimare. Problema protestelor începe atunci când este folosită pentru brutalitatea civilă împotriva altor civili și a proprietății private și publice.

Când Primul Amendament vorbește despre dreptul de a manifesta, acesta afirmă în mod clar „dreptul oamenilor de a se întruni în mod pașnic”. Însă, atunci când un protest nu este pașnic, când este folosit pentru a intimida, abuza, distruge proprietatea și a răni oamenii, în opinia mea, poliția trebuie să se amestece, să îl desființeze și să restabilească legea și ordinea.

Litigiile nu sunt menite a fi soluționate, deoarece diversitatea este motorul dezvoltării și al progresului. Când îl îmbrățișăm, creștem. Când îl respingem, ne stingem.

În actualul „sezon deschis” împotriva poliției, aceasta își pierde legitimitatea în proprii ochi, deoarece ofițerii nu mai simt că reprezintă interesul publicului. Dacă vrem haos, așa trebuie să mergem. Dar dacă asta este ceea ce dorim, nu ar trebui să ne plângem dacă anarhiștii și huliganii distrug centrele orașelor, perturbă viața a zeci de mii de oameni timp de luni fără repercusiuni, distrug magazinele și ard afaceri fără un motiv aparent și transformă viața oamenilor în iad. Pentru cei care au fost deja afectați de schilodirea poliției, va dura ani de zile să-și revină, dacă o vor face vreodată. Dacă tendința actuală continuă, SUA vor cădea în anarhie și toate 330 de milioane de americani vor avea de suferit.

Dacă vrem să schimbăm lucrurile în bine, trebuie să se întâmple prin dezbatere pozitivă. Dar mai întâi, oamenii trebuie să-și dea seama că America este o țară în care toată lumea are un loc; este o țară a diversității. Aceasta, de fapt, este frumusețea Americii. În prezent, în loc să fie mândri de asta, oamenii încearcă să facă dominant „propriul lor tip”. Deci, primul lucru pe care oamenii trebuie să-l vadă este că toți fac parte dintr-un sistem, o țară.

Fiecare facțiune are nevoile și dorințele sale, dar facțiunile se completează reciproc și nu se anulează reciproc. Numai după ce oamenii au dezvoltat o astfel de stare de spirit pot începe să delibereze în mod constructiv.

Odată ce toată lumea este de acord că această țară aparține tuturor cetățenilor săi, ei pot să nu fie de acord, să se certe și chiar să se urască reciproc, atât timp cât există un sentiment general de apartenență la o țară, „o singură națiune sub Dumnezeu”, pentru a cita Angajamentul de Loialitate. Având în vedere această unitate, dezbaterile, oricât de aprige, vor întări unitatea națiunii și vor îmbogăți oamenii ei cu noi perspective. Litigiile nu sunt menite să fie rezolvate, deoarece diversitatea este motorul dezvoltării și al progresului. Când o îmbrățișăm, creștem. Când o respingem, ne stingem.

Conducerea informală

Remarcă: Un leader, în principiu, poate fi informal, de exemplu în clasă, în curte, într-o echipă de fotbal.

Comentariul meu: Asta se întâmplă când un anumit grup de oameni, care percepe o persoană particulară ca fiind cea mai mare, se atașează de ea și o venerează.

Remarcă: Sunt multe cursuri despre cum să devii un leader. Dar se pare că o persoană nu are nicio șansă să devină un leader deoarece ei sunt făcuți de natură.

Comentariul meu: Sunt oameni care pare că devin leaderi pe cont propriu deoarece ei se străduie cu adevărat pentru asta, dar în general eu nu cred că asta este posibil. Dacă vorbim despre leaderii adevărați, atunci trebuie să fie un fel de predestinare superioară.

Întrebare: Un leader ar trebui să fie recunoscut de majoritate?

Răspuns: El trebuie recunoscut de o anumită masă de oameni care îl consideră pe el deasupra tuturor celorlalți.

De pe KabTV “Abilitați de management” 6/11/20

“A ucis Covid-19 cultura pop americană?” (Thrive Global)

Thrive Global a publicat noul meu articol: “A ucis Covid-19 cultura pop americană?

Dacă începem să navigăm prin aceste mări tulburi, căutând cum să ne conectăm în mod semnificativ, deasupra înclinaţiei noastre pentru plăceri de moment, atunci putem fi siguri că nava noastră va ajunge pe un țărm sigur.

9 octombrie 2020; Lake Buena Vista, Florida, SUA; Atacantul Miami Heat Jimmy Butler (22) trage mingea împotriva atacantului Los Angeles Lakers Anthony Davis (3) în timpul celui de-al patrulea trimestru din jocul cinci al finalei NBA 2020 de pe AdventHealth Arena. Credit obligatoriu: Kim Klement-USA TODAY Sports

Acesta ar putea fi începutul unei revoluții culturale. Divertismentul și sportul american au modelat societatea americană și au influențat și au atras interesul unui public global, de zeci de ani. Totuși, acest lucru pare să se schimbe. Analiza mass-media arată că ratingul, odată a celor mai populare programe, a atins valori minime istorice, ca urmare a crizei coronavirusului. Nu aș acorda o atenție deosebită acestui lucru, dacă nu ar fi predominanța culturii pop în viața oamenilor. Fără îndoială, indică un punct de cotitură, o schimbare, o nouă căutare a unei împliniri mai semnificative, care poate fi realizată doar prin conexiunea umană.

Recent, unii dintre studenții mei m-au întrebat care ar putea fi motivul mai profund al vizionării reduse a finalei NBA din 2020. La începutul acestui an, vizionarea premiilor Oscar și Emmy a scăzut până la minimele istorice. Cum poate fi interpretată această tendință semnificativă din epoca Covid-19? Mai ales dacă luăm în considerare importanța culturii pop din America și influența acesteia în întreaga lume, în principal prin intermediul mass-media, muzicii și industriei cinematografice până acum.

Motivul este că pandemia a marcat “înainte” și “după”, prioritățile și sursele de plăcere ale oamenilor. Înainte de impactul virusului asupra tuturor domeniilor societății noastre, generația noastră se răsfăţa mai mult decât oricare alta în excese de divertisment și sport. Le-am așezat pe piedestale și am îmbrăcat susținătorii lor, cu atenția, adorația și respectul nostru. Cu toate acestea, toate astfel de moduri de a ne bucura și de a ne împlini pe noi înșine la un moment dat, sunt în declin, mai ales acum, deoarece acestea par a fi efemere și neesențiale.

Această nouă situație răspunde evoluției dorinței umane de a se bucura, care crește constant și cere plăceri noi și diferite, imediat ce cele anterioare sunt împlinite. În timp ce tot felul de influențe pot atrage atenția oamenilor, de la un turneu important într-un minut la celebrități populare în următorul, ei vor descoperi în cele din urmă, că aceste atracții nu le mai stârnesc interesul.

Motivul este că dorința noastră a depășit ceea ce ne-a oferit anterior plăcere. La fel ca și copiii care își depășesc jucăriile, și noi vom începe să simțim impulsuri pentru o împlinire mai matură și mai semnificativă – la o conexiune umană autentică și la răspunsuri la întrebări mai profunde despre semnificația finală a vieții noastre, care ne vor incita din ce în ce mai mult.

Navigând pe Titanic, către un țărm sigur

Coronavirusul ne-a lovit viața, a evidențiat interdependența noastră vastă, pe tot globul, și ne-a plasat pe toți într-o situație globală comună. Este ca și cum ne-am fi aflat la bordul unui nou Titanic global, fără niciun indiciu cu privire la direcţia către care ne îndreptăm sau ce se va întâmpla în continuare. Pe măsură ce plutim împreună pe această gigantică navă globală, nimeni nu știe cu adevărat către ce să se întoarcă sau ce să facă; unii virează brusc la dreapta, alții virează la stânga și ne găsim într-o societate din ce în ce mai polarizată.

Prin urmare, pe măsură ce dorințele noastre încep să depășească ceea ce le-a împlinit anterior și, în timp ce ne dăm seama din ce în ce mai mult de strânsa noastră interdependența și de interconectarea noastră la nivel mondial – pe măsură ce împărtășim o problemă globală comună – nu este de mirare că interesul pentru ceea ce erau cele mai populare spectacole și jocuri, a scăzutt atât de drastic. Se va îmbunătăți numai dacă industria divertismentului se transformă și promovează căldura, grija reciprocă și conexiunea.

Ne maturizăm. Sunt optimist că vom deveni mai conștienți de modul în care operează natura umană asupra noastră, de modul în care crește la noi înălțimi și de modul în care începe să solicite moduri diferite, mai semnificative, de împlinire. Dacă începem să navigăm prin aceste mări tulburi, căutând cum să ne conectăm în mod semnificativ, deasupra înclinaţiei noastre pentru plăceri de moment, atunci putem fi siguri că nava noastră va ajunge pe un mal sigur.

De asemenea, sper că vom reuși să oferim nevoilor noastre mai mature, satisfacția pe care o caută, realizând nevoia unor relații umane mai profunde și mai pozitive, și făcând acest lucru, să simțim o realitate mult mai plină, mai expansivă și autentică, în comparație cu realitatea noastră actuală.

 

Cel mai important lucru în creșterea copiilor

Întrebare: În zilele noastre, sfaturile scurte pentru creșterea copiilor sunt foarte populare pe internet. Puteți oferi sfaturi de top cu privire la creșterea copilului?

Răspuns: Cel mai important lucru în creșterea copiilor este organizarea corectă a acestora, astfel încât să nu fie strânși în cadrul școlii de azi și chiar al grădiniței, astfel încât să fie crescuți mai mult într-o legătură bună între ei, pe baza exemplelor corecte de la adulți.

Copiii învață totul de la adulți. Dacă le arătăm relația corectă dintre oameni în toate aspectele vieții, atunci vor începe și ei să se raporteze corect între ei și între ei cu natura.

Întrebare: O întrebare oarecum ciudată este adesea adresată online: Este de fapt necesar să crești copii?

Răspuns: Toți cresc urmași, chiar și animale, cu atât mai mult noi oamenii suntem obligați să o facem! Fără educație, omul va crește mai rău decât un animal.

Din KabTV „Cabala Expres” 01.09.2020

“Un grup de lucru pentru combaterea antisemitismului online? Devine real” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Un grup de lucru pentru combaterea antisemitismului online? Devine real

Crearea „unui grup de lucru interparlamentar global pentru combaterea antisemitismului digital” cu câteva săptămâni înainte de alegerile prezidențiale nu este credibilă, ceea ce este puţin spus. Și, în plus, ce poate face orice grup de lucru împotriva urii care provine din nucleul naturii umane? Am avea mai mult succes să luptăm împotriva gravitației decât împotriva antisemitismului.

Pe 29 septembrie, Jewish Insider a publicat o ştire intitulată „Membrii Congresului lansează un grup de lucru internațional pentru combaterea antisemitismului online”. Potrivit ştirii, sarcina grupului de lucru este să se concentreze pe „creșterea gradului de conștientizare cu privire la antisemitismul online și stabilirea unui mesaj consecvent în legislaţiile din întreaga lume pentru a răspunde platformelor de socializare” Este o sarcină lipsită de speranță și, chiar înainte de alegeri, nu este altceva decât vorbă goală.

Nu poți elimina antisemitismul, așa cum nu poți elimina durerea până când nu vindeci rănile care o provoacă. În cazul antisemitismului, răul este faptul că evreii nu se unesc între ei să ducă lumea după ei, către unitate și solidaritate.

Acea durere nu s-a născut în America, nici în Germania nazistă, nici măcar în Europa creștină. Acesata datează de la începutul poporului evreu, când fugarii din Egipt s-au angajat să se unească „ca un singur om cu o singură inimă”, și-au stabilit națiunea și au primit imediat sarcina de a fi „o lumină pentru națiuni”, adică împărtășirea unității lor ca exemplu.

Aproape două milenii după aceea, strămoșii noștri s-au luptat cu conflictele și fricțiunile lor interne. Au fost exilați și s-au întors, s-au luptat între ei și s-au reunit, până când au pierdut în cele din urmă bătălia împotriva urii interne și au fost alungați din țara lor.

Dar misiunea care le fusese dată atunci, la Muntele Sinai, nu a fost niciodată abrogată. Acum două mii de ani, Cartea Zohar a scris despre modul în care evreii ar trebui să aducă pacea lumii, dând un exemplu: „Iată, cât de bine și cât de plăcut este și pentru frați să stea împreună.” Aceștia sunt prietenii în timp ce stau împreună și nu sunt separați unul de celălalt. La început, par a fi oameni în război, care doresc să se omoare unii pe alții … apoi se întorc la dragoste frățească. … Și … așa cum erați în iubire și afecţiune înainte, de acum înainte nu vă veți mai despărți unul de altul … și prin meritul vostru, va fi pace în lume”.

Ori de câte ori și oriunde există diviziuni, evreii sunt învinuiți pentru asta, deoarece oamenii simt (chiar dacă nu pot verbaliza) că dacă evreii și-ar face treaba, nu s-ar lupta între ei. Chiar și Talmudul nostru recunoaște că „Nici o nenorocire nu vine în lume decât din cauza Israelului” (Yevamot 63a), deci la ce ne putem aștepta de la celelalte națiuni?

Dacă vrem să eliminăm antisemitismul, ar trebui să ne îndeplinim sarcina, să ne unim mai presus de toate (nenumăratele) diviziuni și să fim un model pentru umanitate. Atunci, forța care conduce antisemitismul va întoarce ura, în timp ce națiunile vor vedea că, în cele din urmă, primesc de la evrei ceea ce au simțit întotdeauna că ar fi trebuit să le dea evreii: un exemplu de unitate și solidaritate.