Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Este Europa în pragul războiului nuclear?”

Timpurile actuale expun vulnerabilitatea Europei și riscul unei escalade în continuare a războiului, care ar putea exploda într-o fracțiune de secundă. Finlanda și Suedia și-au anunțat dorința de a aplica pentru aderarea la NATO. Pe de altă parte, Rusia consideră mișcarea ca pe o amenințare și a avertizat  cu privire la un răspuns militar, inclusiv desfășurarea de arme nucleare și hipersonice în zona Mării Baltice, dacă aceste națiuni se alătură alianței.

Finlanda și Suedia susțin că războiul din Ucraina a determinat un sprijin public din ce în ce mai mare pentru ca acestea să devină parte din alianța militară de 30 de membri pe baza sondajelor de opinie. Ambele țări nordice s-au abținut de la aderarea la NATO timp de decenii în încercarea de a menține neutralitatea, dar se pare că acele calcule s-au schimbat.

Ar putea tensiunile din Europa să se dezvolte sub formă de conflict nuclear? În primul rând, de îndată ce războiul din Ucraina se încheie, perspectivele țărilor europene și ale lumii în general despre viitor se vor schimba profund. Evaluările despre viața de dinainte și de după conflict – dacă poate fi numit conflict, pentru că este mai complex decât atât – vor determina ce urmează pentru toată lumea. Dar până când nu vom înțelege că dorința noastră umană înnăscută de dominație nu face nimic pentru a promova o schimbare pozitivă în lume, ci va continua să reprezinte o amenințare globală pentru noi toți, pericolul războiului nuclear va persista în Europa și în alte părți ale lumii.

Riscurile expansiunii nucleare apar cu un scop: pentru a face omenirea să înțeleagă că amenințarea și dominația nu sunt modalitatea corectă de a rezolva problemele între țări. Deoarece armele nucleare au capacitatea de a extermina populații întregi, ele forțează lumea și fiecare persoană să se teamă de un astfel de rezultat și să ia în considerare cum să schimbe societatea umană în ansamblu, astfel încât un astfel de scenariu dezastruos să nu se materializeze.

Ar fi trebuit să învățăm această lecție din evenimentele dureroase anterioare care au avut loc de-a lungul istoriei, dar din păcate, omenirea nu a învățat nimic din loviturile anterioare. Prin urmare, continuăm să ne împiedicăm de aceeași piatră din nou și din nou.

Vom putea preveni anihilarea noastră completă doar atunci când ne dăm seama că guvernarea prin ură și separare deschide calea spre distrugere. Orice speranță pentru un viitor mai bun depinde de dorința noastră de a ne schimba punctul de vedere strict egoist într-o viziune mai cuprinzătoare și mai incluzivă a relațiilor dintre oameni și țări.

După cum explică cel mai important cabalist Baal HaSulam în compoziția sa revelatoare Scrierile ultimei generații, „Bombele își vor face treaba, iar relicvele care rămân după ruină nu vor avea altă opțiune decât să-și asume această muncă în care ambii indivizi şi națiunile nu vor lucra pentru ele însele mai mult decât este necesar pentru întreținerea lor, în timp ce orice altceva vor face va fi în beneficiul altora”. Să sperăm că nu trebuie să ajungem la un punct de disperare pentru a reacționa și a ne schimba cursul de acțiune de la interes personal la cooperare și grijă reciprocă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Atingerea obiectivelor individuale și de grup”

Viața este despre obiective și alegerile corespunzătoare pentru a le atinge. Elementele cheie ale succesului sunt evaluarea adecvată a condițiilor pe care le avem la dispoziție înainte de a stabili un obiectiv și capacitățile noastre de lucru în echipă.

Când îmi definesc un obiectiv, ar trebui să aflu dacă este chiar la îndemâna mea. Am înclinațiile și abilitățile necesare pentru a-l atinge? De exemplu, dacă nu am o minte analitică este o pierdere de timp să-mi stabilesc obiectivul unei cariere în inginerie software. Faptul că atât de mulți lucrează în industria high-tech nu îmi garantează nici un drum spre succes.

Odată ce mă hotărăsc asupra unei direcții care mă atrage personal, ar trebui să abordez un mediu de oameni care lucrează deja în acel domeniu și să examinez cum arată ziua lor, cum sunt viețile lor, familiile lor, timpul lor pentru petrecere a timpului liber. S-ar putea ca exemplele pe care le descopăr, de oameni care dețin efectiv acele locuri de muncă să mă determine să descalific în avans anumite direcții de dezvoltare. Acest lucru îmi va economisi timp, resurse și speranțe false.

Grupurile sau echipele de lucru care împărtășesc un obiectiv comun ar trebui să găsească, de asemenea, exemple de succes în domeniul lor și să le urmeze cât mai mult posibil. În general, cea mai importantă variabilă pentru succesul echipei este nivelul de conexiune reciprocă care există în acel grup.

Desigur, fiecare individ din grup sau echipă se gândește la propria sa performanță, interese și promovare viitoare. În acest caz, gradul de unire în grup este scăzut chiar dacă cineva contribuie și cooperează. Merită să înveți să construiești o echipă corect: ținând cont de interesul comun. Într-o astfel de echipă vom descoperi că succesul este nelimitat.

Un grup, prin cea mai înaltă definiție, înseamnă că suntem cu toții împreună, simțindu-ne conectați și funcționând ca diferite organe dintr-un singur corp. Fiecare îl ajută pe celălalt și îl înțelege pe celălalt chiar și fără cuvinte, datorită dorinței comune de a crea armonie și de a obține rezultate la un nivel complet diferit. Acest nou grad este atins prin convingerea absolută că scopul final nu ar fi putut fi atins de unul singur.

Puterea grupului este creată atunci când înainte de a aborda o sarcină ne stabilim obiectivul general de a fi conectați unul cu celălalt. Astfel, o minte comună, un sentiment comun, iese la iveală între noi și de aici, abordăm corect provocarea care este în fața noastră. Fără conexiune, este imposibil să faci un pas înainte.

Un grup nu este o colecție de indivizi, suma tuturor abilităților noastre ca indivizi, ci o nouă entitate în care se contopesc eforturile noastre colective și dorințele comune. Mintea și sentimentele grupului vor fi la un nivel mai înalt decât cele ale individului, indiferent cât de inteligent și talentat ar fi cineva.

Evoluția a fost așa de la început. Formula naturii pentru promovarea dezvoltării vieții este aceea de a crea întotdeauna conexiuni mai avansate între diferitele sale elemente.

Dacă noi, ca ființe inteligente, reluăm această tendință și învățăm metoda conexiunii adecvate între oameni, vom descoperi că aceasta ne va ridica ca specie umană la următoarea etapă de evoluție. În acest fel, ne vom adapta la mișcarea forței generale a naturii și vom obține rezultate maxime posibile în orice domeniu al vieții noastre.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum primesc răspuns la rugăciunile mele?“

Creatorul aude fiecare cerere, întrebare și strigăt – fiecare rugăciune. Dar într-adevăr, la care răspunde El?

Rugăciunile noastre primesc răspuns în măsura în care rugăciunile noastre se aliniază cu planul Creatorului și cu dorințele Sale pentru noi.

Ce ne dorește Creatorul? El dorește ca noi să ne conectăm în mod pozitiv unii cu alții, în echivalență cu însăși calitatea Lui de iubire.

Indiferent cât de conflictuali, dezbinați și câtă urâ am avea unul față de celălalt, toți va trebui să ne maturizăm și să realizăm cea mai înaltă stare care ne-a fost pregătită: una de iubire absolută unul pentru celălalt.

Iubirea apare atunci când trecem printr-o schimbare revoluționară a atitudinilor noastre unul față de celălalt. Este atunci când ne susținem și ne încurajăm unul pe celălalt și când fiecare ne propunem să ne împlinim reciproc. Cu alte cuvinte, iubirea este atunci când trecem de la a ne gândi doar la noi înșine la a ne gândi să aducem beneficii tuturor celor din afara noastră.

O rugăciune de a ajunge la o asemenea iubire primește răspuns. Cu toate acestea, trebuie să fie din adâncul inimii, să vrem cu adevărat doar ce este mai bun pentru ceilalți, și nu doar să spunem cuvinte în acest sens.

Bazat pe „Ştiri cu Cabalistul Dr. Michael Laitman” de la KabTV din 3 martie 2022. Scris/editat de studenții Kabbalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Sylvain Brison pe Unsplash

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care sunt unele caracteristici ale secolului al XX-lea?“

La mijlocul secolului XX, omenirea a început să simtă că intră într-o perioadă de existență fără sens. Oamenii de științe sociale și politice au început să realizeze că omenirea își pierde speranța pentru un viitor mai fericit, mai bun și mai ușor, pe care o avea cândva.

Înainte de acea vreme, dacă oamenii nu aveau aspirații pentru un fel de împlinire spirituală, atunci ei aspirau la împlinirea materială. Oamenii erau mai interesați de artă și cultură și sperau într-o schimbare a ordinii sociale pentru a-și proteja ultimii ani. Cu alte cuvinte, oamenii aveau câteva nevoi din viață și din lume și aveau încredere că își vor găsi împlinirea și fericirea în viitor.

Până la mijlocul secolului al XX-lea, ego-ul uman a cunoscut o creștere constantă și i-a motivat pe oameni să caute în mod regulat tipuri noi și diferite de împliniri. Omenirea a alergat astfel ca un câine care își urmărește coada. Cu toate acestea, de la mijlocul secolului al XX-lea, speranța a dispărut. Câinele nu mai vede coada pe care o urmărea. Nu mai știe unde să alerge. Este confuz. Această perioadă a început să devină proeminentă de la mijlocul secolului al XX-lea și a devenit o caracteristică definitorie a stării actuale a umanității.

Bazat pe clipul KabTV „Prim-plan. Teatrul absurdului” cu cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Atanas Teodosiev pe Unsplash

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Decodificarea genomului uman – Cu cât știm mai multe, cu atât înțelegem mai puțin ”

În ultimele săptămâni, ziarele și reviste științifice au salutat finalizarea cartografierii genomului uman. Revista Smithsonian a afirmat: „Oamenii de știință au descifrat opt ​​procente lipsă din modelul nostru genetic, pregătind terenul pentru noi descoperiri în evoluția umană și boli.” Revista TIME l-a citat festiv pe Evan Eichler, unul dintre liderii proiectului de cartografiere, „Emoția din comunitatea genomică și medicală este palpabilă. „Aleluia, am terminat în sfârșit un genom uman, dar ce este mai bun urmează să vină”, a spus Eichler în timpul unui interviu. „Nimeni nu ar trebui să vadă asta ca sfârșit, ci începutul unei transformări nu numai în cercetarea genomică ci și în medicina clinică”.

Este grozav că am „secvențiat un genom uman ‘fără întrerupere’”, așa cum l-a descris revista Smithsonian, dar realitatea arată că, cu cât știm mai multe, cu atât înțelegem mai puțin. Decodificarea genomului uman ar putea ajuta la rezolvarea unor probleme, dar nu ne va face viața mai ușoară sau mai fericită. Deoarece nu înțelegem mediul înconjurător, nu înțelegem contextul în care genele noastre au evoluat și modul în care funcționează în relație cu mediul. Prin urmare, toate formulele și cunoștințele vor fi înghițite în abisul neînțelegerii noastre a realității și ne vom adânci și înrăutăți problemele prin propria noastră acțiune.

Fiecare genă care este codificată în noi este acolo pentru un motiv. Dacă o modificăm sau o manipulăm, vom modifica tot ce este legat de ea. Natura nu creează intenționat defecțiuni. Doar se repară. Prin urmare, atunci când încercăm să „reparam” natura, stricăm invariabil ceea ce nu a fost stricat, cu excepția faptului că nu am putut vedea din cauza orbirii noastre.

Înțelepții noștri, au scris în Talmudul Babilonian (Shabbat 156a) că, dacă o persoană se naște cu natura unui ucigaș, el poate deveni un ucigaș sau un hoț sau un măcelar sau unul care face circumcizia. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să încercăm să schimbăm caracteristicile de bază ale oamenilor, ci să le folosim doar acolo unde ajută întreaga societate.

În loc să încercăm să modificăm genele oamenilor, ar trebui să-i învățăm cum să-și folosească natura înnăscută în beneficiul societății, mai degrabă decât să-i dăuneze. Pentru a face asta, ar trebui să creăm o atmosferă socială în care cei care contribuie la ea sunt cei mai respectați, venerați și admirați oameni.

În prezent, „liderii” societății sunt narcisiști ​​care nu se apreciază decât pe ei înșiși și aspiră să fie cât mai „unici” posibil, sau cei care exploatează societatea pentru a câștiga bogăție, putere și putere. Când aceștia sunt oamenii pe care toată lumea îi admiră, societatea nu poate decât să se dezintegreze. Valorile centrate pe sine, pe care toată lumea încearcă să le urmeze, împart societatea și o divid în bucăți din ce în ce mai mici. În cele din urmă, fiecare va fi lăsat să se descurce singur. Vor simți că nu au pe nimeni aproape și oricine este un potențial inamic. Într-o astfel de stare, singura scăpare din mizerie vor fi drogurile și sinuciderea.

Liderii nu se vor schimba singuri. Ei sunt lideri doar pentru că noi înșine suntem ca ei, așa că venerăm oameni care excelează în ceea ce ne-am dori să fim. Prin urmare, nu ar trebui să așteptăm ca idolii societății să se schimbe. În schimb, ar trebui să schimbăm cine suntem și, pe măsură ce ne schimbăm, persoanele pe care le idolatrizăm se vor schimba și ele, iar noile valori vor ocupa centrul atenției.

Odată ce schimbăm valorile societății, vom descoperi că nu este nimic inerent în neregulă cu niciunul dintre noi. Singurul nostru defect a fost modul în care am folosit ceea ce ne-a fost insuflat de natură. Cu alte cuvinte, intenția din spatele acțiunilor noastre a fost vinovatul, nu ADN-ul nostru.

Pentru că intențiile noastre actuale sunt doar de auto-mărire, tot ceea ce descoperim și dezvoltăm este dăunător societății. Și pentru că trăim în societatea căreia îi dăunăm, însăși societatea care ne hrănește și ne susține, tot ceea ce dezvoltăm și descoperim ajunge să ne facă rău.

Nu trebuie să schimbăm ceea ce suntem, ci cine suntem. Problema noastră nu este ceea ce facem, ci de ce o facem. Dacă muncim pentru a aduce beneficii societății în care trăim, vom beneficia cu toţii.

Este nevoie de un efort comun pentru a trece peste mentalitatea noastră narcisistă, dar situația globală este deja atât de proastă încât cred că nu avem de ales și nu avem timp de pierdut.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Pot gândurile să afecteze materia?”

Într-adevăr, putem influența lumea cu gândurile noastre. O persoană poate învăța să influențeze un dispozitiv extern—electric, mecanic, chiar electronic sau oricare altul—și să-l activeze pur și simplu după bunul plac. Există un exemplu relativ recent al unui bărbat în vârstă de 62 de ani cu scleroză laterală amiotrofică (SLA) care și-a transformat gândurile direct în tweet-uri cu ajutorul unui BCI (brain computer interface—interfață creier-calculator) implantat în creier și care, folosind același dispozitiv, a învățat cum să trimită e-mailuri, să facă tranzacții bancare și cumpărături online doar cu ajutorul gândurilor sale.

Pe lângă activarea motorie controlată de gânduri, putem transmite emoții precum iubirea prin intermediul gândurilor. Totuși, capacitatea de a face acest lucru necesită o pregătire foarte serioasă. Un astfel de antrenament se încadrează în exercițiile cabalistice care le cer oamenilor să înceapă să lucreze asupra lor înșiși, asupra gândurilor și dorințelor lor, până când încep să se conecteze cu alte persoane în aceste gânduri, dorințe, intenții și obiective. Acești oameni se pot simți apoi perfect unii pe alții, fără a avea nevoie de cuvinte sau de comunicare externă.

Ei se pot afla la o distanță mare, ca și cum ar fi în părți opuse ale planetei, dar totuși se simt apropiați unul de celălalt, ca și cum ar vorbi unul cu celălalt. Cu toate acestea, un astfel de mecanism funcționează doar dacă toți cei implicați doresc să comunice între ei din iubire. Acesta este, de asemenea, modul în care o mamă își simte copilul aflat la mii de kilometri distanță și în care gemenii se simt unul pe celălalt.

Cred că vom avea o tehnologie bazată pe dezvoltarea interioară a omului, astfel încât vom putea să ne conectăm la instrumente și dispozitive externe și, astfel, nu vom avea probleme cu interacțiunea dintre oameni și mașini. Mai mult, le vom putea controla cu puterea gândului.

O astfel de înțelegere și abilitate vine treptat, în măsura în care putem face față. Astăzi, putem vedea cum relațiile umane au devenit incredibil de negative, cu tot mai multe amenințări și arme care umbresc relațiile umane interne corecte.

Un gând nu poate pătrunde decât din poziția de iubire. Aceasta este o stare pe care va trebui să o atingem. Nu există nicio problemă din partea naturii. Natura ne-ar fi dezvăluit deja tot ceea ce are.

Problema este din partea noastră.

Natura—ca și cum s-ar proteja pe sine—ni se dezvăluie atât cât putem face față. De exemplu, imaginați-vă că o armă controlată de gânduri ar apărea în lumea de astăzi. Am distruge imediat totul. Suntem cele mai rele creaturi ale naturii și suntem foarte periculoși. Cu toate acestea, natura ne va ghida spre o stare de conexiuni corectate, iubitoare și grijulii, fără a ne distruge—dar ne va lua mult timp să învățăm.

Bazat pe videoclipul „Pot gândurile să controleze mașinile?” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Semion Vinokur. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Criza cipurilor spulberă iluziile noastre de independență ”

Zona de producție a SK Siltron CSS, o fabrică de cipuri de siliciu extinsă de producătorul sud-coreean de semiconductori este văzută în Auburn, Michigan

În ciuda încercării de a relua normalitatea după doi ani de blocări intermitente și obligativitatea vaccinării și măştilor, realitatea pare să aibă idei diferite pentru umanitate. Cea mai recentăeste lipsa acelor cipuri de siliciu numite „conductori”, cu care operează nu numai computerele, ci aproape tot ceea ce folosește civilizația modernă. Criza semiconductorilor, numită „criza cipurilor”, a devenit o amenințare pentru economia globală și o amenințare pentru stabilitatea societății. Deoarece nu am vrut să învățăm în ultimii doi ani, acum o nouă amenințare ne va arăta că dacă nu ne străduim să ne conectăm pozitiv unul cu celălalt, ne vom împiedica serios, dacă nu cumva ne vom pierde complet modul nostru confortabil de viață.

La reprezentanța sa de mașini din Stoke-on-Trent, Anglia, Umesh Samani, care este și președintele Asociației Independente a Comercianților de Autovehicule, deplânge lipsa de cipuri de calculator. El spune la BBC, că tot ce își dorește clientul este un model alb, standard, cu transmisie manuală VW Golf, dar Samani nu poate spune când va sosi acesta.‎ Ar putea dura multe luni sau se teme, chiar și un an până la livrare. Potrivit domnului Samani, producătorii îi spun adesea că lipsa de cipuri de computer este de vină.

Criza cipurilor rănește pe toată lumea. Potrivit Reuters „Casa Albă a ținut un briefing clasificat… cu unii parlamentari americani despre riscurile grave pentru economia americană legate de problemele lanțului de aprovizionare cu semiconductori, în timp ce împinge Congresul pentru finanțare de 52 de miliarde de dolari pentru a subvenționa producția. Directorul Consiliului Economic Național de la Casa Albă, Brian Deese, le-a spus reporterilor: „Cele mai bune estimări sunt că lipsa semiconductorilor disponibili a redus probabil un punct procentual complet din PIB în 2021”.

Mai rău încă, traiectoria este negativă. „Războiul Rusiei în Ucraina ar putea duce la scăderea producției de neon, un gaz critic în producția avansată de semiconductori, la niveluri îngrijorător de scăzute, într-un moment în care lumea se confruntă deja cu o penurie de cipuri”, raportează CNBC. În același timp sunt și cei pentru care criza este un noroc. McKinsey & Company, de exemplu, una dintre cele mai mari firme de consultanță din lume, explică pe site-ul său cum „companiile de semiconductori pot lua diferite căi pentru a capta noi oportunități pe măsură ce cererea continuă să depășească oferta”.

Abordarea lui McKinsey este abordarea capitalistă tradițională. Totuși, ceea ce a funcționat timp de zeci de ani nu mai funcționează. Lecția pe care ar trebui să o învățăm din multiplele crize concurente este că trebuie să ne trezim rapid din iluziile noastre de independență, deoarece suntem total interconectați și interdependenți.

Nu este o noutate. Suntem conectați și dependenți unul de celălalt de multe decenii. Diferența este că până de curând, puteam să ne prefacem că nu am fi și să scăpăm. Am luptat unul împotriva celuilalt la toate nivelurile posibile: fizic, economic, politic și social. În același timp, am făcut comerț unii cu alții de parcă nu ar exista lupte și rivalități.

Astăzi, totuși, atitudinea câinele-mănâncă-pe-câine ne-a afectat capacitatea de a menține sistemele în funcțiune. Așa cum negarea vaccinurilor de la cei care nu și le permiteau a provocat mutații răspândite în întreaga lume, negarea cipurilor semiconductoare din alte țări, fie prin interdicția vânzărilor, fie prin distrugerea fabricilor sau a lanțului de aprovizionare cu minerale vitale, se va întoarce împotriva oricui folosește astfel de tactici.

Cipurile sunt esențiale pentru orice, de la cuptoare cu microunde la supercomputere. Fără ele, nu vom putea să creștem sau să gătim alimente, să fabricăm mașini noi, să folosim lifturile pentru a ajunge la apartamentele noastre, să construim dispozitive medicale care salvează vieți, computere, avioane și rachete. Pe scurt, cipurile sunt pur și simplu prea importante pentru a putea permite oricărei țări să le refuze altora.

Când devenim prea egoiști dezechilibrăm sistemul. În loc să dorim să ne susținem unii pe alții și să beneficiem unul de pe urma succesului celuilalt, ne străduim să ne dominăm și să ne asuprim unul pe altul. Când devenim așa, orice mijloc este un joc corect.

Problema este că într-un război toată lumea pierde și rezultatul este o criză globală în care toată lumea suferă. Dacă nu înțelegem acest mesaj printr-o criză, apare o alta, mai paralizantă, care transmite același mesaj. Dacă nu înțelegem prin o a doua criză, se manifestă o a treia, mai puternică.

Aceasta înseamnă să înveți calea naturii, calea durerii și a suferinței. Putem învăța despre interdependența noastră și despre obligația ei care rezultă din a coopera și din a forma o societate echilibrată, învățându-ne pe noi înșine. Dacă acceptăm faptul inexorabil al dependenței noastre reciproce, vom învăța să lucrăm cu ea într-un mod care să fie cu adevărat în beneficiul tuturor și nu doar al celor mai puternici, în timp ce restul umanității geme de durere și caută să-i răstoarne într-o revoluție care nu va face decât să sporească suferința umanității.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Pesah și societatea israeliană ”

Este Pesah. Pe lângă faptul că este sărbătoarea eliberării din sclavie, există obiceiul de a purta ceva nou de Paște. Este unul dintre acele momente ale anului în care încercăm să aducem ceva nou în viața noastră. Într-adevăr, sunt multe pe care am dori să le reînnoim în societatea israeliană. Diviziunea se adâncește, ura dintre facțiunile societății se intensifică, corupția și violența abundă peste tot, ratele divorțurilor sunt în creștere și familiile care încă supraviețuiesc se luptă, iar relația cu vecinii noștri arabi este (la propriu) explozivă. Și în timp ce toată lumea vrea să devină prim-ministru și promite că va rezolva totul, realitatea demonstrează că nimeni nu are habar cum să o facă. Așadar, ce lucru nou ne putem oferi, care să îmbunătățească cu adevărat lucrurile?

„Noutatea” de care avem nevoie este de fapt să ne întoarcem la rădăcinile noastre, la rădăcinile poporului nostru, la baza pe care s-a întemeiat națiunea noastră. Orice națiune poate trăi cum dorește. Iar noi am ales cu mult timp în urmă și atât timp cât rămânem la alegerea noastră, suntem fericiți. Când ne abatem de la ea, atunci încep problemele.

Alegerea noastră a început când Avraam, tatăl națiunii noastre, a vrut să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lui. Era un om curios, iar în Babilon unde trăia Avraam, ego-urile oamenilor erau extreme. Oamenii au încetat să se mai înțeleagă și au devenit violenți și beligeranți, așa cum scrie cartea Pirkei de Rabbi Eliezer, „jumătate din lume a murit acolo de sabie”.

Avraam și-a dat seama că existența este posibilă doar prin complementaritate și conexiune între oameni, că altfel oamenii se vor distruge unii pe alții. El a înțeles că natura ne-a creat diferiți, nu pentru a ne lupta unul împotriva celuilalt până la moarte, ci pentru a ne completa și a beneficia din conexiunea noastră.

Avraam le-a explicat tuturor celor din jurul lui ceea ce a găsit. Oamenii care simpatizau cu ideile lui i s-au alăturat și au format o comunitate pe care Maimonide a numit-o „oamenii casei lui Avraam” (Mishneh Tora, capitolul 1). Aceasta a fost originea națiunii evreiești. Odată cu trecerea timpului, liderii și înțelepții noștri au șlefuit învățătura, dar au rămas fideli principiului diferențelor care se completează una pe alta și prin urmare creează o legătură mai puternică decât ar fi fost posibilă dacă nu s-ar fi format prin ridicarea deasupra disputelor. Regele Solomon a articulat acest principiu în versetul: „Ura stârnește ceartă și iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12).

Principiul unității deasupra diviziunii și disputei este unic. Până atunci, și de atunci, comportamentul implicit al umanității a fost că atunci când există o dispută izbucnește o luptă și câștigătorul își impune calea și voința învinsului.

Deoarece Israel au fost singurii care au conceput o conduită diferită și pentru o anumită perioadă chiar au îndeplinit-o, li s-a poruncit să răspândească informațiile despre drumul lor către restul lumii. Ei s-au angajat să respecte legea unității de la poalele muntelui Sinai, unde și când s-au angajat să se unească „ca un singur om cu o inimă” și li s-a poruncit prompt să fie „o lumină pentru națiuni” și anume să dea un exemplu de unitate și iubire față de ceilalți.

Aceasta este rădăcina noastră străveche, alegerea care ne-a transformat într-o națiune. Până când nu ne vom întoarce la ea, nu vom cunoaște pacea și fericirea în țara noastră.

Din acele vremuri străvechi, ne-am abătut foarte departe de principiul nostru de bază. Pentru a reveni la el, trebuie să facilităm un proces educațional care să ne pună înapoi pe drumul spre unitate mai presus de diviziune. Nu ar trebui să suprimăm diferențele sau să le ascundem, ci să stabilim că deasupra diferitelor noastre diferențe politice, sociale, culturale și a tuturor celorlalte diferențe, punem un acoperământ al unității, că unitatea este valoarea supremă și orice altceva este secundar.

Așa cum copiii lui Israel au fost răscumpărați din Egipt când s-au unit sub Moise, la fel cum și-au format națiunea când s-au unit ca unul, noi trebuie să ne realiniem cu strămoșii noștri și să devenim un exemplu de unitate pentru toate națiunile.

Pesah simbolizează trecerea de la sclavie la libertate. Este timpul să ne eliberăm de ură și să o eliberăm purtând ceva nou de Paște, anume iubirea de alții, motto-ul națiunii noastre.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Este libertatea de exprimare de vânzare?”

Spațiul pare să fie prea mic pentru Elon Musk, cel mai bogat om din lume. După ce a făcut din călătoriile private în spațiu o realitate, următorul său obiectiv este să cucerească planeta informației. Magnatul de afaceri s-a oferit să cumpere Twitter pentru 43 de miliarde de dolari, deoarece crede în potențialul său ca platformă globală pentru „libertatea de exprimare”. Va face asta lumea mai liberă, mai deschisă cu adevărat?

Bătălia pentru managementul Twitter abia a început probabil. Propunerea și declarația lui Musk au stârnit nervii membrilor Consiliului de administrație al companiei, care deja întreprind măsuri pentru a-l împiedica pe miliardar să preia rețeaua populară.

Dacă la un moment dat rețelele de socializare și mass-media în general, au încercat să păstreze platformele aparenț ca pentru pluralism și libertatea de exprimare, acum este clar că libertatea de exprimare este de vânzare și că cine controlează acțiunile, controlează informația.

Oamenii citesc un ziar, derulează prin rețele, ascultă tot felul de narațiuni și apoi cred că își selectează viziunea asupra lumii. Acest lucru este ridicol, pentru că libertatea de exprimare și presa liberă nu există în realitate și nu au existat niciodată. Narațiunea a fost întotdeauna determinată de cel care plătește, care comandă „știrile”, stabilește agenda și vrea să influențeze opinia publică. Așa a fost și așa va fi.

De fapt, este meritul lui Musk și al altor oameni bogați care luptă pentru control astăzi că înțelegem că nu există libertatea de exprimare. Înțelegem cu mai multă claritate cine trage sforile și ia deciziile în culise. În timp ce în trecut, centrele de control erau anonime, acum totul este transparent și știm clar care ziar și ce rețea cui aparține.

Următorul pas de așteptat este ca toți cei bogați să se unească și să aibă controlul deplin într-o mână. Chiar dacă mâine președintele Biden domină mass-media, sau fostul președinte Trump care în prezent este interzis pe Twitter ar reveni la o activitate accelerată pe rețelele de socializare, sau o mie de alți lideri ar urma să le ia locul, nu s-ar schimba nimic. Deasupra lor există interese învestite cu capital care curge din mâinile lor și ei sunt acționarii de control. Prin urmare, nu există nicio speranță realistă pentru libertatea de exprimare.

Chiar dacă ar exista speranță pentru libertatea de exprimare, ce adevăr liber ne-ar putea spune mass-media? Că sunt războaie ici și colo? Și ce ar putea face cineva în privința asta? Ar putea ei să dea sfaturi despre cum să scapi de necaz? Ar putea ei să spună lumii despre viitorul ei bun?

Între timp, niciun lider, ziar sau rețea nu poate reuși să aducă lumea mai aproape de pace și reconciliere. Dimpotrivă, fiecare își caută doar interesele personale. Prin urmare, nu putem încă să admitem adevărul simplu: că un viitor bun poate fi găsit doar atunci când există legături cordiale între oameni. Războaiele care se intensifică acum odată cu ridicarea egoismului sau a interesului propriu nu au viitor de oferit; de fapt, tot ce pot promite ei este distrugerea noastră.

Pentru a ieși din ciclul războaielor și al luptei nesfârșite, Twitter și alte mass-media similare trebuie să difuzeze viabilitatea păcii și a reconcilierii reciproce între toți. Ele ar putea juca un rol important în modelarea pozitivă a opiniei publice și a percepției asupra realității societății prin exemple din trecut și prezent despre beneficiile îmbunătățirii relațiilor umane. Până acum, acest obiectiv pare la fel de îndepărtat ca spațiul.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Pacea cu dușmanii Israelului începe și se termină în interior”

Din când în când, știrile despre antisemitismul turbat care umple paginile manualelor palestiniene K-12 ne amintesc că nimic nu a devenit mai blând de cealaltă parte. Dimpotrivă, palestinienii își învață deschis copiii că uciderea evreilor și israelienilor este datoria lor sacră. Chiar și UE, nu tocmai cel mai pro-israelian organism din lume, „a adoptat o moţiune prin care se condamnă Autoritatea Palestiniană pentru elaborarea și predarea de noi materiale violente și pline de ură folosind finanțare UE”. Moțiunea „deplânge faptul că materialul problematic și instigator la ură din manualele școlare palestiniene nu a fost încă eliminat și există îngrijorare faţăde eșecul continuu de a acționa eficient împotriva discursului instigator la ură și a violenței din manualele școlare și în special din fișele de studiu nou create”.

Recent, lucrurile s-au deteriorat până la punctul în care elevii din Gaza de clasa a IV-a sunt învățați aritmetica numărând șahide –musulmani care au murit ucigând sau încercând să omoare necredincioși, și anume evrei. Pentru elevii de clasa a 10-a, școlile din Gaza îi învață că Jihadul (războiul sfânt) este datoria personală a fiecărui musulman. Nu am nicio speranță în vreo moderație din partea palestinienilor.

Cu toate acestea, am deplină încredere în capacitatea noastră de a schimba situația, indiferent de intențiile palestinienilor. Israelul ar trebui să lucreze pe două niveluri. La nivel material, ar trebui să le reținem fonduri și să limităm aprovizionarea cu alimente. „Aritmetica” ar trebui să fie simplă: dacă îi înveți pe copiii tăi să ne ucidă, te vom trata ca pe inamicul care ești.

Cu toate acestea, acest lucru singur nu va funcționa, poate doar pe termen foarte scurt. Ceea ce va funcționa este ceea ce facem între noi.

Felul în care palestinienii se raportează la noi reflectă relația noastră unii cu alții. Așa a fost întotdeauna și așa va fi mereu. Israelul prosperă numai atunci când este unit. Când este divizat, inamicii îl atacă și distrug țara. Dacă am fi uniți, palestinienii nici nu s-ar gândi să includă materiale anti-Israel în manualele lor, deoarece nu ar avea sentimente anti-Israel.

Prin urmare, la nivel spiritual trebuie să ne unim rândurile. Zecile de partide politice care luptă unul împotriva celuilalt în actualul sistem politic israelian reflectă diviziunea noastră internă. Nu putem avea douăzeci de partide care să se lupte între ele pentru tron și să se încline în fața dușmanilor noștri pentru a obține sprijinul lor. Asta nu face decât să-i încurajeze și să adauge dispreț detestării lor.

Dacă vrem ca palestinienii să oprească incitarea la antisemitism în școlile lor, trebuie să ne învățăm copiii și pe noi înșine doar să ne iubim unii pe alții. Nicio altăscuză nu ne va ajuta.

Este posibil să nu vedem legătura dintre modul în care relaționăm unul cu celălalt și modul în care se raportează ei la noi, dar cele două sunt totuși conectate direct. Când încetăm să mai raționăm pentru a ne scuza să nu ne pese unul de celălalt și încercăm să ne apropiem de diferențele noastre, vom vedea o schimbare revoluționară în întreaga lume față de noi.

A iubi pe alții, mai ales dacă ei sunt diferiți de noi, este principiul de bază al națiunii noastre, piatra de temelie a populației noastre. Până nu o vom practica, nu vom cunoaşte pacea.

Veți găsi mai multe despre acest subiect în cărțile mele Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt chemarea ceasului de astăzi și Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, Fapte istorice despre antisemitism ca reflectiare a discordiei sociale evreieşti .

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→