Michael Laitman, pe Quora: “Ce este dreptatea?“
Dreptatea este atunci când absolut toată lumea se simte bine.
O astfel de stare cere ca fiecare dintre noi să nu țină cont de propria persoană, ci să acceptăm pe toată lumea și să creăm condiții pe care toată lumea le aprobă.
Michael Laitman, pe Quora: “Ce este Legea Spirituală Universală?“
Legea spirituală universală este o lege a iubirii, așa cum este scris: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.
Ne lipsește percepția și simțirea acestei legi în lumea noastră, așa cum există ea într-o dimensiune ascunsă de calitățile noastre înnăscute. Pentru a intra în contact cu această lege, trebuie să ne egalăm calitățile cu cele ale acelei dimensiuni.
Putem descoperi legea spirituală universală și dezvălui dimensiunea în care să o experimentăm direct, ieșind din noi înșine. Cu alte cuvinte, trebuie să părăsim dorințele pe care le simțim în prezent, pe care le cunoaștem drept lumea noastră pământească, și să intrăm în dorințele care sunt în afara noastră, care se numesc „lumea superioară” sau „lumea spirituală”. Procedând astfel, putem simți cu adevărat ceea ce este în afara noastră: legea spirituală universală.
Bazat pe clipul KabTV „Prim-plan. Dincolo de ultima linie” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman pe 3 mai 2010. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.
Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Evreimea mondială va fi cu noi când noi vom fi cu noi ”
Săptămâna trecută, Sinagoga Tzedek din Chicago s-a desemnat oficial „antisionistă”. În declarația sa, sinagoga a condamnat înființarea Israelului drept o „nedreptate împotriva poporului palestinian”. Sinagoga a postat de asemenea, pe contul său de Twitter că „Membrii Tzedek Chicago au votat pentru a afirma antisionismul ca valoare de bază a congregației noastre”. Mai multe ziare majore israeliene în limba engleză au raportat despre declarație, care pare să fi avut un impact. După cum văd eu, poziția sinagogii este un rezultat direct al comportamentului nostru în Israel. Atât timp cât suntem dezbinați și ajutăm pe dușmanii noștri, evreii din străinătate se vor disocia de noi și vor satisface și pe dușmanii noștri.
De-a lungul anilor, am văzut grupuri evreiești din mai multe confesiuni — de la ortodocși la reformați — opunându-se Statului Israel și să fiu sincer, nu văd o mare diferență între ele. Într-adevăr, Tzedek Chicago de asemenea, afirmă că „De la întemeierea mișcării sioniste în secolul al XIX-lea, a existat întotdeauna o opoziție evreiască activă față de sionism”.
Ar fi convenabil să dăm vina pe antisionişti pentru antagonismul lor faţă de Statul Israel, dar am greşi să facem acest lucru. Sentimentele oamenilor față de statul evreu nu sunt determinate de ei, ci de statul evreu însuși. Când evreii din Israel sunt uniți și înțeleg ce înseamnă sionismul, rezistența față de Israel scade și chiar se transformă în simpatie. Dar când evreii din Israel obiectează față de propria lor țară, când se denigrează și se blamează unii pe alții și îi slăvesc pe cei care urăsc evreii, lumea îi urăște pe evrei, iar evreii urăsc statul evreu.
Cu excepția cazului în care publicul evreiesc din Israel se luptă pentru unitate în loc de diviziune, evreimea americană și întreaga lume împreună cu ea, vor cere anularea și eradicarea Statului Israel. Este deja ceea ce își dorește lumea și o mare parte din evreii din lume, dar încă nu acționează conform dorinței lor. Dacă Israelul continuă să manifeste dezintegrare internă, lumea va deveni mai zgomotoasă în cererile sale și mai asertivă în acțiunile sale de revocare a statului evreu.
Noi îi percepem pe antisionişti ca fiind împotriva statului Israel şi aşa simt şi ei. În adevăr, însă sionismul este o mișcare spirituală, o aspirație de a restabili valoarea de bază a iudaismului: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Dacă nu ne concentrăm pe valorile noastre fundamentale și acordăm atenție doar prezenței noastre fizice în Țara Israelului, nu avem dreptul să ne plângem că nimeni nu ne susține prezența aici. Dacă ne-am concentra asupra ei, toată lumea ne-ar susține munca aici și ne-ar dori reuşita.
Prin urmare, dacă vrem să ne unim și să trăim în responsabilitate reciprocă, trebuie să urmăm motto-ul regelui Solomon: „Ura stârnește ceartă iar iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12) și dacă ne străduim să ne iubim aproapele ca pe noi înșine, întreaga lume va fi fericită că suntem aici, inclusiv Tzedek Chicago. Dacă, alternativ, găsim vreo scuză pentru denigrare și defăimare reciprocă, întreaga lume se va întoarce împotriva noastră.
Medium a publicat noul meu articol “Umorul, o chestiune serioasă ”
Ce face umorul atât de necesar în viețile noastre? Ce ar trebui să fie o sursă de râs? Totul a fost creat pentru dezvoltarea noastră, inclusiv simțul umorului. Ne oferă puterea și capacitatea de a ne dezvolta.
Oricine este aproape de oameni care sunt implicați profesional în domeniul umorului știe că aceștia sunt adesea tipuri de oameni nefericiți prin fire, foarte serioși și uneori chiar depresivi. Din dorința de a ieși din norul gri în care sunt cufundați, își dezvoltă simțul umorului.
În general, cu cât o persoană se dezvoltă mai mult, cu atât este mai capabilă să aprecieze umorul fin. Mă refer la umorul care are strălucire – o conexiune neașteptată între lucruri distinctive care, în modul nostru normal de a gândi, nu au nicio legătură.
Umorul rafinat ne cere să ne putem observa natura din exterior, să ne putem bate joc de noi înșine. Un astfel de umor se bazează pe capacitatea de a identifica în interiorul nostru mai multe identități diferite: forma originală pe care am primit-o de la natură, forma în care am fost educați și formele pe care le-am adoptat de-a lungul diferitelor etape ale vieții noastre, iar acestea sunt formele pe care le-am primit, le-am absorbit de la alții. Din toate aceste comparații de identitate se iscă tot felul de întrebări importante.
Umorul poate transmite critici, pe de o parte, iar pe de altă parte, ar trebui să fie oferit într-un spirit de iubire, plăcut. Nu ar trebui să ne batem joc de alții și să provocăm ură. Ar trebui să râdem doar despre fragilitățile generale care există în umanitate pentru a clarifica slăbiciunile naturii noastre egoiste ca ființe umane, pentru a ne ajuta să dezvoltăm conștientizarea și cunoașterea deficiențelor noastre. Pentru că, dacă suntem conștienți de calitățile noastre negative, atunci putem lucra pentru a ne ridica deasupra lor.
Până la urmă, acesta este modul în care natura ne-a creat, imperfect. Natura ne-a dat simțul umorului pentru a ne ajuta să ne criticăm și să ne transcendem natura. Umorul ne permite să ne vedem dintr-o perspectivă superioară și prin urmare, ne poate ajuta să ne ridicăm deasupra gradului nostru actual către unul mai înalt. Privindu-ne și râzând de noi înșine din exterior poate declanșa o analiză interioară a cine suntem cu adevărat. Dacă știm să râdem de noi înșine, atunci este așa cum este scris: „Dumnezeu mi-a adus râsul” (Geneza 21:6) – o situație din care putem crește.
Umorul bun ar trebui să fie întotdeauna blând, să aducă dezvoltare și să trezească afecțiune pentru aceea la care ne referim. Se presupune că ne întoarce capetele cu susul în jos, pentru a înmuia o atmosferă rigidă.
Ce este umorul care poate deschide inima și dărâma zidurile dintre oameni? Umorul îndepărtează de la noi toate hainele exagerate pe care le punem. Parcă ne dezbracă de toate ipostazele și măștile, făcându-ne pe toți egali și simpli. Când râdem împreună despre slăbiciunile care sunt în noi toți la fel, creăm imediat o relație mai blândă între noi.
Nu există mijloace mai puternice decât umorul pentru a elimina granițele, barierele și distanțele. Marea provocare a timpului nostru, cea mai serioasă, este să dezvoltăm umorul pentru a apropia oamenii unii de alții, pentru a ne face mai conectați.
Medium a publicat noul meu articol “De ce nu ne putem opri din luptă ”
Când te gândești la istoria umanității, vezi că oamenii s-au luptat mereu între ei. Se pare că nu există niciodată pace cu adevărat, ci doar o pauză între bătălii. Dispoziția omului de a lupta constant pare și mai neînţeleasă atunci când o compari cu natura, unde toate se luptă numai pentru a mânca, pentru a evita să fie mâncat sau în scopul împerecherii, dar şi atunci animalele rar se rănesc unele pe altele. De ce se luptă oamenii când nu există niciun motiv existențial care să-i oblige? Mai mult, chiar și atunci când o bătălie nu este purtată cu arme, suntem încă în război: ne certăm, polemizăm și luptăm pentru a câștiga opinia publicului. Pe scurt, întreaga noastră existență constă în luptă.
Există un motiv bun pentru asta. Poate părea că nu există niciun motiv existențial care să ne oblige să luptăm, dar de fapt există. În timp ce animalele luptă pentru supraviețuirea lor fizică, noi luptăm pentru supraviețuirea noastră spirituală. Ego-urile noastre ne determină să depășim și să triumfăm, deoarece fără să ne simțim superiori, corpurile noastre pot exista dar nu ne vom simți vii. Nimic nu este mai rău pentru ego decât umilinţa; oamenii își iau viața din cauza asta.
Cu alte cuvinte, ne simțim vii doar atunci când dominăm pe altcineva. Aceasta este singura afirmație a existenței noastre pe care ego-ul o acceptă. Acesta este motivul pentru care suntem obligați să luptăm unul împotriva celuilalt chiar și atunci când pare să nu existe o cauză rezonabilă pentru asta. Întrucât toate comunicările noastre, la fiecare nivel, sunt bătălii de un anume fel, parcă suntem condamnați la o viață de lupte nesfârșite până când ne epuizăm și murim.
Dar există un motiv profund pentru asta. Lupta nesfârșită ne obligă să ne întrebăm despre semnificația a toate – de ce ne luptăm, de ce ne rănim unii pe alții, de ce există atâta răutate în lume și în cele din urmă, de ce existăm.
Aceste întrebări ne conduc în cele din urmă să realizăm că nu există o singură forță (diabolică) în lume, ci mai degrabă două forțe – una pozitivă și una negativă. Forța pozitivă creează viață, căldură, creștere și conexiune, în timp ce forța negativă generează moarte, frig, decădere și separare. Dacă ar fi doar una dintre ele, noi nu am exista. Este nevoie de ambele pentru a crea viață și pentru a genera dezvoltare și schimbare. Se dovedește că în mod ironic, războiul este cel care ne face să ne simțim vii.
Ca urmare, dacă o țară vrea să domine, trebuie să existe și alte țări, așa că va avea pe cine să domine. De asemenea, dacă o țară domină tot timpul, senzația de dominație scade, țara înaltă își pierde impulsul, slăbește, iar o altă țară preia controlul.
Lupta dintre forțele pozitive și cele negative permite viața, așa că lupta trebuie să existe. Totuși, depinde de noi să stabilim dacă devine război sau nu.
Pentru a permite existența și dezvoltarea, dar totuși să le păstrăm pașnice, trebuie să înțelegem sensul păcii. Cuvântul ebraic pentru pace este shalom de la cuvântul shlemut, care înseamnă totalitate sau completare. Cu alte cuvinte, există viață doar atunci când ambele părți există și se completează reciproc. De asemenea, puterea unuia determină puterea celuilalt, deoarece lupta dintre ei îi determină continuu să evolueze.
Pentru a pune capăt războaielor, trebuie să înțelegem acest proces și să-l îmbrățișăm. Nu va opri lupta dintre forțe, dar o va face mai degrabă constructivă decât distructivă.
Când sportivii doresc să-și îmbunătățească realizările de exemplu, se antrenează împotriva unei rezistențe din ce în ce mai mari. Ei înțeleg că doar dacă se provoacă pe ei înșiși vor deveni mai buni.
La fel, doar dacă competiția dintre națiuni și oameni se va intensifica, ne vom îmbunătăți cu toții. Cu toate acestea, numai dacă ne amintim că scopul competiției nu este acela de a controla, înfrânge sau umili pe alții, ci de a îmbunătăți pe toți cei implicați, vom fi capabili să concurăm dar şi să salutăm provocările și contestatorii, pentru că dacă nu ar fi ei am stagna.
Când trecem la un mod de complementaritate reciprocă, nu va exista nimeni mai puternic decât celălalt. În schimb, va exista un angajament reciproc pentru a satisface bunăstarea tuturor. Înțelegerea noastră că suntem dependenți reciproc și că adversarii noștri percepuți sunt de fapt garanția dezvoltării noastre este cheia pentru construirea unei societăți înfloritoare, evolutive și durabile în întreaga lume și în fiecare țară ai cărei membri trăiesc pașnic și fericiți.
Michael Laitman, pe Quora: “Ce poate obţine cineva din Cabala?“
La sfârșitul copilăriei noastre, ochii ni se deschid treptat și ne aflăm într-o anumită lume. Putem trăi în această lume fără să-i acordăm prea multă atenție, pur și simplu trăind „ca toți ceilalți” și luându-ne după exemplul lor. Cu toate acestea, unii dintre noi simt o nevoie mai profundă, care ne face să ne simțim inconfortabil și nemulțumiți de ideea de a trece pur și simplu prin valurile vieții.
Ceea ce dorim de la viața noastră depinde de dorințele care se trezesc în noi. Cu toții avem dorința de a explora realitatea înconjurătoare. Când suntem copii, ne explorăm camerele și cu cât creștem mai mult, cu atât pânza explorării noastre este mai largă: de la camerele la curțile noastre, apoi cartierele noastre, orașele noastre, țările, planeta și apoi privim în spațiu, încercând să ne dăm seama ce se întâmplă în universul nostru. După ce am explorat pe larg împrejurimile, pe parcursul dezvoltării noastre, ajungem la concluzia că nu găsim o împlinire durabilă din astfel de eforturi.
Astăzi, chiar și interesul nostru pentru explorarea spațiului a scăzut. Ne raportăm la el în mare parte într-o manieră comercială, de exemplu pentru a opera dispozitive mobile prin sateliți sau pentru spionaj. Găsim că explorarea galaxiilor îndepărtate este mult mai puțin interesantă decât obișnuiam să credem. Asta pentru că dorințele noastre s-au schimbat. Dorințele noastre nu mai aspiră să exploreze distanțe cosmice, ci dimpotrivă, la un anumit punct al dezvoltării noastre, dorințele noastre încep să se întoarcă în interior, îndreptându-ne spre căutarea sursei însăși a gândurilor, dorințelor și calităților noastre.
Cu alte cuvinte, întrebările noastre trec treptat de la cum putem supraviețui cel mai bine și să ne simțim confortabil în lumea noastră, la de ce suntem aici. Întrebarea „De ce?” se trezește cu cât ne dezvoltăm mai mult, dincolo de un anumit prag. Este o întrebare despre sensul și scopul vieții noastre. Începem să ne întrebăm despre factorii cauzali ai existenței noastre, despre unde suntem și încotro ne îndreptăm.
Dificultatea noastră tot mai mare de a ne împlini de la un an la altul nu se datorează faptului că avem mai puține dorințe, ci dimpotrivă, dorințele noastre cresc constant și sistemele pe care le-am creat anterior pentru a ne împlini nu mai reușesc să o facă. Cu cât ne dezvoltăm mai mult și cu cât devenim mai nemulțumiți, cu atât încercăm mai mult lucruri noi și diferite pentru a ne împlini. Luați de exemplu, tranziția care are loc în atitudinea față de consumul de droguri. Astăzi, în întreaga lume există mișcări de legitimare și legalizare a consumului de diferite droguri a căror deținere și vânzare până de curând, constituiau infracțiuni penale, pedepsite. Totul este pentru a ne da un sentiment de calm și pentru a uita de deziluzia noastră tot mai mare față de lume.
În vremurile noastre, indiferent dacă verbalizăm sau nu întrebarea, începem să cerem răspunsuri pentru sensul vieții noastre, și nu doar răspunsuri despre cum putem trăi o existență confortabilă în corpurile noastre animalice.
Simțim din ce în ce mai puțin sens în a ne satisface pe noi înșine în maniera materialistă în care ne-am dezvoltat de-a lungul generațiilor. Pe de o parte, avem nevoie de mașini, spații de locuit și mii de bunuri materiale pentru a trăi confortabil. Dar, pe de altă parte, facem acest lucru pentru a ne simți pur și simplu confortabil, iar elementele materiale în sine nu au nicio semnificație. Mai degrabă, simțim o nevoie mai interioară de altceva, pe care nu-l putem identifica în lumea noastră, dar care ne dă un sentiment tot mai mare de nemulțumire față de existența noastră materială.
Aceasta este întrebarea despre sensul vieții. Este o întrebare pe care nici o știință, tehnologie sau chiar filozofie și psihologie nu o poate împlini, deoarece ea caută mult mai profund, până la însăși rădăcina cauzală de la care se extinde totul.
Pe scurt, pierderea din ce în ce mai mare a interesului nostru pentru existența materialistă indică apariția unui nou nivel de dezvoltare care se trezește în interiorul nostru și ia forma unor întrebări existențiale la care vom simți din ce în ce mai mult că avem nevoie de răspunsuri adevărate.
Cabala a fost făcută pentru a răspunde exact la aceste întrebări. Folosind înțelepciunea Cabala, învățăm cum să ne împlinim cele mai interioare întrebări despre sensul și scopul vieții. Aplicând metoda testată în timp a Cabalei, obținem acces la nivelul cauzal al existenței noastre în timp ce trăim în această lume și, făcând acest lucru, obținem o senzație eternă și întreagă a realităţii, care ne împlinește complet. Cu alte cuvinte, înțelepciunea Cabalei a fost făcută pentru a răspunde la întrebarea despre sensul și scopul vieții într-o manieră practică și metodică.
Bazat pe Lecția zilnică de Cabala despre articolul cabalistului Yehuda Ashlag (Baal HaSulam), „Esenţa Înţelepciunii Cabala” cu cabalistul Dr. Michael Laitman pe 24 ianuarie 2011.
Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.
Noul meu articol pe Linkedin “Puneţi liderii în pielea voastră ”
Am postat recent răspunsul meu la un e-mail primit despre rugăciune. Primesc multe e-mailuri, iar în aceste zile multe dintre ele se referă la războiul din Ucraina. Un alt e-mail pe care l-am primit despre război a venit de la un bărbat pe nume Vladimir. Nu-i cunosc naționalitatea, dar situația lui este universală. El a scris: „Dragă Michael Laitman, aș dori să vă împărtășesc că am încercat să mă pun în pielea prietenului meu. Fiul lui luptă în război. După cinci minute, am intrat într-o stare de șoc. Am ținut telefonul în permanență la vedere și mă temeam de fiecare dată când suna sau vibra, că ar putea fi cineva care îmi dă cea mai proastă veste. Mâinile mele se simțeau grele ca plumbul, iar viața devenea pauza dintre sunetele telefonului. Spuneţi-mi, în ce fel de lume trăim? De ce ni se dă asta astăzi?”
Răspunsul meu pentru Vladimir a fost simplu: Ni se oferă această situație oribilă, astfel încât o vom experimenta și vom putea decide cum vrem să trăim. Noi suntem cei care am construit realitatea astfel. Prin urmare, în ciuda durerii este și responsabilitatea noastră ca un colectiv, să o facem mai bună.
Un lucru care ar funcționa este dacă i-am pune pe „managerii” lumii noastre în această situație. Dacă ar experimenta aceeași frică pentru familiile lor ca și noi, chiar dacă doar pentru o săptămână, atitudinea lor s-ar schimba. Dacă și ei s-ar teme de sunetul telefonului așa cum ne temem noi, ar înțelege mult mai bine ce înseamnă războiul pentru cei care chiar îl experimentează.
Oamenii care simt această anxietate devin mai responsabili. Când copiii tăi sunt în pericol, este o altă poveste decât atunci când copiii tăi sunt sănătoși, departe de război și îi trimiți pe copiii altora pe câmpul de luptă.
Dacă ar fi așa, ar face tot ce le stă în putere pentru a evita un război. Factorii de decizie care au copii în prima linie gândesc diferit de cei care nu au copii acolo; ei sunt mult mai dispuși să contemple și să acționeze în slujba interesului publicului, mai degrabă decât să-și caute propria glorie și prestigiu.
Prin urmare, dacă m-ai întreba ce sfat să dau, acesta ar fi sfatul meu pentru a pune capăt rapid războiului.
Medium a publicat noul meu articol “Redefinind supraconsumul ”
Mii de studenţi au luat parte la Greva Școlilor Pentru Climă pe 25 martie 2022 în New York City. Studenții au organizat un miting la Brooklyn Borough Hall și au mărșăluit peste Podul Brooklyn către Foley Square pentru a atrage atenția asupra inacțiunii oficialilor orașului și ai statului de a face față situației de urgență climatică actuală. (Fotografia de Erik McGregor/Sipa SUA)
Cea mai recentă Întâlnire inter-guvernmentală pentru schimbări climatice (IPCC) a declarat că mediul este aproape de punctul de neschimbat. Avertizează că dacă nu ne reținem foamea nesățioasă de putere și bogăție, ne vom distruge pe noi înșine. În opinia mea, problema nu este că consumăm mediul înconjurător, ci că ne „consumăm” unii pe alții.
Potrivit raportului IPCC, „Este fără echivoc faptul că schimbările climatice au perturbat deja sistemele umane și naturale”. Mai mult, raportul concluzionează că „Dovezile științifice cumulate sunt fără echivoc: schimbările climatice reprezintă o amenințare la adresa bunăstării umane și a sănătății planetare. Orice întârziere ulterioară a acțiunii globale anticipate concertate privind adaptarea și atenuarea va pierde o fereastră de oportunitate scurtă și de închidere rapidă pentru a asigura un viitor viabil [sic] și durabil pentru toți”. Pentru a atenua pericolul, IPCC sugerează câțiva pași, unul dintre paşii cheie fiind „Guvernarea incluzivă”, care va inhiba atitudinea „cumpără până nu mai poţi” care a condus economiile până acum și o va face mai echitabilă și mai justă.
În opinia mea, miezul problemei este faptul că ne „consumăm” unii pe alții, exploatând și abuzând fără încetare alți oameni, națiuni și țări. „Guvernarea incluzivă” nu ne va schimba atitudinea, ci mai degrabă un proces amănunțit și voit de autoeducare care va ridica cultura de la „Eu! Mie! Pe mine!” la o atitudine mai atentă și, prin urmare, sustenabilă unul față de celălalt. Dacă reușim să facem acest lucru, totul îi va urma.
Consumerismul sau consumul excesiv pentru a duce economia înainte, este doar un aspect al atitudinii noastre abuzive față de tot ceea ce nu suntem noi. Cu alte cuvinte, problema noastră nu este că cumpărăm prea mult sau mâncăm prea mult sau facem ceva prea mult. Mai degrabă, problema noastră este că nu avem nicio grijă pentru natură, pentru mediu și în primul rând, unii pentru alții. Această atitudine ne permite să concepem astfel de abordări exploatatoare care se manifestă nu numai prin supraconsum, ci și prin exploatare sub toate fațetele sale.
Gândiți-vă la luptele pentru putere pe care țările le duc între ele, la războaiele pe care le duc și la decimarea inamicilor lor percepuți. Gândiți-vă la modul în care oamenii sunt traficați pentru sclavie și abuzuri de orice fel posibil, inclusiv copiii. Gândiți-vă la cât de liber epuizăm resursele naturii de dragul de a deveni mai bogați decât cei mai bogați oameni.
Facem totul nu pentru a ne asigura pe noi înșine, pentru a menține un mod de viață durabil și rezonabil. O facem pentru a deveni mai bogați, mai puternici și mai decisivi decât alții. O facem pentru a-i învinge pe alți oameni, indiferent de cost. Într-un fel, aspirația noastră de a ne „consum” unii pe alții – de a anihila concurența, care este oricine nu este “eu” – este problema noastră.
Dacă smulgem atitudinea asta din rădăcină dintre noi, vom rezolva toate problemele. Nu vom consuma prea mult pentru că deja producem de două ori mai mult decât are lumea nevoie. Vom putea reduce producția la jumătate și vom lăsa întreaga lume satisfăcută. Nu va trebui să muncim atât de mult; nu vom avea nevoie de munca în sclavie și nu vom avea inflație deoarece nu vom căuta să obținem profituri excesive.
Ulterior, nu vom avea nevoie de forțe militare atât de extinse, deoarece nu vom fi angajați în a-i copleși pe alții sau a ne proteja de încercările altora de a ne învinge. Resursele care vor fi eliberate odată ce vom fi capabili să eliminăm practic bugetele apărării ne vor permite să ne ridicăm și mai mult nivelul de trai, să reducem enorm cheltuielile și să eliberăm resurse pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale oamenilor.
În plus, stilul de viață fără stres și mediul întinerit ne vor îmbunătăți enorm sănătatea. Acest lucru nu va îmbunătăți doar viața noastră la nivel fizic, dar și cheltuielile cu sănătatea nu vor trebui să fie atât de prohibitive.
În concluzie, dacă ICPP dorește să prevină catastrofele climatice, atunci comunitatea internațională trebuie să inițieze un proces educațional la nivel mondial care să ne elibereze de narcisismul abuziv care ne distruge psihicul, societățile și planeta. Orice lucru mai puțin ambițios decât un astfel de proces incluziv (le place acel cuvânt) nu își va atinge obiectivele.
Numai în raport cu legătura noastră unii cu alții putem afla în ce stare ne aflăm cu adevărat, adică starea înainte de a intra în Egipt, în sclavia egipteană, sau poate suntem gata să plecăm liberi? Totul depinde doar de nivelul unității noastre.
Înainte de a intra în Egipt, toți erau în dezacord unul cu celălalt, la fel ca Iosif și frații săi. Și apoi coboară în Egipt și descoperă că este bine să te unești egoist și că datorită acestui lucru se poate reuși. Dar treptat aflăm că problemele nu pot fi rezolvate în acest fel, ci relațiile noastre trebuie schimbate.
Este scris că doar șaptezeci de oameni au coborât în Egipt, un grup mic. Apoi s-a înmulțit foarte mult, iar problema aici nu este numărul de oameni, ci faptul că dorința egoistă a tuturor a crescut. Faraonul intră și el și adaugă din ce în ce mai multă dorință de a primi plăcere, de parcă ar fi milioane.
Și când sunt atât de mulți, ar trebui să înceapă deja munca de unire între ei. În mod clar, aceasta este soluția. Și asta este exact ceea ce trebuie să se întâmple în toată lumea astăzi. Întreaga lume trebuie să simtă că este legată de o sferă comună.
Și de aceea izbucnesc astăzi războaie și probleme grave. Acestea nu sunt doar ciocniri aleatorii și dezacorduri temporare, locale. Războaiele și epidemiile se vor răspândi în întreaga lume, astfel încât toată lumea să simtă cât de conectați suntem unul cu celălalt. Nimeni nu o va putea evita. Și asta pentru a ne face să ne simțim ca în Egipt. Întreaga umanitate se apropie de această stare.
Nu vom putea ieși ușor din această criză. Lumea este abia la începutul a tot felul de necazuri care vor acoperi întregul glob: probleme economice care au ca rezultat un deficit de cele mai necesare lucruri, probleme de mediu și epidemii.
Astăzi, întregul glob este Egipt și toți va trebui să ne dăm seama de asta pentru a ieși din el, din toate problemele care ne înconjoară. Știința Cabalei și evenimentele actuale devin foarte apropiate în aceste zile. Aceasta este cea mai semnificativă perioadă din întreaga istorie a omenirii, deoarece o lume nouă se naște acum din etapele anterioare de mineral, vegetal și animal. Iar sarcina cabaliştilor este să o ajute să se ridice de la nivelul animal la nivelul uman.
Nu există o soluție mai bună pentru toate problemele decât unificarea peste toate diferențele și toate obstacolele. Nu ne vom putea fixa unul pe celălalt și ne vom face să arătăm ca două mazăre într-o păstaie. Fiecare trebuie să-și păstreze caracterul individual și, făcând acest lucru, trebuie să învățăm cum să ne conectăm mai presus de toate diferențele, astfel încât „iubirea să acopere toate crimele”.
În natură există conexiuni speciale între toate elementele dincolo de dorința fiecăruia. Acesta este modul în care organele din corpul uman sunt conectate și modul în care are loc metabolismul – numai datorită punților de legătură bazate pe beneficiul reciproc și nu cerând unul de la celălalt.
Din lecția zilnică de Cabala 22.04.22, „Pesach (Paștele)”
Evreii sunt oamenii care au părăsit Babilonul antic, au adoptat metoda cabalistă de existență și s-au stabilit conform acestei metode.
Romanii și grecii sunt părți ale Babilonului care au luat o cale diferită și s-au stabilit conform egoismului lor. Acest lucru este descris în cărțile istoricului Flavius Josephus care a trăit în Roma și a scris Antichități ale evreilor.
Roma s-a dezvoltat absolut materialist, în total contrast cu Ierusalimul, deoarece evreii trăiau după anumite legi care au fost stabilite originar de la Avraam.
Ei au fost învățați cum să se comporte în oraș, în familie și în cercul lor, precum și cum să respecte cu strictețe codul care vizează egalitatea, respectul pentru fiecare individ și dezvoltarea lui. Nu era nicio diferență între fiul unui om sărac și fiul unui bogat. Fiecare a primit aceeași educație.
Nu exista așa ceva ca o fată dintr-o familie săracă, fără zestre, să nu se poată căsători. Aceasta a fost întotdeauna preocuparea întregii comunități sau oraș. Nici o fată, nici săracă, nici bogată, nu a rămas necăsătorită.
Toate acestea au fost precizate în legi și au fost realizate foarte clar, deoarece acestea sunt legi spirituale care vorbesc despre o societate maxim corectată.
Regele trebuia să dea socoteală poporului său. În Psalmi, regele David pare să strige către Creator: „Uite ce am de făcut ca rege: judecă și participă la toate confruntările. Sunt obligat, obligat, obligat…”.
Rădăcinile acestei ideologii își au originea în spiritual, unde toți sunt egali și interconectați și fiecare determină complet poziția și condiția celuilalt.
Prin urmare, nu există mic și nu există mare, totul este un cerc, o minge.
KabTV „Prim-plan. Formula Creatorului” 18/07/10
